Femei din toata tara lasati iubirea pe rafturi daca nu sunteti pregatite sa iubiti. Folositi un termen pe care nu-l cunoasteti si de asta suferiti. Nu exista alta explicatie pentru ceea ce traiti alaturi de cel pe care-l “iubiti”. Cum indraznesc iarasi sa vorbesc in numele vostru?
Povestea unei inimi ranite in cautarea unei relatii implinite. Citeste si mediteaza.
M-am nascut intr-o familie cu putini membri, nu prea m-am bucurat de incurajari si mangaieri. Am invatat multe despre tacere si putine despre iubire. M-am impotmolit in ganduri, sentimente si suferinte. Nu prea m-am laudat cu ce am trait de mica.
In schimb am invatat sa par o fetita fericita. Lumea chiar credea ca am fost bine hranita.
M-am imbracat frumos, m-am purtat discret si am pasit cu teama in san prin viata.
Intotdeauna m-am temut ca o sa vina ziua in care cineva va afla cat am fost de ranita.
Dar niciodata n-am gandit ca voi fi chiar eu cea care v-a dezvalui lumii durerile inimii.
Am dezvoltat in timp numeroase mecanisme de aparare si m-am ascuns sub numeroase si frumoase masti sociale. La intrebarea incomoda despre viata din copilarie raspundeam cu pasaje din carti, niciodata cu adevarul dureros. Arta de a trai se invata in timp si ranile se ascund sub multe farduri. Cunosti si tu fete care se ascund sambata seara sub gene bogate si frumos decorate?
Eu intalnesc si la sala o fata care nu se lipseste de tocuri si farduri. Ce sa faci intr-o sala de sport cu atatea pensule si ondulatoare? Acolo ridici de greutati ca sa transpiri, sa arzi calorii. “Nu-mi permit sa-mi dau jos masca, s-ar putea sa pierd priviri si prieteni dragi.”
“Nu ma atinge, nu ma simt bine.” Si cand te gandesti ca piealea este organul iubirii…
“Ma simt inconfortabil cand sunt luata in brate. Cred ca se simte. Nu stiu sa raspund.”
Daca ma gandesc la zilele copilariei imi vine sa plang. N-am amintiri de povestit.
De multe ori fugeam de la conversatii in care se astepta de la mine sa povestesc intamplari haioase sau emotionante. M-am simtit de multe ori singura in mijlocul multimii si al veseliei. Amintirile din copilarie imi provoaca nelinisti, anxietate, disconfort.
E normal ce simt? Bineinteles ca e gresit ce simt. Am fost un copil lipsit de iubire si afectiune. Am crescut nefiresc si m-am straduit sa maschez cat de bine am putut abandonul si respingerea.
De ce-mi ceri acum sa-mi dau mastile jos? Ca sa sufar din nou?
La ce ma ajuta sa vorbesc despre copilaria mea trista?
La vindecare, cunosc vorbele psihoterapeutice. M-am familiarizat cu materialele de specialitate. M-au ajutat, dar nu m-au vindecat. As vrea sa existe o pastila care sa stearga din memoria mea evenimentele dureroase si traumatizante, asa cum cele frumoase au fost inghitite de traumele trecute.
De ce ranile se deschid exact atunci cand vrei sa-ti construiesti o familie a ta, o viata?
De ce nu apar la inceputul vietii cand esti plin de putere si energie?
M-am saturat sa inteleg pe toata lumea fiindca eu n-am fost bagat in seama de mica.
Acord prea multa atentie si cer prea multa iubire de la un om care n-are nicio legatura cu suferinta traita in copilarie. Imi storc partenerii de confirmari si dovezi de iubire, le smulg contracte de fidelitate si le impun prezenta 24/24 la domiciliu. Am noroc ca arat bine, altfel m-as sinucide cand ar trage usa dupa ei. Barbatii raman fiindca sunt fascinati de pofta mea de viata, de entuziasmul contagios, dar ei nu stiu ca daca m-as opri din vorbit s-ar putea sa incep sa plang mult timp de acum incolo. Vorbesc ca sa maschez ce tin in mine de atata timp. Nu-mi permit sa fiu trista. Sa ma arat asa cum sunt. Sa-mi deschid inima ranita si peticita. E dureros si periculos. Nu-i un stil de viata pentru mine. Raman sub masti, unghii rosii si gene false. Cunosti si tu cate ceva despre femeia din poveste?
Mi-e teama ca si-o simpla melancolie ar putea scoate la suprafata monstrii din subterana.
Din aceasta vulnerabilitate mi-am construit o fatada de artista, de femeie fatala. Si ei saracii, barbatii din viata mea nu si-au dat seama ca in spatele acestei masti se afla o fetita inspaimantata…de iubire si de viata. Cine se regaseste in aceasta poveste de viata?
De ce n-ai inca o relatie stabila si implinita?
Pentru ca gandesti, de asta esti nemaritata, singura si inspaimantata.
Te uiti pe geam si vezi apucaturile masculine de-a confectiona povesti de amor si numere de telefon si tu nu vrei sa faci parte din acea categorie, tu vrei o poveste de iubire cu happy-end. Dar cum s-o traiesti daca esti terorizata de gandul ca vei fi folosita si abandonata inca o data asa cum ti s-a intamplat in copilarie?
Adevarat ca, barbatii sunt tot mai putin predispusi sa-si ia angajamente de la primele intalniri, dar asta nu-i scuteste de casatorii. Se plictisesc si ei de aventuri si relatii paralele.
Te-as intreba care-i imaginea ta despre barbati?
Aceasta intrebare te ajuta sa-ti dai seama de caracteristicile care te-au influentat cel mai mult de la nastere pana la maturitate. Creierul inregistreaza totul despre persoana care ti-a marcat tineretea. Despre cine-i vorba? Mama, tata, bona, matusa, fratele, sora?
Dupa ce rememorezi evenimentele marcante de viata ai sa-ti dai seama care-i imaginea inconstienta a sexului opus pe care te incapatanezi s-o atragi in viata ta. Adevarat?
Dragostea romantica este o creatie a mintii inconstiente, nicidecum o binecuvantare sau o loterie. Atragi exact ceea ce ai adunat in mintea ta inconstienta. Iluzii si asteptari infantile?
Printr-un proces de selectie simplu si banal tu alegi exact acel barbat care seamana cu persoana care ti-a purtat de grija cand erai mica. Corect? Nu ti-a purtat de grija? Si mai bine. Inseamna ca ti-e mai usor sa recunosti si sa accepti alegerile proaste si toxice ce le-ai facut in iubire. 
N-ai sesizat ca unele cupluri isi petrec intreaga casnicie de parca ar fi niste straini?
Ei nu pot sa traiasca cu partenerul ales dar nici fara el. Mai bine traiesc o iubire proasta decat o viata traita in singuratate. Si lucrurile se complica cand iubirea romantica se stinge. Atunci intra in scena lupta pentru putere. Tensiunea se instaleaza si frustrarea creste cu fiecare seara in care lipsa mangaierilor si-a scrisorilor de dragoste dispare.
In schimb avem mai multe meciuri de fotbal, iesiri cu baietii, deplasari si sedinte tarzii.
Asta este inceputul sfarsitului sau a unei vieti duse in minciuna si infidelitate.
Si mergem mai departe, la acuze si reprosuri, la manipulari si amenintari si scene de gelozie. Lucrurile se complica pentru cei care si-au intemeiat deja o familie. Depresia isi face loc in acest cuib si realitatea dureroasa te condamna sa-ti ineci amarul in mancare si spalat vase. Si fara sa-ti dai seama ajungi sa uiti ca ai avut vreodata idealuri in viata.
“Mariajul este singurul razboi in care dormi in pat cu dusmanul.”
Dar noi nu stim sa analizam un aforism decat din prisma creativitatii autorului, cand de fapt, este atat de limpede ca tu n-ai trecut peste problemele nerezolvate in copilarie si astfel ti-ai ales un barbat pe care sa proiectezi trasaturile parintilor tai. Greu de inteles?
Vidul copilariei tale continua in pat cu “dusmanul” fiindca tu nu vrei sa-ti rezolvi conflictele si traumele trecute. Decat sa treci printr-un proces de transformare interioara tu cauti un barbat care sa te scape de singuratate si suferinte. Si tocmai aceasta alegere te condamna sa retraiesti drama copilariei tale la bratul acelui barbat care avea sa fie salvarea ta. Este intr-adevar o realitate dureroasa si nu ma astept s-o imbratisezi cu bratele deschise, dar sper sa te uiti putin in urma si sa vezi ca tiparul barbatului pe care l-ai ales seamana puternic cu personajul care ti-a purtat de grija pe cand erai doar un copil.
Acum intelegi de ce alegi un barbat in favoarea altuia?
Fiindca singuratatea nu este un bun somnifer.
Fiindca viata ta este stearsa si fara sens.
………………………………………………………..
Fiindca am o imagine negativa despre barbati.
Fiindca nu ma despart de trecut desi vreau o viata noua.
……………………………………………………………………………..
Completeaza tu lista si vezi ce afli despre modelul tau preferat de barbat.
Toate bune si frumoase pana ce ne apropiem de frumoasa varsta de 35 de ani. Eu am vazut la mine si la femeile care s-au deschis cu incredere si sinceritate in fata mea ca panica se instaleaza cand ceasul biologic suna la ora exacta si anunta atrofierea ovarelor.
Urgenta dorinta de-a avea un copil este prima pe lista. A doua este dorinta unui partener pe masura, dupa care urmeaza dorinta de a intemeia un camin, o familie cu un tata responsabil, purtator de gene bune si cu un statut social care sa ne permita linistea financiara. Pot fi dorintele astea imbracate de un suflet-pereche? Ar fi ideal…:-)
Si de ce dai numai peste ticalosi si barbati indisponibili emotional?
Poate pentru ca mama ta a urat barbatii si ti-a transmis si tie acest nobil sentiment?
Inconstientul tau pastreaza amintirile din copilarie si te indeamna sa retraiesti clipe si momente de nefericire alaturi de barbatul pe care l-ai ales de iubit, amant, sot.
Ai inteles cine creeaza mediul nesanatos in care traiesti?
Hai sa ne ingrijim de interiorul nostru, in sensul autocunoasterii profunde a propriilor dezacorduri, contradictii, conflicte, a propriilor temeri sau sentimente de inferioritate, vina si rusine inainte de a intra intr-o relatie de cuplu. Ce zici?
Libertatea de a alege vine doar din autocunoastere. Daca vrei sa alegi bine incepe caatoria conjugala cu tine si inscrie-te la un salon de infrumusetare a sufletului tau.
Daca cauti iubirea ce n-ai avut-o in familie, acasa, inseamna ca e timpul sa stai fata in fata cu tine si sa-ti recunosti “pacatele” daca vrei sa te vindeci si sa alegi bine.
Viata merge inainte, adevarul se schimba. Asta este viata. Ce acum ti se pare cel mai important si adevarat lucru in viata, mai tarziu ti se pare lipsit de valoare si fals.
Adevarul de ieri, e minciuna de azi.
Si eu pana nu demult am adunat trofee si am ingenuncheat barbati. Am cucerit inimi si i-am injunghiat din teama de a nu fi ranita si pentru a-mi confirma profetiile:
“Nu exista iubire neconditionata!” “
“Barbatii te lasa cand mai putin te astepti.”
“Toti sunt niste lasi care mor inaintea mortii lor”, cum spunea Shakespeare.
Si dupa ce am stat fata in fata cu teama de abandon si am plans peste amintirile mele dureroase am atras in viata mea exact acel barbat de care aveam nevoie.
Si asa am incetat sa mai caut barbatul potrivit. Si el a venit tocmai fiindca eu eram pregatita de-o mare iubire. Acum, eu eram persoana potrivita pentru iubire.
Intelegi diferenta, draga mea prietena?
Nu trebuie sa cauti, sa lupti, sa implori barbatul sa intre in viata ta, trebuie sa-i comunici Universului ca esti pregatita de-o mare iubire si ca ti-ai incheiat socotelile cu trecutul traumatizant. Intelegi ca fericirea se situeaza deasupra hazardului? Trebuie sa alegi inteligent si sa devii constienta de cele traite pana azi.
Acum te invit sa scrii pe o bucata de hartie, care primeste tot ce scrii, fara sa te critice ori judece ceea ce nu ai spus nimanui pana acum, secretul tau profund.
Dezvaluie cele mai rusinoase experiente traite, pot fi ele abuzuri emotionale, sexuale, infidelitati, santaj si manipulari, scrie tot ce ai facut in viata si de care te rusinezi profund. Numai cand te vei scapa de acest secret vei fi libera sa traiesti la potentialul tau nelimitat, pana atunci vei fi captiva unui stil de viata marunt si trist.
Secretul tau iti mananca resursele si energia viatala. Scapa-te de el chiar acum.
Dupa ce inchei acest exercitiu arde trecutul, vinovatia si rusinea odata cu scrisoarea. Iti doresc momente intime si sincere cu tine si ne auzim curand.
Si nu uita ca, dragostea este vesnica atata timp cat dureaza.
Si vesnicia depinde de noi.
Iti doresc succese si multa iubire!
Hmmm... sunt de acord cu ce ai scris, dar nu se aplica si la situatia mea. Nu chiar. Si eu am crescut fara dragostea unui tata, insa am trait o mare iubire..aproape 4 ani de zile. Acuma s-a stins. De fapt, s-a stins de mult insa am ales sa fiu auto-distructiva..si m-am agatat mult timp de ce a fost si nu mai e. El la fel, caci nu am fost singura in post-relatia asta toxica si nociva... Acuma e gata de-a dreptul..insa cu toate astea inca mi-e dor de el uneori..si nu pt ca il mai iubesc la fel ca inainte, ci pentru ca mi-e dor de cineva, mi-e dor sa am cu altcineva ce am avut cu el..sau chiar mai mult. Nu pot trece peste trauma asta, nu peste cea din copilarie. El m-a ajutat sa trec peste aia din copilarie si sunt foarte increzatoare si optimista in acest sens..dar cine ma va ajuta sa trec de trauma si durerea ce mi-a pricinuit-o el?... (si eu lui, ca amandoi am suferit..si nici el nu cred ca a trecut peste, dar nu asta e important)
Nu ti-am raspuns fiindca ma gandeam la ce te-ar putea ajuta sa treci peste aceasta durere. So totusi cred ca dificultatea de-a trece peste o relatie ne duce in conflict.
Vreau o viata noua, dar nu ma desprind de trecut, intelegi ce faci tu?
Filozofia nu te ajuta acum, cauta strategii de vindecare , draga mea.
Bineinteles ca nu exista o reteta pentru a uita, reusi sau vindeca rani dar sigur stii ce-ti face bine acum ca s atreci peste aceasta suferinta pe acre o intretii singura.
Sa stii ca exista barbati frumosi si iubitori afara care te-asteapta sa-i intalnesti.
De tine depinde vindecarea! Succes!
Afisez mereu acceasi masca: femeia fericita, sigura pe ea, independenta si sper ca intr-o buna zi lucrurile sa fie asa cum le pictez eu cu greu in fiecare zi...Ma bucur pentru tine Andreea. Iti doresc sa ai parte de toata fericirea pentru ca o meriti!
Iris, acum stii ca drumul pe acre mergi n-are o inima si te poti intoarce ca sa traiesti asa cum simti, as acum esti si doresti sa fii iubita! Te imbratisez cu drag, Andreea
FELICITARI draga ANDREEA!
Multumesc si multa iubire iti doresc, draga mea!
Pe mine acest articol ma tulbura! Toata viata, de mica de cand am inceput sa constientizez ce se intampla in jur si pana in prezent am vazut mama mea suferind in liniste de infidelitatile tatalui meu. Ea e atat de frumoasa, de desteapta, de harnica si cocheta incat nu pot sa inteleg ce naiba cauta taica-miu la altele. La cei 52 de ani ii dai 30 de ani, intre noi fetele ei nu se distinge de frumusetea ei si sper ca o data sa o mostenesc. Problema vine de fapt la mine caci la 30 de ani nu stiu sa intretin o relatie cu un barbat, nu am incredere in ei si ma gandesc fara oprire ca in orice moment poate ca ma inseala. Mi se spune ca incerc sa par prea perfecta, prea autoritara si nu las lucrurile sa imi scape de sub control. Ultimul barbat mi-a spus ca nu ii las timpul sa se desfasoare caci eu deja reactionez si fac lucrurile in avans cand el nici nu a avut timpul sa le gandeasca....la naiba!!! In plus, ma indragostesc numai de barbati in uniforma, in armata, care sunt mereu plecati si reci cand se intorc acasa...la naiba inca o data, tatal meu facea la fel desi nu lucra in armata, era plecat cu zilele si cand se intorcea acasa era mereu nervos si lovea in noi copii caci nu avea rabdare cu noi si dorea liniste....prima data cand am fost inselata, am suferit enorm iar astazi parca nu mai stiu cum sa ma mai comport cu ei, fug imediat cum unul incearca sa se apropie...nu stiu cum sa o mai scot la capat...
Alina, odata constientizat un tipat nu mai ai cum sa-l repeti si eu stiu ca ai inteles ce ai de facut de acum incolo. Deschide-ti inima in fata unui barbat disponibil si prezent.
Te imbratisez cu drag!
Pentru mine este relevant doar finalul articolului.Am crescut intr- o familie normala,tatal meu este cel mai important om pentru mine,este un om bun,inteligent,frumos,asa cum nu au fost barbatii din viata mea.Consider ca sunt un om minunat care are multe de oferit si imi doresc un barbat alaturi de care sa ma bucur de viata si in doi.In momentul asta ma bucur de mine si de fiecare clipa traita.Imi doresc iubire si liniste.Mult succes tuturor!
Mirela, si idealizarea tatalui este un obstacol in calea construirii unei relatii implinite.
Stiu ca nu vin cu vesti bune unde nu exista un echilibru si-o constientizare a ceea ce am trait in raport cu parintele care ne-a ingrijit, dar am incredere ca nu esti in cautarea unei copii fidele, sau a barbatului ideal care sa-i semene tatalui tau.
Iti doresc succese si multa iubire!
Multumesc frumos pentru raspuns ,Andreea!Cu siguranta nu caut copia fidela a tataului meu in barbatul ideal.Nu ma intereseaza catusi de putin sa-i semene. Voiam doar sa subliniez ca am avut o relatie ok cu parintele care m- a ingrijit
. Acum am recitit articolul, si am ajuns la mama mea de care nu am fost nicicand atasata.Stiu ca ma iubeste in felul ei, dar e o fire mai rece , nu m-a tinut niciodata in brate, si nu mi s-a adresat cu "mama". Eu ador sa fiu tinuta in brate, sa ofer si sa primesc mangaiere si alintare. Sa fie oare aici misterul vietii mele singuratice?
te iubesc Andrea! TE IUBESC si u stii asta. Ma scoti din amorteala si zgidaresti multe in sufletele cititoarelor. Nush de unde ai atita verva si seva in toata articolele. U cum iti intretii energia si bunastarea sufletului? Ma intreb daca ai depresii vreodata si cum treci peste ele?
Imi doresc sa te cunosc one day.......dar nush cind va fi caci nu locuiesc in Romania, iar cind am locuit am ratat atelierul de stil:(
Poate intr-un concediu voi avea placerea sa ma delectez la un atelier de stil cu tine.
te cuprind, dear!
Elena, esti minunata si de abia astept sa impartasim povesti de viata.
Pana atunci iti doresc multa iubire si inspiratie in viata!
as vrea si eu un raspuns..ca tare ma simt ratacita
(
Buna Andreea,
Vroiam sa te intreb daca tu faci sedinte de terapie, pe skype. Eu nu stau in Romania si aici am fost la diversi cu care nu m am inteles, sa zicem la nivel vibrational. Sunt constienta de unele greseli insa e greu sa te vindeci singur, mai ales ca literatura de specialitate e vasta iar de aceea exista profesionisti sa apelam la ei.
Astept rapunsul tau.Multumesc.
Ileana, nu m-am apucat de terapie online si nici de individuala, doar ocazional, fiindca eu sunt partizana terapiei de grup si cu asta ma ocup la Atelierul de Stil. cu drag as vrea sa te ajut, daca vrei scrie-mi pe mail, andreea@stilultau.com. Consiliere fac pe mail si daca situatia e "particulara" gasim o usa care sa ne primeasca.
Te imbratisez, Andreea.
Buna Andreea.
.Nu stiu ce ar trebui sa fac ca sa imi vindec aceste rani.
Pot sa zic caci ma regasesc in acest articol
Tatal meu a murit cand aveam 11 luni iar mama nu sa recasatorit ,pot sa zic ca saraca a incercat sa imi ofere si iubirea care imi lipsea din partea tatalui,dar am simtit lipsa foarte tare si pot sa zic ca o simt si acum caci am 24 de ani,nu l-am cunoscut dar imi lipseste iubirea de tata:( iar greseala care o fac in relatia cu un barbat e ca caut afectiunea de tata si simt ca aceasta e problema cea mare la mine.Simt in acelas timp si frica de barbat ,ma sperie foarte tare vocea ridicata de barbat,ma pierd
Andreea vreau sa iti spun cartile tale mau ajutat foarte mult si nu ma despart de ele ,cum simt o problema caut in cele 2 carti solutia la problema si ma incarc de multa energie pozitiva si fortza de a lupta.
Draga mea,
Am incredere in tine ca vei gasi puterea de a crede intr-o iubire matura si profunda. Te imbratisez si sunt fericita sa fiu alaturi de tine, Andreea.
Cu incredere in suflet si in barbati o sa ajungi sa traiesti implinirea in relatiile de iubire.
Acum stii, ca fericirea ta se gaseste inainte de toate in tine si apoi in barbati. La fel functioneaza si increderea.
scris cu inima ...din inima !
oricul imi place, e de calitate
si eu ma regasesc in cuvintele tale:)felicitari!!!
Am citit cu entuziasm o parte din articolele tale,desi inima imi era franta in mii de bucati am reusit sa capat din nou incredere in mine si sa ma adun.Am fost casatorita si am doi copii,casatoria mea a fost un mare esec,adevarata singuratate in doi.Dupa destul timp am descoperit omul in bratele caruia ma simt iubita si fericita,doar ca in sufletul meu a rasarit demonul geloziei,realizez cat de mult gresesc,dar mi-e teama ca il voi pierde ,nevoia lui de libertate ma omoara.Am hotarat sa ne despartim,dar nu am reusit nici unul dintre noi sa depasim momentul,asa ca am hotarat sa mergem impreuna ma departe.Vreau sa stiu doar cum pot sa ii accept libertatea de care imi spune ca are atata nevoie ,cum pot sa scap de gelozia care ma distruge atat pe mine cat si relatia noastra,cum pot sa il pastrez alaturi de noi.
Buna Andreea,
Vreau sa.ti spun ca era o perioda in care iti adoram articolele, le citeam cu un interes enorm si chiar imi luam notite:)). Dar mi.am dat seama ca te contrazici in foarte multe chestiuni si repeti aceleasi fraze si povesti de mult prea multe ori. Imi pare rau ca nu mai gasesc nimic interesant in aceeasi poveste a fetitei necajite pe care, nu cred ca exagerez cand spun, am citit.o de cel putin 5 sau 6 ori pana acum. Si imi pare la fel de rau sa ma gandesc ca singurul motiv pentru care faci chestia asta sunt banii..
abc123
In sfarsit un articol perfect, multumesc.