“Singuratatea este pretul pe care trebuie sa il platim ca ne-am nascut in aceasta perioada moderna, atat de plina de libertate, de independenta si de propriul nostru egoism.” (Natsume Soseki). Pana nu demult, il certai ca nu te ajuta cu nimic in casa. Oftai ca strangi dupa colega ta de apartament. Aveai o intreaga lista de reprosuri pentru musafiri. Acum esti singura. Si desi toata casa iti apartine doar tie, ti se zbarleste pielea numai la gandul ca in curand se va intuneca.
M-am intors tarziu acasa in prima noapte cand am ramas singura. Am zabovit la o cafea cu o prietena, tragand de timp. Nu stiam ce subiecte de discutie sa mai inventez ca sa o mai retin o vreme. Doar la gandul ca trebuia sa ma intorc in apartamentul meu gol, ma apuca groaza. Ne-am luat la revedere –eu, fara nicio tragere de inima, ea grabita sa se intoarca langa iubitul ei.
Mi s-a parut atat de ciudat sa trec pragul casei si sa nu ma intampine nimeni, incat m-am stapanit cu greu sa nu izbucnesc in plans. Am aprins luminile in toate camerele. Am deschis televizorul si m-am asezat la birou. M-am prefacut ca sunt in regula, alungandu-mi frica din minte. M-am concentrat asupra muncii mele. Am schimbat cateva cuvinte cu prietenele mele pe facebook, dar curand lor li s-a facut somn. Eu am ramas de veghe. Singura.
M-am ascuns sub plapuma. Orice zgomot ma facea sa tresar, dar imi era teama sa ma ridic sa verific daca am incuiat usa. Am adormit in zorii zilei, cu rimelul scurs pe obraz intrucat nu am avut curajul sa ma duc la toaleta, sa ma demachiez.
Intr-o saptamana, am ajuns de nerecunoscut. Ma aflam intr-o stare deplorabila. Programul meu devenise de-a dreptul haotic. Ma trezeam dupa pranz. Eram extrem de obosita, iar cafeaua nu isi mai facea efectul. Imi dadeam seama de penibilitatea situatiei, dar noaptea o luam de la capat.
Cum detest sa fiu o povara pe capul altora, mi-am inghitit lacrimile. Si ori de cate ori eram intrebata, mi-am pus cearcanele pe seama muncii excesive. “Pe cine incerci tu sa pacalesti?!”, s-a alarmat Alexandra de la mii de kilometri distanta. Ca sa depasesc mai usor aceasta perioada nefasta, Adina imi tinea companie pe messenger, desi a doua zi avea cursuri la facultate. Am dormit o noapte la Raluca. Insa, la un moment dat, mi-am dat seama ca alunec in mijlocul celor care se victimizeaza, care nu fac nimic constructiv ca sa isi revina. Nu avea rost sa abuzez de bunavointa prietenelor mele. M-as fi confruntat iarasi si iarasi cu aceeasi situatie.
Trebuie sa recunosc ca am amanat ani la rand sa imi infrunt temerile, M-am agatat de fratele meu, de iubitul meu, de colegele de apartament (care uneori, s-au dovedit a nu fi cea mai buna alegere). Am renuntat la tabieturile mele si am acceptat dezordinea din casa, doar ca sa nu fiu singura. Si mare mi-a fost uimirea sa descopar ca fiinte dragi, carora le impartasisem taina mea, se amuzau pe seama slabiciunii mele. Eram usor de manipulat, de santajat afectiv. Ma atasam de oameni de care nu aveam nevoie. Deveneam dependenta de prietenii care nu imi faceau bine.
Bianca Nutu
Citeste mai mult pe http://www.intreprietene.ro/articole/sindromul_home_alone.php
Dacă vrei să afli mai multe despre Secretele unei femei atrăgătoare, ai aici link-ul. Deasemenea, prima mea carte , Stilul tău – pentru femeia care merită, o poţi comanda aici.
Cand am citit inceputul acestui articol am crezut ca a fost scris special pt mine. Traiesc o situatie identica. Am ramas de curand singura, cu casa goala, fara nimeni care sa ma intampine cand trec pragul. Prima saptamana a fost dificila. Si eu, ca si autoarea articolului adormeam in zori plangand de urat ce mi-era si tresarind la fiecare zgomot. Dar, din fericire am descoperit ca-mi face placere sa locuiesc singura si am decis sa folosesc experienta asta pentru a ma redescoperi. Acum ma intreb ce voi face cand se va intoarce el acasa? Nu stiu daca ii voi mai suporta tabieturile si dezordinea doar de dragul de a nu sta singura. Ma simt comfortabil cu mine si asta o datorez in mare parte articolelor tale, Andreea.
Recomand din suflet filmul "Eat, pray, love", pun pariu ca se vor regasi multe cititoare de-aici...
Nu trebuie sa te temi de singuratate.....eu una ador sa stau singura,doar eu cu gandurile si tabieturile mele,fara sa ma deranjeze nimeni,eventual decat dragutza mea catelusha. Iti recomand din tot sufletul sa-ti cumperi un animalutz de companie(un catel in mod special) si ai sa vezi ca viata ta se va schimba, iar singura nu te vei mai simti cu siguranta.