Eşti pe cale să-ţi ratezi viaţa

Eşti pe cale să-ţi ratezi viaţa

Nu vreau să fiu prea dramatică dar chiar îţi baţi joc de viaţa ta. Te pregăteşti să pici examenul vieţii, ştiai? Îmi spune o clientă Stilul Tău că ei i se pare scump să plătească 200 de lei pentru a participa la Atelierul de Stil.

Scump? Cât plăteşti după fiecare decepţie, dezamăgire, despărţire? O lună de suferinţă, şase, un an? Cât îl plângi pe cel care te-a înlocuit cu o alta? După fiecare dezamăgire cât ai fi în stare să plăteşti ca să nu te mai doară, ca să poţi uita, ca să o poţi lua de la capăt senină şi încrezătoare?

Fiecare palmă de la viaţa te costă luni, ani de suferinţă, ştiai? Sunt sigură că ştii. Nu mă supăr că nu vii la Atelierul de Stil, dar mă doare să văd cum te sabotezi în procesul evoluţiei tale. Mă întreb ce înseamnă scump pentru tine? Dar ieftin? Câţi bani dai pe tine? Cât eşti dispusă să plăteşti? Îţi propun să-mi oferi un preţ pe care l-ai da ca să înveţi cum să devii mai atrăgătoare în plan social, profesional şi relaţional.

Cât crezi că plătim noi pentru specializările noastre? Florina, colega mea plăteşte 2000 EURO practitioner şi master de NLP, dar la un modul învaţă exact ce înveţi tu participând la Atelierul de Stil din oraşul tău. Eu plătesc la fel, ca să mă specializez în hipnoză, sute, mii de euro. Ca să înveţi să-ţi faci afacerea ta şi să nu mai fi sclava nimănui cât ai plăti? 100 de euro? 300? 600? Colegul nostru, Paul Coman, expert în marketing, te învaţă să-ţi faci propria ta afacere în şase luni, cât timp şi bani crezi că ai investi să înveţi pe propria ta piele toate cele ce te învaţă Paul din experienţa sa?

Şi eu fac eforturi să-mi plătesc seminariile, specializările, masterul. Mi-e greu şi mie, dar ştiu în ce investesc: în mine!

Nu mi-am mai cumpărat o poşetă de doi ani de zile, umblu cu aceleaşi cizme, sunt roase, mă crezi? Îmi cumpăr tricouri cu 50 de lei, mă duc la coafor şi manichiură când am bani, în rest mă aranjez singură. Vacanţe, diamante? N-am mai fost într-o vacanţă de foarte mult timp. Când deschid dulapul mă ia cu dureri de cap, m-am săturat să fiu creativă, crede-mă, în schimb, investesc în dezvoltarea mea personală toţi banii, nu fac compromisuri, iau şi bani împrumut ca să particip la specializările care cred eu că-mi aduc maxim de valoare.

Nu te poţi rupe de anumite aspecte ale fiinţei tale, fără ca, mai devreme sau mai târziu, să nu plăteşti scump pentru asta. Dar cine sunt eu să-ţi spun că vei suferi peste un timp? O tânără care se bate cu pumnii în piept că ştie ce-i viaţa? Sau care te învaţă să fii stăpâna vieţii tale? Ştii, eu am trecut pe unde păşeşti tu. Şi eu am aşteptat să mă salveze Făt-Frumos din sărăcie şi sclavie, şi eu am sperat că ce-i al meu e pus deoparte şi-ţi spun azi că, a fost timp irosit, timp pe care nu-l mai recuperezi, timp care nu se mai întoarce. Nu te joci cu timpul, niciodată, draga mea.

Ai văzut cum arată femeile singure la 40 de ani? Dar bărbaţii? Îi vezi la braţul unor june de 20, nu-i aşa? Nu vreau să te forţez să acţionezi, în definitiv, pot şti eu mai bine decât tine ce-ţi place, ce consideri important şi relevant? Niciodată. Dar pot să-ţi spun să nu mai păşeşti pe drumul suferinţei, pe care eu l-am parcurs deja… Care-s şansele tale că la 40 de ani să fii căsătorită, la casa ta şi împlinită? Cine-ţi garantează fidelitatea pe viaţă? O foaie de hârtie? Cine te asigura că firma la care lucrezi nu dă faliment? Tu vezi ce-i afară? Ce-a mai rămas? Să pui mâna pe-un milionar? Wow, întreabă-mă pe mine cum e să te culci cu-n bărbat pentru bani. Nu e tocmai scenariul pe care l-ai visat de mică.

Întreabă o soţie ce simte când bărbatul ei se furişează în pat nespălat şi beat, întreabă o mamă rămasă singură cu un copil ce înseamnă să te legi de bărbat, să crezi că va fi mereu lângă tine. Întreab-o pe mama, vecina, bunica ta ce-nseamnă compromisul, condiţionarea, sclavia. Rămâi în casa părintească fiindcă nu-ţi permiţi mai nimic? Crezi că ai cum să te dezvolţi întreţinută de mama şi tata? Nu în viaţa asta, îţi dau zeci de exemple, toţi sunt nişte handicapaţi din punct de vedere afectiv, nu ştiu să zboare în zare, au aripile frânte. Tot ce am făcut în aceşti ani, a fost să-ţi împărtăşesc din experienţa mea, din ceea ce am trăit, mi-am pus sufletul cu tot ceea ce înseamnă el, pe tavă, am plâns cu tine, ţi-am dat tot ce am avut şi ştiut.

Nu sunt perfectă şi nici nu fac miracole, dar ştiu ce pot eu şi oamenii pe care îi recomand. Paul Coman e unul dintre cei care te poate salva de suferinţă, sclavie, condiţionare, dependenţă, sărăcie, frustrare, obezitate, depresie şi aşa mai departe. Cunosc femei multe, asta-i munca mea, primesc mii de mesaje din toată ţara, chiar şi din străinătate, toate suferă. De ce? Fiindcă n-au o viaţă a lor, o afacere a lor, o pasiune din care să trăiască. Plâng, sunt depresive, supraponderale, sătule de bărbaţii lor infideli sau lipsiţi de gesturi de afecţiune, „pune masa, sclavo”, „taci şi înghite, că eu întreţin familia”. Nu ştiu foarte multe fericite şi pe cele care le ştiu trăiesc cât de cât pe picioarele lor.

Singurele care-mi spun ceva sunt cele care au îndrăznit să ţină cu dinţii de vocaţia, afacerea lor. Numai asta te salvează, nu bărbatul, nici familia, societatea, nici chiar Dumnezeul tău. Nu-ţi spun s-o iei pe drumul meu, să devii obsedată de visul tău, să trăieşti pentru o schimbare-n lume, dar să te asiguri cât de mult poţi, să nu rămâi în urmă. Ştii ce se spune despre femeile de 40 de ani? Ţi-am mai zis… Dar mă repet, o femeie la 40 de ani e ca un pantof refuzat de export. În schimb, un bărbat la 40 de ani e ca o ştiucă plină de încre pe care toată lumea vrea s-o ia acasă.

Cum arată viitorul tău? La braţul lui Făt- Frumos? M-aş bucura să-ţi găseşti jumătatea şi să trăieşti alături de el pe-o insulă până la adânci bătrâneţi. Dar altfel arată viaţa în care trăim. Deschide televizorul, ieşi pe stradă, du-te în tribunale, în spitale, caută să vezi ce-au făcut cei care au aşteptat o minune… Unii sunt schizofreni. Mai cauta tu alţii… Roagă-i să-ţi vorbească despre regrete…

Şi mai avem o categorie care se plâng de tristul lor destin, care pierd vremea, care-şi omoară timpul prin birturi, care se îneacă în droguri şi alcool. Ohh, era să uit de cei care aruncă cu critici şi jigniri în idealiştii care încearcă să facă lumea mai frumoasă prin mişcările lor feministe, cum mi se spune atât de des. „Ce faceţi la Atelierul de Stil, le spălaţi creierii femeilor noastre? Le ajutaţi să devină mai emancipate?” De ce-l ironizezi pe altul? Fiindca-ţi lipseşte ţie curajul să creezi ceva măreţ? Eu ştiu unde am să ajung, eu ştiu că mişcarea Stilul Tău va cuceri ţara asta, şi nu numai, fiindcă pentru asta muncesc zi şi noapte. Eu cred în visul meu, fiindcă-l trăiesc.

Primesc mii de mailuri de la femei care îmi spun că le-am ajutat în momente critice, care îmi mulţumesc pentru că le-am oferit un episod din viaţa mea, care le-a salvat din depresie, disperare, suferinţă. Eu pentru asta trăiesc. Nu găsesc sens în altceva, nu pot trăi doar pentru mine, m-aş plictisi de mine.

Am trăit şi la braţul unui milionar şi la cratiţă, îndrăgostită până peste cap. Vrei să ştii care experienţă mi-a adus fericirea permanentă? Niciuna. Nu există certitudini, garanţii. Doar investiţii inteligente, care nu-s decât în tine. Faci sală? Te întreţii? Te ocupi de fizicul tău? Ştiu, n-ai timp, ai doi copii de crescut şi vase de spălat. Ştiu că munceşti de dimineaţa până seara într-o companie multinaţională, când să mai alergi pe bandă? În kilograme în minus stă iubirea? Bineînţeles că nu. Atunci cum îţi explici că te-a lăsat pentru una mai slabă? Dacă nici în creşterea ta personală nu investeşti timp, încep să mă îngrijorez pentru tine.

Îmi permit să vorbesc despre ce te aşteaptă, fiindcă vorbesc din statistici, nicidecum din nebunia mea de a fi autonomă şi îmbătrâni pe insula mea. Eu trăiesc în mijlocul nebuniei şi al disperării, femeile îmi scriu de dramele lor, tu vezi doar partea frumoasă, începuturile toate-s miere şi parfum de trandafir, tu eşti selectivă, nu te încarci cu disperarea altora, tu refuzi să crezi că Făt-Frumos nu există. Şi mai mult decât atât judeci, critici, pui etichete fără să cunoşti adevărul femeii părăsite, ignorate, înşelate, minţite, bătute, terorizate de bărbaţi şi slujbe. Lucrezi? Perfect! Dar măcar fă ce-ţi place. Trezeşte-te fericită. Nu o faci?

Înseamnă că drumul pe care mergi e blocat de temeri, de ataşamente, care-ţi răpesc anii cei mai frumoşi din viaţă. Nimeni n-o să-ţi aducă fericirea pe tavă şi dacă nici tu nu te ocupi de creşterea ta personală, o să sfârşeşti pe forumul femeilor sătule şi disperate. Eu te aştept şi acolo, dar nu-mi doresc pentru tine asta, ascultă-mă acum şi nu vei regreta. Acţionează şi noi uşi ţi se vor deschide, mergi înspre visurile tale, nu aştepta să ţi le ghicească iubitul, destinul.

Oamenii liberi şi fericiţi, au curaj, au o doză de nebunie în ei, risca să fie blamaţi şi excluşi de societate, aşa cum mi s-a întâmplat şi mie. Oamenii dragi mie m-au făcut nebună, obsedată, iresponsabilă, imatură, visătoare, sălbatică, rea, egoistă, şi mi-au întors spatele când aveam mai multă nevoie de ei. De ce? Pentru că n-am mai fost aceeaşi, am îndrăznit să ies din tipar şi să mă alătur unor nebuni ca mine, care şi-au dat demisia din posturile lor, care au renunţat la vacanţe anuale, plasme, haine scumpe şi măştile sociale. Nu te-am minţit niciodată până acum, nu e un drum uşor, e al naibii de greu, dar merită toată singurătatea şi oboseala din lume.

Să lucrezi la visul tău, la pasiunea ta şi să faci şi mulţi bani din ea? Închide acum ochii, împreună cu mine şi imaginează-te trăind din ce-ţi place ţie cel mai mult să faci.

Acum! Visează, cu ochii închişi sau deschişi, dă-i drumul! Eu am visat şi am câştigat, am ajuns unde am visat, trăiesc din propria mea afacere şi sunt fericită când primesc o pereche de cizme de piele peste genunchi, aşa cum s-a întâmplat azi. Dar nimeni nu-mi poate lua vreodată ce simt în fiecare dimineaţă şi seara, eu nu mai am coşmaruri, depresii, griji, frustrări, obsesii, dureri. Le-am alungat prin curajul de-a o lua pe un drum pe care alţii n-au păşit… Urmează-mă şi succesul social, familial, profesional îl vei dobândi într-un scurt timp.

Eu mi-am făcut o afacere din experienţa mea de viaţă, nu m-a costat nimic, un domeniu, atât. Dar am plătit prin mulţi ani de stat în casă şi învăţat, citit, experimentat pe propria piele, am plătit cu timpul, care nu te iartă. Omul ăsta de care-ţi vorbesc în şase luni te învaţă ceea ce eu am învăţat în şase ani de zile. Vrei s-o iei pe drumul meu? Eşti sigură? Unde ai fost Paul până acum? Acum e rândul tău să virezi şi să cucereşti lumea!

Link spre programul gratuit pentru inceperea unei afaceri a lui Paul Coman aici.

Eu te aştept la Atelierul de Stil din oraşul tău, dacă vrei să afli mai multe despre Secretele unei femei atrăgătoare, ai aici link-ul. Deasemenea, prima mea carte , Stilul tău – pentru femeia care merită, o poţi comanda aici.

Ultimul nostru bootcamp din acest an este pe relaţii de cuplu şi socializare. Înscrie-te aici.

44 comentarii pentru Eşti pe cale să-ţi ratezi viaţa

  1. Nicola Florina 28 octombrie 2010

    Ne vedem la Iasi in 5-6 noiembrie!

    Raspunde
  2. Anca 28 octombrie 2010

    Buna! Nu reusesc sa ma inscriu pentru Bucuresti

    Raspunde
  3. Ana 28 octombrie 2010

    vino la Suceava !dau si 500 de lei
    te pup superbo!

    Raspunde
  4. camelia 28 octombrie 2010

    Mi-ar place tare mult daca ati veni si prin Galati. Poate mai sunt fete pe site din Gl, dornice sa va cunoasca. Stii ce mi-ar place...sa primesc pe langa informatii de psihologie, de care am in primul rand nevoie... si niste sfaturi in materie de look...de la voi sau de la niste specialisti...poate faceti echipa...dupa cum ziceai, pentru o femeie...atat psihicul, cat si fizicul e important. Recunosc ca nu am nici ochiul format...si imi pastrez acelasi stil.

    Raspunde
  5. Magda 28 octombrie 2010

    multumesv andreea ! esti mentorul meu! Datorita tie am reusit sa ies din tipar, sa pun sfarsit unei casnicii esuate , sa pun punct dependentei mele emotionale fata de agresor(ex sot), sa incep o noua viata, sacrificand timpul intre diminetile la facultate si serile si sfarsiturile de saptamana la munca. Stiu ca recompensele trebuie sa apara!
    Iti multumesc ,draga prietena, la cresterea personalitatii mele! Si inca sant in schimbarii, de nu mai ma recunosc, si asta datorita voua , o echipa de succes!

    Raspunde
  6. Marina 28 octombrie 2010

    Problema este urmatoarea, nu trebuie sa fim fixisti sau mai bine zis blocati la o idee oricare ar fi aceea. Este bine sa fim flexibili, sa imbinam in viata noastra multi factori, multe nimicuri, sa nu renuntam la sensibilitatea noastra, la o lacrima daca e cazul, la o pasiune obsesiva daca asa simtim...sa fim noi insine cu bune si rele. Da, multe femei gresesc ca raman acolo, in prapastia nefericirii lor, dar si tu Andreea gresesti cel mai mult, pentru ca ai alta obsesie..cea a femeii fericite in independenta ei....si nu exista draga mea o definitie a fericirii, trebuie sa-ti spun desi stiu prea bine ca esti constienta de asta. Asa ca hai sa admitem ca poate nu avem chef sa dam 200 de lei pe seminaru tau, hai sa admitem ca poate cu 200 de lei ne petrecem un weekend, o mini-vacanta cu o prietena sau cu barbatul iubit, hai sa admitem ca aruncam cei 200 de lei pe initulitatile existentei noastre asa cum le declari tu...dar acele momente ma fac fericta draga mea...eu sunt o iubitoare a oamenilor si a vietii..si nu as renunta niciodata la compania lor sau la vacante..sau la micile bucurii si de ce nu suferinte uneori..caci asa simt ca traiesc...caci nu traiesc pentru obsesia fericirii, traiasc in primul rand pentru mine, pentru a simti ca exist...

    Raspunde
    • Alin 28 octombrie 2010

      Marina, prin ceea ce ai spus esti mai grea decat un urs polar, ai spart gheata!

      Raspunde
    • Alin 28 octombrie 2010

      Marina, prin ceea ce ai spus esti mai grea decat un urs polar, ai spart gheata!

      Raspunde
  7. Topazalbastru 28 octombrie 2010

    Sa inteleg ca tot ce se spune aici are legatura doar cu femeile tinere?...cele de 40 de ani nu mai au nici o sansa daca sunt singure?...e ridicol!

    Raspunde
  8. diana 28 octombrie 2010

    Ti-am dat reply si la e-mail, dar voi scrie si aici. Titlul articolului tau este urat si jignitor. Din ce am dedus eu te simti ofensata ca oamenii nu vor sa "investeasca" in cursurile tale, dar fiecare e liber sa aleaga. Daca tu nu reusesti sa gestionezi niste refuzuri, inseamna ca esti departe de cea care ne spui noua ca esti si ca frustrarile tale sunt mai mari decat ale noastre la un loc. Ce oferi tu impreuna cu gasca ta de amici este mai mult o distractie decat o evolutie spirituala. Primele tale articole mi s-au parut interesate, de-asta m-am si abonat, dar de la un timp te tot repeti si nu aduci nimic nou. Evident ai limitele tale si drumul pana la ajunge unde ti-ai propus e lung. Sugestia mea sincera este sa faci si un curs de gramatica limbii romane. In rest...succes cu visul tau de a umple tara de "stilul tau"...dar cred ca e deja plina.

    Raspunde
    • Cosmin 28 octombrie 2010

      Diana, ce lacat poate sta in fata unei legi a firii? Gramatica este impecabila, daca te referi la estetica semantica, ala este cu totul alt curs. Pe langa gramatica exista si un continut care, dealtfel, contine si un mesaj pentru tine, pentru femei.
      Fiecare vede la altii, nu de putine ori, exact ceea ce ii lipseste lui.

      Raspunde
      • diana 29 octombrie 2010

        Cosmin, citeste articolele anterioare si vei vedea la ce ma refer.

        Raspunde
      • diana 29 octombrie 2010

        Cosmin, citeste articolele anterioare si vei vedea la ce ma refer.

        Raspunde
        • Cosmin 29 octombrie 2010

          Credeam ca te referi la articolul in discutie. :)

          Raspunde
        • dex 06 februarie 2011

          legat de acest sub nu imi spun parerea, fiecare cu perceptia lui. Vreau doar sa precizez ca poate nu toata lumea este la fel de perfectionista in domeniul gramatici, asta nu inseamna ca trb sa ne batem joc de cei ce nu sunt la fel ca noi(si aici ma refer in orice domeniu). Ai multe de invatat ca sa ajungi om.

          Raspunde
  9. ADRIANA 28 octombrie 2010

    Buna. am 36 de ani...si nu mi-e frica ca nu o sa marit...roiesc barbatii garla in jurul meu..., termin casa visurilor mele si ma indrept spre deschiderea afacerii mele, ma simt implinita cu mine si cu viata mea, am trecut prin bune si rele, am avut suisuri si coborisuri si stiu ca o sa mai am, dar merg inainte INSA nici acum nu consider ca stiu destule si ca nu mai am ce invata de la viata sau chiar de la oameni ca si Andreea, Pera , Florina care prin articolele lor m-au ajutat sa ma cunosc mai bine si m-au inflacarat cand mi-a fost greu.Va multumesc si multumesc vietii ca mai exista si astfel de oameni. Cu cei care nu vor sa fie ajutati ...cu forta nu se poate ...si poate inca nu au dat destul cu capul de pragul de sus...le uram succes. E numai adevar in tot ce spui in articol...BRAVO SI SUCCES IN CONTINUARE.

    Raspunde
  10. Theaioan 28 octombrie 2010

    Am renuntat pentru o vreme sa fac comentarii dar citesc in continuare si cu foarte mare ardoare articolele care sint dupa parerea mea , extrordinare!
    Nu ma surprinde faptul sa vad in continuare existenta femei matochiste in societatea in care traim. Cele care sint impotriva articolelelor tale Andrea sint persoane tinere care nu au experimentat ceea ce le oferi tu pe tava. Sau nu au capacitatea sa inteleaga sau sa vada ceea ce incerci tu sa le explici pentru ca probabil nu le-a ajuns cutitul la os. Dupa parerea mea, fericirea exista numai si numai in tine. Tu, esti ceea care trebuie sa inveti cum sa te faci fericita.Tu, esti ceea ce ii comanzi propiului creeier cum vrei sa fii.
    Investitia in propia-ti persoana este un lucru extraordinar. Nu iti doresti sa devii sclava societatii sau a frumosului de linga tine. Dependenta de cineva sau ceva este boala curata. Trateaz-o ... prin a invata sa experimentezi in viata. Nu te lua dupa vechile tiparele standard (mama, bunica,vecina, samd). Intreaba-le pe ele cit de fericite au fost. Invata si ia tot ceea ce a fost bun de la ele dar nu le urma exemplul pentru ca ele au trait intr-o cu totul si cu totul alta societate.
    In concluzie imi place foarte mult setea, forta, sufletul si taria cu care insiri cuvintele pe hirtie. Bravo, Andreea!
    Sa fiti iubite!

    Raspunde
  11. Adina 28 octombrie 2010

    Destul de multe denigrari si sugestionari negative la adresa femeilor in acest articol. Titlul insusi incepe cu o sugestie negativa, si cred ca este valabil mai mult pt. cine l-a gandit, nu mi s-a intamplat niciodata sa am astfel de preziceri negative despre viata mea.
    Si cred ca cele mai frumoase momente le traiesti alaturi de barbatul iubit, si de cei dragi in familie, nu alaturi de colegii de cariera. Iar daca e sa vorbim de crestere si evolutie personala, rezultatele ar trebui sa se vada inclusiv in relatia de cuplu a unei persoane. Iar in ce priveste frazele descurajante adresate femeilor de 40 de ani, te anunt ca implinirea si impacarea sufleteasca nu tine cont de varsta...

    Raspunde
  12. joy_ 28 octombrie 2010

    Mda....inainte citeam cu drag toate articolele tale, insa pe acesta dupa primele 4 paragrafe am descis sa nu-mi mai pierd timpul citindu-l. Imi pare rau ca nu a fost pe masura asteptarilor, incearca sa nu mai judeci pe toata lumea atunci cand auzi ceva ce nu-ti convine tie, sa stii ca si sinceritatea e o calitate de apreciat si nu toti trebuie sa vada lucrurile in acelasi fel. Altfel ar fi o mare monotonie in lumea asta... Si dezvoltarea personala si profesionala nu trebuie facuta neaparat cu bani pt ca nu totul se reduce la bani. Exista multe persoane care au pornit de jos si au ajuns foarte departe fara sa aiba de unde investi in ei insisi. Cea mai importanta resursa a omului va ramane intotdeauna timpul ;)

    Raspunde
  13. iramena 29 octombrie 2010

    sa iteleg ca te adresezi persoanelor de...18 ani...maxim...cat?

    sa inteleg va se termina viata la 40 de ani?

    sa inteleg ca ai o credinta limitativa ca omul traieste panala...cat?

    sa inteleg ca te poti bucura de viata numai la 20 de ani...maxim 30 de ani?


    draga mea...te anunt ceva ...ce sti deaj...viata este o calatorie...si daca sti sa te bucuri de ea...te simti implinit si dupa 40 de ani...

    pacat!!!

    m-ai ai de invat multe!!!

    Raspunde
  14. iramena 29 octombrie 2010

    sa iteleg ca te adresezi persoanelor de...18 ani...maxim...cat?

    sa inteleg va se termina viata la 40 de ani?

    sa inteleg ca ai o credinta limitativa ca omul traieste panala...cat?

    sa inteleg ca te poti bucura de viata numai la 20 de ani...maxim 30 de ani?


    draga mea...te anunt ceva ...ce sti deaj...viata este o calatorie...si daca sti sa te bucuri de ea...te simti implinit si dupa 40 de ani...

    pacat!!!

    m-ai ai de invat multe!!!

    Raspunde
  15. Alexandra V. 29 octombrie 2010

    Sunt de acord cu multe dintre comentariile de mai jos. Acest articol este deranjant. E un "iti vei rata viata, daca nu ma urmezi si nu vii la workshop-urile mele". Poate nu asta ai avut in minte, dar asta a iesit. Nu poti pune boticul, Andreea, pentru simplu fapt ca auzi ce nu-ti place. Unora li se pare mult 200 RON pentru 6-8 ore, nu inteleg semnificatia acelor ore si poate ca nici nu au disponibilitatea sa o inteleaga. Evident ca tu ai da atatia bani pe workshop-ul tau, doar e al tau :) . Pe mine ma intereseaza calitatea lui si calitatea informatiilor pe care ni le vei transmite. In functie de asta vorbim daca merita banii sau nu. Si nu ne poti convinge sa participam decat prin articole online de maxima calitate. Cel de fata nu este.

    Mi-a placut foarte mult articolul precedent, care aborda femeia puternica. Despre asta te incurajez sa scrii.

    Ma deranjeaza, insa, cand vad ca exagerezi si te folosesti de fantasmele unor femei pentru a le convinge cat de multa nevoie e de tine si de echipa ta: esti grasa, esti o ratata, esti complexata, esti neiubita, nedorita, falita, pierduta, proasta, pe nicaieri s.a. Te-ai gandit ca poate articolele tale sunt citite si de minti brici, personalitati puternice si trupuri superbe? Daca da, atunci adapteaza continutul mesajelor tale. Nu toata lumea e pe nicaieri.

    Raspunde
    • Andreea Papp 30 octombrie 2010

      @Alexandra: Nu cred ca exista om care ar putea satisface nevoile tuturor, tu-l cunosti? E un conflict de credinte, nevoi, aspiratii, draga mea si e normal sa deranjez starile interioare ale unora cu atitudinea mea. Si eu? Cum as putea sa-mi programez felul in care simt, gandesc, scriu? Vrei sa ma prefac ca nu-s furioasa? Ce ar trebui sa fac cu ce simt vis de vis de felul in care imi este privita munca? Cunosti pe cineva care nu asteapta nimic de la ceilalti si lume? In fiecare zi ma confrunt cu cerintele si pretentiile pasagerilor .."nu-mi mai dai, nu mai simt, nu mai esti ca-n prima zi" . E absurd sa crezi ca vei ramane la fel, atat la nivel de contur si continut. Sa-mi fie cu iertare daca am ranit pe cineva prin gandurile si sentimentele mele. Asta cred si simt azi, maine sigur voi crede altceva despre mine, tine, lume. Dar niciodata n-o sa renunt la ceea ce fac, tineretea e trecatoare si peste ani doar frumusetea muncii investite in tine da roade. Lenea si ignoranta nu iarta pe nimeni. O sa ma ocup si de nevoile tale, cand starea mea de spirit imi permite. Succese si iubire, draga mea!

      Raspunde
    • Andreea Papp 30 octombrie 2010

      @Alexandra: Nu cred ca exista om care ar putea satisface nevoile tuturor, tu-l cunosti? E un conflict de credinte, nevoi, aspiratii, draga mea si e normal sa deranjez starile interioare ale unora cu atitudinea mea. Si eu? Cum as putea sa-mi programez felul in care simt, gandesc, scriu? Vrei sa ma prefac ca nu-s furioasa? Ce ar trebui sa fac cu ce simt vis de vis de felul in care imi este privita munca? Cunosti pe cineva care nu asteapta nimic de la ceilalti si lume? In fiecare zi ma confrunt cu cerintele si pretentiile pasagerilor .."nu-mi mai dai, nu mai simt, nu mai esti ca-n prima zi" . E absurd sa crezi ca vei ramane la fel, atat la nivel de contur si continut. Sa-mi fie cu iertare daca am ranit pe cineva prin gandurile si sentimentele mele. Asta cred si simt azi, maine sigur voi crede altceva despre mine, tine, lume. Dar niciodata n-o sa renunt la ceea ce fac, tineretea e trecatoare si peste ani doar frumusetea muncii investite in tine da roade. Lenea si ignoranta nu iarta pe nimeni. O sa ma ocup si de nevoile tale, cand starea mea de spirit imi permite. Succese si iubire, draga mea!

      Raspunde
  16. anca 29 octombrie 2010
  17. Anca 29 octombrie 2010

    mai, andreea, tu recitesti inainte sa publici pe site?lipsa experientei ca femeie pana in 30 ani-inteleg ca atat ai-cat si lipsa de experienta in domeniul in care profesezi-data numai de faptul ca ai inceput de prea putin timp, asta nu inseamna ca nu esti pe un drum bun- isi spun cuvantul.
    sa o luam cu inceputul.esti evident nemultumita ca multe persoane nu pot/nu vor sa dea 200 lei pe un curs.eu cred ca mai curand nu pot, draga mea, tu stii in ce tara traiesti si care e salariul mediu?inteleg ca femeile astea frustrate si complexate de care tot vorbesti se sustin din banii proprii, cate crezi ca au 500 euro pe luna?
    iti dau un exemplu, pentru un seminar similar cu ceea ce iti propui tu, in muenchen, in care este inclusa cazarea la hotel o zi plus mic dejun, se platesc 112 euro.asta in germania, unde lumea are salarii de cel putin 1500 euro.cum ti se pare asta?
    revino cu picioarele pe pamant la realitatea din tara ta.,
    apoi, vorbesti de femeile de 40 ani ca de cauze pierdute pentru umanitate.cea mai buna prietena a mea, nemtoiaca, are 43 ani, arata cum multe femei la 30 nu arata, este mama a doua fetite superbe si profesoara la universitate.femeie mai eleganta, moderna si cultivata ca ea rar am vazut.
    in ultimele tale articole, cu parere de rau, se vad mai degraba frustrarile tale.poate ar fi bine sa incepi sa te gandesti mai bine la nevoile tale, este evidenta ca tu nu esti multumita de viata ta, tu ai niste temeri.invinge-ti-le, apoi poti da sfaturi.
    ceea cevrei tu sa faci este intr-adevar ceva deosebit, dar mai multa adaptare la realitatea inconjuratoare nu ar strica.

    Raspunde
    • Andreea Papp 30 octombrie 2010

      @Anca: Inteleg ce spui, situatia economica nu ajuta prea multe minti sa fie fericite, dar daca nu investim in dezvoltarea noastra personala in ce sa investim? 200 de ron este pretul pe care eu il consider corect, stiu sa-mi apreciez munca si cine s-a inscris are nevoie de ceea ce am eu de oferit. Poate tu ai toate nevoile satisfacute sau la fel ca alti cititori, te hranesti cu mesajul de pe blog. Eu sunt la fel de fericita. Orice alta achizitie este temporara. Ca sa fii implinita pe termen lung iti trebuie ceva mai multa pregatire si ceea ce ofer eu este sansa de a te cunoaste mai bine. Cine stie ce-i lipseste, mai stie ca, Atelierul de Stil e cea mai buna investitie. Succese si iubire, scumpo!

      Raspunde
    • Andreea Papp 30 octombrie 2010

      @Anca: Inteleg ce spui, situatia economica nu ajuta prea multe minti sa fie fericite, dar daca nu investim in dezvoltarea noastra personala in ce sa investim? 200 de ron este pretul pe care eu il consider corect, stiu sa-mi apreciez munca si cine s-a inscris are nevoie de ceea ce am eu de oferit. Poate tu ai toate nevoile satisfacute sau la fel ca alti cititori, te hranesti cu mesajul de pe blog. Eu sunt la fel de fericita. Orice alta achizitie este temporara. Ca sa fii implinita pe termen lung iti trebuie ceva mai multa pregatire si ceea ce ofer eu este sansa de a te cunoaste mai bine. Cine stie ce-i lipseste, mai stie ca, Atelierul de Stil e cea mai buna investitie. Succese si iubire, scumpo!

      Raspunde
  18. Corina_ionescu 29 octombrie 2010

    Andreea socheaza de cele mai multe ori, se bazeaza pe stilul imperativ. Are calitatea de a pune totul pe tava, de a mobiliza anumite persoane, prin a oferi sfaturi din experienta ei. Asta nu inseamna ca detine retete de fericire, dar pentru cele aflate intr-un impas, scrierile ei ajuta .
    e ok sa fii independenta, autonoma dar toate trebuie aplicate la modul subiectiv, e OK imboldul catre analiza, descoperire personala si dezvoltare

    La 40 de ani se va ajunge oricum... da, important este cum ajungi, cum te oglindesti la aceasta varsta: ai sot, ai copii, dar inainte de toate ti-ai gasit echilibrul prin tine si pentru tine .

    @nicoleta, 'stilul tau' este serviciul Andreei ! ar fi culmea sa nu investeasca timp si energie pentru asta. nu ma consider indatorata pentru pasiunea Andreei. ea a ales sa ofere gratis niste sfaturi si trairi...

    pera nu m-a impresionat in nici un fel, din curiozitate i-am cumparat cartea... am vrut sa vad ce are de spus.parerea mea este ca el se imbata cu apa rece: cat de bine s-a descurcat fiindca s-a revoltat.... un alt fel de new age fara marihuana si fara piredut timp aiurea dar nu cerd ca pera este acum modelul generatiei demn de urmat
    de felicitat este felul in care a intuit si in Ro amploarea acestui stil de site-uri inspirate din USA.

    nu am nimic impotriva pretului ptr workshopuri, dar un ton mai domol la adresa celor care nu-l considera prioritar n-ar strica totusi.. inflacarare, dar cu masura...

    fetelor, daca nu va este frica ca nu va maritati, de ce mai mentionati mereu asta... daca ceva este in afara sferei mele de interes, nu vorbesc depre asta. cele care au raspunsuri de genul: am tot ceea ce-mi doresc:x, y, z, la doua fraze mai baga si aluzii despre maritat, sot, copii. de ce oare?

    andreea, e Ok ceea ce faci, parerea mea este ca ar trebui sa diferentiezi un pic publicul: cele aflate in deriva care trebuiesc scuturate intradevar dar pentru celelalte: un pic de galanterie nu strica.

    Raspunde
  19. Helen 29 octombrie 2010

    ce sa zic... dupa primul paragraf am renuntat, asta se cheama manipulare nu alta. Am observat ca ai un talent magnific de a "o da in bara" dupa un anumit numar de articole bune, cu unul de genul acesta. Eu personal n-as da 200 de lei pe o intalnire cu tine, mi-e de-ajuns sa "sorb" invatamintele articolelor de-aici.

    Raspunde
  20. Claudya_yry 29 octombrie 2010

    Tu esti Andreea, care spuneai ca la orice ora te urci in avion si pleci unde vrei? Si ca invvestesti mult in aspectul tau fizic?

    Raspunde
  21. laura 29 octombrie 2010

    Nu inteleg ce aveti cu varsta de 40 de ani,cum adica femeia de 40 de ani e ca un pantof refuzat la export.Ma scuzati ca ma revolt....dar eu la 36 de ani arat mai bina ca la 25....abia acum....sunt in deplinatatea feminitatii mele...abia acum....detin secretul iubirii......abia acum....infloresc.Te-ai gandit vreodata Andreea ca 2 milioane sunt bani multi pentru o femeie care munceste o luna pe 5 ori 6 milioane.sau ai un auditor format doar din persoane cu venituri de la mii de euro in sus.?Acum ceva ani,am participat si eu la un seminar,la Crown Plazza,mi sa parut fabulos,am baut sampanie care costa cam cat salariul meu pe o luna,dar odata intoarsa acasa,ma asteaptau sticlele de apa minerala cumparate din en gross.e cumplit stii,intoarcerea acasa,de la lux,la piata iancului,cumplit de dureros.Am doi ani de cand am schimbat tara,si mentalitatea,abia acum am invatat ca suntem prea saraci ca sa ne cumparam lucruri proaste care se strica in doua saptamani,abia acum pot sa -mi permit un bootcamp,sau o vacanta ...abia acum pot sa-mi cumpar si poseta si pantofi si costum in aceeasi zi....dar asta nu se intampla in Romania.....ideea mea ar fi urmatoarea.....pastreaza-ti preturile astea.....dar fa si reduceri....cauta sa tai un 10 la suta din cand in cand....ofera-le un bonus....o amintire ceva....un cadou mic....toate astea te fac sa uiti ca_ti dai banii munciti o saptamana pe 6 ore de vise.pentru ca tu asta faci.....vinzi vise Andreea.

    Raspunde
    • Cosmin 29 octombrie 2010

      Deci, totul se reduce la bani, nu?

      Raspunde
    • Andreea Papp 30 octombrie 2010

      @Laura: S-a tradus gresit mesajul meu, nu eu consider femeia la 40 de ani, refuzata de export, ci barbatii, societatea, care promoveaza aceste modele sociale. Cati barbati de 40 de ani se indragostesc de o femeie de 40 de ani? Hai sa nu ne mai mintim. Cate femei de 40 de ani, divortate cunosti care isi refac viata cu aceeasi entuziasm? vezi, unde ajungem? La dezvoltarea ta personala. Poti s-o iei de la capat daca pleaca la bratul unei tinerele? Alegeti ce vi se potriveste, dragelor, Atelierul de Stil este o prioritate pentru clientii Stilul Tau si o optiune pentru cei care sunt inca bine.:-) Succese si iubire!

      Raspunde
  22. Georgia 29 octombrie 2010

    e bine sa ai ambitie...sa visezi ..sa ai un ideal in viata...dar totul e in van..daca nu te lasi calauzit/a de Dumnezeu! El e cel mai important...El iti ofera cea mai buna viata atat din punct de vedere emotional cat si social!
    Asa ca fara Dumnezeu totul e in van...poate acum nu ti se pare..dar mai asteapta sa treaca o vreme...te admir ft mult...dar ma deranjeaza lipsa ta de a te incredere in Dumnezeu.....
    Pt ca El ne-a creat...si-a dat Fiul sa moara pt noi..k sa putem ajunge in Rai...ne vrea binele...orice lucru bun pe care el primim vine de la El...

    Raspunde
    • Anonim 29 octombrie 2010

      EL de ce nu ajuta toate domnisoarele sa fie fercite? Nu L-ar costa prea mult. Stie cam tot ce isi doresc. Trebuie parcursa vreo odisee anume sau?

      Raspunde
  23. Anonim 31 octombrie 2010

    "Îmi spune o clientă Stilul Tău că ei i se pare scump să plătească 200 de lei pentru a participa la Atelierul de Stil."
    Andreea, te-ai intrebat de ce clienta ta considera ca 200 lei este scump pentru a participa la Atelierul de Stil? Daca clienta ta a inteles ce primeste ea pentru cei 200 lei? Daca ai transmis suficient de bine beneficiile acestui workshop astfel incat cea care va decide sa investeasca in ea aceasta suma de bani sa fie sigura ca investitia va contribui la
    dezvoltarea ei ulterioara? Eu nu pot sa imi dau seama daca 200 lei este mult sau putin pentru ca nu stiu care sunt costurile cu care realizezi tu acest eveniment dar cred ca daca vei transmite mai multe informatii persoanelor care iti adreseaza intrebari punctuale despre eveniment, va fi mai usor pentru cele care doresc sa participe la Atelierul de Stil sa se decida daca aloca cei 200 lei pentru acest eveniment sau pentru altceva. De exemplu, dupa completarea formularului ma asteptam sa mi se comunice mai multe informatii despre unde se va tine evenimentul, locatia sau orice informatie
    suplimentara care sa ma ajute sa inteleg ca participarea mea la Atelierul de Stil va fi un castig pentru mine si ca fiecare banut investit merita acest lucru. Sunt amanunte organizatorice, daca daca vrei sa castigi increderea clientelor tale, sa fii sigura ca ele vor stii exact pentru ce platesc, aceste amanunte trebuie transmise. Faptul ca mai multe persoane au pus
    intrebari despre cum platesc, locatia unde se desfasoara si nu au primit un raspuns ma determina sa imi pun intrebari la cat de profesionist este organizat acest eveniment si la ce astptari sa am eu de la el daca comunicarea lui se face in acest mod.

    Raspunde
    • Anonim 31 octombrie 2010

      Mya_mya - Inormatiile le gasesti la: http://www.stilultau.com/blog/workshop-atelier-de-stil/

      Cei care au postat comentarii ca nu se descurca cu inscrierea au fost contactati pe privat nu public.
      :)

      Totul e rezolvat, au fost sunati si toate neclaritatile au fost lamurite.

      Raspunde
  24. Thea 01 noiembrie 2010

    Ha, ha, ha, cita rautate... Oameni bunii pentru ce sariti de cur in sus??? Nu e prost cel care cere, este prost cel care da!!! Asa ca terminati cu rautatile!
    Titlul este foarte concludent. Sa investesti in propia-ti persoana. In ceea ce vrei sa investesti , ramine la latitudea fiecarui individ. EU, sint cea in masura si sa consider daca dau 200 de lei pe lectiile Andreei (in cazul aricolului nostru).
    Sa fiti iubiti!

    Raspunde
  25. Anda 02 noiembrie 2010

    Cand vrei sa faci ceva neaparat,iti doresti lucrul ala,faci rost de bani. Nu cred ca despre bani este vorba. Cu toate ca mai toti au inteles asta, in loc sa inteleaga ideea de baza.

    Raspunde
  26. teakroy 08 aprilie 2011

    Imi place articolu e ca o palma de trezire la realitate si pe alta parte e ca o palma de incurajare.

    Raspunde
  27. Adrian 27 ianuarie 2012

     recunosc ca am citit pentru prima data un articol de-al tau(la recomandarea sotiei) si deasemenea am citit si majoritatea comentariilor care se refera la cei 200 lei.nu stiu daca 200 lei sunt mult sau putin tu stii mai bine cat valoreaza munca ta.pe mine ce m-a facut sa scriu au fost referirile tale la barbati:alcoolici,infideli,misogini,nespalati etc.............oare asa suntem? oare o femeie ca sa reuseasca in viata trebuie sa tarasca un barbat in noroi?oare ar trebui o femeie sa caute un milionar sau ar putea sa-l faca?
    cred ca o femeie poate sa isi deschida propria afacere si alaturi de "fat frumos"........poate i-ar fi mai usor si ar avea si cu cine sa imparta fericirea reusitei.
    Nu cred ca ar trebui sa descurajezi femeile care cred in "fat frumos" ci mai degraba sa sa le ajuti sa il creeze...................cred ca s-ar descurca f bine la cum cunosc eu femeile:))
    In incheere vreu sa zic ca imi place ideea ta de promovare a femeilor doar ca asa cum o spui tu imi imeginez femeia si barbatul pe o scara unde barbatul sta cu doaua trepte mai sus.daca o sa cobori barbatul nu inseamna ca ai ajutat femeia sa urce.
    mult succes



    Raspunde

Lasa un comentariu