Povestea – Stilul Tău

copertastmicCum s- a născut Stilul Tău?

Trebuia să spun cuiva totul, cartea se cerea scrisă şi asta am făcut, am început să scriu. Mi-a luat mai mult decât mi-am imaginat, mai exact cu 2 ani. :-) Da, m-am gândit că o termin în maxim un an, cu vacanţe şi pauze lungi şi dese. Da! Am lucrat la Stilul Tău 3 ani. Cum aşa??!! Hai că-ţi spun:

Teama de eşec: ce vor zice ceilalţi? Pe vremea aia gândeam că manuscrisele se scriu la maturitate, când eşti format, conturat, când deţii un stil, când eşti stăpân pe litere, nu la tinereţe, împinsă de impulsivitate şi arogantă.

Povestea cu aşteptarea, pregătirea şi perfecţionarea n-are nici un sens. Acum ai 27 de ani şi eşti într-un fel, gândeşti, simţi, trăieşti perfect. Nu aştepta momentul potrivit, s-ar putea să nu vină niciodată. Datoria ta este să te arăţi aşa cum eşti la vârstă care eşti. Eşti perfectă aşa cum eşti! Şi continuă să te perfecţionezi în fiecare zi până ce devii zeiţă! Asta să-ţi fie supremul scop. Nu te mulţumi niciodată cu puţin,  cere mult de la tine, de la viaţă. Te-ai născut ca să laşi urme pe unde treci. Ce mai aştepţi?

Viaţa e asemenea unuia care cânta solo la vioară în public, dar fără să ştie să cânte, ci învăţând atunci, în faţa publicului. Samuel Butler

Teama de viaţă: Sunt eu diferită de ceilalţi? Pot eu să îndrăznesc şi să-mi doresc mai mult de la viaţă? Da!! Da! Vreau mai mult!

Retragerea – Amânarea: Nu acum, nu e momentul, mai aştept puţin, până devin mai bună, mai sigură pe mine, mai bogată spiritual, mai

Dependenţa: Vreau să fiu independentă afectiv, financiar, sexual, social. Vreau să zbor liberă, să trăiesc aşa cum gândesc şi simt. Vreau o viaţă de prinţesă! Autonomia mă atrăgea irezistibil. Ce-am făcut? Îţi povestesc mai jos despre cum am rupt lanţurile condiţionării şi am zburat departe de siguranţă şi stabilitate, în braţele unei lumi noi. Ce binecuvântare!

Ce eliberare! Omul s-a născut să fie liber. Liber să gândească, să simtă şi să facă ce vrea, oricând şi la orice oră. Cine spune altceva e un sclav şi aşa o să moară.

Da! Se poate să ai totul în viaţă dacă ai curaj şi încredere nebună: Eu am riscat totul şi am câştigat.

Nivelul scăzut al respectului şi stimei de sine: te face să intri greu pe scena vieţii. Eviţi înainte de a te angaja: Nu sunt destul de bună – asta îţi răsună în minte în faţă provocării vieţii.

Lipsa încrederii e ultima modă. Mi-era teamă să nu fiu judecată şi amânăm orice şansă de creştere şi afirmare.

Să scriu o carte? Eu, Andreea Papp? Ce îndrăzneală! Ce tupeu! Ce nebunie!

Ce-am făcut mai departe? Am luptat, în fiecare zi ca să-mi cresc încrederea şi respectul de sine.Cum? Experimentând, acţionând cu teamă în sân. Nu poţi experimenta nimic dacă nu ştii să te dezgoleşti de scuze, mecanisme de apărare, temeri şi prejudecăţi. Am păşit pe întuneric…tot înainte!!

Cum eram înainte de Stilul Tău?

Preocupată de mine, mai exact de mască mea socială, femme fatale. Pudră şi multă vrăjeală! Cine-i cea mai frumoasă? Andreea Papp!

Imaginea era totul pentru mine, trebuia să arăt bine ca să atrag priviri, să mă simt bine, importantă, apreciată şi aplaudata. Ce nu face omul pentru atenţie şi aplauze?!

Nu există ceva ce n-ar face..:-)) Nevoia de a te simţi important, e o nevoie vitală pentru echilibrul bio-psiho-social.

Imaginea personală era arma mea de succes şi este premisa pe baza căreia se construieşte personalitatea, comportamentul şi o parte din întâmplări.

Frumoasă, triumfătoare, îngâmfată. Aşa mi-am făcut strada prin viaţă. M-am făcut remarcată peste tot, n-am trecut niciodată neobservată. M-am folosit întotdeauna de ce am avut, şi-n acea perioadă era tot ce deţineam, aspectul fizic şi atitudinea de diva, stil autentic şi unic, care vrăjea, atrăgea ca un magnet.

Am învăţat de timpuriu să seduc lumea, cu precădere bărbaţii şi m-am transformat curând într-o fetiţă răsfăţata care cerea ca nevoile să-i fie satisfăcute acum, imediat, fără aşteptare: Vreau acum să se întâmple, nu contează ce consecinţe aduce alegerea mea. Mă ofer voluntar să fiu sclava ta, a societăţii, a băncilor, a lui, a cui vrea.

Carpe diem: Alegerile de ieri reflectă succesul sau eşecul de azi.

Trăieşti acum fără să-ţi pese de mâine?

Trebuie să ştii să alegi şi să decizi ce e esenţial şi să laşi ce-i neesenţial deoparte. Ai o viaţă de trăit, nu de irosit!

Ce aduce recompensa imediată? Nimic bun!!! Gândeşte-te de 10 ori înainte de a întinde mâna după ceva. Nu mai poţi da înapoi ce ai luat, aşa că atenţie maximă la stilul ăsta de viaţă.

Obiceiurile proaste: “Oamenii sunt nişte ceasuri: odată întoarse merg fără să ştie de ce.”

Eşti prizonierul instinctului şi al rutinei.

Obiceiurile proaste te ţin pe loc, îţi îngustează privirea, îţi stopează forţa creatoare, te limitează, te îndobitocesc, te otrăvesc, te omoară.

Nu există scuză pentru o viaţă trăită prost!

Obiceiurile îţi influenţează calitatea vieţii.

Obiceiurile dezvolta personalitatea, caracterul.

Dacă lucrurile nu merg spre bine, înseamnă că undeva greşeşti. Întoarce-te din drum, schimbă-te acum. Nu mai amâna, ezitarea e risipitoare. Curaj! Aruncă ce te ţine pe loc şi îmbrăcă ce-ţi dă putere de creaţie şi viaţa.

Transformă obiceiurile proaste în obiceiuri sănătoase.

Pune-te în faţa oglinzii: ce imagine vezi?

Ce-ţi place?

Confirmare: Sunt frumoasă, sunt inteligenta, sunt bună, sunt acceptată, sunt iubita, sunt dorită, sunt fericită! ( spuneţi-o până ce ajungi să crezi că asta eşti)

Schimbare: de azi fac sport, mănânc sănătos, iubesc şi mă las iubita( mesaj de repetat)

Acceptarea propriului corp şi fel de a fi: îţi place să te priveşti dezbrăcată? Îţi iubeşti corpul, atitudinea, stilul, privirea, zâmbetul?

Mă iubesc profund şi-n totalitate! Sunt superbă! Sunt frumoasă! Sunt atractivă! Sunt stăpâna pe mine şi pe orice situaţie! Sunt încrezătoare în mine, în lume! Sunt o luptătoare, cuceresc şi încă o scurtă meditaţie:

Iubesc, deci exist!

Mă iubesc, merit!

Te iubesc, dăruiesc!

“Oamenii se tem foarte tare de cei care se cunosc pe sine. Aceştia au o anumită putere, un fel de aură şi un magnetism anume, o carismă care îi poate elibera pe oamenii tineri, activi din închisoarea tradiţională în care se complace umanitatea.” Osho

Vrei să fii o astfel de persoană?

Munceşte la persoana ta! Nu mai întinde mâna! Nu mai caută reţete garantate Renunţa la statutul de sclava, de cerşetoare. Nu mai aduna fărâmituri, poţi să ai totul, chiar acum. Tu eşti formulă magică, tu eşti cheia ce deschide drumul spre o viaţă cu adevărat calitativa. Începe, nu mai amâna!

Eşti ceea ce faci în fiecare zi!

Lupta împotriva rutinei şi viaţa ţi se va schimba!

“Calitatea nu este o acţiune, ci o obişnuinţă.

Tiparele sunt făcute pentru mediocritate.

De ce ai nevoie?

Încredere nebună

Curaj

Voinţa

Disciplină

Constantă

Perseverenţa

Spune Da Universului

Curajului

Încrederii nebune

Perseverentei

Obiceiurilor creatoare

Priorităţilor

Visurilor

Dezvoltă relaţii de calitate, excelente. Aşează-te lângă persoane potrivite. Mentori de succes – oameni care privesc în aceeaşi direcţie ca tine.

Povestea mea îţi arată că se poate: N-am avut nimic, din contră, eram pe minus, fără stabilitate afectivă, financiară, profesională. Eram praf, rătăceam prin lume singură şi disperată. Nu aveam o direcţie, un plan, trăiam cu teamă ascunsă bine în sân, sub masca socială perfect cosmetizata. Nimeni nu ar fi zis că Andreea e tristă, nefericită şi înspăimântată.

Cum aşa?

Fiindcă pozam în cea care nu eram: curajoasă, fericită şi mulţumită de viaţă ce-o aveam. Numai cerul, noaptea şi stelele cunoşteau fata mea adevărată: cred că plângeam în fiecare noapte de disperare. Simţeam că mor pe dinăuntru, căutăm şi nu găseam drumul spre împlinire, spre mine.

E groaznic să te zbaţi, să cauţi şi să nu găseşti răspunsuri şi aşa am început să caut peste tot: în carieră, în bărbaţi, în droguri, în alcool, salvarea mea. N-am găsit-o! Am rătăcit ani buni, m-am îndepărtat de cea care eram cândva, pură şi inocentă şi m-am transformat într-o fiară care nu simţea decât fructul vieţii, dovadă, aici şi acum.

Trebuia să simt neapărat ceva ca să mă simt vie şi pentru asta aveam nevoie de emoţii intense, de adrenalină, de droguri, de orice stimulent dătător de viaţă.

Călătorii, bărbaţi celebri, complicaţii, şampanie şi mult somn. Evadare din viaţa reală. Până când? Până când am avut un accident de maşină aproape mortal, care m-a readus în ţară, cu picioarele pe pământ, cu faţa la mine.

Ascultă-mi vocea: aduna semnele din viaţa ta, priveşte-te: Îţi place ce trăieşti? Îţi place cum trăieşti? La asta ai visat ?

Nu-ţi rata viaţa! Nu amâna! Nu invita catastrofele în viaţa ta ca să te trezeşti. Învaţă de la cei care au trăit pe muchie de cuţit. Viaţa ţi-a fost dată s-o trăieşti, nu să o iroseşti. Alege acum viaţa adevărată!

Eu sunt aici şi-ţi spun tot ce ştiu despre mine, oameni şi viaţa. Nu ştiu multe dar ce ştiu, ştiu foarte bine.

Citeşte şi aplică tot ce citeşti, degeaba ştii multe dacă viaţa ta e un eşec.

Învaţă-ţi lecţiile de viaţă, nu le mai repeta.

Dacă nu eşti cea mai bună eşti cea mai proastă.

Conştientizează ce e rău şi ce e bun în viaţa ta, prima oară arunca tot ce nu te ajută să creşti, după care  îmbunătăţeşte, înlocuieşte, perfecţionează-te.

Managementul timpul: activităţile ineficiente trebuiesc eliminate – vechile obiceiuri te trag înapoi şi pot întrerupe procesul de dezvoltare, transformare, perfecţionare.

Viteza de implementare: ai o idee, implementeaz-o acum, altfel rişti să o pierzi. Arma oamenilor de succes e viteza de implementare. O idee strălucită fără acţiune nu valorează nimic. De ce sunt ei fericiţi, de succes? Fiindcă ştiu ce vor şi unde vor să ajungă. Ai un plan cu tine? Sau trăieşti la voia întâmplării? Cât am trăit la voia întâmplării n-am avut nimic, doar eşecuri sentimentale şi profesionale, care m-au costat aproape viaţa.

Alege inteligent!

Cum am ajuns la facultatea de psihologie?

Mă săturasem să trăiesc la întâmplare şi simţeam o anumită chemare. Nu eram suficient de erudită ca să-mi explic ce fel de voci auzeam, dar le urmam. Şi cum nimic nu e întâmplător în viaţa asta, mi-am descoperit vocaţia, pasiunea pentru psihologie m-a salvat. Mulţumesc viaţă! Eşti atât de generoasă.. Şi aici intră în scena dragul şi iubitul meu, Novacovici Pera, mentorul meu care m-a invitat să-mi povestesc viaţa prin scris: Andreea dacă ai pune pe hârtie tot ce ştii şi tot ce ai trăit ai lumina viaţa multor femei. Zis şi făcut! Am început să scriu. Greoi a fost începutul scrierii, însă transformator, de departe cea mai frumoasă experienţa din viaţa mea.

Lupta pentru viaţa ta, pentru ceea ce ţi-e hărăzit!

Viaţa te răsplăteşte când te dedici creaţiei, scrie, dansează, pictează, fă ceea ce ştii cel mai bine şi salvată vei fi!

M-am dedicat cauzei şi scopului nostru: Imperiul psihologic, cum îmi place să-i spun şi am creat ceea ce azi citeşti: Stilul Tău – un stil de viaţă adevărat!

N-a trecut o zi fără să lucrez la creaţia mea. Până atunci viaţa pentru mine era un semn de întrebare, acum avea un sens.

Oamenii cheie din jurul meu – Anturajul – Grupul mastermind- Echipa de Aur

Ce s-a schimbat în viaţa mea?

Totul şi nimic. Eu sunt aceeaşi, la fel ca tine, doar că am deschis ochii şi am privit spre lucrurile cu adevărat importante. A fost o vreme în care visam să ajung un mare model, să călătoresc pe iahturi şi avioane particulare la braţul unui tânăr bogat, viril şi devreme acasă şi acum îmi doresc să schimb lumea. Crezi că s-a schimbat ceva la mine? -))

Cum văd lucrurile acum?

Păşi simpli pentru o viaţă fără regrete: Mi-am salvat sufletul, am ales să trăiesc aşa cum sunt, asta cred că e cea mai mare binecuvântare.

Regret alegerile făcute?

Am lăsat în urma mea stabilitatea lângă un bărbat minunat, un cămin cald şi liniştit,  dar care nu vedea lumea prin aceeaşi lentilă ca şi mine. Nu regret. Dacă ar fi să mai aleg o dată aş alege la fel. Sunt responsabilă de alegerile făcute şi nu privesc niciodată înapoi, în cazul ăsta recunosc, am privit înapoi să verific dacă a mai rămas ceva…Nu! Nimic! Amintiri dragi cu oameni minunaţi. Mulţumesc vieţii că mi-a dăruit acesta experienţa şi merg mai departe spre noi cuceriri, spre noi iubiri.

Cum m-au condus experienţele pe drumul ales?

Pornim de la definiţia experienţei pe care am căutat-o până am găsit-o pe cea mai potrivită: “Tinereţea este o perioadă minunată a vieţii, ea ne slujeşte s acumulam greşelile numite ulterior experienţă.”

Trebuie să îndrăznesc, fie că izbutesc, fie că nu. Ceea ce n-a avut loc până acum, poate avea loc mâine. Am crezut şi n-am crezut într-un destin spectaculos, însă m-am ambiţionat să cred că-l pot avea şi am luptat cu amintirile, cu greutăţile, cu pierderile, cu temerile şi am ales prezentul aşa cum e, fără să mă zbat şi să mă plâng de experienţele mai puţin generoase, câteodată chiar crude.

Asta înseamnă tărie de caracter şi dorinţa de viaţă şi încet, încet, am început să mă îndrăgostesc de stilul meu, de viaţă trăită. Chiar dacă inima mea era chinuită de amintiri dureroase n-am încetat să cred şi să lupt vreodată. Am trăit până la lacrimi. Am sacrificat totul fără speranţă de răsplată, am dat totul, am iubit, şi am învins bătălia cu trecutul şi ale lui lipsuri şi triste amintiri.

Dorinţa de viaţă – eram atât de vie pe dinăuntru, mânată de o forţă ciudată, chiar posedată şi îndemnată să trăiesc acum, orice ar fi, şi asta am făcut, am trăit fără să mă-ntreb, fără să cer permisiuni celor din jur. Am făcut întotdeauna ce mi-a zis instinctul, animal sau nu, m-am lăsat dusă de val, neobosita alergam din experienţa în experienţa, din dorinţa în dorinţa şi am descoperit că asta înseamnă viaţa trăită.

Experienţele sunt cele care ne conturează, ne formează, ne pregătesc pentru viaţă.

Experienţa te crează, te duce la tine şi-ţi arată cine eşti.

Mie mi-a arătat întotdeauna cine sunt, chiar dacă uneori m-am supărat şi m-am întristat de spectacolul oferit, nu am negat importanta experienţei şi am învăţat să mulţumesc obstacolelor şi eşecurilor pentru sentimentul transmis, pentru lecţia predată, pentru şansa la creştere, la devenire.

Viaţa te poartă şi te invită s-o cunoşti, s-o descoperi, s-o trăieşti.

Şi fiecare experienţă nouă cere o anumită renunţare, la limitele interne şi externe.

Nu te mai ascunde de experienţă, de durere, de dezamăgire, nu te mai teme!

N-ai cum să sari peste etapa experimentării şi a dezamăgirii ascunzându-te! Fantomele te trag înapoi de fiecare dată când fugi, întorci privirea de la ce nu-ţi place. Asta e ordinea firească a lucrurilor, înveţi, dai examen şi treci mai departe.

Cu cât accepţi mai curând ce intră în viaţa ta, bun, rău, cu cât mai repede urci pe scara evoluţiei.

Lărgeşte-ţi percepţia asupra lumii, învaţă noi moduri de a privi şi simţi viaţa.

Renunţă la temeri, scuze, amânare, superficialitate, obiceiuri proaste şi îmbrăcă curajul, îndrăzneală. Păşeşte într-un nou Univers. Acum e momentul Tău!

Mulţi trăiesc zile, puţini trăiesc viaţa!

Trăieşte Viaţa!

Alegerile sunt totul în viaţă!

Alegerile pe care le-am făcut m-au adus aici, lângă tine, şi da, am ales bine.

A fost cea mai bună alegere pe care am făcut-o vreodată.

Sunt fericită!

Drumul de la rătăcire spre împlinire a fost unul superb, experienţele m-au trezit, m-au deşteptat. Mi-am făcut temele şi m-am vindecat de rănile trecutului, de durere, întuneric, am închis dulapul cu fantome pentru totdeauna.:-)

Acum nu mai plâng, nu mai acuz lumea,  nu mă mai autocompătimesc,evenimentele nu mai seamănă între ele, fiindcă nu mai repet acelaşi tipar, m-am schimbat, am devenit prezenta, conştientă, responsabilă de cea care sunt şi de ce aleg şi fac.

Cum m-au crescut relaţiile cu bărbaţii?

Viaţa mea – Viaţa marilor pasiuni – am trăit pasiune după pasiune – durere după durere – orgasm după orgasm până când am realizat că asta e un drum înfundat, şi m-am întors cu faţa la mine şi m-am întrebat ce vreau cu adevărat? Şi vreau să-ţi spun că încă nu am aflat..:-) Glumesc! Dar cum în orice glumă se afla un adevăr, vreau să-ţi spun că drumul autonomiei e atât de excitant încât cu greu te aşezi lângă un el, pentru totdeauna.

Misterioasă şi aventurieră. Caldă şi luminoasă, plină de viaţă în societate, rece şi întunecată singură în casă. Ce contrast, ce polaritate, ce fată ciudată are fiinţă umană. Câte faţete ale personalităţii îţi dezvăluie bărbatul, experienţă, iubirea, durerea, fericirea? Multe! În fiecare bărbat am văzut o parte din mine. Uneori m-a încântat ce am văzut, alteori m-a îngrozit. Da! Fecioară şi vrăjitoarea. Suntem şi bune şi rele. Suntem slabe şi puternice. Suntem calde şi reci. Depinde de cel care ne stă în faţă. Ce scoate el din mine? Asta e drumul iubirii. Tot ce s-a întâmplat, s-a întâmplat din cauza iubirii şi a lipsei iubirii. Jocul iubirii – i- am posedat şi am fost posedată. Am consumat şi am fost consumată. Am iubit şi am fost iubită. Asta e farmecul jocului, să te laşi purtată de sentiment, fără să-ţi pese dacă câştigi ori pierzi.

Am avut noroc că nu m-am ataşat niciodată prea mult de un bărbat, m-am preferat de fiecare dată, am plecat şi mi-am continuat călătoria dezvăluirii sinelui. Drumul a fost lung ca trăire şi scurt ca timp, până la 27 de ani am trecut prin ceva relaţii, experienţe ca să-mi pot face o idee despre iubire.

Am trecut de la euforie, mister şi pasiune la bocete, suspine, episoade depresive. Da! Ţi-am spus de atâtea ori, viaţa a fost generoasă cu mine, mi-a dat, şi continuă să-mi dea. Bag de seamă că mă vede o elevă pregătită, dornică de cunoaştere pură. Asta e drumul, trebuie să treci prin focurile iadului până să ajungi în paradis. Până nu înţelegi că experienţele îţi sunt dăruite ca să creşti n-ai să trăieşti senin şi cu zâmbetul pe buze. Eu aştept să se facă dimineaţa, sunt distrusă să învăţ lecţii, să trec mai departe la următorul nivel, să cresc , să experimentez, să mă opresc şi mă odihnesc atunci când mi-o fi momentul.

Sunt pasionată de viaţă, de munca mea, de oameni, de vis, caut esenţa în tot ce mă înconjoară, caut să dau un sens vieţii în fiecare zi, cu un gând, cu un cuvânt, cu o inspiraţie şi o expiraţie.

Sete de iubire. Sac fără fund. Comuniune. Contopire.

Dezamăgiri. Lacrimi. Durere. Umilinţa.

Şi? De ce plângi, Andreea? Ai motive să suferi? A plecat? Te-a înşelat? Te-a abandonat? Te-a bătut? Te-a umilit? Te-a minţit?

Da! Da! Da!

Te mai întreb o dată: Şi??? Care-i atitudinea ta în faţa celor întâmplate?

Depăşeşte orgoliul, durerea, umilinţă, trădarea.

Cum????

Devino mai bună, mai înţeleaptă, mai bogată, mai generoasă, iartă şi înţelege bărbatul din faţa ta sau din braţele alteia. Treci mai departe, la următorul capitol din viaţa ta, cartea nu s-a terminat, mai ai de scris la ea.

Suferinţa, lacrimile vărsate, pastilele antidepresive, bulimia, dependenţa de alcool şi droguri sunt o alegere.

Cum ieşi din durere??

Cu o atitudine corectă, înţeleaptă. Totul e atât de simplu când vezi imaginea de ansamblu, incredibil. El a plecat la alta, tu ai şansa să întâlneşti un alt bărbat, şi ce frumoase sunt începuturile sub clar de lună la un pahar de hormoni dezlănţuiţi.

Mai plângi?? Îţi spun un secret, pierderile nu dor, doar orgoliul rănit, înfrângerile personale: Cum? Pe mine m-a înşelat, m-a părăsit? Egoul urlă!!! Atât! Restul e vrăjeală!

Totul este aşa cum ţi se pare. Ce vezi? Vezi doar ce cunoşti, cu cât ştii mai multe, recunoşti mai multe nuanţe. Ce vezi în jurul tău? Frumuseţe? Speranţă? Urâţenie? Disperare?

Ascultă-mă pe mine: Când crezi într-un anumit lucru, când crezi în tine, când ai un vis reuşeşti, realizezi tot ce ţi-ai propus! Crede şi nu cerceta, acum se potriveşte aceasta vorbă.

Psihologia femeii – de ce nu se ajută femeile între ele?

Răspunsul ce-l dau e provizoriu, incomplet, fiindcă e dat în momentul prezent, acum vorbesc despre invidie, asta îmi vine în minte.

Succes social: căsătorie, casă, copii.

Tu ai??? Eu n-am ??!! Cum să fiu fericită pentru tine când eu sunt nefericită pentru mine? Ce ai tu şi eu n-am? Ţi-e picat iubirea din ceruri şi mie mi-a picat depresia. Ce-i cu lumea asta? Eu sunt mai proastă decât tine? Vreau şi eu ce ai tu!! Sunt în stare să te omor ca să-ţi iau locul!!

Spectacol de teatru: suntem cele mai bune prietene, ne iubim, ne schimbăm chiloţii şi rochiţele şi tu crapi de invidie când mă vezi fericită, satisfăcută, cu bărbat şi cariera de succes. Te invit să faci parte din lumea mea şi tu-mi dai în cap, îmi bagi cuţitul în spate când îţi torn şampanie în pahar. De ce? Fiindcă ţie nu ţi-e sete de şampanie, ţi-e sete de viaţa mea. Doamnelor şi domnilor, vă invit să vă aşezaţi, începe spectacolul de teatru. Până unde merge prietenia noastră? Până în momentul în care eu am succes şi familie. Te întorci cu faţa la mine când mă doare, mă iei în braţe când plâng după vreun dobitoc şi mă părăseşti când îmi merge bine? Ce om eşti? Ce-ţi spune, împreună la bine şi la rău? sau tu ştii doar continuarea: Până când un bărbat ne va despărţi?

Fetelor, ce se întâmplă? Nu putem fi fericite amândouă? Mai devreme eu, mai târziu tu, mai târziu eu, mai devreme tu?

De ce mă ajuţi doar când mi-e greu? De ce nu mă ajuţi şi când mi-e bine?

De ce fugi de telefonul meu când ai găsit iubirea?

De ce te îndepărtezi de mine când sunt tristă şi fără speranţă?

De ce mă cauţi doar când ai nevoie de mine?

Wonder Woman – poţi să fii şi tu – nu doar eu.

Zeiţa Venus- învăţa de la mine chiar dacă sunt egală ta, poate am ce ţie îţi lipseşte, poate am trăit mai multe, poate merit ce trăiesc, poate am muncit să ajung unde sunt. Nu te-ai gândit la asta? Bucură-te împreună cu mine!

Jeanne D’arc- fecioară în armura- a trăit o pasiune extremă, implicată trup şi suflet în destinul pe care şi-l imaginase şi care s-a împlinit.

Dacă eu am realizat tot ce mi-am propus poţi şi tu!

” Trebuie să fii un pic bărbat ca să fii o femeie ieşită din comun.”

Viitorul eu mi l-am stabilit, viaţa eu mi-am scris-o, te invit şi pe tine alături de mine, cucereşte viaţa, fii stăpână, fii Jeanne D’arc, fii Wonder Woman, fii zeiţa Venus, fii tu excepţională, fii tu însăţi!

Despre invidie: perfect spus:

S-ar părea că, mai mult decât alţii, sunt invidiaţi mai ales aceia care se ridică prin singură putere a aripilor lor, şi se eliberează din cuşcă în care ceilalţi rămân închişi. Petrarca

Eu am ales să vorbesc, să ţip în gura mare , să fac scandal, să-mi transmit mesajul în lumea largă. N-am adversar. Nici moartea nu-mi poate închide gura, fiindcă în urma mea rămâne o armată de femei care ştiu ce vor, care ştiu că merită totul şi care duc mai departe visul meu, Stilul Tău.

Lasă invidia deoparte, lasă durerea în urmă şi angajează-te în drumul spre putere, creaţie. În acel moment, faptul că deţii o temere devine irelevant.

Puterea înseamnă: încredere în sine şi viziune pozitivă asupra lumii.

Putere înseamnă: abilitatea de a-ţi îngriji şi trăi viaţa cu succes.

Putere înseamnă: să faci ce e necesar pentru a evolua mereu

Putere înseamnă: creaţie: bucurie şi satisfacţii.

Putere înseamnă: a acţiona şi a iubi.

Puterea deschide uşile, muta munţii din loc, deschide inimi, fără putere nu deschizi nici măcar o uşă.

Când nimeni nu crede în tine

Blondă visătoare, crezi că o să ajungi departe cu visul ăsta? Succes dar mă îndoiesc! Wow!! Ce generoşi sunt oamenii cu părerile şi sfaturile lor. Nu suport oamenii care se trezesc vorbind, sfătuind, îndrumând capete şi suflete. Hey!!! Avem şi noi cap, minte, permiteţi-ne să alegem ce ne reprezintă şi să trăim viaţa, e a noastră!!! Ciudată pretenţie, aşa-i? Te mai cred şi nesimţita, obraznică! Băgaţi-vă undeva sfaturile înţelepte!

Stilul Tău e visul meu şi puţin îmi pasă că voi credeţi altceva. Şi parcă mai tare sunt motivată când nimeni nu crede în mine…cine să creadă? N-a crezut nimeni, mai mult de o noapte, două în mine. Mama n-a ştiut cum să creadă în mine şi tata n-a ştiut că are o fiică. Restul au venit, au privit, au stat puţin şi au plecat. De unde să atrag persoane care cred în mine? Cam ciudat, nu-i aşa? :-)

Universul mi l-a trimis pe Pera, dragii de noi…el credea în mine şi eu credeam în el, restul se uitau la noi ca la doi nebuni, care vorbeau o limbă ciudată, geamănă schizofreniei. Noi auzeam voci şi le transmiteam mulţumii. Ce-i rău în asta?

Asta e schizofrenia: să auzi voci, să le negi şi ele se înfurie pe tine că nu le pui în practică şi te pedepsesc forţându-le să le aplici….doar că de cele mai multe ori e prea târziu, în cazul patologiei. Atenţie la voci…grăiesc doar adevăr!

Wow! Îmi aduc aminte perfect de mesajele ce se îndreptau spre elanul nostru irezistibil: Sunteţi nişte visători! Ce-o să realizaţi voi cu psihologia? Psihologie on-line, ce-i asta? Mai bine v-aţi angaja, să vă asiguraţi o pensie, o stabilitate.

Mai bine mor decât să fiu sclava cuiva, visul este totul, numai el salvează suflete!

Gura!!!!! Gura!!! Râdeam mult când îi auzeam şi sufletul îmi zâmbea satisfăcut fiindcă ştia ce mă aşteaptă. Da!! Suntem nişte optimişti incurabili. Aşa e!! Da!!! Suntem nişte visători!!! Da!!! Dacă n-am fi fost aşa, azi nu ne-am trăi visul, Imperiul Psihologic.

M-am săturat de priviri moralizatoare şi întrebătoare: E viaţa mea şi o trăiesc cum vreau! Adio necredincioşilor! Rămâneţi acolo unde vă e cald şi bine, în binecunoscuta voastră zona de confort. Vă doresc succes! Eu aleg alt drum, cel necunoscut, nebătătorit de muritori. E viaţa mea, e şansa mea, rămâneţi cu bine!

Oamenii sunt nişte ceasuri: odată întoarse merg fără să ştie de ce.

Unde m-a dus acest stil de viaţă?

Drumul spre autonomie mi-a dăruit: deschidere, spirit viu, charisma, optimism, încredere în mine, gust pentru viaţă, vitalitate, iubire, frumuseţe, generozitate, toleranta, înţelegere, armonie, echilibru bio-psiho-social, libertate, viaţa.

Aud numai ce vreau, şi văd numai ce vreau, sunt impasibilă la ce mi se transmite, fiindcă mintea mea e preocupată de lucruri măreţe, nu mă împiedic de mărunţişuri, era şi un citat care sună cam aşa: minţile mărunte se ocupă cu lucruri mărunte. De asta am şi ales să dau la o parte orice sursă de bruiaj, de distragere a atenţiei, cum ar fi, ziare, reviste, televizor, radio, etc. Nu mă interesează ce aveţi de zis, eu am un vis şi vreau să-l trăiesc.

Mă aşteaptă lucruri măreţe!

Vreau să eliberez lumea de sub sclavie!

Vreau să văd femei frumoase, vii, pline de speranţă şi pasiune!

Vreau să schimb lumea şi-mi concentrez toate forţele în această bătălie cu programarea socială, cu condiţionarea. Asta e furt!!! Mă revolt! Îţi este furată identitatea de la naştere, vii pur, perfect dintre stele, îţi dau nume, de unde ştiu ei dinainte de a te naşte ce nume ţi s-ar potrivi? Te îmbracă după bunul plac, te dau la şcoală gândită şi aleasă de ei, te condiţionează, dacă faci asta şi asta, primeşti asta, te învaţă să fii sclav pe viaţă, te pictează şi te decorează ei, că ştiu ei mai bine ce e bine pentru tine. De asta sunt aici, pentru asta lupt, şi înaintez cu toată puterea: Tot înainte!! Tot înainte!! Prin greutăţi spre stele, citatul meu preferat.

Povestea mişcării Stilul Tău – un nou curent: Stilul Papp: Trăieşte-ţi viaţa în Stilul Tău!

Stilul Tau- stăpâna lumii interioare şi exterioare – Trăieşte ca şi cum n-ai muri niciodată – asta e atitudinea care trebuie să te poarte prin viaţă.

Buffon zice că stilul e omul însuşi. Cât adevăr grăieşte…

Stilul tău eşti tu, creaţie, spirit, temperament, comportament.

Ce stil ai?

Tot ce atingi se poate transforma în magie, asta înseamnă puterea feminităţii dăruieşte-te în întregime! Creează-te permanent! Tu eşti operă de artă!

Călătoria începe cu tine!

Închei prin a te întreba:Care e vocaţia ta?

Toţi avem un talent înnăscut. Care e talentul tău? Descoperă-l acum! Nu e timp de pierdut!

Şansă în viaţa tu ţi-o faci, nu mai visa să fi descoperită, promovată, salvată, vindecată de un bărbat, de un tată care a lipsit, de o mamă alcoolică, de Dumnezeu, de frate sau de soră.

Felul în care trăieşti spune totul despre tine! Alege să fii altfel! Alege Stilul Tău!

Schimba datele cu care ai venit pe lume şi rescrie-ţi povestea de viaţă.

Detaşează-te de trecut, de el, de durere, de amintiri şi descoperă puterea de a o lua de la început, că ai 18, 25, 35 sau 50 de ani. Nu contează!

Asumă-ţi responsabilitatea pentru tot ce ţi se întâmplă în viaţă.

Dacă încă ai impresia că ceilalţi sunt problemă, n-ai să faci nici un pas pe scara evoluţie, ci o să ai parte numai de necazuri, dureri şi eşecuri. Ţi-o garantez!

Nu există formule magice: există visul, efortul şi curajul.

Îţi doreşti o viaţă de succes?

Înseamnă că povestea, Stilul Tău te-a ajutat, te-a trezit, te-a scos din zona de confort şi te-a pus la treabă. Munceşte! Visează! Acţionează! E viaţa ta!

Viaţa de care nu profiţi din plin nu merită trăită! Socrate

Care-i povestea ta?

Te aştept să-mi spui povestea ta de durere şi succes. Te aştept să-mi vorbeşti despre tine aşa cum eu o fac. Asta înseamnă libertate!

Pe curând, Andreea.

In cateva zile va fi reeditata cartea Stilul tau – pentru femeia care merita. Dupa cum poate stii, am epuizat stocul initial si imi cer scuze de intarziere persoanelor care au comandat in ultimele 2 saptamani. Imediat ce primesc noul tiraj voi trimite un nou email si cei care sunt interesati de carte o vor primi.

 
 
 
 
Comentariile ce conţin cuvinte obscene sau agresiuni verbale de orice fel asupra editorilor sau asupra celorlalţi comentatori vor fi şterse fãrã orice avertisment în prealabil.
  • Denisa

    well, sa zicem ca lupta cu mine a inceput de vreo 5 ani.in liceu cand mi`am dat seam aca “istoria” se tot repeta..si mi-am zis nu`i ok.ceva e in neregula cu mine.celeasi tupuri de relatii , aceleasi obiceiuri, aceleasi dezamagiri.inca nu m`am vindecat si simt ca abia acum incep sa dau sens vietii mele.defapt, de acum 5 ani am inceput sa caut raspunsuri in mine, la altii , la psihologi, la prieteni mai “destupati”.vroiam sa vad ce`mi scapa.aveam impresia ca ceva imi scapa , iar eu nu`mi dau seama+ e greu sa constientizezi si sa iti ti in frau “obiceiurile” , mai ales cand te ia valu si zici ” lasa, ca de data asta o sa fie altfel”.ma imbatam cu apa rece.am avut noroc u spiholoaga din liceu, apoi dupa ce a disparut ea, am cunoscut un tip viitor psiholog car emi`a deschis ochii, apoi v`am descoperit pe tine si pe pera.Abia acum simt ca viata mea prinde contur.E adevarat, ca e greu cand tu stii n sinea ta ca maine vei fi alt om sau ca poti sa ai o viata mai buna si toti te fac nebuna.Practic esti singur, tu cu tine.te simti ca un strain intr`o lume straina.Asta cred ca e cea mai mare provocare sa reusesti sa te mentii in pozitii chiar daca nimeni nu`ti intelege limba.Eu sunt ferm convinsa ca mai sunt si altii care vb aceeasi limba cu tine, insa n`au fost descoperiti.Vocatia, inca nu mi`am gasit`o , ma pasioneaza f mult psihologia si imi place sa`i ajut pe oameni sa se intelega pe ei.Pe de alta parte, imi place arta, creatia.O parte din mine e psihologie, iar celalat parte e arta.Momentan nu stiu pe care s`o aleg sau care “tipa” mai tare in mine, dar sunt sigura ca in curand voi descoperii,Si totusi, daca stau sa ma gandesc un pic…nu ma vad psiholog, ma vad dabd sfaturi si incercand sa`i ajuty pe cei de langa mine, dar nu ma vad intr`un cabinet..nu cred ca am rabdarea necesara.In schimb, ma vad ..creand..desenand, jongland cu fel si fel de programe de design.Imi place sa`i cunosc p eceilalti sa`i pot intelege sa pot sa ma transpun in pielea lor..poate daia ma atrage psihologia.
    Nu cre dca are rost sa intru in detalii, cum a fost viata mea, mai mult vreau sa vb despre ce am reuit sa fac : well, m`am apucat iar de consud ( imi e tare frica sa consduc), merg la sala aproape zilnic ( am o pbma cu piciorul drept , din cauza mea e recuperat doar 70 %, il mai pot recupera pana la 90 % si vreau sa fac asta stiu ca pot ) , m`am apucat iar de role ( ma cam chinui cu ele , nu prea am echilibru ), am invatat sa am rabdare cu mine, invat sa nu mai depind de nimeni sentimental ( de prietene, de mama ‘de frate, de tata) ,actionez, nu mai imi pun zeci de ??, am invatat sa ma simt bine cu mine si acum parca am mai multa treaba si n`am timp, a …m`am apucat de photoshop sa`l invata .Momentan cred ca sunt destule.

    bafta fetelor!!

  • Denisa

    well, sa zicem ca lupta cu mine a inceput de vreo 5 ani.in liceu cand mi`am dat seam aca “istoria” se tot repeta..si mi-am zis nu`i ok.ceva e in neregula cu mine.celeasi tupuri de relatii , aceleasi obiceiuri, aceleasi dezamagiri.inca nu m`am vindecat si simt ca abia acum incep sa dau sens vietii mele.defapt, de acum 5 ani am inceput sa caut raspunsuri in mine, la altii , la psihologi, la prieteni mai “destupati”.vroiam sa vad ce`mi scapa.aveam impresia ca ceva imi scapa , iar eu nu`mi dau seama+ e greu sa constientizezi si sa iti ti in frau “obiceiurile” , mai ales cand te ia valu si zici ” lasa, ca de data asta o sa fie altfel”.ma imbatam cu apa rece.am avut noroc u spiholoaga din liceu, apoi dupa ce a disparut ea, am cunoscut un tip viitor psiholog car emi`a deschis ochii, apoi v`am descoperit pe tine si pe pera.Abia acum simt ca viata mea prinde contur.E adevarat, ca e greu cand tu stii n sinea ta ca maine vei fi alt om sau ca poti sa ai o viata mai buna si toti te fac nebuna.Practic esti singur, tu cu tine.te simti ca un strain intr`o lume straina.Asta cred ca e cea mai mare provocare sa reusesti sa te mentii in pozitii chiar daca nimeni nu`ti intelege limba.Eu sunt ferm convinsa ca mai sunt si altii care vb aceeasi limba cu tine, insa n`au fost descoperiti.Vocatia, inca nu mi`am gasit`o , ma pasioneaza f mult psihologia si imi place sa`i ajut pe oameni sa se intelega pe ei.Pe de alta parte, imi place arta, creatia.O parte din mine e psihologie, iar celalat parte e arta.Momentan nu stiu pe care s`o aleg sau care “tipa” mai tare in mine, dar sunt sigura ca in curand voi descoperii,Si totusi, daca stau sa ma gandesc un pic…nu ma vad psiholog, ma vad dabd sfaturi si incercand sa`i ajuty pe cei de langa mine, dar nu ma vad intr`un cabinet..nu cred ca am rabdarea necesara.In schimb, ma vad ..creand..desenand, jongland cu fel si fel de programe de design.Imi place sa`i cunosc p eceilalti sa`i pot intelege sa pot sa ma transpun in pielea lor..poate daia ma atrage psihologia.
    Nu cre dca are rost sa intru in detalii, cum a fost viata mea, mai mult vreau sa vb despre ce am reuit sa fac : well, m`am apucat iar de consud ( imi e tare frica sa consduc), merg la sala aproape zilnic ( am o pbma cu piciorul drept , din cauza mea e recuperat doar 70 %, il mai pot recupera pana la 90 % si vreau sa fac asta stiu ca pot ) , m`am apucat iar de role ( ma cam chinui cu ele , nu prea am echilibru ), am invatat sa am rabdare cu mine, invat sa nu mai depind de nimeni sentimental ( de prietene, de mama ‘de frate, de tata) ,actionez, nu mai imi pun zeci de ??, am invatat sa ma simt bine cu mine si acum parca am mai multa treaba si n`am timp, a …m`am apucat de photoshop sa`l invata .Momentan cred ca sunt destule.

    bafta fetelor!!

  • oana

    Povestea relatata mai sus intr-o oarecare masura imi aduce aminte de mine. Sunt unele episoade din viata ta care se aseamana izbitor cu viata mea. A fost o vreme cand credeam si eu ca frumusetea si sa fii in centrul atentiei barbatilor este totul. De multe ori eram considerata frumoasa si doar atat. Eu am dat la Medicina si am terminat-o dar viata mea a inceput sa prinda un contur bine stabilit in timpul facultatii. Am incep0ut prin cadrul asociatei studentilor medicinisti sa imi cunosc adevaratul potential. Am inceput de jos, de la un voluntar mic care era bun la toate si an ajuns sus. Dar pana acolo drumul mi-afost presarat cu lacrimi si durere si multe jigniri inghitite. Dar am reusit sa ajung int5r-o functie de conducere si inca una sus de tot. Dar chinul meu abia atunci incepea, daca inainte eram un copil naiv incepeam sa fiu constienta de mine si de frumusetea mea. Din pacate celebritatea castigata peste noapte nu ajuta la nimic. Cand incepi sa apari la tv, sa se scrie despre tine in ziare si sa vezi ca baietii cei mai cei umbla dupa tine incepi sa crezi ca esti cea mai puternica si nimic nu te mai poate dobori. Din pacate nu a fost asa si nici nu este. Din pacate cativa ani am luat-o pe un drum gresit. Am inceput sa caut si eu sa devin materialista si sa obtin totul pe tava. Dupa ce esto obisnuita cu cadouri si admiratie crezi ca totul ti-i se cuvine. Mi-am ratat cateva ocazii foarte valoroase in viata si am suferit dupa barbati care nu meritau nici o lacrima. Dar acum mi-am revenit. Mi-am dat seama ca in viata numai eu contez si apoi restul. Mi-am stabilit prioritati si idealuri. Vreau specializare in strainatate si nu mai cred ca fericirea si sprijinul financiar ti-l poate da numai un barbat potent financiar. Nu mai cred ca nu sunt capabila eu sa devin cine vreau. Acum cred in mine si asa ar trebui sa faca toate femeile. :)

  • oana

    Povestea relatata mai sus intr-o oarecare masura imi aduce aminte de mine. Sunt unele episoade din viata ta care se aseamana izbitor cu viata mea. A fost o vreme cand credeam si eu ca frumusetea si sa fii in centrul atentiei barbatilor este totul. De multe ori eram considerata frumoasa si doar atat. Eu am dat la Medicina si am terminat-o dar viata mea a inceput sa prinda un contur bine stabilit in timpul facultatii. Am incep0ut prin cadrul asociatei studentilor medicinisti sa imi cunosc adevaratul potential. Am inceput de jos, de la un voluntar mic care era bun la toate si an ajuns sus. Dar pana acolo drumul mi-afost presarat cu lacrimi si durere si multe jigniri inghitite. Dar am reusit sa ajung int5r-o functie de conducere si inca una sus de tot. Dar chinul meu abia atunci incepea, daca inainte eram un copil naiv incepeam sa fiu constienta de mine si de frumusetea mea. Din pacate celebritatea castigata peste noapte nu ajuta la nimic. Cand incepi sa apari la tv, sa se scrie despre tine in ziare si sa vezi ca baietii cei mai cei umbla dupa tine incepi sa crezi ca esti cea mai puternica si nimic nu te mai poate dobori. Din pacate nu a fost asa si nici nu este. Din pacate cativa ani am luat-o pe un drum gresit. Am inceput sa caut si eu sa devin materialista si sa obtin totul pe tava. Dupa ce esto obisnuita cu cadouri si admiratie crezi ca totul ti-i se cuvine. Mi-am ratat cateva ocazii foarte valoroase in viata si am suferit dupa barbati care nu meritau nici o lacrima. Dar acum mi-am revenit. Mi-am dat seama ca in viata numai eu contez si apoi restul. Mi-am stabilit prioritati si idealuri. Vreau specializare in strainatate si nu mai cred ca fericirea si sprijinul financiar ti-l poate da numai un barbat potent financiar. Nu mai cred ca nu sunt capabila eu sa devin cine vreau. Acum cred in mine si asa ar trebui sa faca toate femeile. :)

  • Jason

    Andreea spune-mi te rog… esti o varsatoare cumva ?:)

  • Jason

    Andreea spune-mi te rog… esti o varsatoare cumva ?:)

  • costi

    frumos,inaltator,ajutator!
    un fel de Pera in varianta feminina:)>-

  • costi

    frumos,inaltator,ajutator!
    un fel de Pera in varianta feminina:)>-

  • nina

    Sa lupt? Am inceput sa lupt la 14 ani. Cand, eu, o fata de muncitori, am dorit sa fac lic. sanitar. Se intampla prin 1973. Pe atunci concurenta a fost destul de mare- cca 12/ loc. Am intrat. Apoi am luptat sa devin medic. Dupa 4 ani de la terminarea liceului, timp in care am fost si asistent medical, am reusit sa intru la facultate. Apoi am luptat sa-mi castig existenta, in timp ce-mi faceam stagiatura, ca agent imobiliar. Ma casatorisem deja, dar nu am suportat sa-i cer sotului meu bani. Doream independenta financiara. Apoi am fost rezident, timp in care am facut scala de design interior. Perspectiva era urata dpdv al viitorului meu ca medic specialist. Intre timp m-am inscris la doctorat si…..am ramas insarcinata. Si am incetat sa lupt. In lumea mea era doar copilul. Sotul …….s-a simtit neglijat….am fost la un pas de divort. Am reinceput sa lupt. Nu am suportat privirile pline de compatimire ale celor din jur. M-am ridicat si am luptat. Mi-am recastigat sotul si mi-am infiintat firma mea de design interior. Am muncit pe brangi. Am luptat pana la epuizare, dar a meritat.. Doctorand fiind, intre timp s-a scos la concurs un post de asist. univ. Am concurat si am castigat. Si iata-ma acum, cu firma mea, cu post de asist. univ., cu sotul meu, cu fiul nostru…..Din nou pe “campul de lupta” al vietii. De ce? Pentru mine, pentru independenta mea. Va doresc tuturor numai bine!

  • nina

    Sa lupt? Am inceput sa lupt la 14 ani. Cand, eu, o fata de muncitori, am dorit sa fac lic. sanitar. Se intampla prin 1973. Pe atunci concurenta a fost destul de mare- cca 12/ loc. Am intrat. Apoi am luptat sa devin medic. Dupa 4 ani de la terminarea liceului, timp in care am fost si asistent medical, am reusit sa intru la facultate. Apoi am luptat sa-mi castig existenta, in timp ce-mi faceam stagiatura, ca agent imobiliar. Ma casatorisem deja, dar nu am suportat sa-i cer sotului meu bani. Doream independenta financiara. Apoi am fost rezident, timp in care am facut scala de design interior. Perspectiva era urata dpdv al viitorului meu ca medic specialist. Intre timp m-am inscris la doctorat si…..am ramas insarcinata. Si am incetat sa lupt. In lumea mea era doar copilul. Sotul …….s-a simtit neglijat….am fost la un pas de divort. Am reinceput sa lupt. Nu am suportat privirile pline de compatimire ale celor din jur. M-am ridicat si am luptat. Mi-am recastigat sotul si mi-am infiintat firma mea de design interior. Am muncit pe brangi. Am luptat pana la epuizare, dar a meritat.. Doctorand fiind, intre timp s-a scos la concurs un post de asist. univ. Am concurat si am castigat. Si iata-ma acum, cu firma mea, cu post de asist. univ., cu sotul meu, cu fiul nostru…..Din nou pe “campul de lupta” al vietii. De ce? Pentru mine, pentru independenta mea. Va doresc tuturor numai bine!

  • monica

    Povestea mea ?totul a inceput la varsta de 21 de ani .Pana la aceasta varsta traiam din carti,filme,admiram vedetele,eu nu ma regseam pe niciunde,nu-mi facusem nici un prieten ,asteptam momentul potrivit ,cd o sa fiu mai slaba,mai inteligenta,mai ……..perfecta. Trist dar adevarat.Viata a avut grija sa ma invete sa traiaesc ,sa fiu vie,dupa o perioada neagra de bulimie si anorexie am inceput sa ma descopar ,sa imi dau seamace minunata sunt ,sa fac psihoterapie,sa imi dau seama care e rolul meu in viata mea ,acela de creator.
    Azi incerc sa ma constientizez ,citesc carti de dezvlotare personala ,fac sport ,am grija de mine imi rezerv timp mie ,nu zic ca nu mai fac greseli ,Doamne dar cate fac ,dar incerc sa invat din ele sis a nu ma mai blamez “de ce mie? De ce eu?”.incerc sa traiesc si sa gasesc acele raspunsuri de care am nevoie , stiu sigur ca o sa vina in viata mea la momentul oportun.
    Iti multumesc ca existi andreea ,esti minunata .

  • monica

    Povestea mea ?totul a inceput la varsta de 21 de ani .Pana la aceasta varsta traiam din carti,filme,admiram vedetele,eu nu ma regseam pe niciunde,nu-mi facusem nici un prieten ,asteptam momentul potrivit ,cd o sa fiu mai slaba,mai inteligenta,mai ……..perfecta. Trist dar adevarat.Viata a avut grija sa ma invete sa traiaesc ,sa fiu vie,dupa o perioada neagra de bulimie si anorexie am inceput sa ma descopar ,sa imi dau seamace minunata sunt ,sa fac psihoterapie,sa imi dau seama care e rolul meu in viata mea ,acela de creator.
    Azi incerc sa ma constientizez ,citesc carti de dezvlotare personala ,fac sport ,am grija de mine imi rezerv timp mie ,nu zic ca nu mai fac greseli ,Doamne dar cate fac ,dar incerc sa invat din ele sis a nu ma mai blamez “de ce mie? De ce eu?”.incerc sa traiesc si sa gasesc acele raspunsuri de care am nevoie , stiu sigur ca o sa vina in viata mea la momentul oportun.
    Iti multumesc ca existi andreea ,esti minunata .

  • Lari

    Andreea, (in sfarsit mi-am facut si eu curaj sa ies din cochilie :-) ) nu stiu cum se face, dar de fiecare data cand scrii ma regasesc acolo, in cuvintele tale. Zilele de luni sunt ca niste raze de soare, de speranta pentru mine deoarece atunci vad mail-ul cu Stilul Tau si ma apuca contemplarea. Povestea mea nici nu mai stiu care este, dar imi amintesc ca pana la 25 de ani zambeam tot timpul, emanam vitalitate, eram plina de optimism si inspiram foarte multa lume, am trecut cu brio de toate examenele scolilor pe care le-am facut, m-am angajat acolo unde am visat, intr-o companie multinationala, eram fericita posesoare a unei relatii de la 16 ani cu o persoana langa care am copilarit, cu nunta in totalitate planificata ……toate astea pana cand am facut o mare schimbare (2008), fara sa am argumente coerente, am ales sa las in urma (asa cum spuneai si tu) acel om minunat langa care eu am crescut si m-am dezvoltat ca om. Din momentul despartirii am inceput sa caut cine sunt eu de fapt si DE CE am ales aceasta cale, din pacate timpul nu mi-a fost suficient si inca nu gasesc raspunsurile la intrebarile mele. O singura persoana am lasat sa intre in viata mea de atunci, persoana care oarecum m-a si influentat sa ies din fosta relatie, dar langa care nu-mi gasesc linistea si niciun efort nu este suficient pentru a forma acel NOI. Desi relatia actuala este foarte bogata si fiecare zi este speciala prin lucrurile pe care le facem impreuna, fie mergem cu bicicletele la birou, fie ne cataram pe munte, ne dam cu rolele, ne aventuram in expeditii extreme, filozofam pana dimineata, plimbam cainele, lenevim in hamac cu cartile preferate,…..tot nu este suficient pentru mine, nu reusesc sa uit trecutul si ori de cate ori se intampla ceva in familia fostului iubit, eu sunt acolo cu ei, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.
    Nu reusesc sa-mi asum responsabilitatea pentru o schimbare in viata mea. Nu am curajul sa spun GATA influentelor trecutului sau sa pun STOP relatiei actuale, in care eu nu cred pe termen lung si astfel suferinta se prelungeste pentru toata lumea.
    Vorbeai de semne si de adunarea lor, dar din pacate nu mai stiu cum sa le decodific, chiar daca ele exista.
    Viata asta este un amalgam de bucurii si tristeti, iar eu nu am invatat suficient pana acum, sa ma bucur de fiecare lucru care mi se intampla, pentru ca el se intampla cu un rost. Stiu ca nimic nu este intamplator si mai stiu ca lucrurile se vor cerne in timp, dar din pacate eu trebuie sa suport toate consecintele faptelor mele pana ACOLO. Orice sfarsit are un inceput, iar eu nu am puterea sa fac ca acel inceput sa fie bun, pur, inaltator.

  • Lari

    Andreea, (in sfarsit mi-am facut si eu curaj sa ies din cochilie :-) ) nu stiu cum se face, dar de fiecare data cand scrii ma regasesc acolo, in cuvintele tale. Zilele de luni sunt ca niste raze de soare, de speranta pentru mine deoarece atunci vad mail-ul cu Stilul Tau si ma apuca contemplarea. Povestea mea nici nu mai stiu care este, dar imi amintesc ca pana la 25 de ani zambeam tot timpul, emanam vitalitate, eram plina de optimism si inspiram foarte multa lume, am trecut cu brio de toate examenele scolilor pe care le-am facut, m-am angajat acolo unde am visat, intr-o companie multinationala, eram fericita posesoare a unei relatii de la 16 ani cu o persoana langa care am copilarit, cu nunta in totalitate planificata ……toate astea pana cand am facut o mare schimbare (2008), fara sa am argumente coerente, am ales sa las in urma (asa cum spuneai si tu) acel om minunat langa care eu am crescut si m-am dezvoltat ca om. Din momentul despartirii am inceput sa caut cine sunt eu de fapt si DE CE am ales aceasta cale, din pacate timpul nu mi-a fost suficient si inca nu gasesc raspunsurile la intrebarile mele. O singura persoana am lasat sa intre in viata mea de atunci, persoana care oarecum m-a si influentat sa ies din fosta relatie, dar langa care nu-mi gasesc linistea si niciun efort nu este suficient pentru a forma acel NOI. Desi relatia actuala este foarte bogata si fiecare zi este speciala prin lucrurile pe care le facem impreuna, fie mergem cu bicicletele la birou, fie ne cataram pe munte, ne dam cu rolele, ne aventuram in expeditii extreme, filozofam pana dimineata, plimbam cainele, lenevim in hamac cu cartile preferate,…..tot nu este suficient pentru mine, nu reusesc sa uit trecutul si ori de cate ori se intampla ceva in familia fostului iubit, eu sunt acolo cu ei, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.
    Nu reusesc sa-mi asum responsabilitatea pentru o schimbare in viata mea. Nu am curajul sa spun GATA influentelor trecutului sau sa pun STOP relatiei actuale, in care eu nu cred pe termen lung si astfel suferinta se prelungeste pentru toata lumea.
    Vorbeai de semne si de adunarea lor, dar din pacate nu mai stiu cum sa le decodific, chiar daca ele exista.
    Viata asta este un amalgam de bucurii si tristeti, iar eu nu am invatat suficient pana acum, sa ma bucur de fiecare lucru care mi se intampla, pentru ca el se intampla cu un rost. Stiu ca nimic nu este intamplator si mai stiu ca lucrurile se vor cerne in timp, dar din pacate eu trebuie sa suport toate consecintele faptelor mele pana ACOLO. Orice sfarsit are un inceput, iar eu nu am puterea sa fac ca acel inceput sa fie bun, pur, inaltator.

  • http://BunaAndreea, Mihaela

    foarte frumos articolul,continui sa ne surprinzi mereu numai cu lucruri bune.Eu cred ca vocatia mea a fost in mine de mic copil,dar nu i-am dat atentie si am negat-o.Pasiunea mea cea mai mare e muzica,mor dupa ea.Nu sunt cantareata de renume,dar am ureche muzicala,daruita de la Dumnezeu.Cant la o Biserica,la strana,imi place,ma inalta si cant oriunde simt nevoia sa cant.E viata mea,ma scoate din tot ce e trist,imi da aripi,ma simt minunat.Sunt studenta la psihologie,anul 2,imi place si ea de mor.Inca din liceu imi placea.As vrea sa merg si pe latura asta,pentru ca imi place sa ajut oamenii,sa lupt,cred ca asta e scopul vietii,lupta pana la mormant.Imi doresc foarte mult sa termin facultatea si sa pot profesa aceasta minunata meserie de psiholog,chiar prietenele mele imi spun ca ma pricep.Cam asta ar fi despre mine in cateva cuvinte.Dumnezeu sa te binecuvinteze.Te iubesc!

  • doar_anonima

    povestea mea…..nu am deloc incredere in mine ..pe nici un plan…nu ma plac….nu stiu care e vocatia mea…nu stiu ce sa fac cu viata mea….cum pot sa imi dau seama ce imi place si ce cariera sa urmez?….pe zi ce trece imi dau seama ca facultatea care am facut o nu imi place si nici locul de munca nu e ceea ce vreau….refuz sa ma mai duc la munca….ma deprima pe zi ce trece ca nu am posibilitati materiale sa iau viata de la capat…sa plec departe de parinti sa nu mai depind de ei si sa fac altceva….dar criza in care ne aflam ma loveste ca un bolovan si imi dau seama ca nu am ce gasi de munca oricat m-as stradui…..poti sa iti doresti sa ai o viata mai buna…dar cu ce resurse? totul se porneste de undeva si cu ceva….si cu putin ajutor…..ajung sa ma complac asa ca imi dau seama ca nu am alte sanse….mai rau este ca un necaz nu vine singur….la fel e si cu viata sentimentala…..6 ani m-am luptat sa fie bine si mereu despartiri iar impacari si pana la un punct cand am zis stop…dar uite ca iar ma intorc iar fug….nu stiu nici eu ce vreau….fara el nu am aer, nu am viata cand sunt cu el iar ma cuprinde teama ca va fi tot asa rau si iar ma retrag….as vrea sa las trecutul in urma si sa pot sa o iau cu el de la capat….toate relatiile au ceva rau…si toti au trecut peste lucruri urate….am facut multe compromisuri i-am iertat multe fapte cumplite……si acum mi as dori sa cred in el in schimbarea lui si nu inteleg de ce cand sunt iar cu el iar ma apuca gandurile negre…..m-am saturat eu de gandirea asta a mea si de faptul ca ma invart intr-un cerc dapai altii……as vrea sa ma hotarasc pentru ca incep sa ametesc serios de la atata nehotarare…..ma consider vinovata pentru ca eu atrag toate astea asupra mea….eu cu problemele mele psihice ajung sa ii fac pe altii sa se poarte urat…..si toti ma resping……as vrea sa nu ma judecati si sa ma ajutati cu orice sfat…..multumesc

  • doar_anonima

    povestea mea…..nu am deloc incredere in mine ..pe nici un plan…nu ma plac….nu stiu care e vocatia mea…nu stiu ce sa fac cu viata mea….cum pot sa imi dau seama ce imi place si ce cariera sa urmez?….pe zi ce trece imi dau seama ca facultatea care am facut o nu imi place si nici locul de munca nu e ceea ce vreau….refuz sa ma mai duc la munca….ma deprima pe zi ce trece ca nu am posibilitati materiale sa iau viata de la capat…sa plec departe de parinti sa nu mai depind de ei si sa fac altceva….dar criza in care ne aflam ma loveste ca un bolovan si imi dau seama ca nu am ce gasi de munca oricat m-as stradui…..poti sa iti doresti sa ai o viata mai buna…dar cu ce resurse? totul se porneste de undeva si cu ceva….si cu putin ajutor…..ajung sa ma complac asa ca imi dau seama ca nu am alte sanse….mai rau este ca un necaz nu vine singur….la fel e si cu viata sentimentala…..6 ani m-am luptat sa fie bine si mereu despartiri iar impacari si pana la un punct cand am zis stop…dar uite ca iar ma intorc iar fug….nu stiu nici eu ce vreau….fara el nu am aer, nu am viata cand sunt cu el iar ma cuprinde teama ca va fi tot asa rau si iar ma retrag….as vrea sa las trecutul in urma si sa pot sa o iau cu el de la capat….toate relatiile au ceva rau…si toti au trecut peste lucruri urate….am facut multe compromisuri i-am iertat multe fapte cumplite……si acum mi as dori sa cred in el in schimbarea lui si nu inteleg de ce cand sunt iar cu el iar ma apuca gandurile negre…..m-am saturat eu de gandirea asta a mea si de faptul ca ma invart intr-un cerc dapai altii……as vrea sa ma hotarasc pentru ca incep sa ametesc serios de la atata nehotarare…..ma consider vinovata pentru ca eu atrag toate astea asupra mea….eu cu problemele mele psihice ajung sa ii fac pe altii sa se poarte urat…..si toti ma resping……as vrea sa nu ma judecati si sa ma ajutati cu orice sfat…..multumesc

  • iancu lelia

    Povestile voastre de viata si lupta pe care ati inceput-o m-au facut sa ma gandesc si la mine. Niciodata n-am excelat in nici un domeniu si nici la scoala la vreo materie. Am urmat viata mai mult sau mai putin impinsa de la spate de parinti, pana la un punct.Ajunsa studenta in Bucuresti imi doream un barbat viril si cu bani care sa-mi faca toate mofturile.Bineinteles l-am gasit, dar timpul mi-a dovedit cat de mult am gresit. Diferenta mare de varsta intre noi, viata pe care o aveam eu la 19 ani- cu gospodarie, pe langa viata prietenelor mele m-a dat peste cap.Asadar mi-am luat inima in dinti si am plecat sa muncesc. Din interior, nu stiu instinctul imi spunea ca pot face multe lucruri. Si intr-advar , dupa numreoase greseli ale tineretii, dupa numeroase relatii adulterine, am reusit sa gasesc inceputul unui drum. Am terminat facultatea, am continuat sa muncesc si imi place ceea ce fac, cu toate ca nu are nici o legatura cu studiile mele. Vreau sa fac masterul la jurnalism, mai vreau cateva atestate, simt nevoia sa ma implinesc intelectual.La fel ca si tine ,Andreea, ma chinui de multi ani sa scriu o carte. Dar mi e frica, si eu port frica in san in aceasta privinta si nu stiu de unde sa incep, cum sa incep si daca nu este doar o pieredere de timp.
    Dar cu toate aceste realizari pe drumul carierei , din pacate nu am reusit sa ma realizez emotional. Nu ma simt sigura p mine, nu suport singuratatea, dar in acelasi timp vreau sa mi recapat liberatatea. V-am vb la inceput despre acel barbat plin de posibilitati financiare. Cu timpul insa afacerile nu i-au mai mers si a decazut in ultimul hal. Nu avem nici un punct comun, nici ca varsta, nici social si nici intelectual. Dar el nu vrea sa mi mai dea drumu. Vorbele lui ma intorc de fiecare data dovedindu-mi ca nu m am maturizat si inca am nevoie de el. Dar de fapt el are nevoie acum de mine, sta la mine pt ca nu are casa, unul din exemple. Simt insa ca nu l mai iubesc. Am incercat de nenumarate ori sa ma despart de el si am intrat in alte relatii. De fiecare data a a aparut si s-a luat de acei oameni. Sunt legata de el prin fire nevazute si nu stiu cum sa scap. Pleaca daca il gonesc si se intoarce ca si cum nimik nu s ar fi intamplat.A trecut peste toate relatiie mele, peste toate minciunile mele, vinovate sau nu. Ma accepta asa cum sunt, rareori imi face teorii, ma dipsera caci simt ca nu-l mai iubesc, si Doamne acum 6 ani eram in stare sa ma duc pana la capatul pamantului pt el. Simt ca ma trage in jos, mi-e rusine cu el pe strada, se vede diferenta de varsta, de cultura. Cum sa fac?Cum sa-i explic p intelesul lui, la cei 40 d ani care ii are, ca nu se mai poate?Eu am 25 de ani aproape si incerc sa ma realizez, dar simt ca inca trag dupa mine pielea de care am naparlit.
    Cam asta e povestea mea …am multe de indreptat,trebuie sa ma schimb , dar imi e greu…deseori sunt umbrita de invidie, de rautate, mereu sunt bolnava pt ca nu am decat rareori clipe de fericire. Inca nu am invatat sa ma accept si sa convietuiesc cu mine. Oare e atat de greu?

  • iancu lelia

    Povestile voastre de viata si lupta pe care ati inceput-o m-au facut sa ma gandesc si la mine. Niciodata n-am excelat in nici un domeniu si nici la scoala la vreo materie. Am urmat viata mai mult sau mai putin impinsa de la spate de parinti, pana la un punct.Ajunsa studenta in Bucuresti imi doream un barbat viril si cu bani care sa-mi faca toate mofturile.Bineinteles l-am gasit, dar timpul mi-a dovedit cat de mult am gresit. Diferenta mare de varsta intre noi, viata pe care o aveam eu la 19 ani- cu gospodarie, pe langa viata prietenelor mele m-a dat peste cap.Asadar mi-am luat inima in dinti si am plecat sa muncesc. Din interior, nu stiu instinctul imi spunea ca pot face multe lucruri. Si intr-advar , dupa numreoase greseli ale tineretii, dupa numeroase relatii adulterine, am reusit sa gasesc inceputul unui drum. Am terminat facultatea, am continuat sa muncesc si imi place ceea ce fac, cu toate ca nu are nici o legatura cu studiile mele. Vreau sa fac masterul la jurnalism, mai vreau cateva atestate, simt nevoia sa ma implinesc intelectual.La fel ca si tine ,Andreea, ma chinui de multi ani sa scriu o carte. Dar mi e frica, si eu port frica in san in aceasta privinta si nu stiu de unde sa incep, cum sa incep si daca nu este doar o pieredere de timp.
    Dar cu toate aceste realizari pe drumul carierei , din pacate nu am reusit sa ma realizez emotional. Nu ma simt sigura p mine, nu suport singuratatea, dar in acelasi timp vreau sa mi recapat liberatatea. V-am vb la inceput despre acel barbat plin de posibilitati financiare. Cu timpul insa afacerile nu i-au mai mers si a decazut in ultimul hal. Nu avem nici un punct comun, nici ca varsta, nici social si nici intelectual. Dar el nu vrea sa mi mai dea drumu. Vorbele lui ma intorc de fiecare data dovedindu-mi ca nu m am maturizat si inca am nevoie de el. Dar de fapt el are nevoie acum de mine, sta la mine pt ca nu are casa, unul din exemple. Simt insa ca nu l mai iubesc. Am incercat de nenumarate ori sa ma despart de el si am intrat in alte relatii. De fiecare data a a aparut si s-a luat de acei oameni. Sunt legata de el prin fire nevazute si nu stiu cum sa scap. Pleaca daca il gonesc si se intoarce ca si cum nimik nu s ar fi intamplat.A trecut peste toate relatiie mele, peste toate minciunile mele, vinovate sau nu. Ma accepta asa cum sunt, rareori imi face teorii, ma dipsera caci simt ca nu-l mai iubesc, si Doamne acum 6 ani eram in stare sa ma duc pana la capatul pamantului pt el. Simt ca ma trage in jos, mi-e rusine cu el pe strada, se vede diferenta de varsta, de cultura. Cum sa fac?Cum sa-i explic p intelesul lui, la cei 40 d ani care ii are, ca nu se mai poate?Eu am 25 de ani aproape si incerc sa ma realizez, dar simt ca inca trag dupa mine pielea de care am naparlit.
    Cam asta e povestea mea …am multe de indreptat,trebuie sa ma schimb , dar imi e greu…deseori sunt umbrita de invidie, de rautate, mereu sunt bolnava pt ca nu am decat rareori clipe de fericire. Inca nu am invatat sa ma accept si sa convietuiesc cu mine. Oare e atat de greu?

  • Cris

    Foarte bun articolul. M-am regasit de mai multe ori in el. Esti o persoana care ne ofera un exemplu tuturor si prin articolele tale ajuti multe femei care nu stiu de unde sa inceapa procesul de schimbare. Mult succes in continuare.

  • Cris

    Foarte bun articolul. M-am regasit de mai multe ori in el. Esti o persoana care ne ofera un exemplu tuturor si prin articolele tale ajuti multe femei care nu stiu de unde sa inceapa procesul de schimbare. Mult succes in continuare.

  • Bucur Loredana

    Buna! e frumos sentimentul pe care il avem dupa ce iti citim fiecare articol. insufletite de noi sperante, incercam sa transformam existenta noastra anonima in ceva special. si, putin cate putin, pe mine ai reusit sa ma schimbi. am inteles cel putin k problema e la mine. da, la mine. ca nu ma cunosc.
    Si, incercand ca in timpul meu liber (dupa ce termin la serviciu, dupa ce ma ocup si de part-time si dupa ce invat), sa mai meditez putin la cine sunt.
    Am observat ca sunt foarte ambitioasa si muncesc pentru visele mele. si as vrea sa pot continua mesajul acesta in septembrie, sa iti spun ca am reusit i mi-am implinit un vis (profesional). daca nu, sanatosi sa fim, bucurii vor mai fi!
    sa iti dea Dumnezeu putere sa scrii in continuare!

  • Bucur Loredana

    Buna! e frumos sentimentul pe care il avem dupa ce iti citim fiecare articol. insufletite de noi sperante, incercam sa transformam existenta noastra anonima in ceva special. si, putin cate putin, pe mine ai reusit sa ma schimbi. am inteles cel putin k problema e la mine. da, la mine. ca nu ma cunosc.
    Si, incercand ca in timpul meu liber (dupa ce termin la serviciu, dupa ce ma ocup si de part-time si dupa ce invat), sa mai meditez putin la cine sunt.
    Am observat ca sunt foarte ambitioasa si muncesc pentru visele mele. si as vrea sa pot continua mesajul acesta in septembrie, sa iti spun ca am reusit i mi-am implinit un vis (profesional). daca nu, sanatosi sa fim, bucurii vor mai fi!
    sa iti dea Dumnezeu putere sa scrii in continuare!

  • Andreea Papp

    Eliberati-va prin povestile voastre! Cantati! Dansati! Traiti viata!

  • Andreea Papp

    Eliberati-va prin povestile voastre! Cantati! Dansati! Traiti viata!

  • cineva din lume

    povestea mea nu este nici trista nici demna de urmat, nici prea deosebita….dar sigur cineva se ragaseste in ea;eu nascuta intr-o familie cu inca trei frati , griji, lipsuri- cum a trait toata lumea pe vremea “odiosului”, trecuta prin tot felul de incercari :moartea tatului si terminand cu viitorul meu divort…spun viitorul pentru ca acum sunt in stadiul de separare, de omul caruia i-am dedicat 9 ani din viata si care mi-a oferit “atatea” ca le pot numara pe degetele de la o singura mana….poate ar trebui sa revizui ceva in stilul meu, insa daca as face asta nu as mai fi impacata cu mine, cu Dumnezeu…pentru ca am fost invatata ca trebuie sa oferi si celalalt obraz in momentul in care ti se da o palma , pentru ca cel ce ti-a dat-o sa-si dea seama ca a gresit ….sa-si ceara scuze…nimic din toate astea nu s-au intamplat si cel mai rau este ca nici nu am primit macar un BRAVO! ai facut ceva pentru mine….De fapt nici nu astept asta, nu am sa pot spune vreodata ca-mi pare rau dupa anii petrecuti in aceasta casnicie, insa sacrificiul ce-l face o femeie NICIODATA nu este multumitor si nici RECUNOSCUT.Sper ca nu am fost prea trista in povestea mea si mai sper ca DOAR CELE CE SE IUBESC SUFICIENT STIU SA SPUNA “STOP” ATUNCI CAND TREBUIE .Multumesc Andreei pentru atitudinea pozitiva , care m-a facut sa inteleg ca -EU am valoare in ochii MEI.-…apoi altii …

  • cineva din lume

    povestea mea nu este nici trista nici demna de urmat, nici prea deosebita….dar sigur cineva se ragaseste in ea;eu nascuta intr-o familie cu inca trei frati , griji, lipsuri- cum a trait toata lumea pe vremea “odiosului”, trecuta prin tot felul de incercari :moartea tatului si terminand cu viitorul meu divort…spun viitorul pentru ca acum sunt in stadiul de separare, de omul caruia i-am dedicat 9 ani din viata si care mi-a oferit “atatea” ca le pot numara pe degetele de la o singura mana….poate ar trebui sa revizui ceva in stilul meu, insa daca as face asta nu as mai fi impacata cu mine, cu Dumnezeu…pentru ca am fost invatata ca trebuie sa oferi si celalalt obraz in momentul in care ti se da o palma , pentru ca cel ce ti-a dat-o sa-si dea seama ca a gresit ….sa-si ceara scuze…nimic din toate astea nu s-au intamplat si cel mai rau este ca nici nu am primit macar un BRAVO! ai facut ceva pentru mine….De fapt nici nu astept asta, nu am sa pot spune vreodata ca-mi pare rau dupa anii petrecuti in aceasta casnicie, insa sacrificiul ce-l face o femeie NICIODATA nu este multumitor si nici RECUNOSCUT.Sper ca nu am fost prea trista in povestea mea si mai sper ca DOAR CELE CE SE IUBESC SUFICIENT STIU SA SPUNA “STOP” ATUNCI CAND TREBUIE .Multumesc Andreei pentru atitudinea pozitiva , care m-a facut sa inteleg ca -EU am valoare in ochii MEI.-…apoi altii …

  • Maria

    Felicitari pentru articol si felicitari din suflet pentru ce ai freusit in viata. Femeile au multe de invatat de la tine. Eu cel putin am ;)
    Succes in continuare,

  • Maria

    Felicitari pentru articol si felicitari din suflet pentru ce ai freusit in viata. Femeile au multe de invatat de la tine. Eu cel putin am ;)
    Succes in continuare,

  • Diana W.S.

    Povestea mea:) …am lasat trecutul si am ales prezentul, dupa cum spuneam am facut pace cu trecutul ..2 divorturi …nu`i usor dar nici imposisibil sa treci cu brio… sa vrei mai mult decat ai avut si sa crezi ca poti sa faci fata daca se`ntampla din nou … Sunt responsabila de ceea ce am ales in viata mea, am lasat si am pornit din nou la drum cu teama recunosc, dar sunt mai puternica , sunt motivata sa dau mai mult si sa scormonesc si sa valorific . In continuare lupt sunt dornica sa ma informez asa cum o fac din articolele tale Andreea … :) cam atat:)

  • Diana W.S.

    Povestea mea:) …am lasat trecutul si am ales prezentul, dupa cum spuneam am facut pace cu trecutul ..2 divorturi …nu`i usor dar nici imposisibil sa treci cu brio… sa vrei mai mult decat ai avut si sa crezi ca poti sa faci fata daca se`ntampla din nou … Sunt responsabila de ceea ce am ales in viata mea, am lasat si am pornit din nou la drum cu teama recunosc, dar sunt mai puternica , sunt motivata sa dau mai mult si sa scormonesc si sa valorific . In continuare lupt sunt dornica sa ma informez asa cum o fac din articolele tale Andreea … :) cam atat:)

  • Andreea Papp

    Sa crezi si sa vezi sunt unul si acelasi lucru, ca si a fi si a deveni. Cu timpul vei vedea toate lucrurile in care crezi si vei realiza tot ce visezi. Am incredere! Totul e in slujba ta!
    Indrazneste!!!

  • Andreea Papp

    Sa crezi si sa vezi sunt unul si acelasi lucru, ca si a fi si a deveni. Cu timpul vei vedea toate lucrurile in care crezi si vei realiza tot ce visezi. Am incredere! Totul e in slujba ta!
    Indrazneste!!!

  • Micky

    Andreea, esti o femeie puternica, te admir si imi doresc ca intr-o zi sa devin la fel de puternica. Ma ajuta foarte mult sfaturile tale.
    Succes in continuare!

  • Micky

    Andreea, esti o femeie puternica, te admir si imi doresc ca intr-o zi sa devin la fel de puternica. Ma ajuta foarte mult sfaturile tale.
    Succes in continuare!

  • Jason

    nu mi-ai raspuns la intrebare andreea :(

  • Jason

    nu mi-ai raspuns la intrebare andreea :(

  • Cristina

    Andreea = o tipa ce iese din tipare tocmai prin normalitatea gandirii..!! Asa te vad eu, asa ma incurajez la randul meu pe mine, pt ca ma regasesc in crezurile tale,si pt ca, multa vreme nu-mi gaseam “STILUL” :) , simtindu-ma cumva straina de lumea asta…Bravo, sufletului tau ce a in vatat sa vorbeasca..!! Ma bucur nespus ca exista oameni care percep niste lucruri si mai apoi le concretizeaza cumva..!! Salut, cititoarele tale !! PUPI

  • Cristina

    Andreea = o tipa ce iese din tipare tocmai prin normalitatea gandirii..!! Asa te vad eu, asa ma incurajez la randul meu pe mine, pt ca ma regasesc in crezurile tale,si pt ca, multa vreme nu-mi gaseam “STILUL” :) , simtindu-ma cumva straina de lumea asta…Bravo, sufletului tau ce a in vatat sa vorbeasca..!! Ma bucur nespus ca exista oameni care percep niste lucruri si mai apoi le concretizeaza cumva..!! Salut, cititoarele tale !! PUPI

  • roxan3lu

    te felicit si eu pentru realizarile tale si mai ales pentru ca ai creat o adevarata scoala de stil, le aduci pe multe femei inapoi catre ele, ne ajuti sa ne descoperim stilul propriu, sa fim frumoase, cutezatoare si increzatoare in viata; sa facem alegerile care ne pun pe noi in valoare si sa ne bucuram de viata TRAITA! Asta am invatat eu de la tine, draga Andreea. Drumul meu a fost unul atat de frumos si de fiecare data cand pun capul pe perna ii multumesc lui Dumnezeu pentru toate binecuvantarile ce mi le da in fiecare zi; m-am regasit in multe ipostaze ale acestui articol al tau si m-ai ajutat sa-mi deblochez multe oprelisti ce mi le autoimpuneam (si eu trebuie sa scriu si teama de corecturile ce le voi primi inevitabil de la un sef destul de sever ma tot tinea pe loc); am inteles ca “if it is up to be it is up to me!”
    Lucrez in cercetare si-mi place la nebunie ceea ce fac, nu pot spune ca e visul meu de mica, doar ca-mi place sa fiu decicata si mai ales implicata in ceea ce fac; imi plac de asemenea limbile straine si asta e una din ambitiile mele pe care aleg s-o aprofundez, chiar daca n-are nici in clini nici in maneci cu cercetarea. Sunt curioasa, dornica de a acumula cat mai multa informatie din mai multe domenii si vreau sa-mi fructific la maxim valorile mele (ca si tine am fost norocoasa sa scap sanatoasa si optimista in urma unui accident de masina aproape mortal-care m-a invatat sa ma bucur de fiecare clipa de viata, de oamenii dragi de langa mine; si mai ales m-a invatat sa fac ce-mi place, chiar daca sunt multi care latra de pe margine vrute si nevrute; daca nu le convine nu-i treaba mea. Aleg sa traiesc viata care-mi place si care ma implineste pe mine. Imi place enorm cum spui mai sus: “Bye-bye necredinciosilor, ramaneti be drumul vostru; eu aleg alt drum: E VIATA MEA, E SANSA MEA!!!” Formidabil! Cata energie iti dau astfel de incurajari!
    Apreciez fiecare articol ce-l scrii si-l astept cu nerabdare pe urmatorul. Acest articol e unul hyper motivational si pe mine una chiar m-a pus pe treaba mai feroce decat inainte, no matter what! ALEG o viata TRAITA!
    Excelent articol! Iti urez multa inspiratie pentru ca articolele tale au mereu un gust de “mai vreau”. Ti-am spus ca-mi esti simpatica?
    Numai bine si un weekend frumos!

  • roxan3lu

    te felicit si eu pentru realizarile tale si mai ales pentru ca ai creat o adevarata scoala de stil, le aduci pe multe femei inapoi catre ele, ne ajuti sa ne descoperim stilul propriu, sa fim frumoase, cutezatoare si increzatoare in viata; sa facem alegerile care ne pun pe noi in valoare si sa ne bucuram de viata TRAITA! Asta am invatat eu de la tine, draga Andreea. Drumul meu a fost unul atat de frumos si de fiecare data cand pun capul pe perna ii multumesc lui Dumnezeu pentru toate binecuvantarile ce mi le da in fiecare zi; m-am regasit in multe ipostaze ale acestui articol al tau si m-ai ajutat sa-mi deblochez multe oprelisti ce mi le autoimpuneam (si eu trebuie sa scriu si teama de corecturile ce le voi primi inevitabil de la un sef destul de sever ma tot tinea pe loc); am inteles ca “if it is up to be it is up to me!”
    Lucrez in cercetare si-mi place la nebunie ceea ce fac, nu pot spune ca e visul meu de mica, doar ca-mi place sa fiu decicata si mai ales implicata in ceea ce fac; imi plac de asemenea limbile straine si asta e una din ambitiile mele pe care aleg s-o aprofundez, chiar daca n-are nici in clini nici in maneci cu cercetarea. Sunt curioasa, dornica de a acumula cat mai multa informatie din mai multe domenii si vreau sa-mi fructific la maxim valorile mele (ca si tine am fost norocoasa sa scap sanatoasa si optimista in urma unui accident de masina aproape mortal-care m-a invatat sa ma bucur de fiecare clipa de viata, de oamenii dragi de langa mine; si mai ales m-a invatat sa fac ce-mi place, chiar daca sunt multi care latra de pe margine vrute si nevrute; daca nu le convine nu-i treaba mea. Aleg sa traiesc viata care-mi place si care ma implineste pe mine. Imi place enorm cum spui mai sus: “Bye-bye necredinciosilor, ramaneti be drumul vostru; eu aleg alt drum: E VIATA MEA, E SANSA MEA!!!” Formidabil! Cata energie iti dau astfel de incurajari!
    Apreciez fiecare articol ce-l scrii si-l astept cu nerabdare pe urmatorul. Acest articol e unul hyper motivational si pe mine una chiar m-a pus pe treaba mai feroce decat inainte, no matter what! ALEG o viata TRAITA!
    Excelent articol! Iti urez multa inspiratie pentru ca articolele tale au mereu un gust de “mai vreau”. Ti-am spus ca-mi esti simpatica?
    Numai bine si un weekend frumos!

  • danna

    daca andrea am comandat saptamana trecuta cartea stilul tau de viata si pana acum nu am primit nimic.ce se intampla.duminica plec din tara si asi dori sa o primesc pana atunci.multumesc.

  • danna

    daca andrea am comandat saptamana trecuta cartea stilul tau de viata si pana acum nu am primit nimic.ce se intampla.duminica plec din tara si asi dori sa o primesc pana atunci.multumesc.

  • Maria

    Ma numesc Maria, am 29 de ani si vreau sa-ti multumesc pentru ca existi si pentru ca faci ceea ce faci.
    Iti scriu acum, la 8 dimineata dupa ce o noapte intreaga am citit “Descopera-ti vocatia”, “Puterea ta interioara”, “Stilul tau – o raza de soare” si toate articolele de pe site.
    Aseara am intrat pe internet cautand articole despre anxietate si depresie, medicamente antidepresive, psihologi la care sa pot ajunge, preoti duhovnici…nu stiu, orice care sa ma ajute sa depasesc aceasta perioada crunta din viata mea.Astfel am ajuns sa citesc toate astea si nu mai am nevoie de altceva.Acum am gasit solutia, trebuie doar sa nu mai cad din nou si sa raman la fel de motivata cum sunt acum ca sa incep “marea schimbare”.
    Trec prin cea mai grea perioada a vietii mele, imi doresc din toata inima sa o depasesc si sa-mi gasesc linistea interioara, sa ma impac cu mine, sa ma redescopar, sa rad din nou si sa realizez ca viata e frumoasa.
    Imidoresc din toata inima sa reusesc.

  • Maria

    Ma numesc Maria, am 29 de ani si vreau sa-ti multumesc pentru ca existi si pentru ca faci ceea ce faci.
    Iti scriu acum, la 8 dimineata dupa ce o noapte intreaga am citit “Descopera-ti vocatia”, “Puterea ta interioara”, “Stilul tau – o raza de soare” si toate articolele de pe site.
    Aseara am intrat pe internet cautand articole despre anxietate si depresie, medicamente antidepresive, psihologi la care sa pot ajunge, preoti duhovnici…nu stiu, orice care sa ma ajute sa depasesc aceasta perioada crunta din viata mea.Astfel am ajuns sa citesc toate astea si nu mai am nevoie de altceva.Acum am gasit solutia, trebuie doar sa nu mai cad din nou si sa raman la fel de motivata cum sunt acum ca sa incep “marea schimbare”.
    Trec prin cea mai grea perioada a vietii mele, imi doresc din toata inima sa o depasesc si sa-mi gasesc linistea interioara, sa ma impac cu mine, sa ma redescopar, sa rad din nou si sa realizez ca viata e frumoasa.
    Imidoresc din toata inima sa reusesc.

  • Sweetdaria21

    test