Cum sa iti dai seama ca esti intr-o relatie abuziva? ( partea 1) | Stilul Tău

Cum sa iti dai seama ca esti intr-o relatie abuziva? ( partea 1)

Cum sa iti dai seama ca esti intr-o relatie abuziva? ( partea 1)

“A tipa la fiintele vii reprezinta o tendinta de a le ucide spiritul. Betele si pietrele pot rupe oarse, dar cuvintele ne rup inimile…”

Robert Fulghum

Discutie: nevasta-mea a fost plecata o luna din oras cu copilul si am fost la femei. Eu intreb: Pai cum asa? Si ce ai facut, te-ai culcat cu altele? El raspunde : da. Eu intreb: si ea nu isi da seama? El raspunde: nu se prinde, pot sa-i spun orice si sa o mint cum vreau eu ca ea nu isi da seama, dupa care incepe sa rada…oare de ce? Ma intreb eu? Rade de ea ca nu si da seama, ca il crede, ca are incredere in el…sau rade de el, de ceea ce este capabil sa faca fara ca ea sa stie?

Nu o respecta pe ea sau nu se respecta pe el?

Este el mai bun decat ea?

Te crezi superior partenerului?

Ai impresia ca este naiv, usor de mintit si te simti mandru cand faci asta?

Nu este singurul exemplu de acest gen, mai sunt multe altele. Ceea ce vreau sa scot in evidenta si sa accentuez este ce se intampla de regula dupa acest gen de intamplari.

De regula discutiile despre barbati si despre felul lor de a se comporta sunt cam aceleasi, mai ales daca le asculti din gura celor care au trecut prin experiente dureroase cu partenerul. Ele suna cam asa: “toti barbatii sunt niste porci”, “toti barbatii inseala”, toti sunt la fel, o apa si un pamant”.

Ce se intampla?

El, barbatul ideal incepe o relatie frumoasa. Indragostire, iubire, planuri, casatorie, copii. Cam asa decurge inceputul si cursul firesc al lucrurilor. Se iubesc, fac o famile, isi jura fidelitate, iar el calca stramb, incepe sa se poarte intr-un anume fel diferit de cel pe care il stiai. Din ce motive, doar el stie. Ce stiu eu este ca indiferent de felul de a fi al unei femei, el face asta. Problema se afla la el, nu la partener.

Poate ca vrea sa iti dovedeasca ca el este inca barbat, cand ar putea sa faca asta cu ce are acasa si ar putea fi mai castigat, poate vrea sa arate in fata prietenilor de ce este el in stare, poate o face din curiozitate, poate o mai face din cine stie ce alte motive. Insa indiferent de motive, scuzele nu isi au locul. Se transforma in adevarati agresori ai partenerului, si nu doar ai lui ci si ai relatiei.

Transforma frumoasa poveste dintre ei in calvar, aducand dezamagire, frustrari, confuzii in relatie. Incet, incet relatia de distruge. Nu va recunoaste niciodata asta, pentru ca de regula cei care gresesc nu vor recunoaste ca vina le apartine. Arunca pe celalalt tot ceea ce ei fac, fara nici o urma de vinovatie, fara remuscare si regrete, fara sa le pese ca celalalt doar i-a permis sa faca asta, poate din naivitate, iubire, dorinta de a fi impreuna.

Chiar daca tu erai pentru el femeia visurilor lui dintr-o data te transformi pentru el. Incepe sa te urasca si daca altadata caltatile tale erau unice, dintr-o data incepe sa te urasca pentru ele, pentru ceea ce esti tu si el nu poate fi. De fapt incepe sa se urasca pe el, asta face.

“ Cand arati cu degetul spre cineva, trei degete se indreapta spre tine. Atunci cand urasti o persoana, urasti ceva din ea care iti apartine”.

Care este mecanismul?

Cand nu ne place si nu acceptam o caracteristica a noastra, in mod inconstient o proiectam pe altii. Astfel daca o persoana simte ostilitate, in loc sa o traiasca o arunca pe celalalt, atribuindu-i aceluia ostilitatea .

Astfel “ea este ostila, ea este rea, agresiva”, cand de fapt persoana care afirma asta are caracteristicile respective.

Destul de des cand criticam pe cineva, criticam de fapt un presupus defect al nostru pe care nu avem curajul sa il recunoastem. In acest fel nu ne acceptam de fapt propriile noastre parti intunecate.

Mie mi s-a intamplat destul de des sa traiesc astfel de acuzatii. Am fost buna si mi s-a spus ca sunt “rea”,  nu am fost geloasa si mi s-a spus ca sunt “geloasa”. Mi-a fost greu sa inteleg, insa cu toate astea m-am invinovatit si chiar ma gandeam ca poate am fost asa.

Stiam de exemplu sa stabilisem ceva impreuna, un program iar cand venea momentul sa il punem in aplicare si vorbeam despre asta partenerul imi spunea “eu nu am zis asa ceva, nu imi aduc aminte”.

Ce ramane de facut? Sa il crezi si sa te gandesti ca totul este in imaginatia ta. Faptul ca-i aduci amine cuvintele pronuntate de el, argumente, amanunte care sa il faca sa isi aduca aminte totul este fara rost. Iti spune “nu stii despre ce vorbesti, eu nu am spus asa ceva. Taci si simti ca o iei razna, simti ca nu ai cum sa iesi din situatie, simti ca innebunesti.

Devii confuza, nu mai stii pe ce lume traiesti, nu mai stii cine esti si incepi sa te intrebi “am luat-o razna?” si iti spui ‘data viitoare o sa fiu foarte atenta, eventual o sa imi notez. Te simti manipulate, dar nici de asta nu mai esti sigura, te simti pierduta si nu mai stii ce sa spui, nu mai ai cuvinte, ti se pare totul ilogic, irational.

Am facut asta doar pentru ca nu mi-am dat seama ca sunt victima unei agresiuni verbale sau  violente psihologice, una dintre cele mai grele si greu de sters agresiuni.

Foarte frecvent intalnim parteneri care il acuza pe celalalt “sigur ai pe cineva”, cand de fapt el poate are pe cineva sau poate el isi doreste asta. Astfel acuzatiile pe care ti le aduce cineva si nu fac parte din tine, lucrurile pe care iti spune ca tu le-ai facut, de fapt el le face sau isi doreste sa le faca.

Aici de fapt voiam sa ajung, la agresiunea verbala sau violenta psihologica.

Simti ca nu te mai respecta?

Te simti manipulata?

Iti face anumite promisiuni pe care nu si le respecta si de care nu isi mai aduce aminte?

Este nervos, irascibil, agresiv aparent fara motiv?

Cu toate ca relatia aparent merge bine, simti ca “ai un nod in gat”, senzatie de pumnal in inima”?

Sentimentele tale sunt confuze?

Simti ca este o persoana duala? Nu te mai simti iubita? Simti ca ceva nu este in regula? Vezi cu fiecare zi ca el se schimba din ce in ce mai mult? Intr-o zi spune una, iar in cealalta zi se schimba si spune altceva, iar daca ii aduci aminte nu recunoaste sau nu isi mai aduce aminte ca a spus sau ti-a promis acel lucru. Sau mai pe romaneste spune “eu nu am spus asa ceva!”

Imbini iubirea cu ura?

Nu mai stii ce simti?

In relatie aparent totul este normal, cand de fapt nimic nu merge?

Esti agitata?

Nu mai stii ce sa crezi?

Daca se intampla toate cele mentionate insemna ca esti victima unei agresiuni verbale sau psihologice. Motivele pentru care se intampla asta sunt multiple. Poate esti inselala si cauta motive de cearta, se poate sa fie manipulat de catre cineva sau exista posibilitatea ca el la randul lui sa fi trecut prin asta, relatia nu mai este dorita de el si nu stie cum sa iti comunice.

Daca simti ca partenerul se comporta ca un masochist cel mai bine este sa rupi legatura cu el definitiv, in caz contrar tot acest scenariu cu care s-a obisnuit va continua si mai tare. Ti-a prins punctele slabe, stie unde sa actioneze si in final te vei simti doborata.

Ce este agresivitatea verbala sau violenta psihologica?

De regula partenerele sunt cele care sunt supuse la violenta psihologica sau agresivitate verbala. Este un gen de molestare care nu lasa urme, comparativ cu violenta fizica.

De regula cei care isi supun partenerii la astfel de tratamente in public afieaza o anumita imagine, iar in particular el poate deveni foarte diferit. Izbucnirile de manie sau subminarea subtila, indiferenta rece sau aerele de superioritate, sarcasmul sau retinerea tacuta, constrangerea manipulatoare sau pretentiile irationale sunt fenomene obisnuite.

Multe personae supuse la agresivitate verbala sau violenta psihologica incearca de regula orice cale de abordare pentru a-si imbunatati relatia cum ar fi ignorarea, explicarea, rugamintea, consilierea individuala, incercarea de a trai cat mai individual posibil, satisfacerea propriilor nevoi, renuntarea la a “cere prea mult”, renuntarea la orice pretentie si incercarea de a deveni mai intelegatoare. Nimic nu functioneaza in acest caz, iar dinamica relatiei este un mister.

Daca de regula cauti raspunsuri la intrebari de genul: “cum poti prezenta lucrurile astfel ca el sa inteleaga?”, “cum se face ca auzi lucruri pe care el pretinde ca el nu le-a spus niciodata?”, “ de ce oare simti ceea ce el spune ca nu ar trebui sa simti?” esti clar victima lui, esti agresata verbal.  Reactioneaza si chiar daca te confrunti cu “frica de pierdere a iubirii” nu te vei confrunta cu “teama pierderii de sine”.

Abuzul verbal sau psihologic are la baza idea de control, care poate fi deschis sau pe “fata” sau inchis, acoperit mereu definit “innebunitor”.

Intr-o relatie abuziva, agresorul neaga abuzul si de regula acesta are loc in spatele usilor inchise.

Agresorul ai partenera sa par a trai in realitati diferite si ambii sunt incapabili sa recunoasca lumea celuilalt.

Jignirea este cea mai cunoscuta forma de abuz verbal, usor de recunoscut. Insa cum se face ca de cele mai multe ori el se manifesta ascuns? Pentru ca abuzul este folosit in mod discret, el devine cu timpul tot mai intens.

Superioritatea, injosirea, umilirea, desconsiderarea, dominarea, contrazicerea, silirea, manipularea, criticismul si intimidarea sunt alte forme ale abuzului verbal. In momentul in care sunt folosite intr-o relatie si negate de autor, apare confuzia.

Abuzul verbal poate fi deschis, o forma de furie indreptata catre partenera, sub forma unui atac de genul “esti prea sensibila” si disimulat sau ascuns ca in cazul formularii “nu stiu despre ce vorbesti” cand de fapt persoana stie .

Abuzul verbal ascuns este distructiv din cauza naturii sale indirecte, considerat “innebunitor”, caz in care partenera nu se confrunta cu nimic concret. Ce trebuie sa faca este sa aiba incredere in propria-i experienta, si oricat de dureros ar fi sa recunoasca si sa accepte ca agresorul nu o iubeste, nu o apreciaza si nu o respecta.

Abuzul verbal este o forma de agresiune, in care agresorul nu este provocat de partenera sa. El poate nega constient sau inconstient ceea ce face. Responsabilitatea recunoasteii abuzului ii revine partenerei agresorului. Apar de regula dificultati, pentru ca partenera este manipulata sa se indoiasca de sentimentele sale.

De exemplu daca partenera ii spune agresorului “m-am simti prost cand ai spus asta”, el in loc de a o intelege si de ai raspunde adecvat, el ii va respinge sentimentele si le va trata ca fiind nejustificate spunand ceva de genul “ nu stiu despre ce vorbesti, esti prea sensiblia”. Agresorul ridiculizeaza  ceea ce spune partenera sarcastic, iar daca e ea protesteaza el ii poate spune ca fost o gluma.

La baza agresivitatii verbale sta puterea de dominare, care ucide spiritul. Puterea pesonala a celui agresat este cea care are la baza reciprocitatea si colaborarea.

Abuzul verbal nu tine cont de perceptiile victimei, submineaza, iar in final cel agresat ajunge sa isi piarda stima de sine. De regula partenerul agresat isi da seama ca ceva nu este in regula, cu toate astea invata sa tolereze abuzul si astfel ajunge “tapul ispasitor” in relatie.

Agresorii ajung sa sustina ca de exemplu: “tu esti vonovata de tot ceea ce se intampla”, “din cauza ta te-am inselat, tu m-ai impins”, insa motivele sunt cu totul altele decat cele pe care le credem noi.

Profiul agresorului

Caracteristicile agresorului sunt foarte diferite, unele dintre ele fiind foarte dificil de recunoscut. El poate sa-si agreseze partenera cu acuzatii foarte furioase, descriindu-se in acelasi timp ca o persoana deloc pretentioasa. Agresorul verbal poate fi:

  • Iritabil, gata sa-si acuze partenera pentru propriile sale izbucniri sau actiuni;
  • Imprevizibil, furios, patetic, nereceptiv la sentimentele si punctele de vedere alte partenerei;
  • Fara caldura si empatie, inclinat sa controleze;
  • Tacut si necomunicativ in particular sau pretentios si certaret;
  • Competitiv fata de partener, morocanos, gelos, critic;
  • rapid in razgandiri si puneri la punct, manipulator, exploziv, ostil;
  • nedispus sa isi exprime sentimentele.

Agresorul nu cauta reciprocitatea, ci doar incearca sa controleze si sa domine, putind fi foarte schimbator incat partenera isi pierde echilibrul. Partenera poate avea doar iluzia unei relatii autentice, unei relatii care practice nu exista.

Cum invatam sa devenim agresori?

De regula astfel de persoane in copilarie au fost controlati prin folosirea gresita a puterii de dominare asupra sa, ceea ce ii creeaza o suferinta extrema. Daca acest copil devine adult, fara sa fi depasit durerea experientei repective, va perpetua folosirea gresita a puterii la maturitate, devenind astfel toxic ori otravitor fata de ceilalti.

In copilarie a crescut sub influenta puterii de dominare si impunerii. Sentimentele sale nu au fost recunoscute si nici acceptate. Nu a avut intelegere si nici compasiune din partea cuiva, iar in lipsa unei astfel de persoane a ajuns la concluzia ca “nu a existat nimic in neregula”, iar daca a fost asa sentimentele lui de suferinta “nu ar trebui sa existe”, incetand sa le mai simta.

Le-a interzis accesul in sfera constienta nestiind ca sufera, in aceste fel inchizand usa unei parti din sine insusi. A devenit un agresor, asemeni celor din copilaria sa, un adept al abuzului verbal. Neavand posibilitatea sa isi recunoasca sentimentele, suferintele, el nu a putut trece prin experienta empatiei si compasiunii.

Adult fiind se simte indreptatit in privinta comportamentului sau agresiv si nu-i intelege efectele, actionand sub impulsul sentimentelor reprimate. Se simt nejutorati, iar sentimentele din copilarie care “nu trebuie sa existe” si “nu trebuie simtite se manifesta exterior. Nu stie ce inseamna compasiunea si empatia, fara de care agresorul nu poate fi sensibil la durerea partenerei.

Tot ceea ce face este datorita sentimentelor reprimate din copilarie, al facand altcuiva ceea ce lui i s-a facut in copilarie. Deoarece el nu poate simti sentimentele, trebuie sa le exercite asupra altcuiva.

Nevoia lui de a tine la distanta durerea care “nu trebuie sa existe” il face sa caute puterea de dominare, impunerea si superioritatea.

Cum devenim persoane agresate?

Peroanele agresate se bazeaza pe puterea personala, care nu are nevoie de invinsi si invingatori, de oameni care domina si de altii care supun si care nu solicita impunerea propriei vointe asupra altuia. Ea se bazeaza pe reciprocitate si colaborare.

Partenera agresata este conditionata de familia din care se trage, de educatia di de relatiile ei. Acesta conditionare o face sa creada ca partenerul se comporta rational cu ea, conditionare care incepe devreme in copilarie prin formule care ii sunt adresate, ca: “nu ai de ce sa te plangi”, “stiu ca ii simti lispa si o doresti dar nu pot sa ti-o ofer”.

Astfel copilul invata devreme sa-si planga mai degraba pierderile decat sa creda ca irationalul “nu ai de ce sa te plangi” este rational, real si logic.

Partenera este invatata din copilaria sa nu aiba incredere in sentimentele ei, iar puterea pe care au exercitau adultii asupra ei era folosita gresit.

Supunerea, puterea de dominare si abuzul verbal erau prezente. Sentimentele ei nu puteau fi acceptate si justificate. Tatal era nervos, neimplicat in cresterea ei, absent sau indiferent.

Un factor responsabil de patrunderea ei in acesta realitate este faptul ca in copilarie existase cineva care ii aratase simpatie si intelegere fata de experienta ei, usurandu-i constientizarea faptului ca ea sufera. Pentru ea adultii atotputernici nu greseau, iar in ochii ei erau un fel de zei, astfel ea ajungea sa creada ca ceva nu este in regula cu ea, cu felul in care se exprima, impresia pe care o facea celorlalti, sau poate cu sentimentele ei si cu perceperea realitatii insesi.

Asftel a pornit in viata cu o stima de sine scazuta. Stiind ca sufera putea astfel sa simta compasiune si empatie fata de altii, cautand compasiune si intelegere.

Singurul lucru pe care nu il stia era motivul pentru care suferea. Credea ca cel care o iubeste nu ar fi atat de suparat si nu ar tipa la ea decat daca nu ar fi ceva in neregula cu ea.

Victima abuzului este invatata ca desi sufera nu este justificat sa sa simta asa si ca responsabilitatea ii apartine. In copilarie ea a fost crescuta astfel incat ea sa nu isi inteleaga sentimentele si astfel ea sa nu isi dea seama de adevar.

Partenera agresata il crede pe agresor cand isi neaga abuzul, devine frustrata si derutata, char si atunci cand cauta solutii. Incapabila sa ajunga la clarificare si intelegere, ea devine confuza. Astfel daca partenerul ei nu minte, nu greseste, daca ea intelege gresit lucrurile inseamna ca “ceva nu este in regula cu ea”.

Astfel indoilelile din copilarie ies la suprafata, pastrandu-si obisnuita sa auda lucruri care ar putea sa-i dezvaluie care sunt greseala si motivul suferintei ei.

Persoanele agresate nu tolereaza deprecierea altei persoane deoarece considera ca se depreciaza pe ei. Sunt persoane sigure pe ele si nu au nevoie sa isi exercite puterea de dominare asupra altei persoane.

Majoritatea dintre noi putem descoperi la un moment dat in cel de langa noi un aspect din acesti tip de comportament. Daca are impact asuprta ta, daca te simti apasata, da simti ca ceva nu este in regula cu tine, ai acum posibilitatea sa faci acest lucru. Opreste-l cat  nu este prea tarziu, ofera-i sansa de a se schimba, cere-i asta. In caz contrat relatia ta va fu una oricum sortita esecului, pentru ca va veni momentul vand te vei trezi din somnul fortat in care esti.

In curand va astept cu o continuare a acestui articol. Vom vedea cum poate fi relatia cu un agresor si ce poti face pentru a iesi din “mrejele” ei.

Pe curand

Nicoleta Leahu ( http://relatiidecuplu.ro/blog/)

Cele 2 carti ale Andreei le poti comanda aici: Stilul tau – pentru femeia care merita si Secretele unei femei atragatoare

Pregateste-te sa bifezi toate obiectivele stabilite si visurile cele mai inalte, plecam in bootcamp: http://www.personalitatealfa.com/blog/bootcamp-7-personalitate-alfa-puterea-ta-interioara-rafting-si-aquapark/

Stilul Tau Pentru femeia care merita Stilul Tau Stilul Tau Default

202 comentarii pentru Cum sa iti dai seama ca esti intr-o relatie abuziva? ( partea 1)

  1. Iuliana 06 mai 2010

    Din pacate am fost si eu o persoana agresata psihologic si verbal. Din fericire am reusit sa scap. Sper sa am puterea sa nu mai lasa sa se intample asta niciodata!!! Este foarte bun articolul si astept continuarea!

    Raspunde
  2. Iuliana 06 mai 2010

    Din pacate am fost si eu o persoana agresata psihologic si verbal. Din fericire am reusit sa scap. Sper sa am puterea sa nu mai lasa sa se intample asta niciodata!!! Este foarte bun articolul si astept continuarea!

    Raspunde
  3. Carmen C 06 mai 2010

    BINE AI VENIT IN ECHIPA, Nicoleta....!

    SI....FELICITARI, ANDREEA PENTRU CA FACI CA VISELE TALE...SA DEVINA REALITATE SA CREASCA SA RODEASCA...la fel ca si "STILUL TAU" acum....!!!
    Stiam de la Marius ca iti vei mari echipa....
    VA SALUT....VA IUBESC PE TOTI....
    VA DORESC TIMP FRUMOS IN BOOTCAMP....SI....MULTE CLIPE DE VIS SCRISE IN CARTEA VIETII....!!!!
    din tot sufletul,
    Carmen

    Raspunde
  4. Carmen C 06 mai 2010

    BINE AI VENIT IN ECHIPA, Nicoleta....!

    SI....FELICITARI, ANDREEA PENTRU CA FACI CA VISELE TALE...SA DEVINA REALITATE SA CREASCA SA RODEASCA...la fel ca si "STILUL TAU" acum....!!!
    Stiam de la Marius ca iti vei mari echipa....
    VA SALUT....VA IUBESC PE TOTI....
    VA DORESC TIMP FRUMOS IN BOOTCAMP....SI....MULTE CLIPE DE VIS SCRISE IN CARTEA VIETII....!!!!
    din tot sufletul,
    Carmen

    Raspunde
  5. Carmen C 06 mai 2010

    BINE AI VENIT IN ECHIPA, Nicoleta....!

    SI....FELICITARI, ANDREEA PENTRU CA FACI CA VISELE TALE...SA DEVINA REALITATE SA CREASCA SA RODEASCA...la fel ca si "STILUL TAU" acum....!!!
    Stiam de la Marius ca iti vei mari echipa....
    VA SALUT....VA IUBESC PE TOTI....
    VA DORESC TIMP FRUMOS IN BOOTCAMP....SI....MULTE CLIPE DE VIS SCRISE IN CARTEA VIETII....!!!!
    din tot sufletul,
    Carmen

    Raspunde
  6. Carmen C 06 mai 2010

    BINE AI VENIT IN ECHIPA, Nicoleta....!

    SI....FELICITARI, ANDREEA PENTRU CA FACI CA VISELE TALE...SA DEVINA REALITATE SA CREASCA SA RODEASCA...la fel ca si "STILUL TAU" acum....!!!
    Stiam de la Marius ca iti vei mari echipa....
    VA SALUT....VA IUBESC PE TOTI....
    VA DORESC TIMP FRUMOS IN BOOTCAMP....SI....MULTE CLIPE DE VIS SCRISE IN CARTEA VIETII....!!!!
    din tot sufletul,
    Carmen

    Raspunde
  7. Carmen C 06 mai 2010

    BINE AI VENIT IN ECHIPA, Nicoleta....!

    SI....FELICITARI, ANDREEA PENTRU CA FACI CA VISELE TALE...SA DEVINA REALITATE SA CREASCA SA RODEASCA...la fel ca si "STILUL TAU" acum....!!!
    Stiam de la Marius ca iti vei mari echipa....
    VA SALUT....VA IUBESC PE TOTI....
    VA DORESC TIMP FRUMOS IN BOOTCAMP....SI....MULTE CLIPE DE VIS SCRISE IN CARTEA VIETII....!!!!
    din tot sufletul,
    Carmen

    Raspunde
  8. Carmen C 06 mai 2010

    BINE AI VENIT IN ECHIPA, Nicoleta....!

    SI....FELICITARI, ANDREEA PENTRU CA FACI CA VISELE TALE...SA DEVINA REALITATE SA CREASCA SA RODEASCA...la fel ca si "STILUL TAU" acum....!!!
    Stiam de la Marius ca iti vei mari echipa....
    VA SALUT....VA IUBESC PE TOTI....
    VA DORESC TIMP FRUMOS IN BOOTCAMP....SI....MULTE CLIPE DE VIS SCRISE IN CARTEA VIETII....!!!!
    din tot sufletul,
    Carmen

    Raspunde
  9. deea 06 mai 2010

    interesant articol!
    insa cum se poate schimba el in acest caz?un partener care face acest lucru credeti ca nu isi iubeste,respecta partenera?multumesc!

    Raspunde
  10. deea 06 mai 2010

    interesant articol!
    insa cum se poate schimba el in acest caz?un partener care face acest lucru credeti ca nu isi iubeste,respecta partenera?multumesc!

    Raspunde
  11. elena 06 mai 2010

    Foarte interesant articolul si abia cu aceasta ocazia inteleg si gasesc unele raspunsuri la situatia prin care am trecut in ultima perioada...exact aceleasi stari de confuzie, de culpabilitate pentru ce nu a mers in relatie atribuite de catre partener!
    toate aceste reprosuri atribuite de catre partener pe nedrept te pot face sa iti pierzi uneori controlul si sa incepi sa cauti raspunsuri la intrebarile " cu ce am gresit eu?".
    cu siguranta avand o relatie de genul acesta e calea cea sigura de a te autodistruge din pacate!

    Raspunde
  12. elena 06 mai 2010

    Foarte interesant articolul si abia cu aceasta ocazia inteleg si gasesc unele raspunsuri la situatia prin care am trecut in ultima perioada...exact aceleasi stari de confuzie, de culpabilitate pentru ce nu a mers in relatie atribuite de catre partener!
    toate aceste reprosuri atribuite de catre partener pe nedrept te pot face sa iti pierzi uneori controlul si sa incepi sa cauti raspunsuri la intrebarile " cu ce am gresit eu?".
    cu siguranta avand o relatie de genul acesta e calea cea sigura de a te autodistruge din pacate!

    Raspunde
  13. maria 06 mai 2010

    Ideea ta e f. buna, de-abea astept sa citesc toate articolele pe care le veti scrie. Mi s-a parut foarte interesant articolul Nicoletei. Succes!

    Raspunde
  14. maria 06 mai 2010

    Ideea ta e f. buna, de-abea astept sa citesc toate articolele pe care le veti scrie. Mi s-a parut foarte interesant articolul Nicoletei. Succes!

    Raspunde
  15. maria 06 mai 2010

    Ideea ta e f. buna, de-abea astept sa citesc toate articolele pe care le veti scrie. Mi s-a parut foarte interesant articolul Nicoletei. Succes!

    Raspunde
  16. maria 06 mai 2010

    Ideea ta e f. buna, de-abea astept sa citesc toate articolele pe care le veti scrie. Mi s-a parut foarte interesant articolul Nicoletei. Succes!

    Raspunde
  17. maria 06 mai 2010

    Ideea ta e f. buna, de-abea astept sa citesc toate articolele pe care le veti scrie. Mi s-a parut foarte interesant articolul Nicoletei. Succes!

    Raspunde
  18. diana 06 mai 2010

    Da interesant. Am si eu o nelamurire. Fostul meu prieten cand a decis intr-un final sa ne despartim mi-a zis ca el nu a iubit niciodata pana acum, nu a avut relatii mai lungi de 3 luni, desi are 30 de ani si este confuz...si crede ca e mai bine asa, ca el e de vina. Eu dupa ce am citit atatea articole ale Andreei am inteles ca in cazull in care se ajunge la asa ceva inseamna ca eu am fost de vina, dar problema este ca nu imi dau seama unde am gresit. Poate am fost la inceput foarte detasata, pentru ca am mai suferit, dar pe parcurs el avut grija sa ma streseze ca de ce nu ii spun ca mi-e dor de el si altele, iar cand eu mi-am deschis sufletul a fugit.

    Raspunde
  19. diana 06 mai 2010

    Da interesant. Am si eu o nelamurire. Fostul meu prieten cand a decis intr-un final sa ne despartim mi-a zis ca el nu a iubit niciodata pana acum, nu a avut relatii mai lungi de 3 luni, desi are 30 de ani si este confuz...si crede ca e mai bine asa, ca el e de vina. Eu dupa ce am citit atatea articole ale Andreei am inteles ca in cazull in care se ajunge la asa ceva inseamna ca eu am fost de vina, dar problema este ca nu imi dau seama unde am gresit. Poate am fost la inceput foarte detasata, pentru ca am mai suferit, dar pe parcurs el avut grija sa ma streseze ca de ce nu ii spun ca mi-e dor de el si altele, iar cand eu mi-am deschis sufletul a fugit.

    Raspunde
  20. diana 06 mai 2010

    Da interesant. Am si eu o nelamurire. Fostul meu prieten cand a decis intr-un final sa ne despartim mi-a zis ca el nu a iubit niciodata pana acum, nu a avut relatii mai lungi de 3 luni, desi are 30 de ani si este confuz...si crede ca e mai bine asa, ca el e de vina. Eu dupa ce am citit atatea articole ale Andreei am inteles ca in cazull in care se ajunge la asa ceva inseamna ca eu am fost de vina, dar problema este ca nu imi dau seama unde am gresit. Poate am fost la inceput foarte detasata, pentru ca am mai suferit, dar pe parcurs el avut grija sa ma streseze ca de ce nu ii spun ca mi-e dor de el si altele, iar cand eu mi-am deschis sufletul a fugit.

    Raspunde
  21. Tina 06 mai 2010

    Excelent subiect!
    Marturisesc ca m-a interesat foarte mult aceasta tema,dar nu gasisem niciunde amanuntele concrete pe care le doream.
    Iata ca azi am gasit raspunsurile la cugetarile mele confuze. Nu stiu cum voi comunica cu partenerul meu despre ceea ce simt ,pt ca simt de ceva vreme ca veva se intampla cu noi doi ....am regasit in randurile de mai sus multe chestiuni existente in relatia noastra dar despre care doar eu sunt constienta de ele,pt ca oricum el va nega sau le va refuza existenta...Deci,nu stiu ce sa fac.Am obosit sa simt ca doar eu imi doresc relatia asta si sa lupt ptr ca ea sa reziste! Nu vreau sfaturi ,nimic de genu,dar o parere sincera exprimata o pot primi cu bucurie.

    p.s. Am 22 de ani si sunt intr-o relatie de 3 ani .Ultimul an relatia s-a desfasurat mai mult la distanta.

    Raspunde
  22. Tina 06 mai 2010

    Excelent subiect!
    Marturisesc ca m-a interesat foarte mult aceasta tema,dar nu gasisem niciunde amanuntele concrete pe care le doream.
    Iata ca azi am gasit raspunsurile la cugetarile mele confuze. Nu stiu cum voi comunica cu partenerul meu despre ceea ce simt ,pt ca simt de ceva vreme ca veva se intampla cu noi doi ....am regasit in randurile de mai sus multe chestiuni existente in relatia noastra dar despre care doar eu sunt constienta de ele,pt ca oricum el va nega sau le va refuza existenta...Deci,nu stiu ce sa fac.Am obosit sa simt ca doar eu imi doresc relatia asta si sa lupt ptr ca ea sa reziste! Nu vreau sfaturi ,nimic de genu,dar o parere sincera exprimata o pot primi cu bucurie.

    p.s. Am 22 de ani si sunt intr-o relatie de 3 ani .Ultimul an relatia s-a desfasurat mai mult la distanta.

    Raspunde
  23. Tina 06 mai 2010

    Excelent subiect!
    Marturisesc ca m-a interesat foarte mult aceasta tema,dar nu gasisem niciunde amanuntele concrete pe care le doream.
    Iata ca azi am gasit raspunsurile la cugetarile mele confuze. Nu stiu cum voi comunica cu partenerul meu despre ceea ce simt ,pt ca simt de ceva vreme ca veva se intampla cu noi doi ....am regasit in randurile de mai sus multe chestiuni existente in relatia noastra dar despre care doar eu sunt constienta de ele,pt ca oricum el va nega sau le va refuza existenta...Deci,nu stiu ce sa fac.Am obosit sa simt ca doar eu imi doresc relatia asta si sa lupt ptr ca ea sa reziste! Nu vreau sfaturi ,nimic de genu,dar o parere sincera exprimata o pot primi cu bucurie.

    p.s. Am 22 de ani si sunt intr-o relatie de 3 ani .Ultimul an relatia s-a desfasurat mai mult la distanta.

    Raspunde
  24. mmm 06 mai 2010

    felicitari pentru ceea ce faci..dar am o rugaminte..ai putea sa-mi dai o adresa de e-mail..as vrea sa-ti cer o opinie..e foarte important pentru mine..

    Raspunde
  25. mmm 06 mai 2010

    felicitari pentru ceea ce faci..dar am o rugaminte..ai putea sa-mi dai o adresa de e-mail..as vrea sa-ti cer o opinie..e foarte important pentru mine..

    Raspunde
  26. mmm 06 mai 2010

    felicitari pentru ceea ce faci..dar am o rugaminte..ai putea sa-mi dai o adresa de e-mail..as vrea sa-ti cer o opinie..e foarte important pentru mine..

    Raspunde
  27. mmm 06 mai 2010

    felicitari pentru ceea ce faci..dar am o rugaminte..ai putea sa-mi dai o adresa de e-mail..as vrea sa-ti cer o opinie..e foarte important pentru mine..

    Raspunde
  28. mmm 06 mai 2010

    felicitari pentru ceea ce faci..dar am o rugaminte..ai putea sa-mi dai o adresa de e-mail..as vrea sa-ti cer o opinie..e foarte important pentru mine..

    Raspunde
  29. mmm 06 mai 2010

    felicitari pentru ceea ce faci..dar am o rugaminte..ai putea sa-mi dai o adresa de e-mail..as vrea sa-ti cer o opinie..e foarte important pentru mine..

    Raspunde
  30. sfetcu mihaela 06 mai 2010

    Felicitari pentru noua echipa Stilul Tau:)
    Sunt convinsa ca impreuna ve-ti face multe, multe lucruri marete atat pentru noi cat si pentru voi.
    Nicoleta, ma bucur enorm ca ai intrat in echipa Stilul Tau, citeam cu placere articolele tale, m-au ajutat mult, acum am bucuria de a afla ca faci parte din echipa Stilul Tau, lucru care ma face multmai bucuroasa.
    Mult, mult succes !
    Sunteti cei mai buni!

    Raspunde
  31. sfetcu mihaela 06 mai 2010

    Felicitari pentru noua echipa Stilul Tau:)
    Sunt convinsa ca impreuna ve-ti face multe, multe lucruri marete atat pentru noi cat si pentru voi.
    Nicoleta, ma bucur enorm ca ai intrat in echipa Stilul Tau, citeam cu placere articolele tale, m-au ajutat mult, acum am bucuria de a afla ca faci parte din echipa Stilul Tau, lucru care ma face multmai bucuroasa.
    Mult, mult succes !
    Sunteti cei mai buni!

    Raspunde
  32. sfetcu mihaela 06 mai 2010

    Felicitari pentru noua echipa Stilul Tau:)
    Sunt convinsa ca impreuna ve-ti face multe, multe lucruri marete atat pentru noi cat si pentru voi.
    Nicoleta, ma bucur enorm ca ai intrat in echipa Stilul Tau, citeam cu placere articolele tale, m-au ajutat mult, acum am bucuria de a afla ca faci parte din echipa Stilul Tau, lucru care ma face multmai bucuroasa.
    Mult, mult succes !
    Sunteti cei mai buni!

    Raspunde
  33. sfetcu mihaela 06 mai 2010

    Felicitari pentru noua echipa Stilul Tau:)
    Sunt convinsa ca impreuna ve-ti face multe, multe lucruri marete atat pentru noi cat si pentru voi.
    Nicoleta, ma bucur enorm ca ai intrat in echipa Stilul Tau, citeam cu placere articolele tale, m-au ajutat mult, acum am bucuria de a afla ca faci parte din echipa Stilul Tau, lucru care ma face multmai bucuroasa.
    Mult, mult succes !
    Sunteti cei mai buni!

    Raspunde
  34. sfetcu mihaela 06 mai 2010

    Felicitari pentru noua echipa Stilul Tau:)
    Sunt convinsa ca impreuna ve-ti face multe, multe lucruri marete atat pentru noi cat si pentru voi.
    Nicoleta, ma bucur enorm ca ai intrat in echipa Stilul Tau, citeam cu placere articolele tale, m-au ajutat mult, acum am bucuria de a afla ca faci parte din echipa Stilul Tau, lucru care ma face multmai bucuroasa.
    Mult, mult succes !
    Sunteti cei mai buni!

    Raspunde
  35. sfetcu mihaela 06 mai 2010

    Felicitari pentru noua echipa Stilul Tau:)
    Sunt convinsa ca impreuna ve-ti face multe, multe lucruri marete atat pentru noi cat si pentru voi.
    Nicoleta, ma bucur enorm ca ai intrat in echipa Stilul Tau, citeam cu placere articolele tale, m-au ajutat mult, acum am bucuria de a afla ca faci parte din echipa Stilul Tau, lucru care ma face multmai bucuroasa.
    Mult, mult succes !
    Sunteti cei mai buni!

    Raspunde
  36. Alina 06 mai 2010

    Felicitari pentru articol. Intr-adevar, ma regasesc in profilul victimei... Si cam asa am trait in copilarie...
    Astept cu nerabdare continuarea!

    Raspunde
  37. Alina 06 mai 2010

    Felicitari pentru articol. Intr-adevar, ma regasesc in profilul victimei... Si cam asa am trait in copilarie...
    Astept cu nerabdare continuarea!

    Raspunde
  38. Alina 06 mai 2010

    Felicitari pentru articol. Intr-adevar, ma regasesc in profilul victimei... Si cam asa am trait in copilarie...
    Astept cu nerabdare continuarea!

    Raspunde
  39. Alina 06 mai 2010

    Felicitari pentru articol. Intr-adevar, ma regasesc in profilul victimei... Si cam asa am trait in copilarie...
    Astept cu nerabdare continuarea!

    Raspunde
  40. Alina 06 mai 2010

    Felicitari pentru articol. Intr-adevar, ma regasesc in profilul victimei... Si cam asa am trait in copilarie...
    Astept cu nerabdare continuarea!

    Raspunde
  41. Alina 06 mai 2010

    Felicitari pentru articol. Intr-adevar, ma regasesc in profilul victimei... Si cam asa am trait in copilarie...
    Astept cu nerabdare continuarea!

    Raspunde
  42. anca 06 mai 2010

    ceea ce eu simt, tu ai spun-o in cuvine.Am o relatie de 2 ani cu un astfel de barbat. nu il inteleg...poate de asta stau si langa el...pt ca nu ii inteleg purtarea si comportamentul ... sau poate inca sper ca intr-o zi ma va aprecia cum merit si ma va respecta.O relatie bonlnava in care mi se lasa impresia mereu ca eu sunt cea care are nevoie de medic.
    Un barbat care poate daca l-as dezbraca de acest mister ar fi mult prea gol pe dinauntru cum este pe dinafara

    Raspunde
  43. anca 06 mai 2010

    ceea ce eu simt, tu ai spun-o in cuvine.Am o relatie de 2 ani cu un astfel de barbat. nu il inteleg...poate de asta stau si langa el...pt ca nu ii inteleg purtarea si comportamentul ... sau poate inca sper ca intr-o zi ma va aprecia cum merit si ma va respecta.O relatie bonlnava in care mi se lasa impresia mereu ca eu sunt cea care are nevoie de medic.
    Un barbat care poate daca l-as dezbraca de acest mister ar fi mult prea gol pe dinauntru cum este pe dinafara

    Raspunde
  44. anca 06 mai 2010

    ceea ce eu simt, tu ai spun-o in cuvine.Am o relatie de 2 ani cu un astfel de barbat. nu il inteleg...poate de asta stau si langa el...pt ca nu ii inteleg purtarea si comportamentul ... sau poate inca sper ca intr-o zi ma va aprecia cum merit si ma va respecta.O relatie bonlnava in care mi se lasa impresia mereu ca eu sunt cea care are nevoie de medic.
    Un barbat care poate daca l-as dezbraca de acest mister ar fi mult prea gol pe dinauntru cum este pe dinafara

    Raspunde
  45. carmina 06 mai 2010

    Excelent subiect.
    Multe intrebari:un agresor e capabil sa iubeasca,?este si mitoman?de ce se casatoreste?de ce sta inrelatie daca de fapt cauta o metoda de a scapa de relatie?de ce nu-si lasa partenerul sa plece?
    Eu voi divorta dupa un an de una semenea om, el nu vrea.......iar eu nu voi stii daca m-a iubit vreodata in nebunia lui sau daca merita sa-l duc la psiholog?
    Va multumesc ca existati
    carmina

    Raspunde
  46. carmina 06 mai 2010

    Excelent subiect.
    Multe intrebari:un agresor e capabil sa iubeasca,?este si mitoman?de ce se casatoreste?de ce sta inrelatie daca de fapt cauta o metoda de a scapa de relatie?de ce nu-si lasa partenerul sa plece?
    Eu voi divorta dupa un an de una semenea om, el nu vrea.......iar eu nu voi stii daca m-a iubit vreodata in nebunia lui sau daca merita sa-l duc la psiholog?
    Va multumesc ca existati
    carmina

    Raspunde
  47. carmina 06 mai 2010

    Excelent subiect.
    Multe intrebari:un agresor e capabil sa iubeasca,?este si mitoman?de ce se casatoreste?de ce sta inrelatie daca de fapt cauta o metoda de a scapa de relatie?de ce nu-si lasa partenerul sa plece?
    Eu voi divorta dupa un an de una semenea om, el nu vrea.......iar eu nu voi stii daca m-a iubit vreodata in nebunia lui sau daca merita sa-l duc la psiholog?
    Va multumesc ca existati
    carmina

    Raspunde
  48. carmina 06 mai 2010

    Excelent subiect.
    Multe intrebari:un agresor e capabil sa iubeasca,?este si mitoman?de ce se casatoreste?de ce sta inrelatie daca de fapt cauta o metoda de a scapa de relatie?de ce nu-si lasa partenerul sa plece?
    Eu voi divorta dupa un an de una semenea om, el nu vrea.......iar eu nu voi stii daca m-a iubit vreodata in nebunia lui sau daca merita sa-l duc la psiholog?
    Va multumesc ca existati
    carmina

    Raspunde
  49. Diana-Maria T. 06 mai 2010

    Buna la toata lumea!
    E prima data cand scriu, de citit am citit doar o parte din articole, nu din cauza ca nu le gasesc interesante, precis din comoditate sau pierderea din vedere a prioritatilor!
    Probabil nu voi fi la subiect, dar acest articol mi-a ridicat semne de intrebare! Eu am avut relatii in care m-am regasit in persoana agresorului si relatii in care m-am regasit in persoana victimei!
    Intr-adevar, initial au fost cele ale agresorului, apoi din suferinta, si analiza, ptr ca dupa ce pierzi, stai si asculti, cercetezi ce? unde? cum ? si de ce? s-au intamplat toate, iar mai apoi a avut loc o relatie de doi ani de victima!
    In timp, cautand raspunsuri, cautand sa ma ridic, pentru ca senzatia de cadere coexista cu cea de esec si pierdere, am ajuns uneori sa cred ca am gasit raspunsuri, iar alteori sa ma simt intr-o mai mare ceata! La fel ca si dupa citirea acestui articol de altfel, dar daca ma regasesc in ambele tabere? Sunt o nebuna? Sunt doar o nesigura? Nu m-am descoperit inca si acceptat? Ce vreau sa spun, e ca, citesti sfaturi pentru a face o relatie sa mearga, auzi variante sau povesti ale cunoscutilor, ai exemplu rudelor sau familiei tale, da e usor sa spui aleg ce-mi place, dar cine ma asigura ca nu sunt eu o "descreierata" care cer prea mult, sau accept prea putin?
    Exista relatii in jurul meu, care imi pun grave semne de intrebare, in sensul ca, o inteleg pe ea/el de ce se simte victima, a abuzului verbal sau psihic, dar in acelasi timp vad relatii cand ea/el se simte victima, cand de fapt cerintele sau faptele ei/lui atrag dupa sine un comportament usor asemanator cu cel al unui agresor! Mi s-a dezvoltat, vag, treptat impresia, ca nimeni nu poate defini clar o bariera intre normalitate si anormalitate, ca fiecare din semenii nostri si inclusiv noi traim cu perceptii de viata pe care ni le insusim treptat, dar nimeni nu ne poate garanta normalitatea sau anormalitatea lor, ca e foarte greu sa realizezi sau descoperi de unul singur defectele tale, sau sa le zicem de fapt nu defecte, ci unghiuri diferite de perceptie a vietii! Am cunoscut si trait experiente sau intamplari la comun cu alte persoane, si am trait un soc, in momentul cand persoanele alaturi de care am trait acele experiente, au povestit unei terte persoane acea intamplare iar varianta povestita avea nuante usor sau radical schimbate de varianta perceputa de mine, sau de varianta spusa si perceputa de altii! Ma intreb, de fapt nu toti facem asa? Nu toti de fapt punem accent doar pe ceea ce ne marcheaza in mod direct, astfel dand o nuanta proprie si schimband adevarata "culoare" a intamplarilor sau lucrurilor traite?
    Astfel ajung la alte intrebari, e suficient sa imi placa mie, sa vreau eu, sa cred eu? Daca da, inseamna ca nu exista compromis, sau e doar o bariera foarte sensibila pe care eu nu o sesizez?
    In incheiere, vreau si eu pe langa toti ceilalti cititori, sa va felicit intr-adevar pentru munca extraordinara pe care o faceti si bafta pe mai departe!

    Raspunde
  50. Diana-Maria T. 06 mai 2010

    Buna la toata lumea!
    E prima data cand scriu, de citit am citit doar o parte din articole, nu din cauza ca nu le gasesc interesante, precis din comoditate sau pierderea din vedere a prioritatilor!
    Probabil nu voi fi la subiect, dar acest articol mi-a ridicat semne de intrebare! Eu am avut relatii in care m-am regasit in persoana agresorului si relatii in care m-am regasit in persoana victimei!
    Intr-adevar, initial au fost cele ale agresorului, apoi din suferinta, si analiza, ptr ca dupa ce pierzi, stai si asculti, cercetezi ce? unde? cum ? si de ce? s-au intamplat toate, iar mai apoi a avut loc o relatie de doi ani de victima!
    In timp, cautand raspunsuri, cautand sa ma ridic, pentru ca senzatia de cadere coexista cu cea de esec si pierdere, am ajuns uneori sa cred ca am gasit raspunsuri, iar alteori sa ma simt intr-o mai mare ceata! La fel ca si dupa citirea acestui articol de altfel, dar daca ma regasesc in ambele tabere? Sunt o nebuna? Sunt doar o nesigura? Nu m-am descoperit inca si acceptat? Ce vreau sa spun, e ca, citesti sfaturi pentru a face o relatie sa mearga, auzi variante sau povesti ale cunoscutilor, ai exemplu rudelor sau familiei tale, da e usor sa spui aleg ce-mi place, dar cine ma asigura ca nu sunt eu o "descreierata" care cer prea mult, sau accept prea putin?
    Exista relatii in jurul meu, care imi pun grave semne de intrebare, in sensul ca, o inteleg pe ea/el de ce se simte victima, a abuzului verbal sau psihic, dar in acelasi timp vad relatii cand ea/el se simte victima, cand de fapt cerintele sau faptele ei/lui atrag dupa sine un comportament usor asemanator cu cel al unui agresor! Mi s-a dezvoltat, vag, treptat impresia, ca nimeni nu poate defini clar o bariera intre normalitate si anormalitate, ca fiecare din semenii nostri si inclusiv noi traim cu perceptii de viata pe care ni le insusim treptat, dar nimeni nu ne poate garanta normalitatea sau anormalitatea lor, ca e foarte greu sa realizezi sau descoperi de unul singur defectele tale, sau sa le zicem de fapt nu defecte, ci unghiuri diferite de perceptie a vietii! Am cunoscut si trait experiente sau intamplari la comun cu alte persoane, si am trait un soc, in momentul cand persoanele alaturi de care am trait acele experiente, au povestit unei terte persoane acea intamplare iar varianta povestita avea nuante usor sau radical schimbate de varianta perceputa de mine, sau de varianta spusa si perceputa de altii! Ma intreb, de fapt nu toti facem asa? Nu toti de fapt punem accent doar pe ceea ce ne marcheaza in mod direct, astfel dand o nuanta proprie si schimband adevarata "culoare" a intamplarilor sau lucrurilor traite?
    Astfel ajung la alte intrebari, e suficient sa imi placa mie, sa vreau eu, sa cred eu? Daca da, inseamna ca nu exista compromis, sau e doar o bariera foarte sensibila pe care eu nu o sesizez?
    In incheiere, vreau si eu pe langa toti ceilalti cititori, sa va felicit intr-adevar pentru munca extraordinara pe care o faceti si bafta pe mai departe!

    Raspunde
  51. Diana-Maria T. 06 mai 2010

    Buna la toata lumea!
    E prima data cand scriu, de citit am citit doar o parte din articole, nu din cauza ca nu le gasesc interesante, precis din comoditate sau pierderea din vedere a prioritatilor!
    Probabil nu voi fi la subiect, dar acest articol mi-a ridicat semne de intrebare! Eu am avut relatii in care m-am regasit in persoana agresorului si relatii in care m-am regasit in persoana victimei!
    Intr-adevar, initial au fost cele ale agresorului, apoi din suferinta, si analiza, ptr ca dupa ce pierzi, stai si asculti, cercetezi ce? unde? cum ? si de ce? s-au intamplat toate, iar mai apoi a avut loc o relatie de doi ani de victima!
    In timp, cautand raspunsuri, cautand sa ma ridic, pentru ca senzatia de cadere coexista cu cea de esec si pierdere, am ajuns uneori sa cred ca am gasit raspunsuri, iar alteori sa ma simt intr-o mai mare ceata! La fel ca si dupa citirea acestui articol de altfel, dar daca ma regasesc in ambele tabere? Sunt o nebuna? Sunt doar o nesigura? Nu m-am descoperit inca si acceptat? Ce vreau sa spun, e ca, citesti sfaturi pentru a face o relatie sa mearga, auzi variante sau povesti ale cunoscutilor, ai exemplu rudelor sau familiei tale, da e usor sa spui aleg ce-mi place, dar cine ma asigura ca nu sunt eu o "descreierata" care cer prea mult, sau accept prea putin?
    Exista relatii in jurul meu, care imi pun grave semne de intrebare, in sensul ca, o inteleg pe ea/el de ce se simte victima, a abuzului verbal sau psihic, dar in acelasi timp vad relatii cand ea/el se simte victima, cand de fapt cerintele sau faptele ei/lui atrag dupa sine un comportament usor asemanator cu cel al unui agresor! Mi s-a dezvoltat, vag, treptat impresia, ca nimeni nu poate defini clar o bariera intre normalitate si anormalitate, ca fiecare din semenii nostri si inclusiv noi traim cu perceptii de viata pe care ni le insusim treptat, dar nimeni nu ne poate garanta normalitatea sau anormalitatea lor, ca e foarte greu sa realizezi sau descoperi de unul singur defectele tale, sau sa le zicem de fapt nu defecte, ci unghiuri diferite de perceptie a vietii! Am cunoscut si trait experiente sau intamplari la comun cu alte persoane, si am trait un soc, in momentul cand persoanele alaturi de care am trait acele experiente, au povestit unei terte persoane acea intamplare iar varianta povestita avea nuante usor sau radical schimbate de varianta perceputa de mine, sau de varianta spusa si perceputa de altii! Ma intreb, de fapt nu toti facem asa? Nu toti de fapt punem accent doar pe ceea ce ne marcheaza in mod direct, astfel dand o nuanta proprie si schimband adevarata "culoare" a intamplarilor sau lucrurilor traite?
    Astfel ajung la alte intrebari, e suficient sa imi placa mie, sa vreau eu, sa cred eu? Daca da, inseamna ca nu exista compromis, sau e doar o bariera foarte sensibila pe care eu nu o sesizez?
    In incheiere, vreau si eu pe langa toti ceilalti cititori, sa va felicit intr-adevar pentru munca extraordinara pe care o faceti si bafta pe mai departe!

    Raspunde
  52. Diana-Maria T. 06 mai 2010

    Buna la toata lumea!
    E prima data cand scriu, de citit am citit doar o parte din articole, nu din cauza ca nu le gasesc interesante, precis din comoditate sau pierderea din vedere a prioritatilor!
    Probabil nu voi fi la subiect, dar acest articol mi-a ridicat semne de intrebare! Eu am avut relatii in care m-am regasit in persoana agresorului si relatii in care m-am regasit in persoana victimei!
    Intr-adevar, initial au fost cele ale agresorului, apoi din suferinta, si analiza, ptr ca dupa ce pierzi, stai si asculti, cercetezi ce? unde? cum ? si de ce? s-au intamplat toate, iar mai apoi a avut loc o relatie de doi ani de victima!
    In timp, cautand raspunsuri, cautand sa ma ridic, pentru ca senzatia de cadere coexista cu cea de esec si pierdere, am ajuns uneori sa cred ca am gasit raspunsuri, iar alteori sa ma simt intr-o mai mare ceata! La fel ca si dupa citirea acestui articol de altfel, dar daca ma regasesc in ambele tabere? Sunt o nebuna? Sunt doar o nesigura? Nu m-am descoperit inca si acceptat? Ce vreau sa spun, e ca, citesti sfaturi pentru a face o relatie sa mearga, auzi variante sau povesti ale cunoscutilor, ai exemplu rudelor sau familiei tale, da e usor sa spui aleg ce-mi place, dar cine ma asigura ca nu sunt eu o "descreierata" care cer prea mult, sau accept prea putin?
    Exista relatii in jurul meu, care imi pun grave semne de intrebare, in sensul ca, o inteleg pe ea/el de ce se simte victima, a abuzului verbal sau psihic, dar in acelasi timp vad relatii cand ea/el se simte victima, cand de fapt cerintele sau faptele ei/lui atrag dupa sine un comportament usor asemanator cu cel al unui agresor! Mi s-a dezvoltat, vag, treptat impresia, ca nimeni nu poate defini clar o bariera intre normalitate si anormalitate, ca fiecare din semenii nostri si inclusiv noi traim cu perceptii de viata pe care ni le insusim treptat, dar nimeni nu ne poate garanta normalitatea sau anormalitatea lor, ca e foarte greu sa realizezi sau descoperi de unul singur defectele tale, sau sa le zicem de fapt nu defecte, ci unghiuri diferite de perceptie a vietii! Am cunoscut si trait experiente sau intamplari la comun cu alte persoane, si am trait un soc, in momentul cand persoanele alaturi de care am trait acele experiente, au povestit unei terte persoane acea intamplare iar varianta povestita avea nuante usor sau radical schimbate de varianta perceputa de mine, sau de varianta spusa si perceputa de altii! Ma intreb, de fapt nu toti facem asa? Nu toti de fapt punem accent doar pe ceea ce ne marcheaza in mod direct, astfel dand o nuanta proprie si schimband adevarata "culoare" a intamplarilor sau lucrurilor traite?
    Astfel ajung la alte intrebari, e suficient sa imi placa mie, sa vreau eu, sa cred eu? Daca da, inseamna ca nu exista compromis, sau e doar o bariera foarte sensibila pe care eu nu o sesizez?
    In incheiere, vreau si eu pe langa toti ceilalti cititori, sa va felicit intr-adevar pentru munca extraordinara pe care o faceti si bafta pe mai departe!

    Raspunde
  53. Betty 06 mai 2010

    Aoleu cat de plictisitoare esti cu intrebarile si raspunsurile tale. Si sunt surprinsa ca efectul asupra cititoarelor tale in toate cazurile este de VINOVATIE...ASta ar trebui sa spuna destul..

    Raspunde
  54. Betty 06 mai 2010

    Aoleu cat de plictisitoare esti cu intrebarile si raspunsurile tale. Si sunt surprinsa ca efectul asupra cititoarelor tale in toate cazurile este de VINOVATIE...ASta ar trebui sa spuna destul..

    Raspunde
  55. Betty 06 mai 2010

    Aoleu cat de plictisitoare esti cu intrebarile si raspunsurile tale. Si sunt surprinsa ca efectul asupra cititoarelor tale in toate cazurile este de VINOVATIE...ASta ar trebui sa spuna destul..

    Raspunde
  56. mirela 07 mai 2010

    Felicitari Nicoleta! Ma ajuti sa-mi dau seama ca nu are rost sa sper intr-o relatie care nu a existat niciodata. A fost ca un paradox: comunicarea verbala a fost groaznica, pe cand cealalta a fost extraordinara!
    Te astept cu noi articole!

    Raspunde
  57. mirela 07 mai 2010

    Felicitari Nicoleta! Ma ajuti sa-mi dau seama ca nu are rost sa sper intr-o relatie care nu a existat niciodata. A fost ca un paradox: comunicarea verbala a fost groaznica, pe cand cealalta a fost extraordinara!
    Te astept cu noi articole!

    Raspunde
  58. mirela 07 mai 2010

    Felicitari Nicoleta! Ma ajuti sa-mi dau seama ca nu are rost sa sper intr-o relatie care nu a existat niciodata. A fost ca un paradox: comunicarea verbala a fost groaznica, pe cand cealalta a fost extraordinara!
    Te astept cu noi articole!

    Raspunde
  59. mirela 07 mai 2010

    Felicitari Nicoleta! Ma ajuti sa-mi dau seama ca nu are rost sa sper intr-o relatie care nu a existat niciodata. A fost ca un paradox: comunicarea verbala a fost groaznica, pe cand cealalta a fost extraordinara!
    Te astept cu noi articole!

    Raspunde
  60. mirela 07 mai 2010

    Felicitari Nicoleta! Ma ajuti sa-mi dau seama ca nu are rost sa sper intr-o relatie care nu a existat niciodata. A fost ca un paradox: comunicarea verbala a fost groaznica, pe cand cealalta a fost extraordinara!
    Te astept cu noi articole!

    Raspunde
  61. mirela 07 mai 2010

    Felicitari Nicoleta! Ma ajuti sa-mi dau seama ca nu are rost sa sper intr-o relatie care nu a existat niciodata. A fost ca un paradox: comunicarea verbala a fost groaznica, pe cand cealalta a fost extraordinara!
    Te astept cu noi articole!

    Raspunde
  62. mirela 07 mai 2010

    Felicitari Nicoleta! Ma ajuti sa-mi dau seama ca nu are rost sa sper intr-o relatie care nu a existat niciodata. A fost ca un paradox: comunicarea verbala a fost groaznica, pe cand cealalta a fost extraordinara!
    Te astept cu noi articole!

    Raspunde
  63. nicoleta leahu 07 mai 2010

    @deea

    Buna intrebarea ta, insa partea a II-a a acestui articol iti va raspunde la intrebarile tale. Ramai curioasa...vei vedea. In caz ca mai ai neclaritati sa imi scrii.

    Cu drag

    Raspunde
  64. nicoleta leahu 07 mai 2010

    @deea

    Buna intrebarea ta, insa partea a II-a a acestui articol iti va raspunde la intrebarile tale. Ramai curioasa...vei vedea. In caz ca mai ai neclaritati sa imi scrii.

    Cu drag

    Raspunde
  65. nicoleta leahu 07 mai 2010

    @deea

    Buna intrebarea ta, insa partea a II-a a acestui articol iti va raspunde la intrebarile tale. Ramai curioasa...vei vedea. In caz ca mai ai neclaritati sa imi scrii.

    Cu drag

    Raspunde
  66. nicoleta leahu 07 mai 2010

    @diana

    Draga mea normal ca fuge...nu stie ce este iubirea, nu o cunoaste, nu stie sa iubeasca. Cred ca ar trebui sa fii fericita ca a plecat. Nu iti face fata, este prea mult pentru el. A sta langa un astfel de om ar insemna sa te sacrifici. Tu stii daca vrei asta. Stii sa iubesti si asta este important si ce este mai important este ca prin iubirea pe care esti capabila sa o dai insemna ca te iubesti pe tine. Asta iti spune ceva?

    Cu drag

    Raspunde
  67. nicoleta leahu 07 mai 2010

    @diana

    Draga mea normal ca fuge...nu stie ce este iubirea, nu o cunoaste, nu stie sa iubeasca. Cred ca ar trebui sa fii fericita ca a plecat. Nu iti face fata, este prea mult pentru el. A sta langa un astfel de om ar insemna sa te sacrifici. Tu stii daca vrei asta. Stii sa iubesti si asta este important si ce este mai important este ca prin iubirea pe care esti capabila sa o dai insemna ca te iubesti pe tine. Asta iti spune ceva?

    Cu drag

    Raspunde
  68. nicoleta leahu 07 mai 2010

    @diana

    Draga mea normal ca fuge...nu stie ce este iubirea, nu o cunoaste, nu stie sa iubeasca. Cred ca ar trebui sa fii fericita ca a plecat. Nu iti face fata, este prea mult pentru el. A sta langa un astfel de om ar insemna sa te sacrifici. Tu stii daca vrei asta. Stii sa iubesti si asta este important si ce este mai important este ca prin iubirea pe care esti capabila sa o dai insemna ca te iubesti pe tine. Asta iti spune ceva?

    Cu drag

    Raspunde
  69. nicoleta leahu 07 mai 2010

    @diana

    Draga mea normal ca fuge...nu stie ce este iubirea, nu o cunoaste, nu stie sa iubeasca. Cred ca ar trebui sa fii fericita ca a plecat. Nu iti face fata, este prea mult pentru el. A sta langa un astfel de om ar insemna sa te sacrifici. Tu stii daca vrei asta. Stii sa iubesti si asta este important si ce este mai important este ca prin iubirea pe care esti capabila sa o dai insemna ca te iubesti pe tine. Asta iti spune ceva?

    Cu drag

    Raspunde
  70. nicoleta leahu 07 mai 2010

    @diana

    Draga mea normal ca fuge...nu stie ce este iubirea, nu o cunoaste, nu stie sa iubeasca. Cred ca ar trebui sa fii fericita ca a plecat. Nu iti face fata, este prea mult pentru el. A sta langa un astfel de om ar insemna sa te sacrifici. Tu stii daca vrei asta. Stii sa iubesti si asta este important si ce este mai important este ca prin iubirea pe care esti capabila sa o dai insemna ca te iubesti pe tine. Asta iti spune ceva?

    Cu drag

    Raspunde
  71. nicoleta leahu 07 mai 2010

    @tina

    Draga mea, dupa ce vei citi partea a II_a a acestui articol gandurile tale se vor clarifica si mai devreme sau mai tarziu cu siguranta iti vei da seama ce ai de facut. Succes

    Raspunde
  72. nicoleta leahu 07 mai 2010

    @tina

    Draga mea, dupa ce vei citi partea a II_a a acestui articol gandurile tale se vor clarifica si mai devreme sau mai tarziu cu siguranta iti vei da seama ce ai de facut. Succes

    Raspunde
  73. nicoleta leahu 07 mai 2010

    @tina

    Draga mea, dupa ce vei citi partea a II_a a acestui articol gandurile tale se vor clarifica si mai devreme sau mai tarziu cu siguranta iti vei da seama ce ai de facut. Succes

    Raspunde
  74. nicoleta leahu 07 mai 2010

    @tina

    Draga mea, dupa ce vei citi partea a II_a a acestui articol gandurile tale se vor clarifica si mai devreme sau mai tarziu cu siguranta iti vei da seama ce ai de facut. Succes

    Raspunde
  75. nicoleta leahu 07 mai 2010

    @mmm

    Imi poti scrie pe adresa relatiidecuplu@yahoo.com. Astept mesajul tau, sper din suflet sa iti pot fi de folos. Adresa aceasta este valabila pentru toti cei care doresc sa imi scrie.

    Raspunde
  76. nicoleta leahu 07 mai 2010

    @mmm

    Imi poti scrie pe adresa relatiidecuplu@yahoo.com. Astept mesajul tau, sper din suflet sa iti pot fi de folos. Adresa aceasta este valabila pentru toti cei care doresc sa imi scrie.

    Raspunde
  77. nicoleta leahu 07 mai 2010

    @mmm

    Imi poti scrie pe adresa relatiidecuplu@yahoo.com. Astept mesajul tau, sper din suflet sa iti pot fi de folos. Adresa aceasta este valabila pentru toti cei care doresc sa imi scrie.

    Raspunde
  78. nicoleta leahu 07 mai 2010

    @carmina

    Sunt foarte bune intrebarile tale. Iti propun sa astepti urmatoarea parte a acestui articol, dupa care sa discutam.

    Raspunde
  79. nicoleta leahu 07 mai 2010

    @carmina

    Sunt foarte bune intrebarile tale. Iti propun sa astepti urmatoarea parte a acestui articol, dupa care sa discutam.

    Raspunde
  80. nicoleta leahu 07 mai 2010

    @carmina

    Sunt foarte bune intrebarile tale. Iti propun sa astepti urmatoarea parte a acestui articol, dupa care sa discutam.

    Raspunde
  81. nicoleta leahu 07 mai 2010

    @Diana-Maria T

    Draga mea, e normal ce crezi tu ca este normal, ce simti tu, ce vine din tine si asa cum esti tu este foarte bine.Ai spus foarte bine, da poti fi si victima dar te poti transforma si in agresor. conteaza persoana de langa tine, ce ti se permite si ce nu, ce poti face si ce nu, ce vrei sa faci si ce nu vrei sa faci.Victima poti fi atunci cand permiti anumite lucruri, la fel cum te poti transforma in agresor pentru ca ti se permite acelasi lucru. De tine depinde ce acepti, ce doresti. Cred ca mai mult este vorba de modul de alegere a partenerului, el conteaza.

    Raspunde
  82. nicoleta leahu 07 mai 2010

    @Diana-Maria T

    Draga mea, e normal ce crezi tu ca este normal, ce simti tu, ce vine din tine si asa cum esti tu este foarte bine.Ai spus foarte bine, da poti fi si victima dar te poti transforma si in agresor. conteaza persoana de langa tine, ce ti se permite si ce nu, ce poti face si ce nu, ce vrei sa faci si ce nu vrei sa faci.Victima poti fi atunci cand permiti anumite lucruri, la fel cum te poti transforma in agresor pentru ca ti se permite acelasi lucru. De tine depinde ce acepti, ce doresti. Cred ca mai mult este vorba de modul de alegere a partenerului, el conteaza.

    Raspunde
  83. nicoleta leahu 07 mai 2010

    @Diana-Maria T

    Draga mea, e normal ce crezi tu ca este normal, ce simti tu, ce vine din tine si asa cum esti tu este foarte bine.Ai spus foarte bine, da poti fi si victima dar te poti transforma si in agresor. conteaza persoana de langa tine, ce ti se permite si ce nu, ce poti face si ce nu, ce vrei sa faci si ce nu vrei sa faci.Victima poti fi atunci cand permiti anumite lucruri, la fel cum te poti transforma in agresor pentru ca ti se permite acelasi lucru. De tine depinde ce acepti, ce doresti. Cred ca mai mult este vorba de modul de alegere a partenerului, el conteaza.

    Raspunde
  84. nicoleta leahu 07 mai 2010

    @Diana-Maria T

    Draga mea, e normal ce crezi tu ca este normal, ce simti tu, ce vine din tine si asa cum esti tu este foarte bine.Ai spus foarte bine, da poti fi si victima dar te poti transforma si in agresor. conteaza persoana de langa tine, ce ti se permite si ce nu, ce poti face si ce nu, ce vrei sa faci si ce nu vrei sa faci.Victima poti fi atunci cand permiti anumite lucruri, la fel cum te poti transforma in agresor pentru ca ti se permite acelasi lucru. De tine depinde ce acepti, ce doresti. Cred ca mai mult este vorba de modul de alegere a partenerului, el conteaza.

    Raspunde
  85. nicoleta leahu 07 mai 2010

    @Diana-Maria T

    Draga mea, e normal ce crezi tu ca este normal, ce simti tu, ce vine din tine si asa cum esti tu este foarte bine.Ai spus foarte bine, da poti fi si victima dar te poti transforma si in agresor. conteaza persoana de langa tine, ce ti se permite si ce nu, ce poti face si ce nu, ce vrei sa faci si ce nu vrei sa faci.Victima poti fi atunci cand permiti anumite lucruri, la fel cum te poti transforma in agresor pentru ca ti se permite acelasi lucru. De tine depinde ce acepti, ce doresti. Cred ca mai mult este vorba de modul de alegere a partenerului, el conteaza.

    Raspunde
  86. Dana 07 mai 2010

    Buna Nicoleta!

    Foarte bun articolul, mi-a placut mult!
    Ultima mea relatie a fost de acest tip, adica abuziva. Constientizam, intuiam ca foarte multe lucruri nu functionau bine, Ajunsesem extrem de confuza, nu mai intelegeam absolut nimic, fostul partener una spunea iar faptele ii erau diametral opuse. Cand am intrat in relatie, aveam incredere foarte mare in mine, aveam o stima de sine buna. Dupa o perioada insa, ajunsesem sa nu mai cred deloc in mine. Cand am vazut ca lucrurile iau o astfel de intorsatura, m-am hotarat sa pun punct, chiar daca mi-a venit extrem de greu, foarte greu pot spune, pentru ca il iubeam. 🙂

    Privind inapoi acum, pot spune ca m-am revazut foarte bine in cele scrise de tine mai sus - " Persoanele agresate nu tolereaza deprecierea altei persoane deoarece considera ca se depreciaza pe ei. Sunt persoane sigure pe ele si nu au nevoie sa isi exercite puterea de dominare asupra altei persoane." Intr-adevar, nu tolerez si nici nu pot intelege persoanele care vor sa domine cu orice pret.

    Astept cu nerabdare continuarea articolului!

    P.S. Mi-as dori sa putem coresponda, bineinteles daca si tu poti si esti de acord.

    Cele bune,
    Dana

    Raspunde
  87. Dana 07 mai 2010

    Buna Nicoleta!

    Foarte bun articolul, mi-a placut mult!
    Ultima mea relatie a fost de acest tip, adica abuziva. Constientizam, intuiam ca foarte multe lucruri nu functionau bine, Ajunsesem extrem de confuza, nu mai intelegeam absolut nimic, fostul partener una spunea iar faptele ii erau diametral opuse. Cand am intrat in relatie, aveam incredere foarte mare in mine, aveam o stima de sine buna. Dupa o perioada insa, ajunsesem sa nu mai cred deloc in mine. Cand am vazut ca lucrurile iau o astfel de intorsatura, m-am hotarat sa pun punct, chiar daca mi-a venit extrem de greu, foarte greu pot spune, pentru ca il iubeam. 🙂

    Privind inapoi acum, pot spune ca m-am revazut foarte bine in cele scrise de tine mai sus - " Persoanele agresate nu tolereaza deprecierea altei persoane deoarece considera ca se depreciaza pe ei. Sunt persoane sigure pe ele si nu au nevoie sa isi exercite puterea de dominare asupra altei persoane." Intr-adevar, nu tolerez si nici nu pot intelege persoanele care vor sa domine cu orice pret.

    Astept cu nerabdare continuarea articolului!

    P.S. Mi-as dori sa putem coresponda, bineinteles daca si tu poti si esti de acord.

    Cele bune,
    Dana

    Raspunde
  88. Dana 07 mai 2010

    Buna Nicoleta!

    Foarte bun articolul, mi-a placut mult!
    Ultima mea relatie a fost de acest tip, adica abuziva. Constientizam, intuiam ca foarte multe lucruri nu functionau bine, Ajunsesem extrem de confuza, nu mai intelegeam absolut nimic, fostul partener una spunea iar faptele ii erau diametral opuse. Cand am intrat in relatie, aveam incredere foarte mare in mine, aveam o stima de sine buna. Dupa o perioada insa, ajunsesem sa nu mai cred deloc in mine. Cand am vazut ca lucrurile iau o astfel de intorsatura, m-am hotarat sa pun punct, chiar daca mi-a venit extrem de greu, foarte greu pot spune, pentru ca il iubeam. 🙂

    Privind inapoi acum, pot spune ca m-am revazut foarte bine in cele scrise de tine mai sus - " Persoanele agresate nu tolereaza deprecierea altei persoane deoarece considera ca se depreciaza pe ei. Sunt persoane sigure pe ele si nu au nevoie sa isi exercite puterea de dominare asupra altei persoane." Intr-adevar, nu tolerez si nici nu pot intelege persoanele care vor sa domine cu orice pret.

    Astept cu nerabdare continuarea articolului!

    P.S. Mi-as dori sa putem coresponda, bineinteles daca si tu poti si esti de acord.

    Cele bune,
    Dana

    Raspunde
  89. Dana 07 mai 2010

    Buna Nicoleta!

    Foarte bun articolul, mi-a placut mult!
    Ultima mea relatie a fost de acest tip, adica abuziva. Constientizam, intuiam ca foarte multe lucruri nu functionau bine, Ajunsesem extrem de confuza, nu mai intelegeam absolut nimic, fostul partener una spunea iar faptele ii erau diametral opuse. Cand am intrat in relatie, aveam incredere foarte mare in mine, aveam o stima de sine buna. Dupa o perioada insa, ajunsesem sa nu mai cred deloc in mine. Cand am vazut ca lucrurile iau o astfel de intorsatura, m-am hotarat sa pun punct, chiar daca mi-a venit extrem de greu, foarte greu pot spune, pentru ca il iubeam. 🙂

    Privind inapoi acum, pot spune ca m-am revazut foarte bine in cele scrise de tine mai sus - " Persoanele agresate nu tolereaza deprecierea altei persoane deoarece considera ca se depreciaza pe ei. Sunt persoane sigure pe ele si nu au nevoie sa isi exercite puterea de dominare asupra altei persoane." Intr-adevar, nu tolerez si nici nu pot intelege persoanele care vor sa domine cu orice pret.

    Astept cu nerabdare continuarea articolului!

    P.S. Mi-as dori sa putem coresponda, bineinteles daca si tu poti si esti de acord.

    Cele bune,
    Dana

    Raspunde
  90. Dana 07 mai 2010

    Buna Nicoleta!

    Foarte bun articolul, mi-a placut mult!
    Ultima mea relatie a fost de acest tip, adica abuziva. Constientizam, intuiam ca foarte multe lucruri nu functionau bine, Ajunsesem extrem de confuza, nu mai intelegeam absolut nimic, fostul partener una spunea iar faptele ii erau diametral opuse. Cand am intrat in relatie, aveam incredere foarte mare in mine, aveam o stima de sine buna. Dupa o perioada insa, ajunsesem sa nu mai cred deloc in mine. Cand am vazut ca lucrurile iau o astfel de intorsatura, m-am hotarat sa pun punct, chiar daca mi-a venit extrem de greu, foarte greu pot spune, pentru ca il iubeam. 🙂

    Privind inapoi acum, pot spune ca m-am revazut foarte bine in cele scrise de tine mai sus - " Persoanele agresate nu tolereaza deprecierea altei persoane deoarece considera ca se depreciaza pe ei. Sunt persoane sigure pe ele si nu au nevoie sa isi exercite puterea de dominare asupra altei persoane." Intr-adevar, nu tolerez si nici nu pot intelege persoanele care vor sa domine cu orice pret.

    Astept cu nerabdare continuarea articolului!

    P.S. Mi-as dori sa putem coresponda, bineinteles daca si tu poti si esti de acord.

    Cele bune,
    Dana

    Raspunde
  91. Maria 07 mai 2010

    As vrea sa te rog sa-mi raspunzi la o intrebare. Este posibila urmatorul scenariu:

    Ea - abuzata psihologic de prietenul ei timp de 3 ani de zile .fara sa constientizeze acest lucru, doar simtind ca nu este el ceea ce isi doreste ea, ca nu este fericita asa, ca vrea altceva, dar neavand curajul sa puna capat acestei relatii si neavand totodata speranta ca ar putea gasi pe cineva mai bun.

    Eu sunt aceea "ea" din poveste, si am pus capat relatiei cum nu credeam niciodata ca o sa pot sa o fac : pur si simplu peste noapte, intr-un fel de care nu credeam ca sunt in stare : cu o raceala in suflet, fara sa-mi pese de cel de langa mine. Si am putut sa fac asta doar pentru ca am primit o invitatie in oras din partea unui baiat, si acest lucru mi-a deschis ochii, m-a facut sa simt ca pot avea altceva. Si ORICE altceva era mai bun pentru mine decat ce aveam atunci.

    Acea relatie de 3 ani a scos tot ce aveam mai bun si mai pur din mine, si din pacate am impresia ca am "mostenit" cateva din "calitatiile" prietenului meu agresor.

    Sunt intr-o relatie de 2 ani de zile cu un om fantastic, care nici macar nu se compara cu primul meu prieten, din niciun punct de vedere.
    Stiu ca nu m-ar insela nicio data, sau ca nu mi-ar face niciun fel de rau. Insa, eu am o tendinta sa critic tot ceea ce face: sta cu prietenii, se simte bine cu prietenii, vorbeste cu fetele, nu sta cu mine cat veau eu... ma leg de lucruri care cateodata constientizez ca nu merita sa ma leg de ele, ca nu are sens, nu are logica sa ma cert cu el pentru asta... dar nu ma pot opri, parca ceva nu ma lasa... SI tot timpul ajung sa il conving ca de fapt e vina lui 🙁 cand eu stiu foarte bine ca e vina mea...

    Intrebarea mea este: Sunt o persoana rea din cauza primului meu prieten ? Oare de ce ? Il urasc penru ce a facut din mine? De ce sa fiu ca el...

    Mi-e frica ca nu o sa ma pot opri din ceea ce fac, si o sa-l transform pe actualul meu prieten in ceea ce sunt eu...

    Multumesc pentru timpul acordat!

    Raspunde
  92. Maria 07 mai 2010

    As vrea sa te rog sa-mi raspunzi la o intrebare. Este posibila urmatorul scenariu:

    Ea - abuzata psihologic de prietenul ei timp de 3 ani de zile .fara sa constientizeze acest lucru, doar simtind ca nu este el ceea ce isi doreste ea, ca nu este fericita asa, ca vrea altceva, dar neavand curajul sa puna capat acestei relatii si neavand totodata speranta ca ar putea gasi pe cineva mai bun.

    Eu sunt aceea "ea" din poveste, si am pus capat relatiei cum nu credeam niciodata ca o sa pot sa o fac : pur si simplu peste noapte, intr-un fel de care nu credeam ca sunt in stare : cu o raceala in suflet, fara sa-mi pese de cel de langa mine. Si am putut sa fac asta doar pentru ca am primit o invitatie in oras din partea unui baiat, si acest lucru mi-a deschis ochii, m-a facut sa simt ca pot avea altceva. Si ORICE altceva era mai bun pentru mine decat ce aveam atunci.

    Acea relatie de 3 ani a scos tot ce aveam mai bun si mai pur din mine, si din pacate am impresia ca am "mostenit" cateva din "calitatiile" prietenului meu agresor.

    Sunt intr-o relatie de 2 ani de zile cu un om fantastic, care nici macar nu se compara cu primul meu prieten, din niciun punct de vedere.
    Stiu ca nu m-ar insela nicio data, sau ca nu mi-ar face niciun fel de rau. Insa, eu am o tendinta sa critic tot ceea ce face: sta cu prietenii, se simte bine cu prietenii, vorbeste cu fetele, nu sta cu mine cat veau eu... ma leg de lucruri care cateodata constientizez ca nu merita sa ma leg de ele, ca nu are sens, nu are logica sa ma cert cu el pentru asta... dar nu ma pot opri, parca ceva nu ma lasa... SI tot timpul ajung sa il conving ca de fapt e vina lui 🙁 cand eu stiu foarte bine ca e vina mea...

    Intrebarea mea este: Sunt o persoana rea din cauza primului meu prieten ? Oare de ce ? Il urasc penru ce a facut din mine? De ce sa fiu ca el...

    Mi-e frica ca nu o sa ma pot opri din ceea ce fac, si o sa-l transform pe actualul meu prieten in ceea ce sunt eu...

    Multumesc pentru timpul acordat!

    Raspunde
  93. Maria 07 mai 2010

    As vrea sa te rog sa-mi raspunzi la o intrebare. Este posibila urmatorul scenariu:

    Ea - abuzata psihologic de prietenul ei timp de 3 ani de zile .fara sa constientizeze acest lucru, doar simtind ca nu este el ceea ce isi doreste ea, ca nu este fericita asa, ca vrea altceva, dar neavand curajul sa puna capat acestei relatii si neavand totodata speranta ca ar putea gasi pe cineva mai bun.

    Eu sunt aceea "ea" din poveste, si am pus capat relatiei cum nu credeam niciodata ca o sa pot sa o fac : pur si simplu peste noapte, intr-un fel de care nu credeam ca sunt in stare : cu o raceala in suflet, fara sa-mi pese de cel de langa mine. Si am putut sa fac asta doar pentru ca am primit o invitatie in oras din partea unui baiat, si acest lucru mi-a deschis ochii, m-a facut sa simt ca pot avea altceva. Si ORICE altceva era mai bun pentru mine decat ce aveam atunci.

    Acea relatie de 3 ani a scos tot ce aveam mai bun si mai pur din mine, si din pacate am impresia ca am "mostenit" cateva din "calitatiile" prietenului meu agresor.

    Sunt intr-o relatie de 2 ani de zile cu un om fantastic, care nici macar nu se compara cu primul meu prieten, din niciun punct de vedere.
    Stiu ca nu m-ar insela nicio data, sau ca nu mi-ar face niciun fel de rau. Insa, eu am o tendinta sa critic tot ceea ce face: sta cu prietenii, se simte bine cu prietenii, vorbeste cu fetele, nu sta cu mine cat veau eu... ma leg de lucruri care cateodata constientizez ca nu merita sa ma leg de ele, ca nu are sens, nu are logica sa ma cert cu el pentru asta... dar nu ma pot opri, parca ceva nu ma lasa... SI tot timpul ajung sa il conving ca de fapt e vina lui 🙁 cand eu stiu foarte bine ca e vina mea...

    Intrebarea mea este: Sunt o persoana rea din cauza primului meu prieten ? Oare de ce ? Il urasc penru ce a facut din mine? De ce sa fiu ca el...

    Mi-e frica ca nu o sa ma pot opri din ceea ce fac, si o sa-l transform pe actualul meu prieten in ceea ce sunt eu...

    Multumesc pentru timpul acordat!

    Raspunde
  94. Maria 07 mai 2010

    As vrea sa te rog sa-mi raspunzi la o intrebare. Este posibila urmatorul scenariu:

    Ea - abuzata psihologic de prietenul ei timp de 3 ani de zile .fara sa constientizeze acest lucru, doar simtind ca nu este el ceea ce isi doreste ea, ca nu este fericita asa, ca vrea altceva, dar neavand curajul sa puna capat acestei relatii si neavand totodata speranta ca ar putea gasi pe cineva mai bun.

    Eu sunt aceea "ea" din poveste, si am pus capat relatiei cum nu credeam niciodata ca o sa pot sa o fac : pur si simplu peste noapte, intr-un fel de care nu credeam ca sunt in stare : cu o raceala in suflet, fara sa-mi pese de cel de langa mine. Si am putut sa fac asta doar pentru ca am primit o invitatie in oras din partea unui baiat, si acest lucru mi-a deschis ochii, m-a facut sa simt ca pot avea altceva. Si ORICE altceva era mai bun pentru mine decat ce aveam atunci.

    Acea relatie de 3 ani a scos tot ce aveam mai bun si mai pur din mine, si din pacate am impresia ca am "mostenit" cateva din "calitatiile" prietenului meu agresor.

    Sunt intr-o relatie de 2 ani de zile cu un om fantastic, care nici macar nu se compara cu primul meu prieten, din niciun punct de vedere.
    Stiu ca nu m-ar insela nicio data, sau ca nu mi-ar face niciun fel de rau. Insa, eu am o tendinta sa critic tot ceea ce face: sta cu prietenii, se simte bine cu prietenii, vorbeste cu fetele, nu sta cu mine cat veau eu... ma leg de lucruri care cateodata constientizez ca nu merita sa ma leg de ele, ca nu are sens, nu are logica sa ma cert cu el pentru asta... dar nu ma pot opri, parca ceva nu ma lasa... SI tot timpul ajung sa il conving ca de fapt e vina lui 🙁 cand eu stiu foarte bine ca e vina mea...

    Intrebarea mea este: Sunt o persoana rea din cauza primului meu prieten ? Oare de ce ? Il urasc penru ce a facut din mine? De ce sa fiu ca el...

    Mi-e frica ca nu o sa ma pot opri din ceea ce fac, si o sa-l transform pe actualul meu prieten in ceea ce sunt eu...

    Multumesc pentru timpul acordat!

    Raspunde
  95. Maria 07 mai 2010

    As vrea sa te rog sa-mi raspunzi la o intrebare. Este posibila urmatorul scenariu:

    Ea - abuzata psihologic de prietenul ei timp de 3 ani de zile .fara sa constientizeze acest lucru, doar simtind ca nu este el ceea ce isi doreste ea, ca nu este fericita asa, ca vrea altceva, dar neavand curajul sa puna capat acestei relatii si neavand totodata speranta ca ar putea gasi pe cineva mai bun.

    Eu sunt aceea "ea" din poveste, si am pus capat relatiei cum nu credeam niciodata ca o sa pot sa o fac : pur si simplu peste noapte, intr-un fel de care nu credeam ca sunt in stare : cu o raceala in suflet, fara sa-mi pese de cel de langa mine. Si am putut sa fac asta doar pentru ca am primit o invitatie in oras din partea unui baiat, si acest lucru mi-a deschis ochii, m-a facut sa simt ca pot avea altceva. Si ORICE altceva era mai bun pentru mine decat ce aveam atunci.

    Acea relatie de 3 ani a scos tot ce aveam mai bun si mai pur din mine, si din pacate am impresia ca am "mostenit" cateva din "calitatiile" prietenului meu agresor.

    Sunt intr-o relatie de 2 ani de zile cu un om fantastic, care nici macar nu se compara cu primul meu prieten, din niciun punct de vedere.
    Stiu ca nu m-ar insela nicio data, sau ca nu mi-ar face niciun fel de rau. Insa, eu am o tendinta sa critic tot ceea ce face: sta cu prietenii, se simte bine cu prietenii, vorbeste cu fetele, nu sta cu mine cat veau eu... ma leg de lucruri care cateodata constientizez ca nu merita sa ma leg de ele, ca nu are sens, nu are logica sa ma cert cu el pentru asta... dar nu ma pot opri, parca ceva nu ma lasa... SI tot timpul ajung sa il conving ca de fapt e vina lui 🙁 cand eu stiu foarte bine ca e vina mea...

    Intrebarea mea este: Sunt o persoana rea din cauza primului meu prieten ? Oare de ce ? Il urasc penru ce a facut din mine? De ce sa fiu ca el...

    Mi-e frica ca nu o sa ma pot opri din ceea ce fac, si o sa-l transform pe actualul meu prieten in ceea ce sunt eu...

    Multumesc pentru timpul acordat!

    Raspunde
  96. Dana C. 07 mai 2010

    Ma regasesc, in profilul victimei...Ani la rand am negat ca as avea o relatie cu probleme...si totusi, intr-o buna zi ...am recunoscut...De ce?pentru ca acest gen de agresiune nu-ti mutileaza doar fizicul, mai rau, iti mutileaza spiritul...Am crezut ca e iubire,am crezut ca o sa muncim impreuna , cot la cot si o sa cladim ceva impreuna.N-am visat sa ramanem toata viata indragostiti, stiu ca iubirea se mai stinge in timp,dar am vrut sa evoluam impreuna.Am crezut ca o relatie inseamna atasament, incredere, reciprocitate, respect.Am inteles in mod diferit ideea de casnicie, din pacate, si la un moment dat lucrurile au degenerat in ceva urat, ce auzisem de la altii, ceva ce nu credeam ca o sa ajung sa traiesc chiar eu .Intr-adevar, ajungi sa o iei razna, sa simti ca innebunesti sa nu mai fi sigura pe tine, sa te simti pierduta, sa nu mai ai cuvinte.Pt.ca cel care trebuia sa fie partenerul tau devine altceva.Tu esti cea paranoica, cea care nu intelege, cea sensibila, cea careia doar i se pare.El e cel care nu a facut nimic, dupa o partida de furie cumplita in care isi revarsa tot raul asupra ta, toate nemultumirile, toate neimplinirile.Toate izbucnirile de manie, indiferenta,superioritatea, aroganta, sarcasmul, nu inseamna nimic.Sunt doar in imaginatia ta bolnava.Caci dupa fiecare reprezentatie, el ,sotul meu (acum fostul meu sot), se purta ca si cand nu s-ar fi intamplat nimic.Unii oameni au o placere diabolica in a-i chinui pe altii.Asa am ajuns sa-mi pierd increderea, echilibrul,am ajuns sa nu mai stiu cine sunt, cum sunt, cat sunt.Aveam, asa cum bine spune Nicoleta, doar iluzia unei relatii autentice, unei relatii care practic a incetat de mult sa mai existe.Intr-o zi i-am pus capat.Cum a fost? si mai rau!Am crezut ca o sa renunte, dar n-a facut-o asa de repede!Pt.ca spunea ca sunt femeia vietii lui si n-o sa-mi dea drumul niciodata.Daca iubesti un om, nu-i tai aripile, nu-i ingradesti libertatea, il tratezi ca pe egalul tau, nu-i stirbesti demnitatea.Daca iubesti un om , il respecti si il sustii.Dac iubesti un om, vorbesti cu el si inveti sa-l asculti.Dar daca nu exista respect,nu exista reciprocitate, nu exista colaborare, relatia e sortita esecului.O interminabila lupta... un interminabil chin...depinde doar de noi cat de mult rezistam...Azi...m-am impacat cu gandul ca n-a fost sa fie.Azi...m-am regasit.Am inteles ca nu am nevoie de el ca sa ma simt intreaga. Pot sa ies zambind din casa, am curaj sa fiu eu, am incredere , am echlibru.Nimic nu se compara cu o viata linistita...
    O zi frumoasa! Dana C.

    Raspunde
  97. Dana C. 07 mai 2010

    Ma regasesc, in profilul victimei...Ani la rand am negat ca as avea o relatie cu probleme...si totusi, intr-o buna zi ...am recunoscut...De ce?pentru ca acest gen de agresiune nu-ti mutileaza doar fizicul, mai rau, iti mutileaza spiritul...Am crezut ca e iubire,am crezut ca o sa muncim impreuna , cot la cot si o sa cladim ceva impreuna.N-am visat sa ramanem toata viata indragostiti, stiu ca iubirea se mai stinge in timp,dar am vrut sa evoluam impreuna.Am crezut ca o relatie inseamna atasament, incredere, reciprocitate, respect.Am inteles in mod diferit ideea de casnicie, din pacate, si la un moment dat lucrurile au degenerat in ceva urat, ce auzisem de la altii, ceva ce nu credeam ca o sa ajung sa traiesc chiar eu .Intr-adevar, ajungi sa o iei razna, sa simti ca innebunesti sa nu mai fi sigura pe tine, sa te simti pierduta, sa nu mai ai cuvinte.Pt.ca cel care trebuia sa fie partenerul tau devine altceva.Tu esti cea paranoica, cea care nu intelege, cea sensibila, cea careia doar i se pare.El e cel care nu a facut nimic, dupa o partida de furie cumplita in care isi revarsa tot raul asupra ta, toate nemultumirile, toate neimplinirile.Toate izbucnirile de manie, indiferenta,superioritatea, aroganta, sarcasmul, nu inseamna nimic.Sunt doar in imaginatia ta bolnava.Caci dupa fiecare reprezentatie, el ,sotul meu (acum fostul meu sot), se purta ca si cand nu s-ar fi intamplat nimic.Unii oameni au o placere diabolica in a-i chinui pe altii.Asa am ajuns sa-mi pierd increderea, echilibrul,am ajuns sa nu mai stiu cine sunt, cum sunt, cat sunt.Aveam, asa cum bine spune Nicoleta, doar iluzia unei relatii autentice, unei relatii care practic a incetat de mult sa mai existe.Intr-o zi i-am pus capat.Cum a fost? si mai rau!Am crezut ca o sa renunte, dar n-a facut-o asa de repede!Pt.ca spunea ca sunt femeia vietii lui si n-o sa-mi dea drumul niciodata.Daca iubesti un om, nu-i tai aripile, nu-i ingradesti libertatea, il tratezi ca pe egalul tau, nu-i stirbesti demnitatea.Daca iubesti un om , il respecti si il sustii.Dac iubesti un om, vorbesti cu el si inveti sa-l asculti.Dar daca nu exista respect,nu exista reciprocitate, nu exista colaborare, relatia e sortita esecului.O interminabila lupta... un interminabil chin...depinde doar de noi cat de mult rezistam...Azi...m-am impacat cu gandul ca n-a fost sa fie.Azi...m-am regasit.Am inteles ca nu am nevoie de el ca sa ma simt intreaga. Pot sa ies zambind din casa, am curaj sa fiu eu, am incredere , am echlibru.Nimic nu se compara cu o viata linistita...
    O zi frumoasa! Dana C.

    Raspunde
  98. acadea 07 mai 2010

    agresor nu inseamna neaparat barbat.
    exista foarte multe femei agresor.
    si ideea e ca un agresor isi cauta o persoana complementara.
    doi agresori nu convietuiesc impreuna MULT timp.

    asa ca daca partenerul / partenera voastra este joaca rolul de agresor.... inseamna ca cineva se complate si se simte confortabil in rolul de victima (sau de salvator)

    mai multe detalii, triunghiul lui karpman ( agresor, victima, salvator)

    Raspunde
  99. acadea 07 mai 2010

    agresor nu inseamna neaparat barbat.
    exista foarte multe femei agresor.
    si ideea e ca un agresor isi cauta o persoana complementara.
    doi agresori nu convietuiesc impreuna MULT timp.

    asa ca daca partenerul / partenera voastra este joaca rolul de agresor.... inseamna ca cineva se complate si se simte confortabil in rolul de victima (sau de salvator)

    mai multe detalii, triunghiul lui karpman ( agresor, victima, salvator)

    Raspunde
  100. acadea 07 mai 2010

    agresor nu inseamna neaparat barbat.
    exista foarte multe femei agresor.
    si ideea e ca un agresor isi cauta o persoana complementara.
    doi agresori nu convietuiesc impreuna MULT timp.

    asa ca daca partenerul / partenera voastra este joaca rolul de agresor.... inseamna ca cineva se complate si se simte confortabil in rolul de victima (sau de salvator)

    mai multe detalii, triunghiul lui karpman ( agresor, victima, salvator)

    Raspunde
  101. gabriela 07 mai 2010

    Mcontinuareaaaaaaa!
    Numai bine!
    Gabriela

    Raspunde
  102. gabriela 07 mai 2010

    Mcontinuareaaaaaaa!
    Numai bine!
    Gabriela

    Raspunde
  103. gabriela 07 mai 2010

    Mcontinuareaaaaaaa!
    Numai bine!
    Gabriela

    Raspunde
  104. gabriela 07 mai 2010

    Mcontinuareaaaaaaa!
    Numai bine!
    Gabriela

    Raspunde
  105. lumy 07 mai 2010

    din pacate ma regasesc (incerc sa scap de el) de abia astept partea a II- a cred ca imi va fi de folos

    Raspunde
  106. lumy 07 mai 2010

    din pacate ma regasesc (incerc sa scap de el) de abia astept partea a II- a cred ca imi va fi de folos

    Raspunde
  107. lumy 07 mai 2010

    din pacate ma regasesc (incerc sa scap de el) de abia astept partea a II- a cred ca imi va fi de folos

    Raspunde
  108. maria 07 mai 2010

    Da , mă regăsesc şi ştiam de mult . Acum citind acest articol, mă sperie tot mai mult faptul că nu am fost capabilă să pun punct final relaţiei (26 ani căsătorie).
    Nu ştiu ce mai aştept. Ba ştiu, mi-e frică de singurătate.

    Raspunde
  109. maria 07 mai 2010

    Da , mă regăsesc şi ştiam de mult . Acum citind acest articol, mă sperie tot mai mult faptul că nu am fost capabilă să pun punct final relaţiei (26 ani căsătorie).
    Nu ştiu ce mai aştept. Ba ştiu, mi-e frică de singurătate.

    Raspunde
    • DIDA 11 noiembrie 2012

      Nu-ti fie frica! Eu am divortat dupa 34 ani de casatorie. Am tot sperat sa fie bine. Si am spus ca macar ultimii sa ii traiesc dupa cum gandesc. Ajunsesem sa nu am voie sa fac ce cred. In mintea lui...gandeam mereu prost. De 2 ani pot sa ma bucur de frumos. Pot sa fac ceea ce simt fara sa tremur cand ajung acasa.
      Fii curajoasa!!!

      Raspunde
  110. maria 07 mai 2010

    Da , mă regăsesc şi ştiam de mult . Acum citind acest articol, mă sperie tot mai mult faptul că nu am fost capabilă să pun punct final relaţiei (26 ani căsătorie).
    Nu ştiu ce mai aştept. Ba ştiu, mi-e frică de singurătate.

    Raspunde
  111. maria 07 mai 2010

    Da , mă regăsesc şi ştiam de mult . Acum citind acest articol, mă sperie tot mai mult faptul că nu am fost capabilă să pun punct final relaţiei (26 ani căsătorie).
    Nu ştiu ce mai aştept. Ba ştiu, mi-e frică de singurătate.

    Raspunde
  112. maria 07 mai 2010

    Da , mă regăsesc şi ştiam de mult . Acum citind acest articol, mă sperie tot mai mult faptul că nu am fost capabilă să pun punct final relaţiei (26 ani căsătorie).
    Nu ştiu ce mai aştept. Ba ştiu, mi-e frică de singurătate.

    Raspunde
  113. maria 07 mai 2010

    Da , mă regăsesc şi ştiam de mult . Acum citind acest articol, mă sperie tot mai mult faptul că nu am fost capabilă să pun punct final relaţiei (26 ani căsătorie).
    Nu ştiu ce mai aştept. Ba ştiu, mi-e frică de singurătate.

    Raspunde
  114. maria 07 mai 2010

    Trebuie să-mi fac curaj. Ajută-mă şi tu Andreea , cu noua ta echipă. Mulţumesc.

    Raspunde
  115. maria 07 mai 2010

    Trebuie să-mi fac curaj. Ajută-mă şi tu Andreea , cu noua ta echipă. Mulţumesc.

    Raspunde
  116. eva 07 mai 2010

    din pacate ma regasesc si eu in articol cu relatia mea...spun din pacate,deoarece abia acum constientizez ca de fapt nu sunt eu de vina ci el...
    Toate cele bune,Nicoleta!!!

    Raspunde
  117. eva 07 mai 2010

    din pacate ma regasesc si eu in articol cu relatia mea...spun din pacate,deoarece abia acum constientizez ca de fapt nu sunt eu de vina ci el...
    Toate cele bune,Nicoleta!!!

    Raspunde
  118. eva 07 mai 2010

    din pacate ma regasesc si eu in articol cu relatia mea...spun din pacate,deoarece abia acum constientizez ca de fapt nu sunt eu de vina ci el...
    Toate cele bune,Nicoleta!!!

    Raspunde
  119. eva 07 mai 2010

    din pacate ma regasesc si eu in articol cu relatia mea...spun din pacate,deoarece abia acum constientizez ca de fapt nu sunt eu de vina ci el...
    Toate cele bune,Nicoleta!!!

    Raspunde
  120. eva 07 mai 2010

    din pacate ma regasesc si eu in articol cu relatia mea...spun din pacate,deoarece abia acum constientizez ca de fapt nu sunt eu de vina ci el...
    Toate cele bune,Nicoleta!!!

    Raspunde
  121. eva 07 mai 2010

    din pacate ma regasesc si eu in articol cu relatia mea...spun din pacate,deoarece abia acum constientizez ca de fapt nu sunt eu de vina ci el...
    Toate cele bune,Nicoleta!!!

    Raspunde
  122. Teodora 07 mai 2010

    Articolul e scris intr-un stil mult prea didactic, care aduce spre impersonal, care ceva citat dintr-o carte si nu din caldura unui suflet 🙂 Mie nu mi-a placut stilul, dar ca in orice in viata e chestie de gust 😛

    Raspunde
  123. Teodora 07 mai 2010

    Articolul e scris intr-un stil mult prea didactic, care aduce spre impersonal, care ceva citat dintr-o carte si nu din caldura unui suflet 🙂 Mie nu mi-a placut stilul, dar ca in orice in viata e chestie de gust 😛

    Raspunde
  124. Teodora 07 mai 2010

    Articolul e scris intr-un stil mult prea didactic, care aduce spre impersonal, care ceva citat dintr-o carte si nu din caldura unui suflet 🙂 Mie nu mi-a placut stilul, dar ca in orice in viata e chestie de gust 😛

    Raspunde
  125. Teodora 07 mai 2010

    Articolul e scris intr-un stil mult prea didactic, care aduce spre impersonal, care ceva citat dintr-o carte si nu din caldura unui suflet 🙂 Mie nu mi-a placut stilul, dar ca in orice in viata e chestie de gust 😛

    Raspunde
  126. Teodora 07 mai 2010

    Articolul e scris intr-un stil mult prea didactic, care aduce spre impersonal, care ceva citat dintr-o carte si nu din caldura unui suflet 🙂 Mie nu mi-a placut stilul, dar ca in orice in viata e chestie de gust 😛

    Raspunde
  127. diana 07 mai 2010

    Iti multumesc mult pentru raspuns Nicoleta.
    Vreau sa iti spun ca in fiecare zi invat sa ma iubesc si sa fiu mai optimista datorita voua ca va rapiti din timpul vostru sa ne invatati ca fiecare dintre noi avem valoare si ca nu meritam sa ne lasam calcati in picioare de nimeni.

    Mult succes in continuare!

    Raspunde
  128. diana 07 mai 2010

    Iti multumesc mult pentru raspuns Nicoleta.
    Vreau sa iti spun ca in fiecare zi invat sa ma iubesc si sa fiu mai optimista datorita voua ca va rapiti din timpul vostru sa ne invatati ca fiecare dintre noi avem valoare si ca nu meritam sa ne lasam calcati in picioare de nimeni.

    Mult succes in continuare!

    Raspunde
  129. diana 07 mai 2010

    Iti multumesc mult pentru raspuns Nicoleta.
    Vreau sa iti spun ca in fiecare zi invat sa ma iubesc si sa fiu mai optimista datorita voua ca va rapiti din timpul vostru sa ne invatati ca fiecare dintre noi avem valoare si ca nu meritam sa ne lasam calcati in picioare de nimeni.

    Mult succes in continuare!

    Raspunde
  130. diana 07 mai 2010

    Pai da eu am crezut ca nu ma iubesc suficient, dar daca eu l-am iubit si i-am oferit iubire inseamna ca, in primul rand ma iubesc pe mine. Acum am inteles. Pentru ca eu ii spuneam ca in primul rand trebuie sa se iubeasca pe el si el se uita aiurea la mine – ca poate sunt narcisista – deci el nu se iubeste pe el de aceea nu poate iubi pe altcineva.

    Raspunde
  131. diana 07 mai 2010

    Pai da eu am crezut ca nu ma iubesc suficient, dar daca eu l-am iubit si i-am oferit iubire inseamna ca, in primul rand ma iubesc pe mine. Acum am inteles. Pentru ca eu ii spuneam ca in primul rand trebuie sa se iubeasca pe el si el se uita aiurea la mine – ca poate sunt narcisista – deci el nu se iubeste pe el de aceea nu poate iubi pe altcineva.

    Raspunde
  132. diana 07 mai 2010

    Pai da eu am crezut ca nu ma iubesc suficient, dar daca eu l-am iubit si i-am oferit iubire inseamna ca, in primul rand ma iubesc pe mine. Acum am inteles. Pentru ca eu ii spuneam ca in primul rand trebuie sa se iubeasca pe el si el se uita aiurea la mine – ca poate sunt narcisista – deci el nu se iubeste pe el de aceea nu poate iubi pe altcineva.

    Raspunde
  133. diana 07 mai 2010

    Pai da eu am crezut ca nu ma iubesc suficient, dar daca eu l-am iubit si i-am oferit iubire inseamna ca, in primul rand ma iubesc pe mine. Acum am inteles. Pentru ca eu ii spuneam ca in primul rand trebuie sa se iubeasca pe el si el se uita aiurea la mine – ca poate sunt narcisista – deci el nu se iubeste pe el de aceea nu poate iubi pe altcineva.

    Raspunde
  134. Rely 07 mai 2010

    O carte in care eu am gasit multe raspunsuri la intrebarile mele si m-a facut sa inteleg..... http://www.scribd.com/doc/3760014/ROBIN-NORWOOD-femei-care-iubesc-prea-mult

    Sa va fie de folos!

    Raspunde
  135. Rely 07 mai 2010

    O carte in care eu am gasit multe raspunsuri la intrebarile mele si m-a facut sa inteleg..... http://www.scribd.com/doc/3760014/ROBIN-NORWOOD-femei-care-iubesc-prea-mult

    Sa va fie de folos!

    Raspunde
  136. Rely 07 mai 2010

    O carte in care eu am gasit multe raspunsuri la intrebarile mele si m-a facut sa inteleg..... http://www.scribd.com/doc/3760014/ROBIN-NORWOOD-femei-care-iubesc-prea-mult

    Sa va fie de folos!

    Raspunde
  137. Rely 07 mai 2010

    O carte in care eu am gasit multe raspunsuri la intrebarile mele si m-a facut sa inteleg..... http://www.scribd.com/doc/3760014/ROBIN-NORWOOD-femei-care-iubesc-prea-mult

    Sa va fie de folos!

    Raspunde
  138. oli 07 mai 2010

    Sunt agresata atat fizic cat si psihic , ce sa fac?,sunt cu el de 8 ani si am facut multe impreuna .Sunt persoana care face totul pentru partener .

    Raspunde
  139. oli 07 mai 2010

    Sunt agresata atat fizic cat si psihic , ce sa fac?,sunt cu el de 8 ani si am facut multe impreuna .Sunt persoana care face totul pentru partener .

    Raspunde
  140. Roxana 08 mai 2010

    Ce se intimpla cind intr-o astfel de relatie de zeci de ani, agresorul este propria mama? Va spun eu: reprosuri de genul "am avut o revelatie ca nu ma iubesti", "chiar ca esti proasta", "ai un copil prea bun pentru tine si nu-l meriti". De ce dupa ani de zile de o astfel de relatie sint singura, am un copil cu liniuta si n-am curaj sa fac nimic?
    Norocul meu a fost ca ma iubeste Dumnezeu si mi-a oferit un copil extraordinar datorita caruia am ajuns acum la psiholog ("psihiatru" dupa mama mea) si inep sa vad dezastrul din viata mea... Am fost invatata sa fiu o victima perfecta pentru un agresor.
    Din propira mea experienta, acest articol reda perfect o relatie abuziva.

    Raspunde
  141. Roxana 08 mai 2010

    Ce se intimpla cind intr-o astfel de relatie de zeci de ani, agresorul este propria mama? Va spun eu: reprosuri de genul "am avut o revelatie ca nu ma iubesti", "chiar ca esti proasta", "ai un copil prea bun pentru tine si nu-l meriti". De ce dupa ani de zile de o astfel de relatie sint singura, am un copil cu liniuta si n-am curaj sa fac nimic?
    Norocul meu a fost ca ma iubeste Dumnezeu si mi-a oferit un copil extraordinar datorita caruia am ajuns acum la psiholog ("psihiatru" dupa mama mea) si inep sa vad dezastrul din viata mea... Am fost invatata sa fiu o victima perfecta pentru un agresor.
    Din propira mea experienta, acest articol reda perfect o relatie abuziva.

    Raspunde
  142. Roxana 08 mai 2010

    Ce se intimpla cind intr-o astfel de relatie de zeci de ani, agresorul este propria mama? Va spun eu: reprosuri de genul "am avut o revelatie ca nu ma iubesti", "chiar ca esti proasta", "ai un copil prea bun pentru tine si nu-l meriti". De ce dupa ani de zile de o astfel de relatie sint singura, am un copil cu liniuta si n-am curaj sa fac nimic?
    Norocul meu a fost ca ma iubeste Dumnezeu si mi-a oferit un copil extraordinar datorita caruia am ajuns acum la psiholog ("psihiatru" dupa mama mea) si inep sa vad dezastrul din viata mea... Am fost invatata sa fiu o victima perfecta pentru un agresor.
    Din propira mea experienta, acest articol reda perfect o relatie abuziva.

    Raspunde
  143. Roxana 08 mai 2010

    Ce se intimpla cind intr-o astfel de relatie de zeci de ani, agresorul este propria mama? Va spun eu: reprosuri de genul "am avut o revelatie ca nu ma iubesti", "chiar ca esti proasta", "ai un copil prea bun pentru tine si nu-l meriti". De ce dupa ani de zile de o astfel de relatie sint singura, am un copil cu liniuta si n-am curaj sa fac nimic?
    Norocul meu a fost ca ma iubeste Dumnezeu si mi-a oferit un copil extraordinar datorita caruia am ajuns acum la psiholog ("psihiatru" dupa mama mea) si inep sa vad dezastrul din viata mea... Am fost invatata sa fiu o victima perfecta pentru un agresor.
    Din propira mea experienta, acest articol reda perfect o relatie abuziva.

    Raspunde
  144. Roxana 08 mai 2010

    Ce se intimpla cind intr-o astfel de relatie de zeci de ani, agresorul este propria mama? Va spun eu: reprosuri de genul "am avut o revelatie ca nu ma iubesti", "chiar ca esti proasta", "ai un copil prea bun pentru tine si nu-l meriti". De ce dupa ani de zile de o astfel de relatie sint singura, am un copil cu liniuta si n-am curaj sa fac nimic?
    Norocul meu a fost ca ma iubeste Dumnezeu si mi-a oferit un copil extraordinar datorita caruia am ajuns acum la psiholog ("psihiatru" dupa mama mea) si inep sa vad dezastrul din viata mea... Am fost invatata sa fiu o victima perfecta pentru un agresor.
    Din propira mea experienta, acest articol reda perfect o relatie abuziva.

    Raspunde
  145. Roxana 08 mai 2010

    Ce se intimpla cind intr-o astfel de relatie de zeci de ani, agresorul este propria mama? Va spun eu: reprosuri de genul "am avut o revelatie ca nu ma iubesti", "chiar ca esti proasta", "ai un copil prea bun pentru tine si nu-l meriti". De ce dupa ani de zile de o astfel de relatie sint singura, am un copil cu liniuta si n-am curaj sa fac nimic?
    Norocul meu a fost ca ma iubeste Dumnezeu si mi-a oferit un copil extraordinar datorita caruia am ajuns acum la psiholog ("psihiatru" dupa mama mea) si inep sa vad dezastrul din viata mea... Am fost invatata sa fiu o victima perfecta pentru un agresor.
    Din propira mea experienta, acest articol reda perfect o relatie abuziva.

    Raspunde
  146. nicoleta leahu 08 mai 2010

    @dana

    Ma bucur ca ti-a placut articolul si ca ti-ai dat seama de ce ti s-a intamplat. Poti sa imi scrii pe adresa relatiidecuplu@yahoo.com.

    @Maria

    Rolurile se pot schimba, in functie de experientele prin care trecem. Este posibil sa te porti asa din cauza fostului tau prieten, insa cum spui tu acutalul tau iubit nu merita. E bine ca ti-ai dat seama, schimba-ti atitudinea, altfel ai putea sa il pierzi. Ai recunoscut ceea ce ti se intampla, ai inceput deja sa te schimbi.

    @maria
    curajul e in tine, scoate-l la iveala. Adu-ti aminte de momentele prin care ai trecut in viata si te-ai folosit de curaj si putere, de incredere in tine. Stii intr-o relatie nepotrivita esti singura si nefericita, daca o rupi vei si singura un timp, insa fericita cu tine.

    @oli
    Mai stai acolo? cat crezi ca vei mai putea? Sper sa se schimbe ceva...daca da actioneaza, macar vei sti raspunsul si in functie de el actioneaza. Continuarea acestui articol iti va arata ce poti face.

    Cu drag

    Raspunde
  147. nicoleta leahu 08 mai 2010

    @dana

    Ma bucur ca ti-a placut articolul si ca ti-ai dat seama de ce ti s-a intamplat. Poti sa imi scrii pe adresa relatiidecuplu@yahoo.com.

    @Maria

    Rolurile se pot schimba, in functie de experientele prin care trecem. Este posibil sa te porti asa din cauza fostului tau prieten, insa cum spui tu acutalul tau iubit nu merita. E bine ca ti-ai dat seama, schimba-ti atitudinea, altfel ai putea sa il pierzi. Ai recunoscut ceea ce ti se intampla, ai inceput deja sa te schimbi.

    @maria
    curajul e in tine, scoate-l la iveala. Adu-ti aminte de momentele prin care ai trecut in viata si te-ai folosit de curaj si putere, de incredere in tine. Stii intr-o relatie nepotrivita esti singura si nefericita, daca o rupi vei si singura un timp, insa fericita cu tine.

    @oli
    Mai stai acolo? cat crezi ca vei mai putea? Sper sa se schimbe ceva...daca da actioneaza, macar vei sti raspunsul si in functie de el actioneaza. Continuarea acestui articol iti va arata ce poti face.

    Cu drag

    Raspunde
  148. nicoleta leahu 08 mai 2010

    @dana

    Ma bucur ca ti-a placut articolul si ca ti-ai dat seama de ce ti s-a intamplat. Poti sa imi scrii pe adresa relatiidecuplu@yahoo.com.

    @Maria

    Rolurile se pot schimba, in functie de experientele prin care trecem. Este posibil sa te porti asa din cauza fostului tau prieten, insa cum spui tu acutalul tau iubit nu merita. E bine ca ti-ai dat seama, schimba-ti atitudinea, altfel ai putea sa il pierzi. Ai recunoscut ceea ce ti se intampla, ai inceput deja sa te schimbi.

    @maria
    curajul e in tine, scoate-l la iveala. Adu-ti aminte de momentele prin care ai trecut in viata si te-ai folosit de curaj si putere, de incredere in tine. Stii intr-o relatie nepotrivita esti singura si nefericita, daca o rupi vei si singura un timp, insa fericita cu tine.

    @oli
    Mai stai acolo? cat crezi ca vei mai putea? Sper sa se schimbe ceva...daca da actioneaza, macar vei sti raspunsul si in functie de el actioneaza. Continuarea acestui articol iti va arata ce poti face.

    Cu drag

    Raspunde
  149. nicoleta leahu 08 mai 2010

    @dana

    Ma bucur ca ti-a placut articolul si ca ti-ai dat seama de ce ti s-a intamplat. Poti sa imi scrii pe adresa relatiidecuplu@yahoo.com.

    @Maria

    Rolurile se pot schimba, in functie de experientele prin care trecem. Este posibil sa te porti asa din cauza fostului tau prieten, insa cum spui tu acutalul tau iubit nu merita. E bine ca ti-ai dat seama, schimba-ti atitudinea, altfel ai putea sa il pierzi. Ai recunoscut ceea ce ti se intampla, ai inceput deja sa te schimbi.

    @maria
    curajul e in tine, scoate-l la iveala. Adu-ti aminte de momentele prin care ai trecut in viata si te-ai folosit de curaj si putere, de incredere in tine. Stii intr-o relatie nepotrivita esti singura si nefericita, daca o rupi vei si singura un timp, insa fericita cu tine.

    @oli
    Mai stai acolo? cat crezi ca vei mai putea? Sper sa se schimbe ceva...daca da actioneaza, macar vei sti raspunsul si in functie de el actioneaza. Continuarea acestui articol iti va arata ce poti face.

    Cu drag

    Raspunde
  150. nicoleta leahu 08 mai 2010

    @dana

    Ma bucur ca ti-a placut articolul si ca ti-ai dat seama de ce ti s-a intamplat. Poti sa imi scrii pe adresa relatiidecuplu@yahoo.com.

    @Maria

    Rolurile se pot schimba, in functie de experientele prin care trecem. Este posibil sa te porti asa din cauza fostului tau prieten, insa cum spui tu acutalul tau iubit nu merita. E bine ca ti-ai dat seama, schimba-ti atitudinea, altfel ai putea sa il pierzi. Ai recunoscut ceea ce ti se intampla, ai inceput deja sa te schimbi.

    @maria
    curajul e in tine, scoate-l la iveala. Adu-ti aminte de momentele prin care ai trecut in viata si te-ai folosit de curaj si putere, de incredere in tine. Stii intr-o relatie nepotrivita esti singura si nefericita, daca o rupi vei si singura un timp, insa fericita cu tine.

    @oli
    Mai stai acolo? cat crezi ca vei mai putea? Sper sa se schimbe ceva...daca da actioneaza, macar vei sti raspunsul si in functie de el actioneaza. Continuarea acestui articol iti va arata ce poti face.

    Cu drag

    Raspunde
  151. rebeca 08 mai 2010

    @Betty
    Asculta bety cea urata..nu te obliga nimeni sa citesti , sa dai comentari, sau sa te identifici cu ce scrie in text...este optiunea ta. pe viitor scuteste ne pe noi ceilalti cu comentarii rautacioase sau negative la ce se scrie! noi suntem aici sa ajutam , nu sa suparam..sau sa plictisim pesoane ca si tine. Daca ti se pare plictisitor ce se scrie ...acceseaza un ziar on line..iti vand un pont..cancan.ro

    Raspunde
  152. rebeca 08 mai 2010

    @Betty
    Asculta bety cea urata..nu te obliga nimeni sa citesti , sa dai comentari, sau sa te identifici cu ce scrie in text...este optiunea ta. pe viitor scuteste ne pe noi ceilalti cu comentarii rautacioase sau negative la ce se scrie! noi suntem aici sa ajutam , nu sa suparam..sau sa plictisim pesoane ca si tine. Daca ti se pare plictisitor ce se scrie ...acceseaza un ziar on line..iti vand un pont..cancan.ro

    Raspunde
  153. rebeca 08 mai 2010

    @Teodora
    NU ne indici ni noua cartea? apropo..de ce nu te ai oprit din citit dupa primele randuri , daca nu ti a placut stilul?... te ai agresat singura..atatea pagini? morala este ca nu conteaza stilul...ci informatia...! ar trebui sa incerci sa scrii si tu un articol si apoi sa judeci...! esti superfciala..cauti ambalajul frumos si colorat...fara sa fi atenta la ce contine ...!

    Raspunde
  154. rebeca 08 mai 2010

    @Teodora
    NU ne indici ni noua cartea? apropo..de ce nu te ai oprit din citit dupa primele randuri , daca nu ti a placut stilul?... te ai agresat singura..atatea pagini? morala este ca nu conteaza stilul...ci informatia...! ar trebui sa incerci sa scrii si tu un articol si apoi sa judeci...! esti superfciala..cauti ambalajul frumos si colorat...fara sa fi atenta la ce contine ...!

    Raspunde
  155. rebeca 08 mai 2010

    @Teodora
    NU ne indici ni noua cartea? apropo..de ce nu te ai oprit din citit dupa primele randuri , daca nu ti a placut stilul?... te ai agresat singura..atatea pagini? morala este ca nu conteaza stilul...ci informatia...! ar trebui sa incerci sa scrii si tu un articol si apoi sa judeci...! esti superfciala..cauti ambalajul frumos si colorat...fara sa fi atenta la ce contine ...!

    Raspunde
  156. rebeca 08 mai 2010

    @Teodora
    NU ne indici ni noua cartea? apropo..de ce nu te ai oprit din citit dupa primele randuri , daca nu ti a placut stilul?... te ai agresat singura..atatea pagini? morala este ca nu conteaza stilul...ci informatia...! ar trebui sa incerci sa scrii si tu un articol si apoi sa judeci...! esti superfciala..cauti ambalajul frumos si colorat...fara sa fi atenta la ce contine ...!

    Raspunde
  157. Andreea Papp 09 mai 2010

    Salut, dragele mele!
    Ma bucur sa va aud, comentariile voastre dau viata acestui site, si le apreciem, fara ele, nimic n-ar fi la fel.
    Ma bucur c-ati primit-o pe Nicoleta asa cum merita, eu tare mult o apreciez pentru munca si valoarea ce-o aduce site-ului Stilul Tau, in definitiv voua, dragelor.
    Ne auzim cu noutati in zilele ce urmeaza!
    Si am o ultima adaugire: sa ne respectam una pe cealalta, chiar daca nu rezonam cu purtarea celuilalt.
    Stilul Tau are grija de sufletul fiecareia, noi de ce nu am avea grija de sufletul celui de langa noi?!
    Va iubesc!

    Raspunde
  158. Andreea Papp 09 mai 2010

    Salut, dragele mele!
    Ma bucur sa va aud, comentariile voastre dau viata acestui site, si le apreciem, fara ele, nimic n-ar fi la fel.
    Ma bucur c-ati primit-o pe Nicoleta asa cum merita, eu tare mult o apreciez pentru munca si valoarea ce-o aduce site-ului Stilul Tau, in definitiv voua, dragelor.
    Ne auzim cu noutati in zilele ce urmeaza!
    Si am o ultima adaugire: sa ne respectam una pe cealalta, chiar daca nu rezonam cu purtarea celuilalt.
    Stilul Tau are grija de sufletul fiecareia, noi de ce nu am avea grija de sufletul celui de langa noi?!
    Va iubesc!

    Raspunde
  159. Andreea Papp 09 mai 2010

    Salut, dragele mele!
    Ma bucur sa va aud, comentariile voastre dau viata acestui site, si le apreciem, fara ele, nimic n-ar fi la fel.
    Ma bucur c-ati primit-o pe Nicoleta asa cum merita, eu tare mult o apreciez pentru munca si valoarea ce-o aduce site-ului Stilul Tau, in definitiv voua, dragelor.
    Ne auzim cu noutati in zilele ce urmeaza!
    Si am o ultima adaugire: sa ne respectam una pe cealalta, chiar daca nu rezonam cu purtarea celuilalt.
    Stilul Tau are grija de sufletul fiecareia, noi de ce nu am avea grija de sufletul celui de langa noi?!
    Va iubesc!

    Raspunde
  160. georgiana 09 mai 2010

    Ca multe dintre doamnele si domnisoarele de aici din pacate , ma regasesc si eu in ipostaza de victima ...Sunt casatorita de 4 ani si am acum o fetita de 4 luni. Sotul meu e cu 11 ani mai mare decat mine si familia din care vine a avut un comportament agresiv fata de el din ce am dedus eu. Acum el este cel ce se manifesta ca un agresor fata de mine ...
    Nu am fost atenta de cat timp dar cred ca de vreo 2 ani , iar in ultima perioada imi tot reproseaza ca il sufoc prin comportamentul meu. Cand il intreb care comportament nu spune decat : "Asta al tau!" si atat Nu stiu cum sa-l fac sa vada ca de fapt greseste si nu ma face decat sa sufar, dar parca nici nu-l mai intereseaza
    Nu stiu cum sa mai discut cu el fara sa observe . Va rog mult sa ma ajutati!
    Nu ma bate , nu-mi adreseaza injurii , dar ma acuza mereu de tot ce este rau in casnicia noastra

    Raspunde
  161. georgiana 09 mai 2010

    Ca multe dintre doamnele si domnisoarele de aici din pacate , ma regasesc si eu in ipostaza de victima ...Sunt casatorita de 4 ani si am acum o fetita de 4 luni. Sotul meu e cu 11 ani mai mare decat mine si familia din care vine a avut un comportament agresiv fata de el din ce am dedus eu. Acum el este cel ce se manifesta ca un agresor fata de mine ...
    Nu am fost atenta de cat timp dar cred ca de vreo 2 ani , iar in ultima perioada imi tot reproseaza ca il sufoc prin comportamentul meu. Cand il intreb care comportament nu spune decat : "Asta al tau!" si atat Nu stiu cum sa-l fac sa vada ca de fapt greseste si nu ma face decat sa sufar, dar parca nici nu-l mai intereseaza
    Nu stiu cum sa mai discut cu el fara sa observe . Va rog mult sa ma ajutati!
    Nu ma bate , nu-mi adreseaza injurii , dar ma acuza mereu de tot ce este rau in casnicia noastra

    Raspunde
  162. nicoleta leahu 10 mai 2010

    @georgiana

    Te inteleg si faptul ca tu ai realizat ce se intampla este un prim pas catre rezolvarea situatiei cu care te confrunti. Iti propun sa astepti urmatoarea parte a acestui articol dupa care sa discutam. Daca ar fi sa iti daua cum niste solutii te-as lipsi de placerea de a citi continuarea acestui articol.

    Cu drag

    Raspunde
  163. nicoleta leahu 10 mai 2010

    @georgiana

    Te inteleg si faptul ca tu ai realizat ce se intampla este un prim pas catre rezolvarea situatiei cu care te confrunti. Iti propun sa astepti urmatoarea parte a acestui articol dupa care sa discutam. Daca ar fi sa iti daua cum niste solutii te-as lipsi de placerea de a citi continuarea acestui articol.

    Cu drag

    Raspunde
  164. Diana W.S. 10 mai 2010

    Articolul este foarte interesant...Nicoleta, spune`mi te rog daca partenerul se incadreaza in acest profil de agresor, inseamna ca nu`si iubeste partenera sau se simte puternic din cauza slabiciunilor ei si se complace ca domina?

    Raspunde
  165. Diana W.S. 10 mai 2010

    Articolul este foarte interesant...Nicoleta, spune`mi te rog daca partenerul se incadreaza in acest profil de agresor, inseamna ca nu`si iubeste partenera sau se simte puternic din cauza slabiciunilor ei si se complace ca domina?

    Raspunde
  166. Paula 10 mai 2010

    Acum vad cate comentarii si aprecieri sunt aici;m-am lasat ,,furata” de continutul articolului si nu am citit mai jos. Am apreciat si eu pe mess dar merita sa-t imultumesc si public pentru tot ce faci pentru noi, cele care ne dorim ceva mai bun de la viata.

    Raspunde
  167. Paula 10 mai 2010

    Acum vad cate comentarii si aprecieri sunt aici;m-am lasat ,,furata” de continutul articolului si nu am citit mai jos. Am apreciat si eu pe mess dar merita sa-t imultumesc si public pentru tot ce faci pentru noi, cele care ne dorim ceva mai bun de la viata.

    Raspunde
  168. diana danculescu 10 mai 2010

    foarte,foarte bun articolul:) felicitari!!!!!!!!!!!! am si eu o intrebare la care as fi tare fericita daca mi ai putea raspunde,am o cunostinta care este tare aroganta si ironica,urasc asta la ea chiar nu suport aroganta ei,ce inseamna asta? ca sunt si eu aroganta? sau? chiar nu inteleg ........

    Raspunde
  169. diana danculescu 10 mai 2010

    foarte,foarte bun articolul:) felicitari!!!!!!!!!!!! am si eu o intrebare la care as fi tare fericita daca mi ai putea raspunde,am o cunostinta care este tare aroganta si ironica,urasc asta la ea chiar nu suport aroganta ei,ce inseamna asta? ca sunt si eu aroganta? sau? chiar nu inteleg ........

    Raspunde
  170. Simona 12 mai 2010

    DE CE TIPA OAMENII UNII LA ALTII

    "Intr-o zi,un intelept din India puse urmatoarea intrebare discipolilor sai:
    -De ce tipa oamenii cand sunt suparati?
    -Tipam deoarece ne pierdem calmul,zise unul dintre ei.
    -Dar de ce sa tipi, atunci cand cealalta persoana e chiar langa tine? inreba din nou inteleptul
    -Pai,tipam ca sa fim siguri ca celalalt ne aude,incerca un alt discipol.
    Maestrul intreba din nou:
    -Totusi,nu s-ar putea sa vorbim mai incet, cu voce joasa?
    Nici unul dintre raspunsurile primite nu-l multumi pe intelept. Atunci el ii lamuri:
    - Adevarul e ca, atunci cand doua persoane se cearta, inimile lor se distanteaza foarte mult. Pentru a acoperi aceasta distanta,ei trebuie sa strige, ca sa se poata auzi unul pe celalalt. Cu cat sunt mai suparati,cu atat mai tare trebuie sa strige,din cauza distantei si mai mari.
    Pe de alta parte, ce se petrece atunci cand doua fiinte sunt indragostite? Ele nu tipa deloc. Vorbesc incetisor,suav. De ce? Fiindca inimile lor sunt foarte apropiate. Distanta dintre ele este foarte mica. Uneori, inimile lor sunt atat de aproape, ca nici nu mai vorbesc,doar soptesc,murmura. Iar atunci cand iubirea e si mai intensa, nu mai e nevoie nici macar sa sopteasca, ajunge doar sa se priveasca si inimile lor se inteleg. Asta se petrece atunci cand doua fiinte care se iubesc, au inimile apropiate.
    In final,inteleptul concluziona, zicand:
    -Cand discutati, nu lasati ca inimile voastre sa se separe una de cealalta,nu rostiti cuvinte care sa va indeparteze si mai mult, caci va veni o zi in care distanta va fi atat de mare, incat inimile voastre nu vor mai gasi drumul de intoarcere."
    Mahatma Ghandi

    Raspunde
  171. Simona 12 mai 2010

    DE CE TIPA OAMENII UNII LA ALTII

    "Intr-o zi,un intelept din India puse urmatoarea intrebare discipolilor sai:
    -De ce tipa oamenii cand sunt suparati?
    -Tipam deoarece ne pierdem calmul,zise unul dintre ei.
    -Dar de ce sa tipi, atunci cand cealalta persoana e chiar langa tine? inreba din nou inteleptul
    -Pai,tipam ca sa fim siguri ca celalalt ne aude,incerca un alt discipol.
    Maestrul intreba din nou:
    -Totusi,nu s-ar putea sa vorbim mai incet, cu voce joasa?
    Nici unul dintre raspunsurile primite nu-l multumi pe intelept. Atunci el ii lamuri:
    - Adevarul e ca, atunci cand doua persoane se cearta, inimile lor se distanteaza foarte mult. Pentru a acoperi aceasta distanta,ei trebuie sa strige, ca sa se poata auzi unul pe celalalt. Cu cat sunt mai suparati,cu atat mai tare trebuie sa strige,din cauza distantei si mai mari.
    Pe de alta parte, ce se petrece atunci cand doua fiinte sunt indragostite? Ele nu tipa deloc. Vorbesc incetisor,suav. De ce? Fiindca inimile lor sunt foarte apropiate. Distanta dintre ele este foarte mica. Uneori, inimile lor sunt atat de aproape, ca nici nu mai vorbesc,doar soptesc,murmura. Iar atunci cand iubirea e si mai intensa, nu mai e nevoie nici macar sa sopteasca, ajunge doar sa se priveasca si inimile lor se inteleg. Asta se petrece atunci cand doua fiinte care se iubesc, au inimile apropiate.
    In final,inteleptul concluziona, zicand:
    -Cand discutati, nu lasati ca inimile voastre sa se separe una de cealalta,nu rostiti cuvinte care sa va indeparteze si mai mult, caci va veni o zi in care distanta va fi atat de mare, incat inimile voastre nu vor mai gasi drumul de intoarcere."
    Mahatma Ghandi

    Raspunde
  172. cosmina 12 mai 2010

    Foarte interesant articolul, felicitari Nicoleta! Ma regasesc perfect in postura de agresat, iar pe partenerul meu in cea de agresor. Sper sa am puterea sa ies din aceasta relatie, deoarece asta imi doresc, insa doar atunci cand sufletul meu va fi impacat cu acest lucru.

    Raspunde
  173. cosmina 12 mai 2010

    Foarte interesant articolul, felicitari Nicoleta! Ma regasesc perfect in postura de agresat, iar pe partenerul meu in cea de agresor. Sper sa am puterea sa ies din aceasta relatie, deoarece asta imi doresc, insa doar atunci cand sufletul meu va fi impacat cu acest lucru.

    Raspunde
  174. nicoleta.leahu 12 mai 2010

    @Diana W.S.

    A iubi insemna a te purta cu celalalt ca si cu un diamant, daca este sa fac o comparatie. Din pacate agresorii nu stiu sa iubeasca pentru ca in primul rand nu se iubesc pe ei, nu cunosc iubirea. Asa este, undeva in articol scrie si asta.

    @diana

    Este foarte buna intrebarea ta, insemna ca nu iti este frica de tine, de ce tocmai ai vazut la tine. Cand uram ceva la ceilalti uram ceva care ne apartine si noua. Ce trebuie sa intelegi ca nu este nimic neobisnuit, ai inceput practic sa te descoperi pe tine...ai inceput..continua..si cand ii vei accepta pe cei din jur asa cum sunt atunci poti sa te consideri vindecata.

    Cu drag

    Raspunde
    • Emilia Iulia 24 septembrie 2015

      Ai dreptate, Nicoleta Leahu. Agresorii nu stiu sa iubeasca, ci sunt doar obsedati. Nu am avut probleme de acest fel, dar am auzit multe persoane care se plang de partenerii lor. Nu stiu cum as proceda in cazul in care as fi agresata, dar probabil nu as putea accepta asta. Va recomand un eveniment la care voi participa. Este vorba despre o conferinta axata pe rezolvarea problemelor de cuplu. Invitatul este John Gray, autorul cartii ,,Barbatii sunt de pe Marte, femeile de pe Venus". Sper sa invat cat mai multe lucruri despre relatii 🙂

      Raspunde
  175. nicoleta.leahu 12 mai 2010

    @Diana W.S.

    A iubi insemna a te purta cu celalalt ca si cu un diamant, daca este sa fac o comparatie. Din pacate agresorii nu stiu sa iubeasca pentru ca in primul rand nu se iubesc pe ei, nu cunosc iubirea. Asa este, undeva in articol scrie si asta.

    @diana

    Este foarte buna intrebarea ta, insemna ca nu iti este frica de tine, de ce tocmai ai vazut la tine. Cand uram ceva la ceilalti uram ceva care ne apartine si noua. Ce trebuie sa intelegi ca nu este nimic neobisnuit, ai inceput practic sa te descoperi pe tine...ai inceput..continua..si cand ii vei accepta pe cei din jur asa cum sunt atunci poti sa te consideri vindecata.

    Cu drag

    Raspunde
  176. ana 17 mai 2010

    interesant articolul, bv

    Raspunde
  177. ana 17 mai 2010

    interesant articolul, bv

    Raspunde
  178. DianaW.S. 23 mai 2010

    :)multumesc pt raspuns...

    Raspunde
  179. DianaW.S. 23 mai 2010

    :)multumesc pt raspuns...

    Raspunde
  180. alexandra 08 iunie 2010

    Buna ma numesc alexandra si am 14 ani ... super articolul... in aceste randuri am inteles multe ....eu intotdeauna am avut de suferit in relatii, niciodata nu ''cred'' ca am fost iubita acum am o relatie cu un baiat mai mare ca mine cu 7 ani, dar ce este rau este faptul ca el locuieste la 30km distanta si are parintii care sunt vecinii mei, el la inceput venea pe fiecare saptamana in weekend si ne intalneam ,la inceput era un baiat exceptional vb despre orice deschideam orice fel de subiecte acum nu mai vine pe fiecare saptamana ci foarte rar nu ma suna mai deloc si cand il sun eu il intreb de ce nu vine si imi zice de fiecare data ca are treaba si ca vine saptamana viitoare cand il intreb cand mai vine incepe sa tipe si sa-mi zica ca eu nu inteleg deloc ca are treaba si ca nu stie etc eu nu-l mai inteleg si nu ma mai inteleg nici pe mine cateodata am impresia ca nu vreau sa mai fiu cu el dar altadata simt cal iubesc enorm de mult acum nu stiu ce sa fac mie frica sa nul pierd dar mie teama si de suferinta as vrea sa mai vb da-mi id-u tau de mess alk meu este ale_roxana96 pwpiki

    Raspunde
    • mentolorb10 30 ianuarie 2012

      aoleu!..am aceasi senzatie si nu e bine deloc-am citit ca e corect sa ne pregatim psihologic si sa rupem relatia asa cum rupi un material pursisimplu..dupa sa fim constienti ca ne va fi f.greu pe suflet dar nu atit de greu pe cit ni se pare..inchide ochii si imagineazati ambele situatii-daca durreaza mult nehotarirea sanatatea are de suferit...

      Raspunde
  181. alexandra 08 iunie 2010

    Buna ma numesc alexandra si am 14 ani ... super articolul... in aceste randuri am inteles multe ....eu intotdeauna am avut de suferit in relatii, niciodata nu ''cred'' ca am fost iubita acum am o relatie cu un baiat mai mare ca mine cu 7 ani, dar ce este rau este faptul ca el locuieste la 30km distanta si are parintii care sunt vecinii mei, el la inceput venea pe fiecare saptamana in weekend si ne intalneam ,la inceput era un baiat exceptional vb despre orice deschideam orice fel de subiecte acum nu mai vine pe fiecare saptamana ci foarte rar nu ma suna mai deloc si cand il sun eu il intreb de ce nu vine si imi zice de fiecare data ca are treaba si ca vine saptamana viitoare cand il intreb cand mai vine incepe sa tipe si sa-mi zica ca eu nu inteleg deloc ca are treaba si ca nu stie etc eu nu-l mai inteleg si nu ma mai inteleg nici pe mine cateodata am impresia ca nu vreau sa mai fiu cu el dar altadata simt cal iubesc enorm de mult acum nu stiu ce sa fac mie frica sa nul pierd dar mie teama si de suferinta as vrea sa mai vb da-mi id-u tau de mess alk meu este ale_roxana96 pwpiki

    Raspunde
  182. Cristina 12 iunie 2010

    Citesc si recitesc acest articol pe care il gasesc foarte folositor. Nicoleta, iti multumesc pt. aceste informatii!

    Raspunde
  183. Cristina 12 iunie 2010

    Citesc si recitesc acest articol pe care il gasesc foarte folositor. Nicoleta, iti multumesc pt. aceste informatii!

    Raspunde
  184. gina antonovici 30 iunie 2010

    Exceptional articol,sunt profund impresionata.Am salvat partea 1si 2 pentru a le reciti.Am trecut printr-un abuz care aproape mi-a anulat existenta.Acum vreau sa cred ca am inteles in mare ce mi s-a intamplat .Aceste articole m-au ajutat sa inteleg si de ce mi s-a intamplat.Astept cu nerabdare articole ale Nicoletei Leahu.Multumesc,si succes in continuare !

    Raspunde
  185. gina antonovici 30 iunie 2010

    Exceptional articol,sunt profund impresionata.Am salvat partea 1si 2 pentru a le reciti.Am trecut printr-un abuz care aproape mi-a anulat existenta.Acum vreau sa cred ca am inteles in mare ce mi s-a intamplat .Aceste articole m-au ajutat sa inteleg si de ce mi s-a intamplat.Astept cu nerabdare articole ale Nicoletei Leahu.Multumesc,si succes in continuare !

    Raspunde
  186. Ramona 20 iulie 2010

    La mine a fost invers...partenerul a fost cel agresat! Iar eu am fost partenera...
    Ma regasesc in profilul persoanei care agreseaza(verbal...in rest sunt chiar inofensiva). Desi incerc de mult timp sa ma schimb ,nu reusesc. La inceputul relatiei e ok dar apoi incep sa stric totul. Am avut 2 prieteni care s-au despartit de mine din acest motiv si se intampla in momentul in care efectiv nu mai puteau suporta , nu mai stiau ce sa faca. Imi era mila de ei, eram constienta de ceea ce fac dar nu reuseam sa ma schimb. Probabil ca voi face la fel si in continuare pentru ca nu reusesc sa devin o persoana mai buna...parca imi doresc sa fiu rea la suflet....si le dau drumul ,cum s-ar spune, in momentul ii vad daramati. Uneori ii mai atacam si in public. A...in acelasi timp eram extrem de posesiva si geloasa.
    Am 31 de ani si sunt tot mai convinsa ca nu ma voi marita niciodata. Cine sa ma suporte? Cred ca nici copilul meu...daca o sa il am!

    Raspunde
    • Popescu 84 30 ianuarie 2012

      mda..interesant-luiza l.hei-psiholog-lecuesteti viata,lecuesteti corpul-puterea e in noi-recomand-cartea...-

      Raspunde
    • Ada Marincovici 14 august 2017

      sa te iei de mana cu prietena baiatului meu ca eu nu inteleg cum e posibil ca sa existe femei care sa isi bata joc de baietii buni doar pentru egoism si infatuare proprie

      Raspunde
  187. Elena 04 mai 2011

    Doamne cat de mult ma regaesc in profilul persoanei agresate. Exact asta traiesc in prezent si de 5 ani incoace. Pana mai astazi n-am stiut ce se intampla cu mine, chiar incepusem sa cred cu adevarat tot ce-mi spunea el (ca sunt nebuna, ca sunt paralela, ca am probleme psihice grave), etc. Azi, iti multumesc, mi-ai deschis ochii cu adevarat! Desi am descoperit articolul cam tarziu, sunt multumita ca am "descoperit" ce-i cu mine! Intrebare: oare el poate fi agresor fara sa-si dea seama? sau se ascunde atat de bine si are un plan bine pus la punct? Iti multumesc din suflet pentru articol! Felicitari!

    Raspunde
    • Ada Marincovici 14 august 2017

      Intotdeauna ei au un plan, o strategie pusa la punct. Numai cei cu handicap psihic, cei dezechilibrati total nu isi dau seama ce este cu ei. In rest, toti ceilalti sunt pur si simplu machiavelici. Ai stat 5 ani? Cum e posibil? O femeie NU are dreptul sa isi bata joc de ea stand 5 ani cu un animal.

      Raspunde
  188. Nona 10 iulie 2012

    Am fost consecutiv in doua relatii abuzive, de agresiune psihologica si inca ma resimt. Am suportat si la serviciu presiunile grupului, din cauza ca sunt supercalificata (2 facultati, master, doctorat, alte mastere si doctorate in pregatire), si cam toata viata am fost urmarita de invidia celorlalti, intr-un fel explicabil. Sunt o femeie frumoasa, instruita si sunt mereu interesata sa ma perfectionez. Mi-am pierdut serviciul din cauza urii si invidiei directoarei institutiei de cultura la care lucram si a colegelor mele, care nu faceau fata pregatirii mele. Totul s-a suprapus cu terminarea unei relatii toxice, de fapt, s-au interconditionat, normal; cand a aflat ca mi-am pierdut serviciul, nu si-a mai aratat interesul nici macar cat inainte. In fine, totul pentru a spune ca nu-mi mai este frica de nimic, acum cand nu mai am nimic. Si foarte multe inidente si agresiuni umilitoare, de acest tip, se intampla pentru ca nu am inca o situatie materiala normala. Am fost expropriata, prin demolare, inca nu m-am refacut financiar si toata lumea profita de problemele mele. Bine ca am scapat de ei, totusi. Cel putin asa sper.

    Raspunde
    • vivi 25 iulie 2014

      Sper ca s-a rezolvat situatia .

      Raspunde
  189. STELUTA 06 august 2012

    astept continuarea acestui minunat GHID.

    Raspunde
  190. Alexandra 10 decembrie 2012

    Incredibil de adevarat,am trait si am trecut prin asta,problema e ca dupa o buna perioada de maltratare psihologica se ajunge la cea fizica.(in general)Important este sa fim mai realisti,sa ne iubim mai mult sau daca e posibil sa vorbim cu un psiholog,ajuta foarte mult.

    Raspunde
  191. Nicoleta D. 30 ianuarie 2013

    Sunt intr-o casnicie de acest fel, si nu stiu ce sa fac. Imi vorbeste urat si ma jigneste aproape in fiecare zi (esti proasta, esti inutila). Suntem impreuna de cativa ani si imi e frica de ce se poate intampla daca ma despart de el. Nu am fost abuzata fizic niciodata de el. Psihic sunt la pamant, pana de curand chiar incepusem sa cred ce-mi spune apoi mi-am dat seama ca nu e normal ce se intampla.De fiecare data cand incerc sa vorbesc cu el sa-i spun ca nu e bine ce face, ca prin jigniri nu rezolva nimic, reactioneaza foarte urat. Am incercat sa salvez aceasta casnicie, am lasat de la mine de fiecare data si am trecut cu vederea foarte multe.

    Raspunde
    • Adriana Suciu 14 august 2017

      De ce trebuie sa continui sa stai cu un barbat care te insala si iti insala asteptarile, care abuzeaza psihic de tine si de inima ta? Gaseste-ti alinarea si raspunsurile in cateva rugaciuni care te vor pune in comuniune directa cu Dumnezeu Sfanta Treime si cu Maica Domnului , Fecioara Maria. Exista novena la Dezlegatoarea Nodurilor, la Milostivirea Divina, la Ranile Domnului, la Inima Preasfanta a lui Isus, si zilnic sa pui la picioarele lor supararile tale, tristetea ta, dorintele tale. Sa te rogi e o binecuvantare si un raspuns la toate. Asculta-ti inima, gandurile, sufletul, pentru ca Dumnezeu sa iti poata vorbi, asculta fiecare om care vine in intampinarea ta cu sfaturi si ajutor, caci fiecare e mesager al Divinitatii, care iti poate oferi ceva bun sau rau, ca sa stii ce sa faci sau de ce anume sa te fersti. Sa ai deschiderea totala catre Cer. Nimeni pe lume nu te poate ajuta mai mult, pentru ca tot ce la om e cu neputinta, la Dumnezeu e cu putinta, pentru ca e Atotputernic si vesnic si reprezinta BINELE suprem.

      Raspunde
  192. Margareta Iuliana Barna 06 august 2017

    Am crezut ca mi -m găsit omul pe care l am căutat o viață..Dar m am înșelat amarnic...Am avut o relație de un an si 5 luni...dar in decursul căreia ne-am despărțit de multe ori..De 3_ori ne-am mutat cu chirie împreună..sperând ca relația "va merge"... dar a 3a oara am spus ca a fost ultima data...M-a agresat verbal fara motiv (desi spunea ca eu i-am dat motive..). Nu aveam voie sa ma uit la tv. la ce îmi făcea mie placere, devenea agresiv din motive inventate ...,ma învinețea când voiam sa plec din casa de frica sa nu m a lovească..încuia ușa.,ma scuipa la nervi...Iar cuvinte




    jignitoare nu mai spun cate mi a adresat.
    Am 3 copii si 4 nepoți ,pe care ii blestema atunci când ne certam...
    Ma făcea sa cred ca eu am probleme psihice...
    Mi a îndepărtat toți prietenii...cu toți s a certat..
    De copii nici nu voia sa audă..voia sa trăim doar noi doi...
    Oare este normal acest comportament?

    Raspunde
  193. Adriana Suciu 14 august 2017

    Barbatii se plictisesc de o singura femeie. Chiar si cei care stau in casnicie 20-50 de ani tot au inselat sau insala. Inselatul nu inseamna doar a te culca cu cineva, a petrece zile sau nopti langa altcineva, ci si inselatul doar cu gandul sau cu privirea. In momentul in care ei vad o femeie si se uita la fundul ei, la corpul ei, deja aceasta e inselare, daca se mai si gandesc la ce i-ar putea face, se adauga un alt tip de inselare, mai grav. Fie ca se afla pe strada, in mijloc de transport, la o petrecere, film, reuniune, la serviciu, la televizor, in reviste sau oriunde altundeva si barbatii nu o vad doar pe femeia lor, nu se uita doar la femeia lor si nu se gandesc doar la femeia lor, intervine inselarea. Si asta o fac ei din mai multe motive: plictiseala, cum am mai spus, curiozitate sau pur si simplu pentru a-si dovedi lor insisi ca sunt virili, potenti. In general se spune ca barbatii gandesc cu capul de jos si ratiunea trece mai intai pe acolo. Ei bine, ei vor sa isi dovedeasca lor, nu altora, faptul ca se numesc barbati si ca au puterea, atractia, atuul, sub control. Femeia lor nu mai conteaza in acele momente si nici mai tarziu, pentru ca deja si-au pierdut intaietatea in inima si mintea barbatilor, lasand loc alteia. Sunt barbati care stau in casnicie doar ca prezenta fizica, pentru ca da bine in societate, ca statut, fie ca sunt sau nu persoane publice si joaca un rol. Altii mai slabi nu rezista si se despart. Aceia fug de raspundere si sunt mai mult sau mai putin violenti. Este si o foarte mica grupare de barbati de exceptie, cu suflet deosebit, cu iubire, cu dorinta de a cladi ceva impreuna cu femeia aleasa, doar ca ea este o scorpie infatuata, meschina, rece, egoista si dusmanoasa, o barfitoare si mahalagioaica. Si in astfel de cazuri, acesti barbati sunt distrusi sistematic de astfel de "femeie", slujitoarea Raului incarnat in ea, pentru ca ei sunt prea buni, prea blanzi, ca sa o goneasca, desi chiar ar merita zilnic batuta. Mai sunt si cazuri din acestea cand nu stim de ce exista, dar caile Domnului sunt nenumarate, nemasurate si necunoscute.

    Raspunde
  194. Adriana Suciu 14 august 2017

    De ce oare femeile bune gasesc barbati rai, iar barbatii buni gasesc femei rele, ipocrite, meschine?

    Raspunde

Lasa un comentariu