Vrei sa fii singura femeie din viata lui pe care o va tine minte?
Luni la sala ma cantaream cu privirea dupa ce instructorul mi-a comunicat ca mi-am depasit masuratorile dupa Craciun. Alergam pe banda si ma mustram singura, “Andreea, esti superficiala, ai doua kilograme in plus, ai pus doi centimetri pe talie si sold, uita-te cum arati, erai perfecta” si dialogul interior s-a intrerupt cand o tanara fara o mana s-a urcat pe banda alaturata sa alerge. Dar pe Nick Vujicic il stii? Are un zambet superb chiar si fara maini si picioare, el traieste, inoata, citeste, iubeste si multumeste vietii ca s-a nascut.
Tu cand te-ai imbratisat ultima oara? Cand i-ai multumit vietii ca traiesti, respiri si ai doua maini? Cand ai oferit cuiva toata iubirea ta? Cand i-ai multumit mamei tale ca te-a nascut?
Te-am rugat in articolul de marti sa-ti rescrii povestea vietii. De ce n-ai facut-o?
De ce te pretuiesti atat de putin? De ce nu dai doi bani pe tine? De ce nu traiesti precum oamenii de succes? De ce nu faci ce-ti popui? De ce nu indraznesti nimic?
Te-ai intrebat vreodata de ce vrei un barbat frumos, puternic si bogat? Sau de ce vrei sa te mariti? Ori de ce vrei multi bani? De ce vrei sa ai un trup perfect? Si-un job bine platit? Care-i motivatia ta interna? Ce te face sa-ti doresti ceea ce-ti doresti?
De ce vrei ceea ce vrei si cum sa obtii ceea ce vrei cu adevarat?
Cum procedezi ca sa te tii de sala? De ce ai nevoie ca sa nu renunti dupa trei zile?
Cum procedezi ca sa castigi mai multi bani? De ce ai nevoie ca sa pot lucra 12 ore pe zi?
Cum sa procedezi ca sa pastrezi un barbat pe termen lung? De ce ai nevoie ca sa nu-l mai pierzi?
Te-ai intrebat de ce unele femeie au tot ce vor si tu nu ai nimic? Care-i diferenta dintre tine si ele? Ce au ele si tu nu ai?
Ti s-a intamplat vreodata sa atingi ceea ce ti-ai propus? Si cum se face c-ai uitat strategia prin care ai avut succes? De ce n-ai aplicat-o si-n domeniile in care stagnezi si esuezi?
Care-i visul tau suprem?
Mi-am dat seama de ce sunt atat de nebuna si obsedata de visul meu. Eu sunt nascuta pe 13 aprilie, care este ziua iconoclastului. Stiam chestia asta fiindca Laura, prietena mea e pasionata de astrologie si-mi citise acum foarte multi ani ce influenta are acest 13 aprilie in viata mea. Dar timpul a sters aceasta informatie din campul meu constient. Si acum cateva zile umblam prin rafturile pline cu carti si pun mana pe cartea lui Gregory Berns, Iconoclastul. In aceea clipa inconstientul mi-a scos la suprafata informatia inmagazinata acum foarte multi ani. Dau un search pe google sa-mi reactualizez informatia, dupa care deschid cartea. Si acum am sa-ti livrez tie aceasta informatie pretioasa.
Cine sunt iconoclastii? Cum traiesc iconoclastii? Cum gandesc iconoclastii? Ce realizeaza iconoclastii? Sunt iconoclastii diferiti de restul pamantenilor? De ce i-am urma?
Cartea este fascinanta, te invata sa faci ceea ce n-ai facut pana acum deoarece ti-a fost teama de viata, de esec, de pierderi, de moarte, de schimbare, de nou, si mai mult de atat, te invata sa ajungi sa faci ceea ce ceilalti spun ca nu poate fi facut. Berns este neurolog si studiaza creierul, neurochimia sau neuroeconomia, cum ii spune el. Berns ne spune ce parti ale creierului raspund la recompense si care sunt responsabile de motivare. Nu asta ne dorim cel mai mult astazi? Sa fim motivati mereu? Sa ne atingem obiectivele, sa adunam succesele?
Iconoclastii sunt oamenii creativi si de succes pe care-i citesti si urmezi, ei actioneaza altfel decat restul, ei se angajeaza in misiuni periculoase, fac tot ceea ce restul se tem sa faca, dar mai presus de toate stiu ce vor in detaliu, au ideile clare despre viata pe care-o traiesc.
Stii cum va arata viata ta peste un an, doi? Stii ce masina vei conduce, ce barbat vei avea in pat, cati bani vei avea in banca, ce tari vei vizita? Ai tu planul vietii intocmit in detaliu, in nuante, emotii, culori? Daca nu-l ai inseamna ca esti un om de rand, cu nevoi normale si mai tarziu cu nevoi speciale. Iarta-ma ca-s asa de dura cu tine dar asta-i viata pe care o s-o duci daca ramai la fel, daca procedezi la fel, daca vorbesti la fel, daca percepi lumea la fel, daca mananci la fel, daca traiesti la fel ca inainte.
Vrei sa imbratisezi un nou stil de viata ? Vrei sa urmezi o nebuna?
Anul trecut n-am muncit deloc, a fost un an din viata mea pe care l-am irosit si care nu mai poate fi salvat. Timpul nu iarta. In schimb, am trait mult, am calatorit, am cunoscut fete noi, am mancat, am baut, am dormit, am iubit, am dansat, a fost un an in care am planuit multe si n-am realizat nimic. Uite ca s-a incheiat un an in care n-am bifat satisfacuta niciun obiectiv important trasat in caietul visurilor mele. Tu cum stai cu reusitele?
Cum de nu mi-am atins obiectivele pe 2010?
Pentru ca am fost mediocra, superficiala, intr-un cuvant, o putoare.
Cum se face ca eu, care de regula, nu urmez regulile sociale, am pierdut un an din viata mea traind intr-o stare de normalitate si banalitate? Cum m-am lasat influentata de agentii sociali? Eu sunt partizanul iconoclastilor, eu fac regulile, eu imi aleg rolurile pe care le joc, eu imi scriu viata, eu daram barierele sociale, eu sunt un iconoclast.
Iconoclastii urmaresc atingerea obiectivelor cu orice pret. Ei stiu ca pot orice. Ei actioneaza in fiecare zi conform planului lor intocmit in detaliu. Ei sunt ambitiosi, nebuni, anormali, speciali, de neoprit. Ei detesta mediocritatea, regulile, scuzele, vaicareala, lenea, banalitatea si normalitatea.
Tu de ce ai nevoie ca sa te angajezi 100% intr-un proiect?
Cele trei caracteristici ale iconoclastilor: perceptia, raspunsul la frica, inteligenta sociala. Iconoclastii au o gandire inovatoare, au o perceptie perfecta, n-ai teama de esec si au capacitatea de a-i convinge si motiva pe ceilalti.
Ai o atitudine mentala corecta?
Care-s reprezentarile tale despre tine si lume?
Ai inteligenta emotionala si sociala?
Sau si tu te lasi purtata de intamplari intamplatoare?
Karl Wallenda, unul din zburatorii Wallenda, facuse zboruri in fiecare zi, timp de ani de zile, in care nu s-a indoit niciodata de abilitatile sale exceptionale. La un moment dat i-a povestit sotiei ca se vede cazand. Si si-a oferit constant, in fiecare zi, timp de cateva luni reprezentarea caderii. Ce crezi ca s-a intamplat? A cazut si a murit.
Au fost unii care au zis ca a avut o presimtire. Dar cea mai plauzibila explicatie a fost urmatoarea, cum ca el si-a sugestionat sistemul nervos cu imaginea caderii. Aceasta reprezentare a caderii sale l-a omorat. E un eveniment tragic, dar asa functioneaza creierul nostru, transforma in realitate ceea ce-i spunem, aratam, sugeram. Astfel incat, cea mai inteligenta abordare este concentrarea asupra ceea ce vrei sa obtii, in pofida a ceea ce vrei sa eviti, intelegi?
Il stii pe Mel Fischer? Cel care a cautat o comoara, timp de saptesprezece ani pe fundul marii? El chiar a descoperit lingouri de aur si argint in valoare de peste 400 milioane de dolari. El era un remarcabil motivator. Spunea in felul urmator echipei sale,” astazi e ziua cea mare.Si la sfarsitul zilei le zicea, “maine va fi ziua cea mare.” Timp de saptesprezece ani. Iti dai seama cum isi motiva omul asta oamenii? Dar cat de genial putea fi acest suflet de om?
Un bun antrenor de fotbal stie cum reprezentarile mentale ale jucatorilor le afecteaza performanta. Daca in prima repriza au fost pusi la pamant de echipa gazda, antrenorul, la pauza trebuie sa stie exact cum sa-i scoata din acea stare fiziologica de esec. Cum? Motivandu-i cu succesele anterioare si viitoare. Tu cum te comporti cu tine cand ai un esec? Ce-ti spui? “Sunt o proasta si-mi merit soarta? “ Data viitoare va fi si mai rau.
Tonny Robbins spune ca, “tipul de comportament pe care îl adoptă oamenii este rezultatul stării în care se află ei. Cum anume reacţionează ei din acea stare se bazează pe modelele copiate de ei din mediul înconjurător- adică, strategiile lor neurologice înmagazinate. “
Intelegi de ce ziua de ieri, seamana cu cea de azi si ce de maine va arata exact la fel? De asta viata nu-ti face nicio surpriza, fiindca tu actionezi in fiecare zi la fel.
Pentru numele lui Dumnezeu, trezeste-te la viata!
In fiecare zi trebuie sa te motivezi. Cum? SINGURA!
Ia ATITUDINE- Comporta-te ca si cum ti-ai fi atins deja obiectivele.
Formula care te tine pe loc: Ai standarde joase. Tintesti jos. Esti la pamant.(lipeste-ti pe oglinda intr-un colt acest mesaj, ca sa-ti aduci aminte unde esti si de ce n-ai nimic din ce-ti doresti)
Daca vrei sa ai un barbat frumos, bogat si de succes gandeste-te ca si tu trebuie sa fii la fel. Esti tu persoana asta? Si-acum am sa te intreb de ce nu ai un trup perfect, de ce n-ai bani multi si de ce n-ai succes?
Pentru ca esti mediocra. Pentru ca esti o putoare. Pentru ca esti cersetoare.
Daca vrei bani trebuie sa-ti schimbi vizunea. Sa urmezi modelul celor care arata bine, care au bani si succes. Si toate astea daca vrei un barbat frumos, bogat si de succes cu care sa traiesti pe-o insula insorita pana la adanci batraneti.
Inca te astept pe blog cu povestea vietii tale rescrise.
Nu rata continuarea acestui articol.
Pe luni, draga mea..:-)
Succese si iubire!
un articol excelent!!! felicitari!!
Hmm... povestea mea rescrisa: am avut o copilarie fericita, am trait din plin fiecare zi din viata, am avut niste parinti care m-au iubit si mi-au aratat asta zilnic. Mama mea ma incuraja mereu spunandu-mi ca sunt cea mai buna. Am intrat la facultatea la care mi-am dorit si le-am aratat tuturor ca pot. Sunt fericita si motivata in fiecare zi pentru ca fac ceea ce imi place. Mai am putin si termin studiile, dupa care o sa ma mut intr-o tara insorita si o sa locuiesc intr-un oras aproape de plaja cu nisip alb si mare albastra alaturi de iubitul meu care ma iubeste mai presus de orice, ma respecta si imi arata zilnic cat de mult insemn pt el. O sa ne casatorim si o sa port o rochie superba, de designer, exact asa cum mi-o imaginez. O sa am un job care o sa-mi aduca o satisfactie enorma si suficienti bani incat sa-mi permit aproape orice. Nu o sa ma mai uit niciodata la pretul unei haine atunci cand imi place foarte mult, o sa imi permit sa imi vizitez mult mai des prietenii si parintii si o sa petrec cel putin o data pe an o vacanta intr-un loc exotic de pe glob. O sa am o fetita frumoasa si sanatoasa, care o sa ne lumineze viata si pe care o sa o cresc spunandu-i in fiecare zi cat este de iubita si cat de multe poate sa obtina de la viata daca crede in ea. Pana o sa ies la pensie o sa fi vazut deja mare parte din marile orase ale lumii. O sa am o casa frumoasa cu doi caini, o biblioteca imensa, o gradina plina cu flori si foarte multe amintiri frumoase. O sa fiu respectata in societate si de fiecare data cand intru intr-o incapere barbatii imi vor saruta mana, iar femeile imi vor zambi cu o usoara urma de invidie pe fata. Si mai am foarte putin pana sa-mi ating prima parte din vis. Stiu ca suna fantezist, dar chiar o sa traiesc tot ce am scris mai sus
Nici urma de indoiala ca devii ceea ce gandesti in fiecare secunda !! Love u Andreea iconoclasta
)
Pai eu de peste 6 ani, mananc sanatos, fac si sport, am invatat de un an si ceva sa ma iubesc si sa ma respect, am si cunoscut doi barbati intre timp, dar cand unul iti spune ca nu te iubeste, iat cel de-al doilea iti spune ca ii este frica de tine, chiar nu stiu unde as mai putea sa lucrez.
La cap ai putea sa mai lucrezi. SI sa mai lasi blog-urile Papp.iene.
As vrea sa te intreb de ce esti pornit(a) atit de rau impotriva Andreiei,de ce urmaresti tot timpul articolele ei(de undealtfel stii ca da sfaturi de 50 de bani sau ca se contrazice mai tot timpul?) de ce dai sfat sa lase lumea blogurile ei daca le urmaresti tu insati?vrei sa faci o revolutie in mintea celor ce ii citesc articolele,sau sa-i zdruncini autoritatea?care e motivul?ai o parere nu prea buna fata de ceea ce scrie si vrei sa o impartasesti si cu altii sau urmaresti alt scop?
Ma amuza cat de penibila e, cat de mult se contrazice. Nu vreau sa fac nicio revolutie, n-am scopuri asa marete, nu vreau sa fiu vreun iconoclast; am eu echilibrul meu si nu vreau sa ies din el. Nu urmaresc niciun scop.
Pt Geo:adica ai zona ta de comfort pe care nu doresti sa o parasesti,desi,in adancul tau probabil ti-ai dori mai mult decat este viata ta din momentul prezent,insa iti este prea teama sa lasi acel comfort si sa iesi pe teren ca sa lupti pentru idealurile tale.In conditiile astea,cineva care reuseste,devine deranjant,frustrant,ca o oglinda care reflecta propria teama de a lupta pentru viata sa.
Si iti mai spun ceva:nu suntem deranjati de lucruri care ne sunt indiferente,ci de acelea care sunt ca niste butoane ce actioneaza anumite resorturi in fiinta noastra!Deci,in locul tau m-as gandi atent ce anume din mine ma deranjeaza atat de tare la ceea ce Andreea a scris?
Geo Rascoala, tu esti un las care nu vrea sa-si recunoasca problemele..caruia ii este teama sa-si faca planuri pentru ca e greu sa le puna in practica si ar fi inca o proba a valorii sale..cred ca initial ai vazut site-ul asta ca o salvare, dar cand ai constatat ca trebuie si efort din partea ta, te-ai decis ca e de 50 de bani..incearca si tu sa faci ceva pozitiv si escaladeaza-ti angajamentul in directia asta..sigur poti!
Poveste mea: sunt o adolescenta, am 16 ani. Am avut o copilarie fericita dar in acelasi timp pana in clasa a9a m-am zbatut si chinuit cu probleme seriose de greutate. Copiii se uitau la mine ca o creatura si auzeam mai mult decat des cuvantul 'grasa' ascociat mie. Am plans, m-am chinuit, am trecut prin multe diete drastice desi la varsta mea nu era recomandat. Greutatea mea devenise principalul motiv pentru orice aproape orice esec. Desi e putin infantil, ma durea cand vedeam ca ele au cate un prieten si eu ma simteam marginalizata datorita greutatii mele. Nu puteam continua asa si mi-am facut curaj si am inceput un regim sanatos si am mers la sala[datorita complexelor m-am inchis in mine si imi era frica de reactia celorlalti].
Am dat jos 10 kg, m-am inaltat si acum arat bine. Inca imi doresc foarte mult sa slabesc dar intr-o oarecare masura sunt multumita de mine. Am reusit sa trec si peste frica de ceilalti si sa pot socializa. Mi-am marit numarul de prieteni, mi-am schimbat in mod pozitiv anumite perceptii, am iesit mai mult. Parintii m-au sustinut mereu si au avut un rol deosebit, sprijinindu-ma La liceu, ma descurc, notele au crescut si la fel si puterea mea de exprimare[nu-mi mai interiorizez parerile]. Comunicarea cu ceilalti s-a imbunatatit considerabil.
In viitor o sa ies si mai mult, o sa socializez si mai usor,o sa mai slabesc, o sa imi fac un prieten, o sa rad, o sa citesc mai mult. O sa-mi continui activitatile cu teatrul[fac parte din echipa de teatru a liceului]. Peste cativa ani o sa fiu studenta la medicina si voi avea in acelasi timp si un job care-mi va permite atat studiul cat si iesitul cu prietenii. Facultatea o voi termina cu note mari, voi trece usor prin rezidentiat fiind spijinita de iubit si mai ales de familie. Voi pleca intr-o alta tara impreuna cu familia si prietenul, in Belgia[unde deja o parte din familie lucreaza si este stabilita acolo]. Voi fi un doctor bun si nu voi duce grija zilei de maine. Sotul meu va fi un tip inalt, cu voce groasa, optimist, seducator, nu este sufocant, non-conformist, protector, cultivat, manierat, INTELIGENT si ma va surprinde mereu. Cand ne vom simti mult prea obositi vom evada si vom pleca impreuna intr-o mini vacanta, noi doi sau impreuna cu un grup de prieteni distrandu-ne. Casa mea va fi aerisita si camerele mari. Camera mea si a sotului va avea un pat cu baldachin. Peste tot in casa vom avea ferestre mari si casa va fi spatioasa, aerisita si practica. Voi avea 2-3 copii si unul va fi infiat. Pasiunea din cuplu se va pastra pe parcursul intregului mariaj si vom privim impreuna cum cresc copiii nostri. O sa fiu respectata si admirata cand voi iesi in lume atat eu cat si familia mea si voi fi satisfacuta cu tot ce am realizat pe parcursul vietii.
Te uiti la prea multe filme, draga mea.
Felicitari pentru slabit. Cat despre restul si mai ales despre cum VA FI... eu zic sa faci un dus rece, asa sa te obisnuiesti... si sa mai revii cu picioarele pe pamant din tara numita Utopia.
PS: Papp da sfaturi de 50 de bani si se contrazice mai tot timpul.
Geo Rascoala..ti-ai ales un nume potrivit, dragul nostru. Sunt aici, impreuna cu fetele mele sa te conducem spre calea ta regala, numai tu stii care este. Te invit sa-ti investesti gandurile, sentimentele si energia spre obiectivul tau si sa ne lasi pe noi sa ne sfatuim cum simtim. Ce zici? Ne urmezi sfatul? Sa ai o viata senina si frumoasa!
De acord cu Geo. Apropo de medicina, sunt studenta in anul III. Nu-ti permiti sa ai job in primii III ani programul e foarte incarcat si e extrem de mult de invatat,cat despre iesit cu prietenii probabil ca-ti permite timpul daca ai bani de taxa dar daca vrei note mari trebuie sa stai sa inveti. Viata sociala e zero cand vrei sa ai rezultate la scoala. Cat despre prieten, noi ne vedem cam o data pe saptamana. Fa un dus. Rece de tot. sau macar vorbeste cu un student la medicina sa-ti spuna cum e de fapt. In timpul anului universitar esti mai tot timpul in criza de timp. Daca vrei si prieten si prieteni si job si distractie si facultate nu da la medicina.Daca intr-adevar vrei medicina pregateste-te sa sacrifici niste ani din viata ta,anii astia fiind destul de multi.wake up girl
Draga mea, culeg si apreciez motivatia ta de a ajunge doctor. Ma intreb de ce nu respecti si motivatiile altora? Cu care studenti sa vorbesc? Cu cei 8500 care candideaza ? Sau cu cei 2500 de absolventi? Realitatea este ca sistemul academic e in colaps. Peste 5000 de medici ies de pe bancile facultatii fara un post. Cu ei sa vorbesc? Uitat-te la inflatia de medici someri din Romania si poate o sa intelegi care-i misiunea mea. Iti doresc succese si iubire! Pe curand, Andreea.
Si eu sunt la medicina. E adevarat ca trebuie sa-ti sacrifici din timp, dar tocmai asta e si ideea, daca ai un vis trebuie sa lupti si sa sacrifici pt el. Cu toate astea am prieten, am si prieteni si imi permit din cand in cand sa ies sa ma distrez, nu mereu, dar suficient cat sa nu clachez. Am rezultate bune si ma ocup si de mine merg la aerobic, citesc, ma uit la un film. Deci se poate, nu mai speria fata. depinde cat de mult iti doresti
Felicitari Alexandra! Citeste bine toate raspunsurile pe care le-ai primit....le vei primi pe tot parcursul vietii de la oameni mediocrii! Toti cei care iti raspund mai jos si iti spun cat este de absurd visul tau nu sunt nimic mai mult de atat...mediocrii....si vor avea o viata direct proportionala cu modul lor de gandire! Invata de acum sa nu ii asculti si sa nu iti uiti niciodata visul
Un om fara vise este un om mort. As vrea sa pot da timpul inainte cu 20 de ani si sa gasesc un mesaj de la tine in care ne descrii viata ta exact asa cum ai visat-o. Nu iti spun acum ca va fi usor dar iti spun ca poti fi oricine vrei si prin urmare poti face orice vrei. Toti cei care au incercat sa iti taie aripile in raspunsurile lor sunt exemplul perfect pentru urmatoarea fabula:
Intr-o zi, in regatul animalelor, s-a organizat un concurs pentru broscutele testoase. Pentru ca broscutele se saturasera sa fie batjocorite tot timpul, au hotarat sa dovedeasca de ce sunt in stare. S-au strans 100 de broscute si au vrut sa demonstreze ca pot urca pana in varful unui munte. Au pornit cele 100 de broscute si toate animalele stranse la baza muntelui au inceput "incurajearea" 'Nu sunteti in stare!!!' 'O sa muriti!!!' O sa va faceti de ras' 'mai bine renuntati de acum' La jumatatea drumului 70 de broscute renuntasera, dupa alt sfert de drum mai renuntasera inca 20, cu doar 10 metrii inainte de varful muntelui au renuntat alte 9 broscute. In varful muntelui a ajuns una singura! De ce? ERA SURDA!!!!!!
Fii tu broscuta cea surda draga Alexandra si atinge-ti visul!
Felicitari Alexandra! Citeste bine toate raspunsurile pe care le-ai primit....le vei primi pe tot parcursul vietii de la oameni mediocrii! Toti cei care iti raspund mai jos si iti spun cat este de absurd visul tau nu sunt nimic mai mult de atat...mediocrii....si vor avea o viata direct proportionala cu modul lor de gandire! Invata de acum sa nu ii asculti si sa nu iti uiti niciodata visul
Un om fara vise este un om mort. As vrea sa pot da timpul inainte cu 20 de ani si sa gasesc un mesaj de la tine in care ne descrii viata ta exact asa cum ai visat-o. Nu iti spun acum ca va fi usor dar iti spun ca poti fi oricine vrei si prin urmare poti face orice vrei. Toti cei care au incercat sa iti taie aripile in raspunsurile lor sunt exemplul perfect pentru urmatoarea fabula:
Intr-o zi, in regatul animalelor, s-a organizat un concurs pentru broscutele testoase. Pentru ca broscutele se saturasera sa fie batjocorite tot timpul, au hotarat sa dovedeasca de ce sunt in stare. S-au strans 100 de broscute si au vrut sa demonstreze ca pot urca pana in varful unui munte. Au pornit cele 100 de broscute si toate animalele stranse la baza muntelui au inceput "incurajearea" 'Nu sunteti in stare!!!' 'O sa muriti!!!' O sa va faceti de ras' 'mai bine renuntati de acum' La jumatatea drumului 70 de broscute renuntasera, dupa alt sfert de drum mai renuntasera inca 20, cu doar 10 metrii inainte de varful muntelui au renuntat alte 9 broscute. In varful muntelui a ajuns una singura! De ce? ERA SURDA!!!!!!
Fii tu broscuta cea surda draga Alexandra si atinge-ti visul!
Te contrazici...anul trecut te dadeai exemplu pentru femeia ideala si acum zici ca n-ai facut nimic...ca sa nu mai vorbesc de faptul ca te tot repeti de mai bine de un an...ce-ar fi sa scrii si pentru persoane care nu isi plang de mila si care au low self-esteem...cred ca ti-ar prinde bine o schimbare
Oameni buni, viata e asa cum e. Ai 2 posibilitati: 1. sa iti plangi de mila, sa vezi in fiecare zi tot ce e mai rau in jurul tau, sa-i critici pe altii, pentru ca, nu-i asa, e mai usor decat sa te critici pe tine si in final sa fii un om frustrat si plin de venin saaau 2. sa accepti ca nu e totul perfect si poate nu va fi niciodata, dar sa indraznesti sa visezi la mai mult, sa vezi si partea frumoasa a vietii indiferent cat de mica e ea, sa stii sa-ti procuri fericirea din micile minuni in loc sa stai si sa astepti sa-ti pice din cer, sa te ocupi mai mult de persoana ta in loc sa-i critici pe ceilalti care oricum de cele mai multe ori sunt mai mult decat tine (pentru ca daca ar fi mai putin nu te-ai mai concentra atat pe vietile lor) sa-ti stabilesti obiective pt ca asta e primul pas pt a reusi ceva si mai apoi sa faci tot ce-ti sta in putinta ca sa le atingi. Nimeni nu e perfect. De ce simtiti nevoia sa o vedeti pe Andreea ca pe o zeita perfecta care nu greseste niciodata? E si ea om, ca noi toti. Si ea poate gresi, si ea isi poate pierde timpul uneori si ea se poate ingrasa si ei i se intampla sa nu i se implineasca din prima fiecare vis. Cred ca nu a spus niciodata ca e perfecta, tocmai asta a vrut sa sublinieze cu acest blog: sa invatam din greselile noastre, ale tuturor. Diferenta dintre ea si voi, este ca ea stie sa mearga prin viata cu capul sus si sa nu inceteze sa viseze. Normal ca a pus accentul pe succesele ei si pe lucrurile pozitive. Ce ar fi trebuit sa-si planga de mila aici pe blog? Sunt curioasa cati dintre voi ar mai fi citit-o atunci. Poate doar cei mai tristi, ce-i care nu-si permit sa mai viseze, care nu stiu si nu vor sti niciodata sa gaseasca fericirea, cei care se simt bine doar atunci cand vad ca nu sunt singurii care duc o existenta mizera. Blogul asta ar fi trebuit sa ne motiveze si pe noi sa nu ne dam batuti. Nu sunt de acord cu tot ce scrie Andreea. Nu sunt o fanatica care simte nevoia sa-si gaseasca un zeu in viata ca sa poata continua. Trec fiecare propozitie prin filtrul ratiunii si uneori al felului propriu de a simti. Dar cu singurata ca modul asta de gandire mi-a adus mai multa liniste sufleteasca, motivatie si per total m-a facut mai fericita. Poate sunt prostii utopice toate lucrurile astea, da, dar daca aceste prostii te fac mai fericit si iti dau puterea sa lupti mai mult in viata de ce sa nu-ti permiti sa le visezi? Oamenii care nici macar sa viseze nu-si permit imi par atat de tristi...
Superb ceea ce ai scris,sunt total de acord cu tine.
Eu mi-am scris povestea si am si rescriso! Mi-am fixat 4 teluri mari care le implinesc pana in iunie 2011. Le-am scris pe o foaie A3 si am lipit-o pe usa de la camera sa o vad in fiecare dimineata. Si ma motiveaza. Functioneaza!
Pe ce blog sa-mi scriu povestea. Trimite-ne un linck.
Pe acest blog, Raluca ...
As putea sa afirma ca pentru mine aceste visuri sau disipat in timp. Cred ca intelepciunea ai inceput sa-si revendice drepturile!
Da mi-am dorit x, y, z… la fel ca toata lumea. In final pentru ce existam, sa ne satisfacem toate dorintele, mofturile si necesitatile. Dar nu am luat in seama coeficientul de risc “complicatia” Si asa am ajuns la concluzia… De ce complicatii? Am nevoie de stress, de dureri de cap? NU, a fost si este raspunsul.
Toate aceste si-au facut intrarea in viata mea cind nu am mai fost in stare sa ma mentin pe linia de plutire. Incerc sa ma ridic la suprafata si sa-mi, mentin nivelul de plutire.
Uitindu-ma in urma tinjesc dupa tot ceea ce am avut, facut si cel mai trist, tinjesc pentru ca nu am stiut sa apreciez.
Concluzia finala este ca vreau sa traiesc cit mai SIMPLU posibil!
La expirarea termenului, cel mai minunat si de pret DAR care mi-a fost harazit, TIMPUL, nu voi avea nimic de impachetat care sa poata fi dus si luat cu mine. Nici macar hainele de pe mine.
Sa fiti iubiti!
Problema mea este faptul ca ii salvez pe toti insa nu las pe nimeni sa se apropie de mine. So normal ma simt oribil de singura din toate punctele de vedere.Am un instinct de aparare foarte exacerbat pentru ca efectiv am crescut singura avand parinti insa afectiv fiind privata de atentia lor. Eram genul de copil care face bine totul , se descurca in orice situatie chiar si imposibila iar mama mea cred ca m-a urat in momentul cand am inceput sa devin femeie. Au trecut multi ani de atunci, unele lucruri le-am vindecat, ma lupt cu ele in fiecare zi, ma lupt cu mine insami in fiecare zi insa din toate astea a ramas ideea obsesiva: nu merit sa fiu iubita si apreciata pentru ceea ce sunt decat daca dau de la mine - prea mult-. Si ma invart in tiparul asta, chiar daca mai putin in ultima vreme.Cel mai usor imi este sa fug, sa fiu singura fiindca asta e un act de control: fug eu inainte sa ma pararseasca ceilalti.
Problema e ca sunt femeie si normal ca imi doresc sa fiu cu un barbat. Uneori prefer sa fac sex cu ei fiindca in felul asta nu imi intra in suflet si sincera sa fiu nici macar nu ii intreb ce vor de la mine. In unele situatii o fac mecanic, fiindca corpul meu o cere. Culmea e ca ii aleg ca si cum intr-un viitor ar fi posibil ceva intre noi insa nu merg mai departe de frica. Acum sunt indragostita si bineinteles, recunosc tiparul, omului ii place de mine, dar in trecut si chiar si acum il resping, apoi ma respinge el, imi dau seama ca actionez masochistic la nivel mental si efectiv ma distrug daca mai continui asa. El e singurul barbat cu care imi doresc sa am copii pentru ca daca scriam pe o lista ce vroiam de la un barbat el are 90 % din aceste calitati.
Cel mai nostim e ca toti prietenii mei vin la mine sa le dau sfaturi si mereu ii pun pe directie, sunt mama tereza a grupului.Si pana una alta ca sa nu ma mai gandesc, muncesc non stop fiindca asa mintea mea , care oricum e distributiva, nu mai repeta la nesfarsit : nu meriti sa fii iubita....
Tiam scris acest cearceaf Andreea fiindca psihologul la care ma fost a spus ca arunc banii pe geam daca mai continui sa merg la el. A zis ca si-ar pierde casa daca clientii lui ar fi ca mine. Poate ca lui i se pare normal sa reusesti pentru ca de fapt te distrugi pe dinauntru. In fine.... Ideea e ca pentru mine banii nu au sens daca nu am iubire. Iar cand o intalnesc o arunc departe fiindca imi e frica sa imi arat vulnerabilitatea. Si cum fac?1 Paradox: ma arat vulnerabila la modul pe care un barbat il uraste: ma agat de el. Si iti jur ca in interiorul meu stiu ca o sa ne despartim in secunda doi dupa ce arunc pastila cu copii, familie. Si ii fac sa plece pur si simplu.....
In fine am ajuns aici pentru ca m-a redirectionat Pera de pe site-ul lui. El spunea ca tu ai experiente cu astfel de tipare autodistructive sa zicem chiar la nivel personal. Poate iti arunci un ochi si imi dai o directie...
Abia astept continuarea acestui articol!!F.frrumos si motivant in acelasi timp:-)Felicitari,Andreea!
Le plang de mila celor care au uitat si celor care poate nu au stiut niciodata sa viseze! Pentru toti cei care nu cred in puterea mintii....problema e in mintea voastra!
Buna Andreea,
Incerc de mult timp sa scriu si eu ceva.Am urmarit si am citit cu atentie aproape tot ce scrii.Si apoi aceste comentarii pro si contra.....pe cine sa mai iei in seama?!!! Ne inviti sa ne spunem povestea! Ciudat! Nu ca nu as avea si eu o poveste. Fiecare dintre noi are. Nu cred ca exista oameni fara de povesti. Daca stai bine si gandesti ,de ai timp sa le dai o ocheada la toate, sunt aproape la fel. Alt regizor,alti actori...aceeasi drama. Si in ecuatia acestor povesti,acelasi numitor comun. Poate -IUBIREA!!! Sa fie ea de vina oare? Alergam,cautam visam ne dorim iubire,sa fim iubite ,sa iubim. Si da ai dreptate,nimeni nu ne opreste.Insa multi dintre noi in goana dupa materie si putere,au uitat pe drum acest sentiment,cine stie ,poate singurul care ne justifica ....prezenta.Iubirea se daruie si se primeste.Pravalia unde se vindea iubirea s-a inchis de mult.Insa cati dintre noi mai pot sa o manifeste in adevarata ei valoare.Astazi totul se vinde si se cumpara.insasi iubirea ,care a devenit un simplu contract.Cat imi dai ,atat primesti. Ne-am creat sabloane si tipare si ne traim viata dupa ele,purtand mereu aceeasi masca cu care defilam prin lume. Am inventat minciuna ca un mod de a infrunta dezamagirea ,esecul si tot ce ne doare,de a fi ajuns pana la luna intr-o noapte instelata si apoi de a fi cazut inapoi pe ceea ce poate parea un pamant arid. Insa aceata minciuna nu este decat o conspiratie sociala.Ea da acelora care o accepta ,un soi de alinare perversa in a crede ca lipsa noastra fundamentala de curaj este cumva o forma de sanatate psihologica .Adevarul este ca putem sa ajungem mereu la luna si sa-i pastram farmecul ei o viata intreaga.Insa pentru asta trebuie sa uiti vechile tale idei,si minciunile pe care ti le-au spus altii.Si asa vei incepe sa-ti aduci aminte. Sa iti aduci aminte cine esti!!! Sa incepi sa te cunosti,sa iti aduci aminte de unde vii, si incotr-o te indrepti!...Doar ai sa incepi sa iti aduci aminte!
Cerasela.