Barbatul!

Zice ca am aprins pasiunea in el.

Ca o pierduse cu ceva timp in urma.

Si a gasit-o in clipa in care m-a cunoscut.

“Pasiune – de ea aveam nevoie!

“De sarutarile si imbratisarile tale…

Si cand te-am vazut…nu-mi venea sa cred …

Pierdusem orice speranta sa mai traiesc momente de pasiune!

Vreau sa simt !

De cand te am mi-a revenit dorinta si pofta de viata.

Vrei sa fii iubita mea pentru totdeauna?”

“Da!”, i-am raspuns scurt, fara sa ma gandesc

“Cand un barbat si o femeie au unul pentru altul o pasiune violenta, imi pare intotdeauna ca, oricare ar fi piedicile care ii despart, un sot, parinti, etc, cei doi amanti sunt unul pentru celalalt prin natura, isi apartin prin drept divin, in ciuda tuturor legilor si conventiilor omenesti.” Chamfort

L-am simtit aproape de inima mea, si i-am inteles nevoia de a iubi din nou.

A gasit ceea ce cauta, chiar daca zice ca n-a cautat nimic, ci ca a fost pura intamplare…

Eu nu cred in intamplari fara valoare, si i-am spus-o.

Dupa un timp revine la afirmatia ce-o facuse si-mi relateaza ca, “ tind sa cred ca aveai dreptate, cand ai spus ca, in seara cand ne-am cunoscut amandoi cautam acelasi lucru…”

Eu pe tine, jumatatea ce-mi lipsea, iar tu pe mine, completarea ta.

“Sexul este constituit incomplet, caci intr-unul si in celalalt sex este o parte care cauta pe cealalta pentru a se completa, unindu-se.” Arthur Shopenhauer

“Sunt fericit!!!!”

Cred ca mi-a spus-o in aceea superba seara la Florenta de douazeci de ori.

Ma privea de fiecare data in ochi si-mi spunea: “Sunt fericit, Andreea!”

Ca si cum ar fi spus, m-ai facut fericit, Andreea. Se gasea o urma de surpriza in afirmatia lui care-i aducea atata lumina si stralucire pe chip.

Iubesc sa-l privesc, sa-l vad cum se bucura, ca si un copil, care e hranit cu atentie si admiratie din partea parintilor.

“Dragostea este, ca instinctul vital, cel mai puternic dintre toate resorturile.”

“Vointa care aspira sa traiasca intr-o fiinta noua si deosebita.”

“Contopirea a doua fiinte intr-una singura.”

Asta cautam….

E un inceput cu sfarsit?

E un episod urmat de altele?

E o intamplare fericita?

E iluzia indragostitilor sau realitate?

Realitatea nu cred sa aiba inceput sau sfarsit…e iubire, e viata!

Are iubirea un inceput si un sfarsit?

Are viata un inceput si un sfarsit?

Nu are!!

Nici macar moartea nu produce sfarsitul!

Iubirea vine in urma unei nevoi…si amandoi am avut aceeasi nevoie, drept pentru care ne-am gasit pe 17 iulie in acelasi loc si in acelasi moment.

Intamplare? Destin?

Ce mai conteaza? Trairea este a mea!

Eu simt iubire!

El simte iubire!

Rezultatul e cel care anunta adevarul, realitatea.

A fost ca si un vis…doar ca s-a intamplat in plan real. Exista in imaginar, era adanc inradacinat in subconstientul meu, aceasta dorinta, aceasta intalnire cu El.

Vezi ce bine e sa crezi, sa ai sperante, sa visezi…

Sa crezi ca “intalnirea perfecta” se poate realiza, sa crezi ca vei trai langa cel pe care l-ai visat atata timp.

In fiecarez zi invatam sa traim, si fiecare experienta vorbeste despre noi.

La ce visez?

Visez la un sir nesfarsit de episoade!

Madrid, Varsovia, Firenze….

Si El!

Ne vom uita dupa aceste experiente? Ne vom putea vedea de viata noastra ca si inainte? Ma indoiesc….

Ceva s-a petrecut cu noi….

Imi place cum ma iubeste!

Imi place cum ma priveste, cum imi vorbeste si cum ma atinge!

E asa cum vreau sa fie un barbat, e atent , si imi ofera clipe unice. E spontan si imprevizibil. Si pe cat e de puternic , in bratele mele se topeste….

Dimineata se ingrijeste de ce vreau , si seara ma invaleste cu caldura imbratisarii si a sarutarilor.

Iubesc sa-l privesc cum zambeste , cum imi spune ca e fericit!

Nu ma satur de El!

Am descoperit ca El e barbatul pe care vreau sa-l iubesc.

Si am mai visat sa scriu. Sa-mi scriu povestea, sa exprim trairea prin cuvinte…sa daruiesc altora ce am dobandit in timp, experienta.

Vorbesc doar despre ceea ce stiu, nu despre ceea ce nu cunosc.

Iti spun ce cred despre lucruri si oameni, despre viata , atat cat am inteles din ea.

Ce cauti la un barbat?

Asta trebuie sa descoperi: cum vrei sa fii iubita!

Ca sa poti sa-l gasesti pe El, barbatul la care visezi dintotdeauna, trebuie sa sti cum vrei sa fi iubita.

Ce tip de barbat preferi?

Atractiv?

Retinut?

Pasional?

Inteligent?

Filozof?

Cum vrei sa fii iubita?

Cand sti ce vrei de la un barbat, si cum vrei sa fii iubita, l-ai si gasit…

El vine ca raspuns la intrebarile tale.

Intreaba-te ce vrei ca sa poti sa-l intalnesti.

Femeile care nu stiu ce vor de la viata…sau care nu mai cred in viata.

Cauta raspunsuri in stele, in astre, in tarot si-n cartile de specialitate.” Cum imi gasesc fericirea si sufletul – pereche?!”

Tot ce cauta ea, femeia care zice ca stie ce vrea, e afara, departe de ea…

Riduri care apar si se adancesc in fiecare zi care trece si el nu mai apare….

Are impresia ca e pe drumul cel bun cand o alta experienta dureroasa o loveste si-i arata ca rataceste inca pe drumuri “gresite”..

Ele intreaba disperate in stanga si-n dreapta ce e viata si ce rost mai are ea?!

Nu mai vor sa sufere si totusi nu fac nimic pentru a evita suferinta.

Asteapta si se intreaba, plang si se condamna, si in zilele cu soare arata cu degetul pe cei care i-au pricinuit atata suferinta si durere.

Profund dezamagita , isi traieste viata ca si cum nu ar fi a ei, se lasa in voia curentului, si incet , incet renunta la visuri si sperante…

Ranita in amorul propriu de atatea ori, injunghiata pe la spate, obosita si dezgustata de conditia umana, se inchide sub o masca impenetrabila si jura ca nimeni vreodata nu va mai atinge si simti adevarata fata a personalitatii ei.

Cine nu a trait dezamagiri?

Cine nu a fost inselat si ranit?…..cu totii am fost, dar asta nu inseamna ca viata s-a terminat, ca toti oamenii sunt la fel, ca barbatii sunt porci .

Daca viata ta e otravita de aceste prejudecati ai mari sanse sa ramai singura si nefericita.

Renunta la prejudecati, la amintiri dureroase, la traumele copilariei si ia-ti viata in serios!

Uita de cel care ti-a infipt cutitul in inima cand mai mult il iubeai.

De sotul care ti-a inselat increderea.

Sau de iubitul care ti-a spus ca esti prea buna pentru el.

Lasa trecutul in spate….si du-te inainte, cu incredere!

Paseste in intuneric, in necunoscut, dezbracata de judecati si prejudecati si ai sa traiesti cele mai frumoase experiente.

Cand ai sa incetezi sa treci fiecare miscare a lui, experienta si intamplare prin filtrul judecatii , si te vei deschide in fata noului, ca si cum ar fi prima experienta pe care o traiesti, vei experimenta adevarul suprem, divin!

Imi alimentez subconstientul cu ganduri pozitive, cu iubire si multa speranta.Si atunci el imi raspunde cu aceeasi moneda, e bun cu mine, si ma trateaza asa cum eu o fac cu el.

Ia seama la ce gandesti…

Nu-ti dai seama cate lucruri se petrec fara ca tu sa realizezi..

Nu degeaba…suntem ceea ce gandim.

Asa ca, te sarut si te imbratisez cu toata iubirea pe care o simt!

Andreea Papp

 

 
 
 
 
Comentariile ce conţin cuvinte obscene sau agresiuni verbale de orice fel asupra editorilor sau asupra celorlalţi comentatori vor fi şterse fãrã orice avertisment în prealabil.
  • davina

    Buna! Ma bucura nespus aceste randuri care-ti canta fericirea din suflet.Ai dreptate cand spui ca “suntem rezultatul a ceea ce am gandit”(Buddha) si sa avem grija ce ne dorim, ce gandeste subconstientul nostru. Eu am avut la fel ca tine aceasta experienta si azi ea s-a implinit…de a fi cu cineva pe care El mi l-a trimis (refuz sa cred ca mintea mea l-a creat), si e bine, mirandu-ma in acelasi timp…eu zic ca cineva acolo sus m-a ascultat. Insa ce nu stiu eu acum, si de data asta sunt printre cele care mai cauta raspunsuri in astre, este cum va evolua, cum il voi pastra, sau cat va tine…E drept, poate n-ar trebui sa ma gandesc la toate astea, ci pur si simplu sa traiesc…prezentul, pt ca stiu ca odata ma gandeam la acest prezent care atunci era viitor.Nu stiu de ce avem noi femeile nevoia aceea de siguranta sa stim ca e satisfacuta pe deplin, si chiar daca la inceput totul decurge asa cum vrem am vrea sa se sustina pe parcurs acelasi curs al relatiei..ca la inceput. Sau sa venim cu ceva care sa intregeasca relatia. Sa avem timp unul pt celalalt. Mi-as dori sa fie bine mereu, iar clipele grele sa ne intareasca si sa ne faca sa ne iubim si mai mult…ceea ce asa simt ca se intampla.Si iti multumesc pt aceste randuri care vin sa confrunte gandurile, principiile mele de viata, si sa constat ca sunt pe drumul cel bun sau nu. Doar Dumnezeu stie cat va tine, desi vorba mea ea e ca nimic nu tine vesnic(poate ar trebui s-o schimb), dara trebuie sa ne bucuram de ceea ce ni se intampla, sa traim ceea ce avem parte, pt ca fiecare are o experienta cu un anume scop..eu zic ca pt evolutia fiecaruia.Si poate sa invatam cum sa iubim cu adevarat si sa fim iubiti asa cum meritam, sa ne cunoastem mai bine, sa fim cu adevarat noi insine pe scena vietii noastre. Iti multumesc inca o data si sa ai parte de tot ceea ce-ti doresti, si nu-ti uita niciodata optimismul si zambetul in vreun ungher al camarutei tale, sufletul tau bun, ci scoate-le la lumina sa le vada toti..asa cum faci de fiecare data!

  • davina

    Buna! Ma bucura nespus aceste randuri care-ti canta fericirea din suflet.Ai dreptate cand spui ca “suntem rezultatul a ceea ce am gandit”(Buddha) si sa avem grija ce ne dorim, ce gandeste subconstientul nostru. Eu am avut la fel ca tine aceasta experienta si azi ea s-a implinit…de a fi cu cineva pe care El mi l-a trimis (refuz sa cred ca mintea mea l-a creat), si e bine, mirandu-ma in acelasi timp…eu zic ca cineva acolo sus m-a ascultat. Insa ce nu stiu eu acum, si de data asta sunt printre cele care mai cauta raspunsuri in astre, este cum va evolua, cum il voi pastra, sau cat va tine…E drept, poate n-ar trebui sa ma gandesc la toate astea, ci pur si simplu sa traiesc…prezentul, pt ca stiu ca odata ma gandeam la acest prezent care atunci era viitor.Nu stiu de ce avem noi femeile nevoia aceea de siguranta sa stim ca e satisfacuta pe deplin, si chiar daca la inceput totul decurge asa cum vrem am vrea sa se sustina pe parcurs acelasi curs al relatiei..ca la inceput. Sau sa venim cu ceva care sa intregeasca relatia. Sa avem timp unul pt celalalt. Mi-as dori sa fie bine mereu, iar clipele grele sa ne intareasca si sa ne faca sa ne iubim si mai mult…ceea ce asa simt ca se intampla.Si iti multumesc pt aceste randuri care vin sa confrunte gandurile, principiile mele de viata, si sa constat ca sunt pe drumul cel bun sau nu. Doar Dumnezeu stie cat va tine, desi vorba mea ea e ca nimic nu tine vesnic(poate ar trebui s-o schimb), dara trebuie sa ne bucuram de ceea ce ni se intampla, sa traim ceea ce avem parte, pt ca fiecare are o experienta cu un anume scop..eu zic ca pt evolutia fiecaruia.Si poate sa invatam cum sa iubim cu adevarat si sa fim iubiti asa cum meritam, sa ne cunoastem mai bine, sa fim cu adevarat noi insine pe scena vietii noastre. Iti multumesc inca o data si sa ai parte de tot ceea ce-ti doresti, si nu-ti uita niciodata optimismul si zambetul in vreun ungher al camarutei tale, sufletul tau bun, ci scoate-le la lumina sa le vada toti..asa cum faci de fiecare data!

  • Luiza

    Ma bucur tare mult pentru tine, Andreea!

  • Luiza

    Ma bucur tare mult pentru tine, Andreea!

  • Emma

    Si eu ma bucur pentru tine, Andreea! Este clar, ai depasit momentul despartirii de celalalt “El” care credeai ca e viata ta. Iubirea imbraca diferite forme, se metamorfozeaza, evolueaza, are propria ei dinamica. Tu traiesti iubirea specifica varstei tale. Mai incolo va fi un pic “mai interesant”. Adica vei fi mai greu incercata, dar nu renunta nicioadata la iubire, ea face si desface totul. Dumnezeu este iubire iar noi suntem replica fidela a lui, dar la scara mai mica. Iar totul se bazeaza pe evolutie… nici chiar tu nu vei mai fi la fel peste un an, doi…insa structural nu te vei schimba. Viata e un sir lung de “povesti cu talc”, trebuie insa sa ai capacitatea de a descoperi si intelege “talcul”, mesajul inclus. Problema este ca pe masura ce castigi ceva, cum ar fi experienta, pierzi ceva, cum ar fi tineretea, insa tot timpul se pastreaza echilibrul. Spera, iubeste, experimenteaza. Vad ca ti/ai insusit principiile de baza, pentru a fi fericita. Poate vreodata am sa reusesc sa te cunosc personal…cine stie, nu?

  • Emma

    Si eu ma bucur pentru tine, Andreea! Este clar, ai depasit momentul despartirii de celalalt “El” care credeai ca e viata ta. Iubirea imbraca diferite forme, se metamorfozeaza, evolueaza, are propria ei dinamica. Tu traiesti iubirea specifica varstei tale. Mai incolo va fi un pic “mai interesant”. Adica vei fi mai greu incercata, dar nu renunta nicioadata la iubire, ea face si desface totul. Dumnezeu este iubire iar noi suntem replica fidela a lui, dar la scara mai mica. Iar totul se bazeaza pe evolutie… nici chiar tu nu vei mai fi la fel peste un an, doi…insa structural nu te vei schimba. Viata e un sir lung de “povesti cu talc”, trebuie insa sa ai capacitatea de a descoperi si intelege “talcul”, mesajul inclus. Problema este ca pe masura ce castigi ceva, cum ar fi experienta, pierzi ceva, cum ar fi tineretea, insa tot timpul se pastreaza echilibrul. Spera, iubeste, experimenteaza. Vad ca ti/ai insusit principiile de baza, pentru a fi fericita. Poate vreodata am sa reusesc sa te cunosc personal…cine stie, nu?