De ce ne lovim de aceleasi ziduri? De ce nu invatam scurtaturile spre succes? De ce nu-i urmam pe cei care au reusit deja? De ce ne pierdem interesul asa usor?
Ne indragostim brusc si ne despartim la fel de abrupt, fara sa intelegem daca cel care tocmai a iesit din viata noastra ne-a lasat mai buni decat ne-a gasit.
De ce cadem prada acelorasi ganduri catastrofice si tipare disfunctionale?
Stii foarte bine ca pe un barbat il excita mai mult ce nu-i dai decat ce-i dai si tu procedezi ca-n ultima relatie, te agati de el, ii dai multa atentie si ajungi sa-l indepartezi si sa te simti ranita, abandonata si neiubita.
E un exemplu clasic, dar e si cel mai raspandit. Traiesti prin el, fara sa treci inainte prin tine experienta vietii. Tu ai un destin. Tu ai ceva de zis. Eu am ceva de scris.
La baza acestor comportamente repetitive se afla un scenariu, o poveste pe care o repeti. Care-i povestea ta? Intra in ea ca sa poti iesi definitiv din ea.
Ce-ti spui de fiecare data cand esuezi?
Ce le povestesti celorlalti despre tine?
Am avut o copilarie nefericita, o familie disfunctionala, mi-a lipsit tatal, de asta sunt mereu indragostita de-un altul, ca sa nu mai fiu abandonata inca o data, n-am incredere in mine fiindca m-am identificat cu-o mama slaba si disperata, n-am avut sustinere financiara si de asta n-am urmat o cariera in viata?
Fii atenta la povestea ta, ceea care si-a facut cuib in inconstientul tau. Te invit sa-ti scrii povestea vietii, intr-un jurnal, sau chiar pe blog, sa analizam impreuna ce te tine pe loc.
De ce nu faci ceea ce ti-ai propus? De ce nu traiesti din visul tau? De ce nu faci tot ceea ce-ti sta in putinta ca sa traiesti ce visezi? De ce te sabotezi de fiecare data?
Care-i visul tau?
De ce Ana nu reuseste sa-si creasca stima de sine?
Ana se vede urata, chiar dezgustatoare. N-are viata sociala, evita oamenii, considerand ca acestia n-o gasesc deloc interesanta. Din acest motiv ea e singura, fara partener si fara o viata de familie.
De ce Mihaela nu face nimic ca sa-si schimbe stilul de viata?
Mihaela s-a saturat de ea, de sot, de copii, de tot ce-o inconjoara. Mi-a soptit la ureche c-ar fugi departe…dar o tine copilul aproape.
De ce Laura nu-si schimba job-ul?
Laura nu mai poate respira aerul de la job si de-acasa. Degeaba aeriseste incaperile, totul ramane la fel, zi dupa zi, noapte dupa noapte.
Cum s-a ajuns aici? De ce nu mai simtim ce simteam odata? De ce a murit atractia? Motivatia? Pofta de viata? Iubirea? Ambitia? Speranta?
Tu, frumoasa mea, cum te simti astazi? Cum arata viata ta? Stii de ce te trezesti in fiecare dimineata?
Traiesc printre oameni, trec pe langa oameni, intru si ies din viata multor oameni. Si regasesc aceeasi disperare in ochii lor: “Ce am facut cu viata mea? Pentru asta am transpirat atat? Pentru o casa, o masina, o casnicie, un job? Asta-i tot?”
Vad, aud, simt tot mai multi oameni tristi, nefericiti, satui de ce traiesc. De ce te invarti in cerc cand poti foarte simplu sa iesi din el? De ce ziua de azi seamana cu cea de ieri?
Sa-ti mai spun ca n-ai facut nimic ca ziua ta de maine sa arate altfel?
Vaicareala de azi te insoteste pretutindeni. Ea nu te lasa singura..tine-te de ea daca vrei sa semnezi intrarea intr-un ospiciu de renume, cum e Gataia, prin zona mea.
“Gemem sau suferim atunci cand viata este dura, dar nu cantam, sau nu destul de tare, cand viata este usoara.”
Cand si cum s-a strecurat in casa ta, nelinistea, dispretul, dezgustul?
Cand ti-ai pierdut entuziasmul, curiozitatea, interesul?
Suntem sclavii placerilor noastre fizice si sociale? Asta-i tot ce putem face? Gasesti mai mult in tine decat satisfacerea nevoilor primare? Tare m-as bucura sa-mi vorbesti despre relatia speciala ce-o ai cu soarele, cu luna, cu tine, cu ploaia.
Cum sa ai succes in viata daca tu, la fel ca Ana, esti lipsita de valoare personala si de-o stima de sine corecta? Ana se misca in directia esecului, al frustrarii si a singuratatii. Tu, cu ce mesaje te hranesti de dimineata?
Doar starile sufletesti pozitive te ajuta sa-ti atingi obiectivele. Ce simti vis a vis de tine, de lume? Cum te vezi? Stii cine esti si de ce esti in stare? Esti motivata sa ai succes de dimineata? Ma repet, dar stiu de ce-o fac, dimineata, aceasta perioada a zilei este cea mai potrivita ca sa-ti trasezi ganduri si actiuni pozitive, care duc la implinire si succes.
Specialistii spun ca dimineata, cand esti odihnit, vezi lucrurile cu incredere, le vezi simple si senine. Meditezi dimineata? Te rogi? Iti dai sugestii pozitive? Visezi cu ochii deschisi?
Vreau ca viata mea sa aiba un sens, vreau ca viata mea sa lase ceva in urma, vreau sa las mostenire femeilor un stil de viata, prin Stilul Tau. Cu gandul asta ma trezesc in fiecare dimineata. Asta ma motiveaza sa nu renunt, chiar daca si mie mi se intampla sa alunec in zona de confort, sa iubesc mai mult de-o zi distractia, sa visez la insula mea, sa dansez pana-n zori. Sa fac altceva decat ar trebui..dar visul, el imi reaminteste ca am o misune in lumea asta. Visul nu ma lasa nici macar sa sufar mai mult de-o zi, el ma duce de mana, el ma tine in brate cand sunt slabita, el imi tine de cald cand mi-e rece, el ma adoarme in fiecare seara si ma trezeste in fiecare dimineata.
Ai tu un astfel de vis? Pentru ce traiesti? Pentru ce muncesti? Pentru ce respiri?
Cineva zicea foarte frumos ca oamenii sunt ca si cartile, au un destin. Care-i destinul tau?
Mai devreme te-am pus sa-ti scrii povestea vietii tale. E foarte important sa scoti afara din tine, ceea ce ai perpetuat inconstient pana azi. Stii de ce? Fiindca altfel o sa repeti acelasi scenariu la infinit. Fa lucrurile altfel decat pana acum, traieste cum n-ai mai facut-o pana azi.
Incepe cu ce ti se pare cel mai greu, discipileaza-te intr-un domeniu, exceleaza, fii cea mai buna in ceea ce ai ales. Eu, de exemplu, am inceput sa fac fitness cu un instructor. Si pana acum am facut sala, dar nu cu 50 de kilograme in spate si 7 km de alergare pe zi, ma-ntelegi? Vreau sa fiu cea mai buna. De ce ? Fiindca aceasta batalie, aceasta victorie o proiectez si-n celelalte domenii ale vietii mele, scrisul, oratoria, viata personala, dansul si ce ma mai intereseaza. Ai nevoie sa fii cea mai buna intr-un domeniu. Ce stii cel mai bine sa faci? Inspre acolo sa te indrepti. Chiar acum, nu mai astepta nicio secunda sa treaca, actioneaza.
N-o sa-ti cresti niciodata increderea in sine asteptand sa-ti predea cineva 7 pasi de actiune. Nimeni din afara nu te poate motiva, daca tu nu esti flamanda sa-ti depasesti limitele. Esti la fel ca restul? Nu vrei tu sa fii unica? Sa fii cea mai buna? Sa fii urmata si adorata de ceilalti? Cum lasi lumea asta mai frumoasa? Cu povestea ta trista? Crezi ca daca-ti plangi de mila, Dumnezeu te va menaja? Te-nseli, te va testa si mai mult.
Vreau sa sari de pe scaun acum, vreau sa te uiti la viata ta si sa vezi ce s-a ales din ea, vreau sa te dezbraci de scuze, vreau sa renunti la scenariul tau de viata negativ, vreau sa arunci toate prejudecatile si temerile pe geam, vreau sa te vad razboindu-te cu limitarile si zona de confort, vreau sa te vad nebuna de dorinta, vie, vreau sa trezesc razoinicul din tine. Ma auzi?
De ce crezi ca nu reusesc sa ma asez langa un barbat? Pentru ca eu n-am nevoie de nimeni, pentru ca un barbat, pe nume tata, m-a parasit cand eram mica. Asta a fost prima mea rana traita. Si ce credinte am dezvoltat eu de aici? Ca-n barbati nu poti avea incredere niciodata. Si asta e un scenariu. O experienta traita care mi-a dat o identitate:Andreea e o luptatoare, care face totul singura, care n-are nevoie de nimeni.
Povestea ta iti creeaza realitatea. Tu nu-ti traiesti viata. Tu esti condusa de aceasta falsa identitate. De ce nu recunosti ca te-a durut? De ce nu te infurii pe cei care te-au parasit? De ce nu-ti ierti parintii care te-au ranit? De ce nu iti infrunti povestea? De ce n-o rescrii?
Acum, te invit sa-ti rescrii povestea vietii. Cine esti tu, pornind de la cine iti doresti sa fii.
Mai sus ai scos la lumina ce te-ai chinuit sa ascunzi o viata sub masti, acum, aici, vei scrie ceea ce-ti doresti de la tine si ceea ce vrei sa traiesti. Poti sa scrii orice, poti sa exagerezi, chiar te invit sa-ti propui deziderate inalte, foarte inalte. Vrei o insula? Asta sa-ti doresti. Vrei un barbat frumos, inteligent, bogat? Il poti avea. Tot ce-ti doresti vei trai in clipa in care vei renunta la povestea ta de viata negativa. Te-ai apucat de scris?
Ma opresc aici si te astept cu o noua poveste de viata, cu o noua identitate, cu un vis care te trezeste cu pofta de viata in fiecare dimineata.
Succese si iubire, frumoasa mea!
Vin dintr-o familie cu oameni cu putina incredere in ei ,ei sunt minunati dar pe langa standardele mari ridicate constant ,mi-au transmis o frica de viata ,de esec ,de dragoste de tot.Pana la 21 de ani m-am ascuns ca strutul in nisip gasind scuze si scuze .Imbolnavirea m-a scos obligat fortat de acolo si am inceput sa studiez ,sa particip la cursuri sa intelg ce mi se intampla .In relatiile cu barbatii ma agat la propriu si asa cum spuneai tu incerc sa fiu pe placul lui in toate .sa fiu PERFECTA .Cred ca asta e "boala" mea dorinta de a fi perfecta de a excela in toate .Tatal meu desi a fost prezent ,era foarte distant si el "victima" lipsei de iubire in copilarie iar mama slaba,fricoasa .Au fost momente cand i-am urat ,azi incerc sa ii iubesc si sa realizez ca si ei sunt victim e si ca doar de mine depinde ce sa fac mai departe .dar cateodata nu stiu ,cum simt ca pot pierde persoana de langa mine ,ma agat ,devin dependenta .E mult de povestit ,am incercat sa redau pe scurt ,poveste mea ,aceea a femeii copil ,fomista emotional ,poate de asta am si fost bulimica ,cumva boala imi transmitea un mesaj
te poop andreea
Eu nu ma atasez de visele materiale, stiu ca universul te rasplateste cand iti faci treaba din inima; si-atunci, transpunandu-l oarecum pe Gandhi, un singur vis cu-adevarat adevarat am, sa fiu schimbarea pe care vreau sa o vad in lume.
Andreea, eu imi cunosc povestea cu multe detalii. Am fost privata de afectiune si de prezenta parintilor in jurul meu. La 8 si 9 am fost victima unor abuzuri sexuale, neconsumate. Am devenit o persoana cu un comportament dependent de aproparea si afectiunea celor din jur, m-am dezvoltat cu o mare lipsa de incredere in mine si cu o stima de sine foarte scazuta, mi-am asumat responsabilitatea pentru greselile parintilor mei in copilaria mea si am trait cu multe sentimente de critica , de vinovatie si de rusine asupra mea. Am cautat in barbati afectiunea tatalui, a mamei care mi-au lipsit odata. Toate astea si-au facut "cuib" in capul meu. Mi-am dat seama, dupa multa introspectie si multa munca de autocunoastere ca eu m-am comportat cu mine exact asa cum s-au comportat agresorii mei cu mine. Ma abandonez in fiecare clipa. Ma privez de afectiune in fiecare clipa.Ma abuzez emotional in fiecare clipa. Ma parasesc pe mine mereu. Ma critic, ma judec. Ma invinovatesc. Ma "bat" - la figurat vorbind exact asa cum ma batea mama cand eram mica. Am fost plina de manie , de revolta si de critica al adresa parintilor mei, a societatii, lumii, celor din jur. Nu imi vine sa cred cat de mult rau am putut sa imi fac eu singura. In momentul de fata nu imi doresc decat sa ma iert pe mine si sa ma accept exact asa cum sunt eu, cu toate agresiunile importiva mea si cu tot ce reprezint eu dincolo de acestea. Si sa refuz cu desavarsire agresiunile impotriva mea. Cristina
Eu am fost dezvirginata de un baiat care m-a parasit. Acum ma simt ca o carpa pentru ca simt ca nimeni nu ma mai vrea. Am foarte mare nevoie de afectiune.
cum pot sa vorbesc cu cineva despre povestea mea?As dori ca cineva sa ma ajute sa gasesc raspunsul pe care il caut.multumesc
ma bucur ca am ajuns pe seitul tau ...esti minunata Andreea...si ma minunez cum ai reusit sa depasesti toate fricile ,prejudecatile ceea ce in copilarie parintii sau cei din jurul tau te-au invatat...eu ma lupt cu mine....m alupt sa ma regasesc pe mine..sa stiu cine sunt,ce imi place,cum imi place sunt rezultatul unor parinti unor parinti aspri cu tata alcoolic..egal..nu am nevoie de scuze...ma bucur mult de tot ma pot schimba,am o mare dorinta in mine de schimbare ....sunt casatorita de 4 ani de zile ...cred ca am copiat-o pe mama...locuiesc acum singura ..incerc sa ma regasesc pe mine ...simt ca asta nu sunt, ca nu pot merge mai departe....cum sa ma schimb??am atatea frici si in fiecare zi incerc sa ma lupt cu ele,incerc sa fac exact ceea ce imi aduce mai multa frica pt ca stiu ca aceste frici sunt sint din copilarie nu sunt ale mele ci ale parintilor a societatii care mi-au interzis atatea...important este sa faci ceea ce iti place stiu ...dar uneori din subconstient faci lucruri care esti invatat...am 29 de ani...caut ..dar nu ajunge sa caut tre sa fac ceva pt a ma schimba...pt a nu sta la acest nivel....si imi e egal de cei care vin langa mine si apoi ma parasesc...inseamna ca nu sunt buni pt mine oricum am numai de invatat de la toti cu care vin in contact..de mica am urat neputinta parintilor,am urat neincrederea in viitor...faptul ca nu s-au dezvoltat ci au stagnat numai...vreau mai mult,am dreptul,am dreptul sa fiu fericita si am dreptul sa am oameni de calitate in jurul meu....e f important sa am grija de mine ..eu sa fiu pe primul plan aici mai am de lucrat, am pus mereu pe altii pe primul plan, dar imi doresc .....imi doresc sa las prejudecatile la o parte si sa ma descopar pe mine....multumesc pt sfaturile minunate...