Viata de una singura!
Au trecut cateva saptamani bune de cand m-am despartit de El si de scris…
Mi-am luat o pauza “bine meritata”…m-am urcat in avion si am zburat, fara sa ma mai gandesc la nimeni si la nimic, doar la mine.
Azi m-am gandit ca e momentul sa ma asez , sa privesc adevarul in fata, si sa revin la mine, si la tine.
M-am asezat sa scriu articolul si ma gandeam la o tema pe care s-o propun si s-o dezbatem impreuna, asa cum bine ne-am obisnuit.
Si cum despartirea nu e un lucru usor dupa o relatie de lunga durata, cred ca ar fi potrivit s-o discutam si sa tragem niste concluzii cu efect terapeutic, de urmat de pe urma experientei mele din ultimele luni.
M-am impachetat si am plecat . Ce a urmat?
Perioada imediat dupa despartire e imbracata in nesiguranta si temeri.
De cand te trezesti si pana te culci esti singura, fara El.
Stilul de viata se schimba, obiceiurile pe care le aveai pana nu demult se dezradacineaza.
Acum esti femeia singura care se trezeste plangand si se intreaba daca a facut bine, daca alegerea pe care a facut-o e cea mai buna solutie…si raspunsul intarzie sa vina…
Urmeaza un val de iesiri si haos. Alegi sa iesi , sa fugi de imaginea de femeie singura ce se reflecta in oglinda. Iti trebuie timp sa privesti in ea si sa te bucuri de imaginea ta..
A inceput o noua viata, lasand deoparte amintirile si imaginile conjugale. Tot ce conteaza acum e sa uite de El , de dor , de suferinta.
Petreceri, iesiri cu fetele, intalniri amoroase, jocuri, si multa sampanie…
Ce te-ai face fara ele, prietenele care te fac sa simti mai putin durerea cu vorbele si prezenta lor linistitoare. Iesirile la cafea, la club, te incarca de enegie, si astfel poti suporta mult mai usor despartirea. Terapie, intr-un cuvant.
La familie nu poti sa te refugiezi pentru ca ei sufera mai tare decat tine. “ Singura la varsta asta, si cat e de frumoasa.” “ N-are noroc copilul meu!”…etc..
Daca te refugiezi in sanul familiei risti sa te deprimi si mai rau…asa ca de cele mai multe ori in situatii de genul asta, pastrarea tacerii produce miracole.
Alege sa petreci timp cu persoanele care te fac sa te simti bine si in largul tau. Evita prietenii din cercurile comune, astupa-ti urechile, si roaga-i sa-si pastreze sfaturile lor intelepte pentru ei. La fel sa faca si cu vestile si noutatile despre El, sau noua lui cucerire…
Vine un timp in care cea mai buna alegere e sa te rupi de tot de mediul social, de prieteni, si de El, sa te urci in tren, in masina si sa pleci, doar tu cu tine.
Dupa o lunga perioada in care ai trait o viata in doi, a venit momentul sa traiesti de una singura si sa savurezi clipele de autonomie si libertate. Exprima ceea ce simti, traieste precum te taie capul, leneveste, petrece si viseaza…maine va fi si mai bine!
Stiu ca ai impresia ca esti pe nicaieri, ca n-ai nici o directie, dar e normal sa traiesti o astfel de perioada dupa o ruptura. Esti obligata sa duci pana la capat travaliul doliului: sa plangi, sa spargi, sa rupi poze, sa arunci pe apa amintirile ce v-au legat, sa alungi vocile care-ti soptesc sa-l suni, sa evadezi, sa te izolezi in varf de munte, sa-ti arunci telefonul, sa-ti schimb emailul si mai stiu eu ce…
Emotia negativa trebuie manifestata, sublimata, exprimata in forma pe care tu o alegi, nu conteaza ce metoda alegi, ci conteaza sa scoti afara raul, negativul, si sa nu reprimi durerea, furia, ura.
In continuare esti torturata si chinuita de urmatoarele intrebari:
“Vai, ce o sa zica lumea, prietenii nostri, colegii de munca, familia?!
Cum o sa le spun, ce sa le spun?!”
“Asteptau sa ne casatorim, si noi ne-am despartit…”
“Cum o sa fac fata comentarilor si intrebarilor?”
“Cine sunt ei, judecatorii tai?”
“De ce iti faci atatea griji in privinta lor?”
Vreau sa te intreb: “Cine se ingrijeste de tine?”
Ca vad ca tu nu ai timp, esti prea preocupata de ce zice lumea, si cum sa faci fata intalnirii cu ei si cu intrebarile lor. Asta da strategie de a iesi dintr-o situatie atat de delicata, precum despartirea.
Mi-e aproape imposibil sa cred ca, cu aceasta atitudine vei reusi sa depasesti momentul cel greu, si sa privesti in fata , la ce vine, cu seninatate. Mi-e teama ca ai sa ramai ancorata in trecut…si viata ta se va transforma incet, incet intr-un cosmar.
Daca nu te detasezi de ce a fost, n-ai sa poti trai ceea ceea ce e, si nici ceea ce urmeaza sa vina.
Accepta schimbarea, intelege ca viata inseamna schimbare, si priveste aceasta despartire ca pe o crestere personala, ca pe o evolutie.
Viata inseamna lupta. Iar actiunile tale reflecta viata ta. Curaj si fruntea sus! Esti aceeasi care era si in relatie, esti femeia care a avut curajul sa renunte la ce a fost pentru a trai ceva mai bun!
Putine femei au curajul sa lase in urma trecutul, si sa o ia de la capat in orice moment al vietii.
Privesc in jur si vad atata frustrare si ipocrizie incat mi se face greata. O parada ieftina: fiecare prezinta imaginea ideala, imaginea de duminica…dar in spatele cortinei nici urma de soare si lumina, doar intuneric si frustrare.
La ei, la ce zic, si la cum te privesc?!
Sau la tine, la ce simti, si la cum te privesti in oglinda?
”In Evul Mediu, a devenit vie repulsia fata de copulare, de umorile trupesti, fata de procreare, si in consecinta, fata de casatorie.” Dubby
Casatoriile erau blestemate in acele timpuri de sfantul Ieronim, iar Grigore cel Mare imparte societatea in doua: elita, celibatarii care sunt in raport direct cu Dumnezeu, si cei inferiori, murdariti de casatorie. Sfantul Augustin, mai diplomat, defineste casatoria ca “o “forma mai putin imperfecta de copulare”: e mai bun un sot, decat un simplu fornicator. Dubby
De abia in sec al XXI, casatoria s-a inscris intr-o coerenta de ansamblu: casatoria este dorita de Dumnezeu, este o taina bisericeasca, lucrarea iubirii de Dumnezeu, a te casatori inseamna a impartasi iubirea divina.
La reflectiile tale …la conceptiile si constructiile mentale in care ai investit atata timp si energie, si vezi daca merita pastrate, sau daramate…
Spune-mi daca esti la fel, daca mai simti privirea lor acuzatoare, daca te mai lasi chestionata de ei, judecatorii societatii?…
Atata timp si energie consumata in goana dupa afiliere, apartenenta, pentru a face partea din lumea lor, pentru a bifa casuta normelor sociale. Timp irosit, parerea mea…
Timp in care puteai lucra la placerile si visurile tale!
Si pana sa-l intalnesti simte-te frumoasa, speciala, si normala.
A trai singura in zilele noastre e un act de curaj, pe care prea putini il gusta, din teama de a nu fi catalogati si judecati de societate.
De ce ai nevoie de instructiuni, norme si reguli?
Ne preocupa fiecare partida, caci am angajat tot ce aveam.”
Asa ar fi normal sa procedezi, sa investesti toata energia si concentrarea in creatia, viata ta. Nu sa te lasi influentat si ghidat de ceilalti…
“ Nu apartin nimanui si apartin intregii lumi: erai in el inainte de a intra si vei fi cand vei iesi.” Diderot
Traim printre oameni si asta e un lucru minunat.
“Traieste si lasa-i si pe altii sa traiasca.”
-
Emma
-
Emma
-
Corina
-
Corina
-
SpiritSale
-
SpiritSale
