De ce femeia fara rege si fara iubire nu poate straluci | Stilul Tău

De ce femeia fara rege si fara iubire nu poate straluci

In loc sa te invit la cafea si sa barfim despre barbati, m-am gandit ca mai mult ti-ar folosi sa vorbesti despre relatia cu primul barbat din viata ta intr-un cadru securizant.

Cu prietenele te poti intalni oricand si sa faceti glumite pe seama barbatilor din trecutul, prezentul si viitorul vostru, insa sa-ti vindeci relatia disfunctionala cu tatal nu o poti face la o cafea cu fetele.

Ce face barbatul tau acum? E preocupat cu castigul, cu puterea sau sta pe internet cu tinerele? Tatal tau ce-a facut in relatie cu mama ta? A adus bani in casa, dar nu si respect, pretuire si mangaiere?

La mine in terapie ajung urmatorii tati. Ti-i prezint si tie. Poate-l recunosti pe-al tau.

Tata demisionar. Tata alcoolic. Tata infidel. Tata agresiv verbal si fizic. Tata invizibil. Tata general. Tata scandalagiu. Tata traditional. Tata patriarhal. Tata bolnav. Tata depresiv. Tata suicidar. Tata obsedat de putere, sex si bani. Tata nedisponibil afectiv.

In calitate de fiica a acestui tata, ai devenit femeia care esti astazi. Cum esti? Este intrebarea pe care o pun femeilor care intra in cabinet. Ele zambesc frumos dar sub aceasta superba masca de ”femeie implinita” se afla multa frustrare, depresie si manie.

Si incep povestile de groaza. ”Ma simt pierduta.” ”Simt ca innebunesc.” Mi-e frica de el si acum. ”Nu mai stiu cine trebuie sa fiu.” ”M-am saturat sa fiu singura in relatie.” ” Il urasc. Nu pot sa-l iert pentru ce mi-a facut.” ”Imaginea abuzului ma insoteste peste tot.”

”Vreau să fiu iubită, mângâiată, vreau să primesc flori, nu lacrimi și durere.” ”Vreau sa ma eliberez de trecut.” Vreau sa plec de aici LIBERĂ… vindecată și înțeleaptă.”

Cum a fost relatia tata-fiica? Ce ai invatat despre barbati privindu-l pe tatal tau? Eu am invatat ca barbatul pleaca de langa tine chiar daca este casatorit si are copii. Eu m-am confruntat cu un tataldemisonar. Cand s-a intamplat asta aveam 4 ani, si de atunci am tras concluzia ca, daca barbatul se cara oricat de draguta si cuminte esti, eu trebuie sa invat sa traiesc singura, sa devin puternica, independenta si sa imbarbatez cat mai repede Fetita speriata din interior. Ba, mai mult, s-o transform intr-o Eroina cu super puteri.

Zis si facut. Anii au trecut iar eu am muncit la procesul meu de crestere si individuatie. Ma gandesc ca si in cazul tau, relatia cu tatal tau a dus la un proces de dezvoltare personala, chiar daca nu-ti dai seama de asta. Dar, crede-ma ca, tot ceea ce ai trait pana astazi n-a facut decat sa intareasca fetita slaba din interiorul tau. 

De la primul barbat din viata mea am invatat sa ma bazez pe propriile puteri, sa ma maturizez si sa devin puternica. Am invatat multe lucruri bune din alegerea tatalui meu de-a ma parasi atat de devreme. Dupa ce mi-am vindecat ranile si n-au mai sangerat am putut sa dau o mana de ajutor si femeilor care sufereau de aceleasi rani. Cand ranile deschise s-au transformat in cicatrici, am putut ridica de jos si mai multe femei ranite. De atunci tot asta fac si sunt extraordinar de fericita cu misiunea mea. Vreau sa aduc bucurie si in viata ta. Asa vreau sa ma tii minte. 🙂

Ei draga mea, daca lucrurile ar fi asa de simple, noi nu am avea dureri, dezmagiri si suferinte, insa treaba nu e atat de romatica precum ti-o prezint eu. Pentru o fata care a crescut fara tata dintr-un motiv sau altul, viata este un teren de lupta. Ea se lupta cu tot ce intalneste, dar cel mai des se ia la tranta cu elementul masculin. De ce face asta? ”Multumita” relatiei pe care a avut-o cu tatal ei. In functie de ce-a vazut si simtit acasa, fata invata ori sa-i fie frica de barbati, ori sa-i dispretuiasca. Cel putin eu asta am observat in cazul meu si al clientelor mele.

La inceputul vietii mele sexuale mi-am ales barbati de care imi era frica si pentru ca nu mi-a placut deloc sa fiu victima, am invatat regulile seductiei si-am schimbat polii de putere devenind eu cea care face victime. Am plonjat cu viteza dezamagirilor in registrul femeilor dominatoare si am ajuns sa dispretuiesc barbatii. Tu ce-ai invatat din relatia cu tatal tau?

Ai invatat teama de intimitate sau teama de violenta? Ai invatat teama de abandon sau teama de sufocare? Ai invatat sa minimalizezi trauma si sa accepti toate mizeriile unui barbat? Ai devenit o victima care vorbeste mereu despre ceea ce i s-a intamplat? Anticipezi ca in viitorul relatiilor se va intampla ceva groaznic? Asta trebuie sa se schimbe. Tu trebuie sa te vindeci, sa devii co-terapeutul traumei tale. Creatoarea vietii tale!

Oricat de fragmentat si inghetat este sufletul tau in urma traumelor suferite in copilarie, te poti vindeca! Oricat de disfunctionala a fost relatia dintre mama si tatal tau, te poti vindeca.

Stim foarte bine ca povestile de dragoste au lipsit din majoritatea caminelor din Romania. Din pacate, mamele noastre nu ne-au lasat mostenire fericirea si implinirea lor, ci mai degraba dezamagirea si suferinta lor conjugala. As vrea sa gresesc in prezentarea de azi, dar din pacate asta a fost realitatea mamelor noastre. Parintii nostri nu ne-au predat fericirea deoarece au fost nefericiti.

Noi am mostenit iluzia unei iubiri celeste din filmele hollywoodiene, nicidecum din povestea de dragoste a parintilor nostri. Din pacate, mamele noastre au trait socuri si dezamagiri. Umilinte si devalorizare. Au trait pe muchie de cutit. Au suferit de multa lipsa de respect in relatia cu barbatii din viata lor.

Mama ta nu a fost iubita si de asta nu te-a putut invata iubirea. Cum putea sa-ti predea iubirea, fara ca ea sa o fi experimentat inainte? Ti-a predat ceea ce a simtit, poate furia, depresia si frustrarea, pe care si ea la randul ei le-o fi mostenit-o de la mama ei. Furia impotriva barbatilor. Lipsa de incredere in barbati. Teama de barbati violenti si beti. Astea se transmit din generatie in generatie. De asta trebuie sa ne tinem de mana una pe alta si sa ne vindecam sufletele.

Care este povestea pe care ti-a spus-o mama ta despre iubire? Dar, care este povestea pe care ti-a spus-o tatal tau despre iubire? Si care este povestea pe care ti-au transmis-o parintii tai despre iubire? Ce mesaj s-a inradacinat in inconstientul tau? Iubirea e posibila sau e imposibila? Tanjesti dupa finaluri fericite dar n-ai avut ocazia sa vezi asa ceva in familie? Printul fermecat e de fapt sotul turmentat?

Oh, draga mea, stiu ce greu este sa traiesti o poveste de dragoste adevarata cand provii dintr-o familie disfunctionala. Dar, lucrurile se pot schimba, nu peste noapte sau fara efort din partea ta, ci constientizand ca a sosit timpul vindecarii. Indiferent de varsta ta, poti trai iubirea pe care ti-o doresti.

Daca n-ai fost iubita, ci mai degraba ai fost neglijata emotional, daca n-ai fost continuta de bratele iubitoare ale parintilor tai, ci abuzata in mod repetat, ai invatat sa nu te astepti la prea multe de la viata. Privind la povestea de ”dragoste” dintre tatal tau si mama ta ai invatat ce te va astepta si pe tine atunci cand vei intra intr-o relatie intima. 

Ai fost martora unor scene violente? Nici macar filmele hollywoodiene nu te vor ajuta sa-ti creezi o relatie de cuplu sanatoasa fara psihoterapie. Stresul post-traumatic si amintirile recurente te fac sa eviti situatiile si relatiile de teama sa nu readuci in prezent un trecut violent. O femeie care a crescut intr-o casa unde tata o umililea si batea pe mama, va fi hipervigilenta si cel mai probabil va evita intimitatea, sau va repeta scenele violente care apartin situatiei traumatice din copilarie. 

Rusinea, vinovatia si teama rezulta din abuzurile suferite in copilarie. Impactul traumei la nivel psihic este cel mai des observat in ceea ce numim ”amortire emotionala”. Ce simti fata de parintii tai? ”Nu stiu. Nu simt nimic fata de parintii mei.” Iar, dupa cateva sedinte am ajuns aici. ”Parintii mei? Uneori ii vad ca pe niste monstri. Ma simt vinovata. Ii iubesc, dar ii si urasc. Asta este ceea ce simt.” 

Ce ti-a fost transmis la nivel generational pe linie paterna? Ce ti-a fost transmis la nivel generational pe line materna? Sentiment de abandon? Autoculpabilizare? Sentimente de insecuritate? Teama? Furie? Minciuna? Suparare pe sine? Lipsa comunicarii? Sentimentul de invadare? Ai descoperit care-i zestrea experientelor tale din trecut?

Tatal tau era puternic si curajos? Ti-ai dorit sa semeni cu el? Sau ti-ai dorit sa semeni cu mama? Care-s rolurile preluate asi asumate de la mama si tata? In functie de aceste roluri stocate in memorie, tu actionezi. Care-s rolurile pe care le joci pe scena vietii tale? In ce rol te simti blocata? Victima? Calaul? Amazoana? Cersetoare? Nu stii cum sa iesi din rol? Sa stii ca intepenirea intr-un rol anume duce intotdeauna la tulburare si boala, la suferinta si autodistrugere.

Cum ai facut trecerea de la fetita lui tata la femeia care esti astazi? A fost o trecere graduala sau brusca, din adolescenta de ieri cum ai ajuns femeia de azi? Sau inca te simti o fetita ranita? Visezi inca la povesti romantice si ai parte de relatii pasionale fara angajament? Nu ai prea mult succes in relatiile de iubire? Ai nevoie de prezenta unui barbat pentru a te simti valoroasa? In lipsa unui barbat nu simti iubire fata de tine?

Simti nevoia de independenta? Simti nevoia de desprindere in relatia cu parintii? Simti nevoia de conturare si definire ca adult si femeie? Simti sa iesi din identificare cu mama? Dar simti sa iesi din identificare cu tata? Excelent. Acesta este incepeutul calatoriei tale ca Femeie.

Relatia cu tatal meu a fost o initiere prin durere. Prin durere am devenit Femeie. Mai jos iti atasez calatoria inimii mele. 

”Mi-a lipsit caldura si apropierea ta fizica. Am avut nevoie de tine de atatea ori si tu nu ai fost nici macar o data langa mine. Nu te-am putut nici macar suna. Nu mi-ai dat sansa asta. M-ai lasat cu un gol imens pe care l-am umplut cu tot cea fost mai rau pe lume. 

Nu stiu ce-a fost intre tine si mama. Nu stiu de ce te-ai retras fizic si emotional de langa mine plecand la capatul lumii, dar stiu cat de greu mi-a fost. Am trait fara raspunsuri, fara tine, fara echilibru, cu un dor imens de tine, de intregire.  

Mi-a fost mereu foame si sete de tine. Te-am cautat in fiecare barbat si pentru ca nu te-am intalnit, am devenit si mai insetata si infometata. Te-am cautat in multiple grupari spirituale, in temple si biserici, in rugaciuni si meditatii, in mentori si preoti, in Peru si India, te-am cautat peste tot ca sa-mi spui ”cred in tine”, ”esti cineva”, ”poti face orice.” Si pentru ca nu te-am gasit, a trebuit sa-mi construiesc singura coloana vertebrala psihologica in jurul careia sa cresc si sa ma dezvolt.

Nu-mi pare deloc rau ca am reusit sa ma inalt singura, dar era fain sa te am prin preajma macar pentru o imbratisare. Dorul mi-a dat de furca, nu formarea identitatii si-a personalitatii. Am devenit celebra ca sa ma vezi si sa fii mandru de mine. Am devenit seducatoare ca intr-o zi sa-ti pot castiga iubirea. Am devenit desteapta ca sa putem discuta chestiuni importante. Ohh, cat m-am mai dat peste cap ca sa ma vezi si iubesti. Si pentru ca tu n-ai vrut sa stii de mine, am muncit si mai mult la mine si devenirea mea. Am devenit puternica, increzatoare, curajoasa, ambitioasa, luptatoare ca sa-mi vindec si cresc fetita slaba din interior. Am reusit.

Pana la urma, pierderea ta a fost benefica, m-a dus spre puterea si stralucirea mea dupa care tanjeam fara sa stiu. Multumesc ca mi-ai permis sa ma Creez pe mine insami si viata mea. Psemne ca ai avut incredere ca Reusesc. Am reusit si sunt tare mandra de calatoria mea ca Femeie. Am descoperit ca eu sunt Resursa mea nr. 1. Mulumesc ca m-ai condus spre Mine Insami. Acum e tare bine! Am aprins o lumanare in trecutul meu si totul s-a luminat. Amin! ”

Mi-a facut atata placerea sa scriu aceste randuri. A fost Altfel. Vad cicatricile din inima mea, sunt acolo si nu vor disparea vreodata, insa ranile s-au vindecat. Nu mai sangereaza. Pot merge inainte Increzatoare in viata, in barbati, in cuplu. 

Dar asta, de abia dupa ce m-am eliberat de fantoma tatalui meu. Asta iti sugerez si tie. Sa-ti vindeci relatia tata-fiica daca vrei sa traiesti o adevarata relatie de iubire.  Sa formezi o relatie fericita cu un barbat. Experienta mea, a ta este a noastra, invatam mereu Impreuna sa avem grija de Fiinta si Inima noastra, de Iubire.

Ce piesa joci acum? O drama sau o aventura? Eroino, eu te invit intr-o frumoasa aventura d evindecare a inimii. Vino cu mine daca te-ai saturat sa traiesti in nemiscare, amanare si pasivitate.

Vrei Miscare? Misca-te! Iesi din repetitie! Fii Creativa! Fa ceva Nou, surprinde-te chiar si pe tine insati. Fii Altfel! Nu cere nimanui permisiunea pentru a Fi si-a Face ceea ce inima ta simte. Do it, Woman! Fii fricita cu viata ta personala inainte de-a cauta fericirea in relatii! Ai puterea de-a schimba situatia in care te afli. Poti orice!

Iti propun noi roluri in aceasta calatorie interioara. Iti propun sa iesi din automatisme. Iti propun sa-ti transformi punctul de vedere. Iti propun sa te schimbi. Iti propun sa creezi relatii de iubire. Iti propun sa descoperi cine esti cu adevarat. Iar, la final de calatorie o sa simti ca ranile din trecut nu mai dor atat de tare, ba chiar le-ai acceptat si integrat. Ai facut primul si cel mai important pas, vindecarea relatiei cu parintii. Acum poti sa faci urmatorul pas ca sa faci loc unui barbat si unei relatii in viata ta. Poate chiar unei casatorii. Sau unei afaceri de succes. Tu stii ce Rol vrei sa joci Acum si Aici. 🙂

Practica de Eliberare si Transformare

 ”Nu mai astept sa ma faca cineva fericita. Nici tu, mama. Nici tu, tata.”Eu stiu cum sa fac asta. Eu am inceput sa fac asta. Simt insasi ca am inceput sa ma iubesc pe mine si acesta este cel mai mare motiv de fericire pentru mine. Am tanjit dupa asta. Dupa pacea, bucuria si iubirea asta. Timpul petrecut cu mine m-a stimulta sa petrec si mai mult timp cu mine pentru a ma cunoaste, a-mi incarca bateriile si-a ma iubi exact asa cum sunt. Chiar am toate calitatile necesare pentru a avea o relatie de cuplu asa cum imi doresc. Vreau sa va multumesc pentru iubirea si suportul vostru! Pentru ca mi-ati aratat ce femeie minunata sunt! Va iubesc!

Acum ca-ti cunosti lumea interna poti creea pe scena vietii situatii si relatii cu happy-end, lasand in urma dramele. Gata cu suferinta, cu victimizarea, cu asteptarea si teama. Simti pasiunea si vointa de-a trai o viata noua? Excelent.

Tu esti o femeie pasionala, nicidecum o fetita speriata de viata. Tu esti o Creatoare de viata, nu o cersetoare. Reia-ti locul potrivit in lume. Aduna-ti Forta si Stralucirea si pune-le in Creatiile si Relatiile tale. Devino o Regina si alege-ti Regele ca sa Stralucesti. Spune-i ramas-bun tatalui tau. Amin, Sister of pain and joy 🙂

Fa-mi o Bucurie! Scrie-mi mai jos cum te-a Inaltat relatia dintre tine si tatal tau.

De abia astept sa te citesc.

P.S. Chiar merita sa treci prin dureri si incercari grele ca sa obtii un premiu asa mare, asa-i?

Cu iubire si incredere infinita in tine,

Andreea

Stilul Tau Pentru femeia care merita Stilul Tau Stilul Tau Default

7 comentarii pentru De ce femeia fara rege si fara iubire nu poate straluci

  1. Cristina 09 noiembrie 2017

    Bună, Andreea. Tata alcoolic și indisponibil emoțional, așteptând salvarea din dependente lui de la alții. Am devenit o persoana lipsita de încredere și nesigura pe mine. Ca femeia, lipsita de încredere ca pot fi iubita. Apoi am început sa am încredere ca pot și merit sa fiu iubita. Dar partea aia din mine, fetita aia nesigura nu a murit. Ce sa zic, ma străduiesc sa ma desprind de el, sa înțeleg ca nu îl pot salva și sa încetez sa îl disprețuiesc. Da... Și eu am învățat sa disprețuiesc bărbații și sa mi fie teama de intimitate. Mult timp. Și acum simt ca nu ma pot deschide emoțional 100 la suta fata de soțul meu, cel cu care am ales sa îmi împart viata. Pe de alta parte, cred ca el m a învățat multe, măcar mi a dat ambiția de a fi independenta cât de cât. Însă.. Tot nu ma simt stăpâna pe mine ai pe picioarele mele. Mulțumesc pentru articol! Da, știu ca se poate sa te vindeci și sa te desprinzi de părinți, fără sa rupi legăturile cu ei. Mai rămâne sa simt și eu pe pielea mea asta.

    Raspunde
    • Andreea 14 noiembrie 2017

      Cristina draga,

      Vindecarea este un proces continuu. Ai incredere in proces! Pune compasiunea in actiune si vei simti pacea si bucuria din inima!

      Cu iubire,

      Andreea

      Raspunde
  2. Gabriela Damian 09 noiembrie 2017

    Intai a fost dezamagirea lui ca mama n-a reusit sa-l faca fericit: eram fata. Am auzit-o de multe ori in copilarie, dar nu intelegeam de ce e rau sa fii fata. Apoi au urmat amenintarile: o sa ajungi vai si amar de capul tau, daca... Apoi violente fizice, traume psihice. Si citatul celebru cu "toate femeile sunt curve, cu exceptia mamei mele. Dar sa nu uitam ca si ea e femeie". Se spunea razand cat de des se ivea ocazia. Aparent tururor barbatilor le facea placere.
    Cand parintii mei au divortat, eu am fost usurata, iar mama mea a inflorit. Doar ca m-a prevenit ca toti barbatii sunt de pe alta planeta. Eu n-am facut altceva, decat sa confirm convingerea mamei, prin doua divorturi proprii. Si relatii incepute si neterminate. Dar am fost tare. Asa mi se spune. Ca sunt puternica. Asa o fi, dar atunci de ce imi vine sa plang cand ma gandesc ca n-am primit nicio imbratisare calda de la tatal meu si nicio vorba buna? Da, sunt tare pe plan profesional, dar cand sunt doar eu cu mine inca ma mai intreb de ce e rau ca sunt fata si de ce sunt barbatii de pe alta planeta.
    In alta dezordine de idei, iti multumesc, Andreea!

    Raspunde
    • Andreea 14 noiembrie 2017

      Draga Gabriela,

      Ai o mare putere interioara si asta o stii si tu. Mai ramane sa-ti descoperi si blandetea interioara. Cum vei face asta?

      Iti propun un exercitiu. De fiecare data cand iti vine sa judeci un barbat, te duci si aprinzi o lumanare si spui in felul urmator:

      ”Te rog, iarta-ma! Te inteleg! Te iubesc! Iti multumesc.” Remember, de fiecare data.

      P.S. Aprovizioneaza-te cu multe lumanari. 🙂

      Te imbratisez tare,

      Andreea

      Raspunde
  3. lucia 10 noiembrie 2017

    Doamne, cât esti de aproape de sufletul meu.
    Tatăl meu nu mi-a spus niciodată că mă iubeste.
    Si aveam atâta nevoie...
    Era militar si eu eram mereu pe front în linia intâi.
    Când am realizat că trebuie să-l iert, nu mai era în.viață.
    In fiecare seară mă întâlnesc în gând cu el si-i spun că-l iubesc, că vreau să mă ierte, că'mi pare rău că nu am fost mai apropiați si că'imulțumesc pentru tot

    Raspunde
  4. Carmen 14 noiembrie 2017

    In primul rand, primul gand care mi-a venit, e in legatura cu tine, Andreea; ca nu are cum sa te intereseze cu adevarat ce scriem noi aici, ca trebuie sa te prefaci caci asa obtii 2 lucruri: ne ajuti sa ne descarcam si sa avem, astfel, ceva revelatii si iti creezi un auditoriu, o comuitate pe care o speri constanta; sa fie clar, I don't blame you. Nu as fi dat feed back dar trebuie sa spun ca felul in care ceri acest feed back e unul agreabil si incurajator si, al doilea motiv si cel mai important e ca am avut un insight citindu te azi si gandindu ma ca nu pot sa vin la Cluj ca e prea departe...LENEEEEE
    Deci, insight-ul: am divortat dupa o terapie de 4 ani-cea mai scarboasa psihoterapie, caci voiam rezultate foarte autentice -psihanaliza 4 ani-. Dupa divort, viata mea a fost mizerabila, 14 ani de durere continua, si acum il iubesc doar pe el si nu am pe altcineva si nici nu concep o apropiere fizica...
    Am fost tot timpul suparata pe el ca nu s a opus divortului, ca l-a acceptat imediat, ca nu a luptata pentru mine. Apoi, fiind mault mai stabil emotional si mult mai puternic financiar, mi-a sedus fiul, care l a preferat si care il iubeste mult, a crescut alaturi de el. Eu am suferit ca un caine pana in ziua de azi: si cand te gandesti ca divortul l am inaintat pt ca simteam ca nu ma respecta si nu ma simteam bine cu el. S a dovedit ca la fel ar fi fost cu oricare altul Azi, citindu-te, am vazut ca acea terapie, pe care am intrerupt o fara avizul psihoterapeutei-pe care nici nu o agream deloc-, avusese rezultate rele in privinta cuplului dar, acel divort, insemna in plus ceva pe care doar citindu-te pe tine l am vazut: era despartirea mea de o casatorie legata pe premise gresite si eu eram pregatita sa reiau casatorirea cu acelasi barbat, pe care, se vede treaba, il iubesc, DE PE ALTE POZITII; urma sa intru in casnicie ca o femeie adulta si nu ca un copil, asa cum o facusem cu ani in urma( 24). Eh, dar, se pare, nici acum nu sunt grown woman, cred ca nici nu mai am timp sa devin, sunt batrana, Andreea. Te sarut, Carmen

    Raspunde
    • Andreea 14 noiembrie 2017

      Carmen,

      Ma gandesc ca dupa travaliul divortului, ai ramas cu ceva furie neprocesata. Se simte. Din pacate, nu simt sa-ti multumesc ca m-ai ales ca obiect al furiei tale. Ma descurcamfoarte bine in viata si fara comment-ul tau caustic. 🙂 De exemplu, puteai sa-ti proiectezi amarul pe-o hartie si-apoi s-o arzi. Era mai ecologic. Dar, te inteleg ca nu te-ai putut abtine. Ah, si pentru ca-s o romantica iremediabila, tin sa-ti spun ca nu e niciodata prea tarziu sa iubesti si sa te lasi iubita, desi probabil ca vei alege sa te pedepsesti in continuare. Si inca ceva. Acolo afara exista un terapeut potrivit chiar si pentru tine! Te vei felicita cand il gasesti!
      Numai bine!

      Raspunde

Lasa un comentariu