Iubirea e minunată, hai să ne casătorim

Iubirea e minunată, hai să ne casătorim

O sa reusim! L-am luat in brate. L-am sarutat. Eram lipiti unul de altul intr-o contopire cosmica. Eram unul! Nimic nu ne va desparti! Vom reusi sa mergem pana la capat impreuna. Va trece primavara, vara, toamna si iarna si noi tot impreuna vom fi. O sa traim o viata lunga. O sa fiu cu tine pentru tot restul vietii! Tu o sa fii caminul meu. Tatal si mama mea. Prietenul meu cel mai bun. Pacea mea. Sotul meu.

Indiferent de ce s-a intamplat in trecutul meu, indiferent de slaba mea incredere in barbati, indiferent de ranile din inima mea, indiferent de ce-am fost ieri, indiferent de ce se va intampla maine cu mine, noi o sa mergem pana la capat impreuna. O sa fiu sotia ta, iar tu sotul meu.

Am proiectat pe relatia noastra toata energia, entuziasmul, pasiunea si stilul meu. Am proiectat pe el toate valorile si idealurile mele legate de o relatie, asa cum numai o femeie stie sa faca. Asta era sansa mea sa creez relatia perfecta.

In scurt timp ne-am mutat intr-o casa noua. Casa noastra. Era un vis si-un paradis. Noi doi creionam destinul nostru conjugal. Planuiam sa ne casatorim si sa facem copii. Totul era stabilit in sinea noastra. Ne doream profund sa reusim si sa ne iubim pana la moarte si dincolo de ea.

Eram cuprinsi de farmec ca un cuplu holywoodian. Toata lumea spunea ca suntem suflete pereche. Doua suflete unite. Mi-e greu sa explic in cuvinte ce simteam cand eram impreuna. Amandoi aveam impresia ca n-am mai iubit niciodata pana la cuplul nostru. Eram purtati in inaltimi de iubirea noastra. Doar ea exista.

Eu eram femeia pe care el o visase si el era barbatul pe care eu il visasem. El era ”my man” si eu eram ”his woman”. Sufletele noastre erau logodite si ne comportam ca si cum nimic nu ar putea sa ne desparta vreodata. Nunta noastra se petrecuse deja in cer, urma doar sa o coboram pe pamant si sa o celebram cu cei dragi.

Eu n-aveam nevoie de casatorie. Mai ales de institutia ei. Aveam nevoie doar de relatia noastra de cuplu. Ea imi placea si ma inspira sa fiu un om mai bun. N-aveam nevoie de acte, aveam tot ce ne puteam dori. Unul pe altul si un stil de viata extraordinar in care amandoi faceam ceea ce ne placea. Eram doi oameni impliniti. Doi visatori pasionati.

In timpul liber ieseam cu prietenii, ne plimbam cu bicicletele, faceam sport, mergeam la film, cantam, dansam, faceam dragoste. Eram nedespartiti. De la mic dejun la noapte buna. Eram tineri si fericiti. Liberi, plini de visuri si ambitii. Voiam sa reusim! Sa ducem cuplul pana la capat, sa fim in sfarsit fericiti asa cum niciunul dintre noi nu mai fusese inainte. Asta era planul nostru. Si intre timp ne iubeam cu pasiune. Ne strangeam in brate. Ne sarutam. Ne tineam de mana. Ne scriam. Ne inspiram unul pe celalalt. Ne odihneam unul in altul. Ne visam unul pe altul impreuna fiind.

Ne-am despartit!

Da, ai citit bine.

Bineinteles ca in spatele acestei despartiri se afla multe povesti, dar nu e momentul lor, acum ne intereseaza sa intelegem de ce ne despartim, desi iubirea este minunata.

Ai vazut ce frumoase sunt inceputurile unei povesti de dragoste? Sublime, fascinante! Ce se intampla pe durata calatoriei amoroase? Cum ajungem sa ne despartim de cel care se potrivea perfect cu imaginile frumusetii si ale iubirii din sufletul nostru? Cum ajungem sa ucidem iubirea? Hai sa exploram iubirea, dincolo de luna de miere. Sa aflam de ce apune acest paradis.

Eu sunt experta in despartiri. In caz ca nu stii cum sa te departi, scrie-mi ca te ajut. Glumesc. Stiu ca vrei sa imbatranesti langa omul tau, iar acesta este motivul pentru care te invit sa meditezi la urmatoarele greseli pe care noi, femeile, le repetam in relatiile noastre.

Desi esti toba de informatie, dai cu capul in acelasi loc. Te caznesti de pomana sa-l faci pe Ion sa semene cu Brad Pitt. Adica sa-ncapa in imaginea pe care tu o ai despre barbatul perfect. Il pui la regim, il trimiti la sala, il inveti sa mediteze, ii lipsesti mesaje motivationale pe tavan, ii pui ca suport de pahar cartile lui Jung, Einstein si Herman Hesse si te astepti sa se transforme peste noapte in Buddha. Ghici ce? Omul tot Ion ramane. Planul tau iscusit nu da roade coapte, doar stricate, si asta deoarece barbatul tau nu va corespunde niciodata dorintelor tale ambitioase oricat de mult te rogi la sfinti si icoane. 

Pana la fabuloasa varsta de 35 de ani n-am schimbat niciun barbat, desi am incercat si testat pe partenerii mei toate strategiile de influenta si persuausiune. Robert Cialdini e mic copil fata de mine. Ce vreau sa retii de aici? Nu te irosi in batalii de cucerire a Everestului. Alege bine de la inceput. Asa cum il iei, asa il ai si peste 10 de ani de relatie. Ion nu va fi niciodata Brad Pitt. Bineinteles ca impreuna puteti creste si evolua foarte frumos, dar asta doar in cazul in care si el isi doreste schimbarea pe care i-o propui.

Treaba asta e chestie serioasa, femeie. Nu vei schimba niciun barbat, nici macar daca esti psihoterapeut cu vocatie. M. a ramas tot baiatul mamei. S. tot artist neinteles iar Ion tot obsedat de control. Chiar daca i-am inspirat sa citeze din Jung si Osho, mai mult n-am obtinut de la ei. Bine, nici eu nu m-am omorat cu schimbarile in timp ce eram cu ei, dar macar mi-am bagat coada intre picioare si m-am carat ca sa lucrez cu mine insami, proiectiile mele fantastice si ranile mele nevindecate.

Cunoaste-te cu adevarat. Intra si-n colturile intunecate ale fiintei tale, si acolo unde doare. Afla ce se ascunde in spatele declaratiilor tale de dragoste. Cand spui ”te iubesc” trebuie sa stii care-i lista ta de nevoi si dorinte din spatele acestei sublime declaratii. Ne plac filmele hollywoodiene, insa trebuie sa stii ca relatiile nu seamna deloc cu filmele tale preferate. The Notebook. Bridget Jones. Pretty Woman. Gone with the wind. Dirty Dancing. Meet Joe Black. Breakfast at Tiffanys. Love Story. The Bridges of Madison County. Out in Africa. Ohhh, as putea continua la nesfarsit cu fanteziile mele, dar sa ne infigem picioarele inapoi in acest superb si generos Pamant.

Iubitul tau, indiferent ca-i Ion sau Brad Pitt, nu va fi niciodata iubitul perfect, si asta deoarece iubitul perfect din visele tale nu se va compara niciodata cu partenerul din dotare. Iubitul perfect din visele tale zboara, e atent, e puternic, e romantic, e pasional, e responsabil, e nobil, canta Chopin la pian, se lupta cu dragonii si nu e niciodata transpirat.

Iti dai seama ce-i ceri lui Ion? Amaratul nu va putea niciodata implini serialul cu 1000 de episoade pasionale din nemarginita ta imaginatie. Nici macar Hugh Jackman n-ar putea sa-ti implineasca alcatuirile fantasmatice. Nici Brad Pitt n-a reusit cu Angelina.

Stiu, viata-i nedreapta. Ai prefera sa te trezeasca un sarut pasional, si nu sforaitul lui Ion. Stiu, viata-i nedreapta cu Printesele. Stiu, nu te poti casatori cu oricine. Trebuie sa fie musai Print sau macar super destept. Sau super bogat. Sau super dotat. Ahhh, dar de ce iubitul tau nu poate fi Robert Redford? Poate pentru ca nici tu nu esti Meryl Streep? 

Doamne, asa ne-am plasmuit noi modelul perfect de barbat? ”All you need is love! Love is all you need”, right? Offf, realitatea asta ne strica scenariile feminine de Muze si Zeite! De ce barbatul nu poate sa fie perfect, artist, sensibil, nobil, sarmant si spiritual?

Ei, draga mea, dar eroii fantasmatici, zeitele si zeii traiesc doar in imaginatie, iar rostul lor este sa te inspire sa te ridici tu insati la inaltimile frumusetii, ale dragostei si ale intelepciunii. Off!  Asta inseamna ca nu trebuie sa caut afara ceea ce vad noaptea-n vis? Exact! De aici ti se trag durereile de cap, dezamagirea, frustrarea, sentimentul de amaraciune si infrangere.

Nu ai ales gresit, ci pur si simplu, barbatul tau nu este Wolverine, Batman sau Superman. Este o fiinta umana ca si tine, ce isi doreste sa iubeasca si sa fie iubit. Asta este misiunea lui pe Pamant, care-i destul de similara cu a ta.

Viata nu este film, iar barbatul perfect din visele tale este un model construit de tine, din filme si romane. Dar, stii ce mi se pare fascinant si paradoxal? Cum naiba visezi la super eroi in conditiile in care tatal tau a fost uman, nicidecum Batman. Din ceea ce stiu eu, alegerea perechii ideale este serios modelata de imaginea concreta a tatalui tau. Iar, daca tatal tau nu este Hugh Jackman, cum ai ajuns sa visezi zi si noapte la o relatie amoroasa cu Wolverine?

Daca imaginea ce-o ai despre tatal tau este mai degraba negativa decat pozitiva, vei alege un fugar, un om slab, lipsit de cuvant, un demisionar, nicidecum un barbat puternic, responsabil, drept si cu spirit nobil.

Daca tatal tau nu a fost un model pentru tine, daca el nu a fost un spirit formator, daca n-a fost intaiul tau iubit, cu ce imagine ai plecat la drum?

Dupa atata psihologie aplicata, trebuie sa stii ca treisfert din psihismul tau se afla in inconstient. Ce inseamna asta? Vesti foarte proaste! Ceea ce spui tu ca-ti doresti de la un barbat si de la o relatie se gaseste in sfertul accesibil din psihicul tau, dar asta nu ajunge pentru o alegere inspirata, pentru o relatie constienta si implinita.

Informatiile  pe care le detii despre selectia partenerului de viata nu se gasesc in fisierele tale constiente, ci in sertarele inconstiente care pot fi accesate doar in limbajul si universul simbolic, si-anume, in vise, meditatii, respiratii profunde, ceremonii cu plante sacre, etc. Faci tu asta? Tii un jurnal cu visele tale? Te prezinti cu jurnalul saptamana de saptamana la analist ca sa le descifrati si integrati in constient? Aha…asa ziceam si eu. N-ai cum sa cunosti necunoscutul prin logica si ratiune. Niciodata!

Asta este motivul pentru care relatia ta este atat de diferita de relatia mitica pe care o ai cu panteonul de zei din imaginatia ta. Asta este motivul pentru care esti atat de nefericita si neimplinita in relatie. Asta este motivul pentru care nu evoluezi. Asta este motivul pentru care pleci de langa zmeu ca sa gasesti un zeu, si totusi nu faci decat sa gasesti un alt Ion, dar cu o alta palarie.

Te regasesti in fata aceleiasi dileme. Unde naiba gresesc? De ce relatiile mele arata la fel? Cum am acces la resursele ascunse? Cum extrag de acolo harta inconstienta a barbatului ca sa o modific cat mai repede pentru ca m-am saturat de alegeri nepotrivite.

Uite ce-mi scrie o clienta desteapta si intuitiva, asa cum, de fapt, sunt toate femeile. Poate fi un raspuns si la problema ta.

”Cum pot sti daca ceea ce ma tine legată sufletește încă de partenerul meu (atat de incompatibil cu firea mea), atracția fizica si sufleteasca incontestabila sau o nevoie subconștientă de a avea un partener dupa tiparul tatălui meu (indisponibil emoțional)?”

Pam, pam! Ai primit raspuns la intrebare? Iti sare in ochi? Pe mine ma orbeste! Clienta noastra desteapta si intuitiva simte bine. Tu ce zici, alegerea ei reflecta o compatibilitate intre ea si Ion sau intre ea si tatal ei?

Intelegi cata valoare are profilul barbatului perfect pe care l-ai intocmit acum 10 ani?

Ala in care Ion e perfect, destept, potent pana la cer, bogat, frumos, afectuos si maestru Zen. ZERO!

Alegerea partenerului de viata se loveste mereu de experienta pe care ai trait-o cu prima ta iubire, tata. A fost o iubire implinita sau una care nu s-a implinit niciodata? Daca experienta pe care ai avut-o cu tatal tau este una negativa si dureroasa, poti intui ce fel de barbat vei alege pentru o relatie, indisponibil emotional, absent, fugar, las si demisionar, ca intr-un final sa spui ”Am stiut eu, totul e in zadar. Viata mea nu se va schimba niciodata in bine.”

Iar cu aceste neinspirate concluzii vei ridica un zid si mai puternic intre tine si barbati, in spatele caruia te vei incinge cu si mai multe convingeri, judecati si opinii indiscutabile ca intr-un final nimeni sa nu se mai poata apropia de tine, Printesa ascunsa-n turnul de fildes.

Preferi sa te izolezi de viata, de relatii umane, de iubirea pentru Ion decat sa-ti pui in discutie convingerile ”sacre” sau sa te confrunti cu coconul tau de ganduri iluzorii si judecati aspre.

Zilnic sunt alaturi de o femeie care isi plange durerea, frustrarea si neimplinirea in cuplu. Zi de zi! Stiu ce vorbesc. Iluziile si fantasmele unei femei sunt greu de combatut. Ea stie!

Hai sa mergem mai departe cu raspunsul la intrebarea prieteni noastre de la Stilul Tau.

”Cum pot face diferența intre nevoile mele ascunse si chimia dintre noi care pare sa ne aducă tot mereu împreuna deși ne facem sa suferim de cand ne-am cunoscut (3 ani in urma)?”

Zici ca-s intrebarile noastre. E tare amuzant sa te afli in mintea unei femei, asa-i? Gandim la fel, simtim la fel, iubim la fel de gresit. :-)))

Bun! Acum ca am savurat o portie grozava de ras, sa trecem la treaba! Sa deblocam niste solutii la dilemele noastre existentiale. Ion sau Brad Pitt? 🙂 Promit ca ma opresc aici. Gata, gata, sunt serioasa.

Daca ai citit povestea mea de dragoste de mai sus, poti foarte frumos observa ca am fost maritata cu un Print in armura stralucitoare de care m-am despartit.

De ce? Din aceleasi motive pentru care si tu te desparti. Simti ca meriti mai mult si pleci. Dar, ceea ce nu iei in considerare este ca pleci la fel, cu aceeasi harta interioara nedescifrata, cu aceleasi conceptii invechite despre relatii, si cu aceleasi rezistente colosale la schimbare.

Deci, ce crezi ca realizezi daca te desparti de Ion? Iti spun eu care-s experta-n despartiri. Nimic valoros. Doar repeti suferinta alaturi de-un alt om, lipsit de puterea de-a vindeca rana produsa de tatal tau.

Primul pas terapeutic este sa recunosti fata de tine insati ca pastrezi in suflet o imagine negativa despre barbati. Poti sa faci asta? Poti sa nu te mai prefaci ca tatal tau e Superman? Poti sa nu-ti mai ascunzi lacrimile sub eyeliner si mascara? Excelent.

Iti recomand un terapeut! Iti recomand sa plangi! Iti recomand sa-ti deschizi ranile ascunse si sa recunosti ca n-ai incredere in barbati, asa cum nu ai avut incredere in bratele tatal tau.

Nu mai mima fericirea! Plangi! Ia-o razna! Cazi! Nu mai poza in super femeia care se vindeca in trei zile dupa despartire! Eu am fost o astfel de femeie si reusitele mele nu sunt din acele vremuri, ci din timpurile noastre, cand mi-am permis sa-mi simt durerea. Sa ma prabusesc. Un tip mai destept ca mine, Lowen spunea ca, cine nu poate sa cada, nu poate nici sa se ridice, asadar, preda-te cu incredere in mainile unui terapeut care sa te ajute sa-ti reactualizezi informatiile, imaginile si posibilitatile ascunse insasi fata de tine insati.

Eu lucrez zilnic cu femei ranite din ”dragoste” si stiu de ce relatia de cuplu nu evolueaza. Daca ai fi intr-adevar sincera cu tine, ai recunoste motivul comun al despartirilor tale. Te desparti exact in acelasi punct crucial. Poti sa-l vezi? Poti sa vezi ce se afla pe buzele tale cand trantesti usa dupa tine?

Stim amandoua prea bine ca plecam ca sa nu ne confruntam cu ranile nevindecate. Cu schimbarea noastra. Preferam sa schimbam parteneri in loc sa ne schimbam pe noi insine. Cautam ceva mai usor, mai simplu, mai putin dureros, chiar daca-i mai superficial, si-n secret visam la intalnirea mitica cu sufletul pereche. Astea-s realizarile noastre de ”adult”.

Indiferent cati parteneri schimbi, rana ramane nevindecata si relatia nu te va implini niciodata. Rana e in inima ta. Degeaba iesi pe usa spre o noua realitate, un nou barbat, o noua relatie daca tu inca sangerezi dupa prima ta poveste de dragoste neimplinita. Stiu, doare! De asta iti recomand sa tii pe cineva de mana in aceasta calatorie de vindecare.

Eu sunt alaturi de tine!

Ne auzim saptamana viitoare cu al doilea pas terapeutic.

Fii cu ochii pe email.

P.S. Am o intrebare pentru tine. Viziunea ta asupra relatiei este izvor de fericire sau nefericire?

Raspunsul tau ma ajuta sa te ajut. Te astept mai jos cu comment-ul tau pentru a te purta mai departe in aceasta superba calatorie de autocunoastere si dezvoltare interioara. Iti multumesc! (in avans)

Cu iubire si incredere infinita in tine,

Andreea

Stilul Tau Pentru femeia care merita Stilul Tau Stilul Tau Default
  • Madon Maria

    Dar cum sa pot descifra visele mele, daca eu uit a 2 a zi dimineata ce am visat? Sau daca am visat ceva , imi aduc aminte vag…

    • AndreeaPapp

      Noteaza imediat ce te trezesti orice amintire a visului, orice simbol, iar cu timpul vei memora, iar apoi integra tot mai multe elemente ale visului.

      • Madon Maria

        Si as putea cauta pe internet semnificatiiile nu ? sau carti de simbolistica

        • AndreeaPapp

          Cel mai bine ar fi sa le notezi si sa le discuti impreuna cu un terapeut. Face parte din procesul tau de autocunoastere si crestere.

          • Madon Maria

            Singur nu prea te poti descurca, sau le intelege , bine, am inteles, o sa caut pe cineva

          • AndreeaPapp

            Da, asa este! Ai nevoie de cineva alaturi care sa te ajute cu intrebarile potrivite.

          • Madon Maria

            Andreea, schimbul de atatsament se poate schimba? Adica daca tu esti evitant, se poate sa l schimbi in securizant, ?

    • Pop Mihai

      În primul și-n primul rând ( scuze că mă bag),dar nu văd să fie vorba (doar) de visele din timpul nopții (deși acestea descriu cel mai bine aspectul subconștientului,dar nu îl definesc niciodată),ci despre visele ,,cu ochii deschiși” din timpul zilei pare a fi vorba. Care nu ne sunt de mare folos (sunt și ele un ghid al vieții noastre,dacă și numai dacă sunt autentice,fapt care este foarte puțin probabil),și pe care trebuie să le părăsim când vine vorba de relații și de Iubire,și să acceptăm realitatea.

      Să acceptăm realitatea că un bărbat (sau o femeie) nu ne poate oferi mai mult decât îi permitem noi,sau mai degrabă,decât ne oferim noi nouă înșine. Punct!

      Și dacă eu (noi,fiecare!) îmi ofer mie însumi tot ce am nevoie și tot ce vreau de la viață,ce nevoie să mai am de partener/ă?

      În momentul în care nevoia de partener este eliminată (nu suprimată,fiindcă ne facem noi numai necazuri astfel!),corpul nostru subtil se deschide spre tot ce ne oferă viața.

      Dacă ne deschidem în clipa când conștientizăm aceasta și noi spre el și spre tot ce ne înconjoară (adică spre relația în care suntem deja),și începem să cultivăm Iubire și s-o oferim necondiționat (mai ales soțului,care ne înțelege în felul său caracteristic,chiar și când avem impresia că nu ne înțelege deloc,preferabil e să-i facem în ciudă acelei impresii),procedând astfel,Iubirea se va întoarce înzecit la noi,poate sub alte forme decât ne-am aștepta.

      Deci,soluția pentru dumneavoastră o văd astfel: 1) acceptarea realității faptului că n-am coborât din stele,ci trebuie să ne ,,înălțăm acolo”,că iubire perfectă,afecțiune perfectă NU EXISTĂ,deoarece nu există încă bărbat perfect sau femeie perfectă,și nici nu va exista niciodată în acest sistem,deci totul (chiar și bărbatul sau femeia alături de care locuim) sunt imperfecți și cu decizia și personalitatea schimbătoare,că nimic,dar absolut nimic nu e ,,bătut în cuie” pe acest Pământ,și că trebuie să acceptăm că omul sau femeia cu care suntem e persoana pe care am întâlnit-o în ,,trenul vieții” și pe care am acceptat-o la un moment dat ca partener/parteneră de drum în viață – nimic mai mult,nimic mai puțin-,iar dacă se ajunge la cumplita despărțire – posibilă oricând,dar numai din cauza noastră-avem 100% șanse de a rămâne singuri pe tot parcursul vieții – ceea ce nu e de dorit pentru nimeni.

      2) Cultivarea unei relații de durată cu noi înșine-cea mai importantă și mai palpitantă relație,unica relație 100% adevărată de fapt.

      3) Cultivarea unei relații apropiate cu natura,cu mediul încunjurător psiho-trofic care ne înconjoară: râuri,munți,câmpii,pomi (mai ales înfloriți,etc.),cu tot ce există și cu tot ce mișcă în lumea asta în afară de noi și de alți oameni.

      4) Capacitatea de deschidere (ca o ,,consecință” a relației stabile și frumoase cu natura și cu noi înșine) la tot ce ne oferă viața,nu în calitate de victime (care cuvânt e bine eliminat din viața noastră și din vocabularul nostru),ci în calitate de musafiri ai Universului pe acest Pământ. După cum știm,ca oameni oferim musafirilor noștri care binevoiesc să ne treacă pragul,ce avem noi mai bun ca alimente,băuturi,etc.,o primire aproape regească. Universul procedează la fel,ba chiar mai bine,față de cei ce sunt deschiși față de el și dispuși să-și învețe lecțiile oferite de viață.

  • Veronica Nitu

    Îți mulțumesc. Povestea ta îmi seamă a poveștile din „Femei care iubesc prea mult”. Mulțumesc pentru șansa de a ajunge și mai adânc în mine.

    • AndreeaPapp

      Inseamna ca ai decis sa cobori in profunzimea Fiintei tale. Felicitari!

  • Ungureanu Daniela

    Nu mai stiu ce sa cred. Credeam si eu ca vom trai fericiti pana la adanci batraneti..Am avut o relatie de peste 20 ANI.Doi baieti…22 si 26 ani.Cu bune si mai putin bune.Cu rasete , aventuri. dar si cu tipete ca -n razboiul din 1907. :)Sa dus. De atunci sunt 9 ani si-mi tot pun intrebari… Am constientizat si anumite comportamente la mine pe care le-am copiat si le -am folosit in fosta relatie. Am mai renuntat la ele.M-am apucat de citit. M-am apucat de cursuri.De afirmati. Acum sunt alaturi de un alt barbat ,dar stiu ca undeva in interior ceva nu e cum vreau eu. Sunt momente cand imi apare fostul in ochii. Vreau sa stiu ce se intampla , de fapt?Multumesc Andreea .

    • AndreeaPapp

      Daniela draga, e minunat ca nu mai stii ce sa crezi, poate a venit timpul sa simti, fara sa-ti mai compari prezentul cu trecutul, fostul partener cu barbatul din prezent. Fii cat mai constienta de faptul ca traiesti o noua poveste de dragoste! Da totul aici, pune ce-ai invatat in aplicare! Fii bucuroasa! Asta este tot ceea ce ai, momentul prezent! De ce sa-l irosesti cu regretele din trecutul? Te imbratisez cu drag!

  • Mihaela

    Buna Andreea.Multumesc pentru acest articol. M-am regasit in prezentarea ta. Da, este adevarat ca noi femeile visam la cavaleri pe calul alb si ne dorim sa fim iubite si rasfatate, sa traim acea poveste de dragoste minunata dar sa nu uitam un lucru ca nu numai noi alegem barbatul din viata noasta ci si el ne alege pe noi, sunt doua persoane care aleg. Ma intreb atunci, care dintre noi a facut alegerea gresita, cel care vrea sa plece din relatie, la un moment dat cand considera ca nu mai poate rezista sau cel care se multumeste cu ea asa cum este? Si ea a avut un tata ca model dar si el a avut o mama ca model. Care este baza unei relatii, unei familii? Dupa ce principiu de viata te ghidezi cand intri intr-o relatie? Multi dintre noi nu stim, nu am fost educati sa traim si sa ne construim viata dupa ceea ce simtim.Dupa parerea mea, nu cred ca el sau ea este vinovat intr-o relatie ci amandoi atunci cand nu mai gasesc puterea, intelegerea si dragostea care sa-i mai poata tine impreuna. Daca reusesti sa accepti ca acea relatie nu mai poate continua atunci poate intelegi si unde ai gresit. Cu drag, Mihaela!

    • AndreeaPapp

      Asa este, Mihaela. O relatie te trece prin multe indoieli si transformari, dar mai cred ca o relatie este o mare sansa in zilele noastre, ii putem da directia pe care o vrem fara sa fim constransi din exterior ca relatia sa se potriveasca asteptarilor si canoanelor traditionale, asa cum se intampla in trecut. Acum, suntem liberi sa cream relatia asa cum simtim. Este o mare sansa! Sa profitam ca avem statutul de pionieri! Sa fim niste modele pentru noua generatie! Sa ne cunoastem, sa iubim si sa invatam sa fim cat mai constienti in cuplul nostru. Doamne ajuta!

  • Cami

    Frumos articol.
    M-ar interesa sa stiu cum as putea scapa de prima iubire neîmplinita, cea cu tata … si de toate celelalte care au urmat si care s-au împlinit doar intr-o mica masura si pt putin timp.
    Incerc sa ma vindec si eu citind, mergând la psihoterapeut, dar parca încă mai lipseste ceva. Din cărți si articole mai aflu lucruri noi. Psihoterapeutii lucrează, dar rezolva doar starea actuala, nu si pe cele din trecut, cel putin in cazul meu.
    Acum sunt intr-o relatie toxica, una similară cu poveștile descrise in Femei care iubesc prea mult. Incerc sa scap, dar ceva ma oprește si ma atrage înapoi. Nu stiu de ce nu reusesc si intotdeauna cand sunt aproape de a reuși, eșuez.
    Si cum as putea identifica ce nevoi am ca sa stiu alta data cum sa aleg ?
    Pentru ca de asta sunt constienta: toată reușită tine de alegere … doar ca la vârsta asta nu prea mai ai ce sa alegi … sunt cam toti luați si Ocupați … sau cu probleme …
    Multumesc mult Andreea !

    • AndreeaPapp

      Scumpa mea, ai incredere in psihoterapeutul tau, relatia voastra este cea care vindeca, caramida ce-o puneti impreuna in fiecare sedinta te va ajuta sa iei decizii constiente. Dar, ai rabdare cu tine insati.

    • Pop Mihai

      Avem nevoie permanenta de unica relație adevărată,cu propria noastră persoană. Restul sunt doar lecții.

      Eu în relații nu mai cred,le consider fantasme. Iar în fantasme lucrurile scapă mereu de sub control,pentru că sunt,ca și relațiile,imprevizibile.

      Am început de 2 ani să mă concentrez la cea mai importanta relație,unica posibilă din viața mea: și anume,relația cu mine însumi.

      Acum nu mai aștept nimic din afară,îmi construiesc eu ce pot,nu mai am nici-un gând la viitor,îmi trăiesc prezentul,nu mai risc intrarea în ,,relații”,cred că mi-am învățat lecția: acceptarea suferinței,ca material de disciplină,cultivarea personalității,păstrarea iubirii doar pentru propria persoană,atingerea fericirii prin propriile forțe,cultivarea unei relații cu Natura,cu Universul,cu lucrurile superioare,care oferă și primesc Iubire adevărată,nu sunt ocupate cu altceva sau cu altcineva.

      Nu mai cred nici în jurământul femeii,fiincă am văzut femei care au jurat cu soții lor la altar,iar după ora 24 (!) i-au părăsit ( ceea ce e absolut firesc).

  • AndreeaPapp

    Suntem mereu in constructie si evolutie, iar asta este un lucru minunat!

  • Antoaneta

    O relație ar trebui sa fie izvor de fericire, desi e un cuvant putin cam ambiguu pentru multi dintre noi, cred (mai ales pentru barbati). Da, imi permit sa cred si sa vad ca multi dintre ei n-au gasit fericirea, asa cum multe dintre noi am facut la fel. Fericirea vine din a dărui iubire si mai ales a simti iubire neconditionata, macar acolo cat poti tu sa dai. Sa fii atent cu si la nevoile celuilalt dar in acelasi timp si la ale tale si dintr-o buna comunicare cu celalalt. Cam de aici ar veni fericirea intr o relație, bineinteles si din satisfacerea acelor nevoi pe care le are fiecare. Sau cat mai multe nevoi. Ia zi Andreea, ☺ am ceva dreptate? Iti multumesc din suflet pentru ceea xe faci pt noi, dar ce bine ar fi daca ne am ridica la nivelul nostru 🙂 :)) adica la propriile noastre sau ale mele teorii si credinte!..

  • Mihaela

    Ei, da!
    Ce ne facem daca relatia cu tata a fost perfecta si constructiva? Daca a fost barbatul care te-a sustinut sa iti vezi drumul in viata si in cariera?
    Ne intelegeam perfect, ne simteam unul pe celalale si eram chiar telepati.
    Tata avea insa un singur cusur: era vulcanic si de aceea se enerva repede, cautam contraargumente si asa ajungeam sa ne certam. Punea punct discutiilor si moralei doar cand ma podideau lacrimile de nervi. Acela era momentul cand ma lua in brate, ma mangaia si ma alinta dandu-si seama cat de intransigent a fost cu mine.
    Urma invariabil replica: „Tu esti fata mea cea puternica si desteapta si numai in felul asta sunt convins ca te pot cali pentru obstacolele vietii!”
    Si a avut dreptate, multa dreptate. El m-a facut sa fiu puternica si rezistenta, iar daca am simtit ca nu mai pot sa ma bag intr-un colt si sa plang pana ma descarc de energia negativa dupa care sa ma readun si sa caut solutii.
    Viata m-a impins sa cunosc multi barbati, sa lucrez impreuna cu ei sa invat sa-i manipulez.
    Totul functioneaza asa cum vrei pana simt ei ca le apartii. Atunci relatia se schimba cameleonic, dar nicidecum intr-un sens bun.
    Am cunoscut acum 8 ani un barbat cu structura si personalitate identica cu a tatalui meu. Relatia s-a rupt, dar telepatia dintre noi ne readuce periodic impreuna.
    Norocul meu este ca nu este roman si ca astfel imi pot pastra libertatea si independenta!
    Dar in toate relatiile am avut aceeasi problema: barbatul a fost cel care a fugit.

  • Pop Mihai

    Mai bine singur,cel puțin îmi pot crea ocazia de a fi fericit. Alături de mine. Nu pe ,,cealaltă lume” în mormânt,unde nu mai exist niciodată,ci aici pe Pământ,în timpul rămas pentru a cunoaște desăvârșirea,amorul,fericirea,Iubirea,siguranța,sinceritatea.

    Pe care mi le pot oferi chiar eu.

    Fiindcă viața îmi oferă doar două lucruri: suferință,ca materie de învățământ,și spațiu pentru dezvoltare.

    Ca să înțeleg că doar eu îmi pot oferi mie cea mai minunată și mai desăvârșită relație,unica relație sănătoasă și ziditoare de fapt,relația cu mine însumi. În care cel puțin nu poate exista despărțire.