Caut un barbat care cauta o relatie pe termen lung
Da! Ce te uiţi strâmb? Unele caută o relaţie pe termen scurt. Altele caută o relaţie pe termen lung. Ce-nseamnă o relaţie pe termen scurt? O noapte? O lună? Maxim 6 luni? Ce-nseamnă o relaţie pe termen lung? Un an? 3 ani? Maxim 10 ani?
Răspunsul îl deţine fiecare, nu-l discutăm aici.
Pentru mine o relaţie pe termen lung înseamnă o relaţie pe termen lung.
N-am înnebunit! Nu te îngrijora.
)
De vreo 2 ani mă joc de-a celibatara ca să-i zic aşa, cu toate că nu-mi place termenul deloc, şi cred că am să-l înlocuiesc cu “neimplicată într-o relaţie pe termen lung” şi mă scald în tot soiul de experienţe aromate, contrastante. Când mi-e bine, când mi-e mai puţin bine, când mi-e foarte bine.
Iubesc libertatea, stilul de viaţă ce-l am, relaţiile cu cei din jur, opera mea, natura, muzica, scrisul, psihologia, filozofia, călătoriile, meditaţia de dimineaţă şi seara, descoperirile ce le fac, creşterea personală, iubesc viaţa, în două cuvinte.
În fiecare zi mă lupt cu mine însămi şi cu obiceiurile din trecut.
În fiecare zi mă rup de ce-i neesenţial şi aleg esenţialul.
În fiecare zi mă îndrept spre adevăratul meu sine.
În fiecare zi învăţ să iubesc şi să înţeleg.
În fiecare zi ajut un suflet să se regăsească.
În fiecare zi îmi depăşesc limitele într-un domeniu.
În fiecare zi devin tot mai conştientă, ca un yoghin.
În fiecare zi dăruiesc un zâmbet.
În fiecare zi îmbrăţişez cu toată dragostea o fiinţă.
În fiecare zi visez la drumul ce-l parcurg.
În fiecare zi meditez.
În fiecare zi îmi îngrijesc trupul.
În fiecare zi scriu câte un gând.
În fiecare zi construiesc.
Vreau să-ţi las în urma mea un drum mai bun. Nu ştiu dacă-l urmezi dar eu pentru asta lupt în fiecare ceas al zilei. Aşa derulează viaţa celor care n-au avut…vor să construiască, să dăruiască, să îmbunătăţească, să repare, să îngrijească, să iubească, fără să primească prea multe înapoi…
Am mai discutat noi despre femeile care iubesc prea mult, cu rol terapeutic şi vindecător care invită toţi distruşii în viaţa lor ca să simtă şi ele “iubirea”, care nu e nici pe departe , iubire. Retrăirea scenariului din copilărie. Cauţi cu disperare să reproduci modelul relaţional de acasă şi atât. Şi-i dai numele de iubire. Grozav!!
Şi eu am făcut parte din categoria, veniţi dragilor la mine, vă salvez eu de vicii şi depresie, doar m-am specializat în asta. Ce să fac cu toată psihologia dacă nu ţi-o ofer ţie, care nici măcar n-ai nevoie de ea?! Ca şi cu sufletul, de cele mai multe ori i-l dai celui care nu are nevoie de dânsul. Nu-i aşa? Tot asta înseamnă, nimic nou. E simplu, matematic. Dacă ai fost învăţată că traiul familial înseamnă suferinţă şi durere atât amar de vreme, cum crezi că vei întâlni marea iubire cu care să trăieşti fericită până la adânci bătrâneţi.
Atracţie irezistibilă, combinaţii chimice, poveşti complicate, încărcate de suferinţă te
menţin în închisoarea trecutului, de unde speri să te eliberezi, să te vindeci şi să treci la un alt nivel pe scara evoluţiei. Greu, imposibil, dacă nu conştientizezi ce faci, dacă refuzi să vezi realitatea aşa cum e, dacă te minţi, spunându-ţi că într-o zi o să fie bine, o să se sature de băut, de drogat, de scandal şi de înşelat fără perdea.
E un legământ toxic care, mai devreme sau mai târziu te va otrăvi pe tine, cea care încearcă să producă schimbarea în el, nicidecum în el, care îşi urmează natura firească şi naturală. Tu cauţi în el stabilitate, comuniune, iubire romantică şi mai ştiu eu ce şi el caută în tine subtilităţi şi complicaţii şi se simte sufocat în strâmtoarea relaţiei voastre. Tu te rătăceşti în labirintul personalităţii lui şi el caută afară să întâlnească celelalte faţete ale personalităţii sale. De aceea unul e mai implicat decât celălalt, fiindcă unul e mai complicat şi unul mai simplu. Tu ştii cel mai bine ce rol joci în relaţia ta de cuplu.
Bineînţeles că poate fi şi invers. În experimentările mele bărbatul a avut fantezii cu mine la oală şi din aceste frustrări sexuale am ajuns să ne salutăm din mers, convieţuirea a luat sfârşit înainte de a începe. Nu spun că e un lucru rău să găteşti, ba din contră, eu sunt o excelentă gospodină, dar ei voiau să mă reducă la acest meşteşug, şi dacă se putea să fac şi o şcoală de specializare, ca să-i satisfac cele mai adânci fantezii sexuale, aperitive şi ceafă la grătar , înainte şi după orgasm. Masaj şi cuvinte simple. Fără complicaţii şi aspiraţii.
Când mă auzeau cum “aberam” despre viitorul meu strălucit şi despre visurile mele, primul gând le fugea la Ana, fosta iubire, care face nişte plăcinte delicioase. Ce-i trebuie omului bătăi de cap, viaţa e aşa cum ţi-o faci, şi puterea de decizie stătea în mâinile dânsului. Zis şi făcut. Plecat. Altul la rând. Însurat. Emoţii şi adrenalină.
Cum să mă bag în patul lui mama şi a lui tata? Cum altfel decât alegând din marea de bărbaţi unul însurat şi cu doi copii, ca să avem siguranţa că nu-şi lasă plozii pentru o blondă irezistibilă şi stupidă.
Acum e şansa mea! Dacă tot am fost atât de nefericită în copilărie, acum, am oportunitatea să mă bag în pat între mama şi tata şi să mă vindec de rănile copilăriei.
Însuratul mi-a dăruit exact provocarea de care aveam nevoie, tată lipsă, bărbat lipsă, că doar nu era al “meu”, era al celei care purta numele de soţie. Aşteptam să vină la mine. Repetam modelul din trecut, îl aşteptam pe tata care a plecat şi n-a mai venit. Sărmanul om n-avea nici un gând, în afara week-end-urilor de amor nebun, alcool şi libertatea ce-o găsea lângă mine departe de familie. Ce putea să-şi dorească mai mult de la viaţă? Familie avea, amantă la fel, şi unde mai pui că era şi discretă, inteligentă şi stupid de mândră, astfel încât omul dormea liniştit noaptea cu telefonul deschis, ştia că n-aş fi sunat nici dacă dădea o maşină peste mine. Ce noroc au unii…:-))
S-a terminat! Nu-l mai aştept să se întoarcă, nici pe el, nici pe tata. M-am vindecat!
Dar n-a fost uşor, 2 ani de terapie, şi meditaţie şi studiu continuu în ale sufletului rănit. Şi mă gândesc la nefericitele care rămân agăţate într-o relaţie toxică şi se târăsc în acest dans distrugător, numit relaţie de cuplu, căsătorie, fără să fie conştiente de sufletul lor, care moare în fiecare zi, fără să întrevadă vreo ieşire demnă, sănătoasă, fericită. Gândesc că despărţirea, divorţul e mai rea decât convieţuirea. De unde se mai alimentează, dacă nu de aici?
Cum să mai învingi vechile sentimente din copilărie? Despărţirea de partener reprezintă renunţarea la şansa de vindecare şi remediere a răului ce ţi-a fost făcut de ei, părinţii, care la rândul lor au fost răniţi, uitaţi, privaţi de iubire. Cărăm după noi acelaşi tipar familial fără să ne dăm seama că asta ne răpeşte şansa la viaţă. La viaţa adevărată, nu la viaţa amărâtă ce ne-o oferă o pseudo-relaţie. Am renunţat să mai car după mine fantomele trecutului, puţin îmi pasă de tradiţia din familie, femeie singură, luptătoare şi independentă. Eu caut o relaţie cu un bărbat care caută o relaţie pe termen lung, un bărbat care e prezent, un bărbat care rămâne, un bărbat care iubeşte femeia cu personalitate, complicată şi cu visuri măreţe, un bărbat care ştie să primească şi să ofere iubire, un bărbat care priveşte în aceeaşi direcţie , un bărbat care nu vrea să renunţe la nicio bucăţică din mine. Îmi ajunge. Continui în caietul relaţiei mele să aştern detaliile călătoriei noastre. Şi te sfătuiesc să faci la fel, ca să fii pregătita pe când vine, să nu mai rătăceşti prin dulap şi gânduri. A venit, eşti pregătită. Drum bun!
De la ce a pornit această căutare?
Mi-am dat seama că mi-am atins toate obiectivele ce mi le-am propus pe 2009 şi unele din 2010. Sunt cu un pas în faţa timpului în materie de carieră. Wow, cât sunt de tare!!!
Şi mi-am mai dat seama că obiectivele mele pe termen scurt şi lung nu includeau şi viaţa alături de un bărbat. În primă fază am început să râd, pe urmă am rămas uimită de constatarea făcută, şi-n a treia fază am început să caut prin caietul visurilor indicii care să-mi infirme descoperirea. N-am găsit! Am rămas fără o părere, mi-am zis că nu e sănătos să mă privesc altfel decât am făcut-o până acum, să mă iau la întrebări sau să încerc să mă conving că nu asta-i viaţa adevărată. Mă gândesc că toate vin pe un ritm anume…de ce să mă grăbesc, nu tot acolo ajungem cu toţii? Căsătorie, copii, soţ. Şi am realizat că nu ajungem cu toţii la acest model de familie. De ce? Fiindcă fiecare a trăit povestea lui de iubire într-un mod anume.
Eu trăiesc după filozofia că oricât de urgent e un lucru, nu te grăbi, fiindcă am descoperit de cele mai multe ori că la sfârşitul sarcinii îndeplinite nu era chiar aşa de urgent. Şi atunci, de ce să mă grăbesc??
Am învăţat să trăiesc încet, prezent, să savurez fiecare moment ce mi l-a dăruit viaţa cu entuziasmul copilului care face primii paşi spre mama şi tata. Şi am continuat să merg pe drumul meu, în stilul meu. Cred că am ales bine. Fiindcă nu poţi grăbi lucrurile dar în acelaşi timp nu le poţi lăsa să vină spre tine. Recomand să mergi spre ele, fără să te grăbeşti, fără să te agiţi, fără să te zbaţi: De ce nu mai apare? Unde să mai ies? Ce să mai fac ca să-l întâlnesc? Ce culoare să mă mai vopsesc?
El e? El e? Ştiu că mesajele astea te bântuie în faţa unui străin care îţi caută privirea. Nicidecum nu te gândeşti la o partidă de sex sălbatic, ci te gândeşti dacă e o partidă bună, care caută o relaţie cu o femeie pe termen lung…:-)
Şi te lupţi cu febra interioară, cu gândurile limitative, cu stima de sine scăzută în urma eşecurilor trăite, cu modelele parentale , normele sociale şi morale, trăieşti într-o închisoare din care nu te mai vezi eliberată, şi aşa ajungi să te arunci în braţele primului venit căruia îi pui masca eternităţii pe faţă, şi îngheţi într-o pseudo- relaţie care te macină, te omoară pe dinăuntru, în timpul în care tu îţi păstrezi pe faţă zâmbetul unei femei “fericite şi împlinite” de relaţia pe care o are. Numeşti iubire ce nu e iubire, şi ratezi iubirea din lipsa iubirii primite. Ştiu că nu e drept, ştiu că te doare, ştiu că rătăceşti de atâta amar de vreme, ştiu că te-ai săturat să aştepţi, ştiu că ţi-e teamă că n-ai să-l mai întâlneşti, ştiu că meriţi! Şi mai ştiu că eşti singura care poate să se trezească şi să spună: De astăzi îmi trăiesc viaţa, de astăzi aleg esenţialul din neesenţial, de azi devin conştientă de ceea care sunt, de astăzi, fac sport în fiecare zi, de astăzi zâmbesc şi mulţumesc vieţii pentru ce am, de astăzi învăţ să mă iubesc, de astăzi lupt pentru o viaţă adevărată, de astăzi mă dezbrac de obiceiurile proaste şi nesănătoase, de astăzi caut ajutor dacă nu mă descurc singură, de astăzi iert şi mă împac cu trecutul, de astăzi trăiesc ziua şi ale ei frumuseţi.
Eu, la fel ca tine am uitat să trăiesc ziua şi viaţa m-a pedepsit.
Nu ai nici un drept să te plângi, nu eşti singura care e singură, care simte tristeţea, care e încercată , minţită, rănită. Nu ai nici un drept să mănânci în exces, să nu faci sport, să te otrăveşti cu tutun, alcool şi droguri. Nu ai nici un drept să-ţi dormi viaţa. Nu ai nici un drept să blestemi şi să acuzi familia, societatea, viaţa. Ei au făcut ce au ştiut mai bine, atât au putut. Tu ce faci pentru viaţa ta, înafară de a te plânge? Vreau să văd cum lupţi cu trecutul şi ale lui obiceiuri nesănătoase. Ridică-te, fii demnă, nu mai aştepta să vină prinţul, milionarul, fă-ţi viaţa frumoasă. Eşti singura care are această putere. NImeni din afară nu-ţi va aduce ceea ce-ţi lipseşte. Te asigur!!
Desparte-te de gândul ăsta o dată pentru totdeauna! Nu mai aştepta! Acţionează! Trăieşte! Bucură-te de soare, de lună, de mâncare, de cei dragi, de tot ce te înconjoară. Într-o secundă poţi pierde tot ce ai, şi poţi să nu te mai întâlneşti niciodată cu această experienţă ce ţi-a fost dată. Zâmbeşte! Deschide-te în faţa experienţei! Crede în tine! Şi visează! Eşti liberă să faci ce vrei şi nu te bucuri de acest drept. Alţii sunt încorsetaţi de boală, alţii mor în închisori, alţii trăiesc pe un pat de boală, tu ai tot ce vrei şi nu trăieşti.
Mai devreme sau mai târziu plăteşti! Nimic nu ţi se cuvine în viaţă. Ce trimiţi sus, vine jos. Dacă ai impresia că dai totul şi nu primeşti nimic în schimb, te înşeli. La fel cum te înşeli în privinţa dragostei, ea nu poate fi închisă într-un pumn, într-o cameră, într-o casă, ea are rolul să circule dinăuntru în afară şi tot aşa. La fel ca viaţa, curge…nu poţi poseda pe nimeni şi nimic. Întoarce-te cu faţa la viaţă!
Cu drag,
Andreea Papp
Daca vrei sa afli cum poti sa lupti cu lipsa iubirii, cu lipsa pretuirii si increderii in sine, cu incercarile vietii, cu obiceiurile proaste, cu un trecut traumatizant, cu vicii si dependente te las cu o lectura mai mult decat potrivita, Stilul Tau- pentru femeia care merita.
Dacă vrei să iti dezvolti personalitatea, înscrie-te la bootcamp-ul ce-l organizăm pe data de 26-29 noiembrie la Sasca montana : Bootcamp- editia 5 – Personalitate alfa
-
Bubbles
-
Bubbles
-
Dana
-
Dana
-
Adriana
-
Adriana
-
julya29
-
julya29
-
http://www.whoisthecutest.com/ Andi
-
http://www.whoisthecutest.com/ Andi
-
Mihai
-
Mihai
-
Ariel
-
Ariel
-
GINA TOMA
-
GINA TOMA
-
Anca
-
Anca
-
veronik
-
veronik
-
athy
-
athy
-
M by M
-
M by M
-
Dana
-
Dana
-
Cris
-
Cris
-
denisa
-
denisa
-
someone
-
someone
-
Melisa
-
Melisa
-
Daniel
-
Daniel
-
Stefy
-
Stefy
-
meneea
-
meneea
-
Oly
-
Oly
-
mota aurelia
-
mota aurelia
-
mota aurelia
-
mota aurelia
-
http://irinaaiacoboae.wordpress.com/ Irina
-
http://irinaaiacoboae.wordpress.com/ Irina
-
mihu
-
mihu
-
Virginia
-
Virginia
-
gina toma
-
gina toma
-
Andreea-Diana
-
Andreea-Diana
-
Andreea Papp
-
Andreea Papp
-
mirela
-
mirela
-
Katoun
-
Katoun
-
Mariana
-
Mariana
-
http://uniego.com/caut-un-barbat-care-cauta-o-relatie-pe-termen-lung-stilul-tau.html Caut un barbat care cauta o relatie pe termen lung | Stilul Tau
-
mihaela
-
mihaela
-
rox
-
rox
-
liviu
-
liviu
-
ANDREEA SOLTUZU
-
ANDREEA SOLTUZU























