Porneste la drum si urmareste-ti visul!

• Tweet

• Tweet

PORNEŞTE LA DRUM…URMĂREŞTE-ŢI VISUL!!

Ea era o femeie singură care avea nevoie de un bărbat….şi el era un bărbat bogat, singur, …care avea nevoie de o femeie. Şi aşa a început povestea lor de dragoste sau o poveste despre dragoste? E dragoste sau numai dorinţă? Cine a căzut în plasa dragostei? Ea? El? Amândoi? Ce mai contează?

Încă o relaţie s-a încheiat. Ce faci? Porneşti în cucerirea altei inimi? Aştepţi să uiţi de durere? Te duci la un work-shop pentru creşterea stimei de sine? Te rogi de un preot să-ţi dezlege blestemul? De unde îţi iei puterea să o iei de la început? De la plante, soare, stele?

Viaţa este un ocean infinit în care te poţi juca oricând, doar renunţând la prejudecăţi, temeri şi trecut.

Nu te mai teme c-ai să cazi, şi dacă cazi, ridică-te, scutură-te şi amuză-te, continuă-ţi călătoria!

Care-i visul tău?

Ce alegi?

Un suflet frumos ?

O casă frumoasă?

Pe amândouă?

Ordinea o intuieşti perfect, să te simţi acasă oriunde eşti, ăsta e marele secret al împlinirii de sine. Scriind aceste rânduri mă contrazic, nu mă simt acasă oriunde, dar mă simt acasă în mine, în clipa prezentă sunt în faţa unui eveniment care mă forţează să ies din zona de confort încă o dată, numai ce-mi găsisem liniştea, numai ce mi-am spus, eşti acasă Andreea, şi viaţa a bătut la uşă cu o nouă provocare, îmbarcă-te, plecăm.

Ştiu că lacrimile şi părerile de rău nu aduc fericirea, la fel cum ştiu că actul reprimării îmi inundă inima de sentimente întunecate. Şi-atunci? Prin acceptare ajungi la vindecare.

Este inutil să lupţi împotriva provocărilor vieţii, să încerci să le eviţi sau să le contrazici.

Fii curajoasă, Andreea!

Dar mai vreau să stau puţin. Mai am atâtea de făcut, mai am de iubit, de gândit, de construit, încă nu mă pot retrage, de ce intervii?

Acceptă realitatea aşa cum este ea, misiunea ta s-a încheiat aici, eşti aşteptată..

Regrete?

Îndoieli?

Teamă?

Mă aşteaptă o uşă s-o deschid şi eu stau cu mâinile în sân, mă împotrivesc? Aşa arată corpul meu, pulsul îmi creşte, mâinile şi picioarele îmi sunt reci, îmbrăţişez viitorul sau mă agăţ de trecut? Mă opresc aici? Oceanul cunoaşterii m-a învăluit încă o dată, această călătorie e fără început şi sfârşit. De fiecare dată când îmi zic c-am ajuns la destinaţie, viaţa îmi bate la uşă, călătoria de abia începe..viaţa continuă să se repete la infinit.

M-am săturat! Stop! N-am voie să mă plâng, chiar dacă acum îmi şterg lacrimile de pe faţă, mă doare, m-am săturat să lupt, fiecare zi e o luptă cu trecutul, cu obişnuinţa, cu amânarea, cu confortul, la naiba!! Sunt atât de furioasă! Când o să ajung acasă?? Când o să mă opresc, când o să mă odihnesc, mă cert cu viaţa. Am impresia că tot de la mine ceri, mai du-te şi la alţii. Să las în urmă tot ce mi-am creat, aşa-i? Numai atunci poţi fi mulţumită de mine?? Ce mai vrei de la mine? Nu aştept şi nu cer nimic de la nimeni! Nu mă plâng, rabd, suport, trec prin orice durere, transformare, devin mai bună cu fiecare respiraţie, învăţ, predau, fac tot ce-mi ceri, lasă-mă şi pe mine să aleg..

Nu mai am putere, nu mai pot!! Nu mai vreau s-o iau de la-nceput!

A plouat destul, numai ce ieşise soarele pe strada mea, şi acum iarăşi s-a întunecat…Andreea, ia-o de la-nceput!

Până acum te văitai că n-ai destulă viaţă în viaţa ta, că nu trăieşti la potenţial maxim, că nu  te regăseşti, că rătăceşti, şi acum te împotriveşti???

Continui drumul! Am decis!

Sunt stăpâna propriul meu destin. Mă amuz când mă aud…îmi place să cred că eu deţin controlul alegerilor mele, chiar dacă de atâtea ori am senzaţia că sunt un pion excelent pe tabla vieţii…şah mat, încă o dată ai câştigat. Tu sau eu? Amândouă??

N-am ce face, mi-am ales vocaţia asta şi tot ce-mi rămâne de făcut este să dansez, contribui la construcţia unei vieţi mai bune, asta-mi doresc, chiar dacă asta înseamnă să mă sacrific, un act de masochism, sau un act natural şi firesc? Unii nu înţeleg, nu concep să renunţe la azi pentru un mâine mai strălucit, alţii nici nu vor să auda, eu nu ştiu cum e mai bine, dar ştiu pentru ce mă trezesc dimineaţa, şi asta mă face fericită, chiar dacă am şi eu momentele mele de vulnerabilitate, ca şi acum, nu mă dau în spate, ştiu că numai această călătorie mi se potriveşte. Viaţa e o enigmă, nu încetează să mă minuneze..şi eu n-am găsit alt drum spre a o înţelege decât trăirea, n-am niciun drept să mă plâng de ea şi de ale ei alegeri, şi aleg profunzimea cercetării şi a experimentării, mă încurajez şi încep să mă împachetez.

Mi-am dorit atât de puternic o viaţă foarte culturală, spirituală, bogată şi acum plâng.

Ai grijă ce-ţi doreşti fiindcă ţi se întâmplă. Nu e doar o vorbă, e un adevăr incontestabil.

Aştept…primesc şi mulţumesc pentru ce-mi este oferit. Înţeleg, printr-un nou mod de a vedea lucrurile. Sunt pregătită să zbor, ca o pasăre spre cerul care aşteaptă să fie explorat. Aventura începe…

Mă predau Universului, permit tuturor vibraţiilor vieţii să se manifeste prin mine, experienţa m-a învăţat să mă deschid în faţa evenimentelor care bat la uşă, fie ele luminoase ori întunecate, să nu mă împotrivesc curentului, să am încredere că apele vieţii mă susţin ducându-mă exact acolo unde vreau să ajung. Natura îşi urmează cursul, eu pe ea, tu pe mine, şi împreună zburăm spre noi orizonturi. Mai avem încă multe uşi de deschis…urmează-mă!

PORNEŞTE LA DRUM…URMĂREŞTE-ŢI VISUL!!

Azi vreau să ajung la tine, la sufletul tău şi să scot afară vocaţia din tine, vocaţia are voce, ea ştie cel mai bine ce e bine pentru tine.

Atenţie la micile semne, te doare ceva, suferi, vrei mai mult, mai puţin, îţi vine să renunţi?? Fă-o!! Nu mai amâna! Amânarea este cauza frustrărilor şi a problemelor tale. Nu-nţelegi că vocaţia, pasiunea te înalţă la ceruri?? Ea e singura care te scapă de tristeţe, de singurătate, de suferinţă, de rătăcire?? Nu vreau să-ţi povestesc despre mine înainte de a descoperi bucuria zilei..zile întunecate, poleite cu tristeţe şi depresie.

Freud zicea  că oamenii sunt puternici atâta timp cât suportă o idee puternică.

Nu vreau să mă gândesc cât de slabă aş fi fără acest vis, fără această credinţă nebună ca o să reuşesc, că eu sunt stăpâna vieţii mele..de fiecare dată când îmi vine să renunţ mă gândesc la Freud, la cum şi-a păstrat controlul asupra suferinţei sale provocate de cancer, până în momentul decesului, ales de el, când a optat pentru eutanasie. Ce om..ce creator, un mare existent! Steaua psihanalizei trăieşte şi acum.

Care e vocaţia ta??

Pentru ce trăieşti?

Pentru un bărbat, pentru copii, pentru familie?

Trăieşti zile?

Trăieşti viaţa?

E o mare diferenţă, fiindcă mulţi trăiesc zile şi puţini trăiesc viaţa, fiindcă mulţi sunt chemaţi şi puţini sunt aleşi. De ce? Fiindcă drumul e al naibii de greu…

Bărbatul pleacă, copilul la fel. Tu cu ce rămâi dacă n-ai o viaţă? O pasiune care te dă de pereţi, care creşte viaţa în tine? Cu un corp, o minte şi-un suflet gol??

Mâncăm, ne aranjăm, cumpărăm, consumăm, şi la sfârşit de zi ce contemplăm, coafura, manichiura, poşeta nouă?? Şi vine o nouă zi, ne trezim, mâncăm, şi aşteptăm să murim..nu irosi viaţa, e un dar divin, descoperă-ţi vocaţia.

Jung, prinţul moştenitor al psihanalizei a descoperit nevoia omului superior, şi a intuit perfect că vocaţia e singura noastră salvare. Taci, fă linişte şi ascultă-ţi vocea interioară, ce spune?? Ce spun faptele tale cotidiene despre tine? Îţi place ce trăieşti? Te distingi de majoritate doar prin faptele tale, au putere faptele tale?

Ce faci în fiecare zi? Vegetezi într-un mod ieftin şi iresponsabil?

Aştepţi ca un bărbat să-ţi schimbe destinul trist?

Aştepţi ca un job să-ţi ofere ce singură  nu eşti în stare să-ţi oferi?

Cine crezi că se aşază lângă o personalitate mediocră, banală?

Cu cât eşti mai puternică cu atât mai mult trăieşti în lume.

Societatea te ajută să rămâi mică, mediocră şi fără valoare, ea are nevoie de ordine, şi te încurajează să o urmezi şi să te întorci cu spatele spre tine, ea juisează când execuţi şi slujeşti, nimeni nu iasă o personalitate de pe băncile şcolii, din păcate.

Societatea este un monstru, şi tu un smintit dacă îndrăzneşti să te rupi de cordonul social.

Eu sunt considerată nebună de multă lume, dar puţin îmi pasă, aleg să-mi păstrez sufletul în stare de libertate, mai bine mor decât să urmez o cale trasată de majoritate. Nu mă consider mai bună, doar altfel, nu-mi place să imit comportamente, vieţi, îmi place să creez vieţi, şi-mi place să văd individualităţi, personalităţi în jurul meu. Am o echipă de care mă mândresc, fiecare e un star în domeniul său şi împreună schimbăm mentalităţi, lumea.

Tu eşti în faza dezvoltării personale, în care începi să respingi “darurile” sociale şi să-i trimiţi la plimbare pe cei care vor să te otrăvească cu ştiinţa şi cunoştinţa lor. Opunerea e primul semn de vindecare, când îi mai dai şi naibii te îndrepţi către culmile personalităţii tale, către eliberare şi devenire.

Nu te scălda în căldura oferită de familie, cerc social, nu te amăgi singură, n-o să-ţi fie mai bine, chiar dacă societatea îţi lasă impresia asta şi te scuteşte de responsabilităţi, mai târziu o să suferi cumplit că ţi-ai ratat viaţa, crede-mă, vorbesc din experienţă. Cât am stat în braţele lui puternice m-am simţit regină, când mi-a dat drumul am picat rău, greu m-am adunat, şi am blestemat cerul şi pământul. Asumă-ţi responsabilitatea propriei vieţi, ia-ţi în mâini destinul, desăvârşeşte-te dacă vrei să ai succes în iubire, dacă vrei să ai prestigiu, dacă vrei să cucereşti lumea.

Chiar dacă drumul e greu merită toată dăruirea

Chiar dacă:

Văzduhul de năluci e plin,

Şi nu-i scăpare câtuşi de puţin

Chiar dac-o zi dreaptă zi senin surâde,

În mreji de vise noaptea ne închide!

Venim voioşi din câmpul plin de zvon:

Cobeşte-un corb. A ce? A ghinion!

În zori şi-amurg, tentaţi de superstiţii,

ne-apar vedenii, semne, premoniţii!

Ne temem, ne ferim de ipochimeni;

O poartă scârţâie, nu intră nimeni.

E cineva aici?

Grijă: Răspunsu-i da!

Faust: Şi cine eşti?

Grijă: Sunt cea din faţa ta.

Faust: Să piei de-aici pe loc!

Grijă: Aici mi-e locul.

Nu te opri în loc!! Eu îţi ordon!! Nu te mai teme!! Deschide uşa, viaţa te aşteaptă!

Vrei să fii o personalitate? Vrei să ai de toate în viaţă? Vrei să zbori?

Atunci, descoperă-ţi vocaţia, acum ai şansa, plecăm într-o nouă călătorie interioară, de pe 4 până pe 7 martie, la Straja, schi, seminarii, poveşti de succes, revelaţii, momente de calitate lângă o mână de oameni de valoare.

Dacă te-ai săturat să suferi, să plângi, să aştepţi, să repeţi aceleaşi greşeli înscrie-te pe lista zeilor ca să-ţi descoperi vocaţia şi să-ţi aduci visurile în prezent.

“Şi-apucă-te de greblă şi de sapă;

Îţi vezi de tine şi de rostul tău

Şi n-o să-ţi pară rău!

Rămâi la fel şi viaţa amară vei avea…

Pe curând, Andreea.

Ca sa te ajutam in drumul tau spre descoperirea vocatiei avem una din intalnirile noastre deja traditionale. Te invit sa vezi ce am pregatit pentru tine aici: Bootcamp editia 6 – Descopera-ti vocatia si transforma-ti viata

Daca vrei  sa lupti cu lipsa iubirii, cu lipsa pretuirii si increderii in sine, cu incercarile vietii, cu obiceiurile proaste, cu un trecut traumatizant, cu vicii si dependente te las cu o lectura mai mult decat potrivita, Stilul Tau- pentru femeia care merita.