Care-i stilul tau? – nu citi daca esti sensibila ca o panselutza
“Paradisul este acolo unde vei fi atunci cand te vei simti bine unde esti.”
In urma mesajelor primite m-am gandit sa abordez o tema pe care ai auzit-o des:
Stilul Tau
Cum traiesti, ce traiesti si incotro duc comportamentele tale cotidiene?
Ce simti acum? Manie, tristete, depresie, ura, frustrare?
Daca acestia sunt indicatorii care iti guverneaza viata inseamna ca-ti traiesti prost viata.
Constienta – e primul pas catre tine, catre adevar, catre introspectie, catre sursa vietii.
De la tine incepe viata – totul in viata incepe prin constienta de sine.
Esti constienta de ceea ce traiesti?
Sau esti sclava interactiunii cu lumea, esti sclava emotiilor?
Esti ghidata de rutina zilnica, de ceea ce se intampla in viata ta?
Esti spectator sau regizor?
Esti creativa cu viata ta?
Esti stapana sau sclava vietii tale?
Vreau sa fii constienta de ceea ce traiesti: de la ce mananci pana la cum iubesti.
Si acum e timpul jurnalului cotidian.
Te duci la librarie si-ti cumperi un jurnal in care vei nota in fiecare zi ritualurile comportamentale, emotiile ce te incearca, gandurile, dinamica relationala, obiectivele pe termen scurt, obiectivele pe termen lung, visurile, dorintele, absolut tot ce-ti trece prin cap.
Curaj! Scrie, scrie!! Nu e timp de pierdut.
“Nu suntem muritori, e clar. Dar suntem niste zei prosti, niste nemuritori care ne-am uitat destinul.” Costantin Noica
Noica e mentorul meu, dupa Pera J
Si vorba lui Simmel: ” Viata ca totalitate de fiecare clipa.”
Asa o vad acum; asa este. Ai goluri, fireste, dar le cunosti, deci le-ai umplut intr-un oarecare fel. Esti o fiinta implinita.
Dar citesti o carte: cum puteai trai pana acum fara gandurile ei?
Legi o pietenie noua: cum te puteai crede intreaga fara ea?
Abia acum simti golul adevarat, golul pe care ar fi trebuit sa-l simti. Dar acum esti ” intreaga”.
Totalitate de fiecare clipa. Traim alaturi unii de altii, totalitate langa totalitate, intr-o lume care nu totalizeaza, dar care se totalizeaza, parca, in noi.
Avem impresia ca stim ceva, simtim cum se petrece ceva in noi, simtim ceva fata de ceilalti, simtim, dar parca tot mai mult stie viata.
Ma intorc la tine furioasa si te intreb inca o data: de ce te minti?!
E cel mai mare pacat, si cel mai des raspandit.
Ajunge!!! Opreste-te si traieste cu adevarat!
Imi spui ca ti-e bine, imi spui ca esti fericita, imi spui ca asta e viata care ti-ai dorit-o, imi spui ca ai facut tot ce se putea pentru tine, pentru el, pentru viata. Si eu vin iarasi in fata ta si-ti spun ca minti, ca te minti.
De unde stiu eu ca tu te minti? Bravo!
O stiu fiindca si eu m-am mintit atata amar de vreme incat am ajuns sa cred ca asta e realitatea mea, adevarul suprem. Un rahat!
Ma frustreaza sa aud ca suferi, ca te doare, ca esti ranita, ca esti tradata, ca esti bulimica, alcoolica sau sclava pe plantatia unui abuzator.
Incepi prin mici compromisuri si minciuni si ajungi sa-ti vinzi sufletul pe considerentul ca tot mie mi-e mai bine, uite la Ana, e singura, intre patru pereti, n-are pe nimeni..
Si eu o sarbatoresc pe Ana, o cinstesc si o admir!!!
Decat sa traiesc intr-o minciuna, mai bine singura , in lumea mea, in filmul meu dezlipit din alte dimensiuni, decat un film comercial, aplaudat de turma sociala.
Imi pare rau! Nu vreau sa te dezamagesc! Dar nici nu vreau sa te mint, e indeajuns cat o faci tu, tu cu viata ta de plastic.
Mi-e rau, nu ma regasesc, sunt frustrata, depresiva si alcoolica, dar nu fac nimic pentru asta, nu schimb nimic in viata mea, doar astept! Astept zile mai bune, astept ceva, dar nu pot nominaliza ce…imi lipsesc cuvintele…
Bravo! Felicitari! Tu vei fi premiata! Aplauze !!!!!
Si uite asa treci degeaba prin viata…
Schimbarea nu vine fiindca refuzi sa-i pronunti numele: SCHIMBARE
Stiu! Te doare, e greu, e ceva nou, care solicita efort, energie, ambitie, perseverenta.
De fapt necesita un comportament obsesiv – compulsiv: inca o data, inca o data si de la capat. Asa se comporta nebunii, si asa te sfatuiesc sa te comporti si tu daca iti doresti alta viata.
Ma gandesc la ce mi-ai scris, la ce traiesti, si-ti spun ca tu esti responsabila de drama ce-o traiesti.
Ti-am recomandat autoanaliza, introspectia, dialogul interior, fiindca e singura cale regala, singura sansa reala, singurul adevar suprem. Vorbeste cu tine, asculta ce-ti spune vocea interioara, intuitia, sau cum vrei sa-i spui: acolo sade adevarul, in tine sta fericirea si implinirea.
Mie imi place foarte tare sa-mi ghicesc in tarot. Drept pentru care stapanesc anumite tehnici de etalare si interpretare , pe langa alte specialiste pe care le consult .
Organizez serate cu gasca si aceste ghicitori si ne apucam sa talmacim cartile.
Wow! Rasete si multa imaginatie, sau mai bine zis proiectie.
Ce se intampla cand iti dai in carti?
Proiectezi energia gandurilor tale asupra cartilor. De acolo impresia ca doamna ghicitoare iti citeste gandurile. De ce sunt cazuri in care ghicitoarea spune: Tie nu-ti pot ghici! De ce? Fiindca aceea persoana n-are deschidere, nu crede, refuza contactul cu aceasta dimensiune: teama? Nu mai conteaza!
Ghicitul in carti e ca si psihoterapia: iti spune exact ceea ce trebuie sa imbratisezi sau sa tratezi!
Si aceasta metoda la fel ca si meditatia, yoga, sunt tehnici care te apropie tot mai mult de tine, de forul tau interior.
Ca de exemplu: Eu sunt indragostita de Mihaita!
Ce crezi ca-mi spune ghicitoarea?
Vai, draga mea, esti indragostita! Te gandesti la el, iti pica asternut cu el, el iti gandeste asternutul. Ar fi chiar culmea …ce sa-mi gandeasca? IQ-ul? E normal ca asta vede si clarvazatoarea, ce vad , ce-mi doresc, ce visez, ce proiectez!
Asa si-n viata: ce vrei de la viata? Te mai intreb o data?! Ce vrei de la viata?
De ce nu indraznesti sa cuceresti lumea?
De ce te limitezi la atat?
De ce nu ceri mai mult de la tine?!
De ce stai cu Gigel care nu te atinge cum iti doresti sa fii atinsa, de ce inghiti rahatul ce ti-l serveste si nu servesti prajitura , fructul interzis? Ca asa spune familia, societatea, biblia? Sa nu ceri mai mult, sa te multumesti cu putin?!
Calitatea se pastreaza numai prin intrebari de calitate, sa stii si tu.
Daca te multumesti cu putin, putin vei avea!
Daca ti-e teama sa ceri mai mult, nimeni nu-ti va da mai mult!
Daca ti-e frica de schimbare, nici nu-ti va intra in casa.
Asa ca, asta e viata ta!
Mult, putin, numai tu stii.
Eu sunt oglinda ta, cum ti-am mai spus de atatea ori..sunt aici ca sa-ti arat fata ta adevarata, sunt aici ca sa trezesc viata in tine, sunt aici ca sa nu te las sa dormi, sa iti lasi sufletul sa moara.
Eu sunt viata!
Sunt o razboinica si am de gand sa mor cu sabia in mana!!
Si mai am de gand sa te trag dupa mine. Nu te las! Iti promit!!!
Au trecut atatia oameni prin viata mea, care mi-au spus ca pierd cu stilul meu, cu atitudinea si nebunia mea. Si nici astazi n-am ajuns sa ma intreb daca au avut dreptate sau nu.
Asta denota ca am avut dreptatea sa traiesc asa cum am trait pana acum.
Mai ai dubii?!
Mai stau, iti mai vorbesc.
Castiga cel care crede in el cu adevarat.
Eu n-am avut sansa unei familii unite, a unei educatii, a unui echilibru, confort, ori stabilitate. Cine mi-a citit cartea ma cunoaste, stie cine sunt, cine nu a facut-o, il invit s-o faca, fiindca numai asa vei intelege ce-am trait, si cum am ajuns unde am ajuns.
Am ajuns unde am visat fiindca am indraznit, am crezut, am cerut mult de la mine, de la viata. Nu m-am oprit la primul barbat fiindca mi-a lipsat tatal in copilarie, nu m-am maritat fiindca mi-a lipsit stabilitatea unei familii, si asa mai departe.
Am mers mai departe, cu frica in san, dar am mers, stiind ca fiecare experienta aduce dupa sine mai mult, si mai mult.
Oamenii se plang, se drogheaza, se pedepsesc, si se compromit in fiecare clipa. De ce? Fiindca nu indraznesc mai mult. Isi traiesc drama in fiecare zi, din teama de mai rau, din teama de schimbare.
Mor dupa proverbul asta: Nu da pasarea din mana pentru ceea de pe gard!
Cine zice? Zicala romaneasca? Poporul roman, societatea ce te-a indobitocit cu astfel de pilde?! Educatia, familia?!
Toti te invata, de mic, cum sa reusesti in viata. Ei stiu mai bine, doar au trait inaintea ta. Cum sa pui sub semnul intrebarii ce au de zis? Cum sa indraznesti sa gandesti singura si independent de ei?!
Stii ce cred eu ca e important? Important e ce faci cu nereusitele tale. Tu ce faci? Le contabilizezi, le analizezi, le refuzi, incerci sa le uiti?!
Eu incerc sa invat din ele, si merg mai departe cu acelasi entuziasm, fiindca stiu ca infrangerile imi ofera sansa sa devin mai buna, si mai buna, pana cand voi fi de neinfrant. Da! Asta am invatat traind asa cum sunt.
Stiu ca sunt buna, stiu ca pot fi mai buna, de aceea invit schimbarea in viata mea.
Nu ma impiedic de tradarea partenerului, nu ma cramponez de o iubire pierduta, nu plang dupa trecut…merg mai departe. Asta e motto-ul meu imprumutat de la o prietena draga: ” Tot inainte, tot inainte!!!”
Urmaresc de ceva vreme mesajul tau, strigatul de ajutor si inteleg ca exista o problema, o nevoie generala, la care vin si raspund in felul urmator: Nu lasa lucrurile marunte , indoiala si teama sa preia controlul vietii tale.
Esti aici ca sa duci o lupta, si lupta incepe cu tine, nu cu restul, asa cum iti place sa crezi. Cei pe care ii atragi nu fac altceva decat sa te ajute sa devii mai buna. Atat, nimic mai mult.
Urmeaza calea regala: asculta-ti vocea interioara. Ce zice? O auzi? Concentreaza-te! Merita efortul, urmeaza caile necunoscute ale ratiunii, asculta, shhhh…fa liniste: asta e drumul pe care trebuie sa mergi!
N-ai ce sa cauti pe drumul asta fara incredere, fara nebunie, curaj si iubire.
Nu trebuie sa fii vreun erudit, trebuie doar sa-ti doresti cu adevarat schimbarea, vibratia, viata!
“Le coer e ses raisons que la raison ne connait pas.”
E simplu: Care e stilul tau?
Dar mai e ceva: sa pui ordine in lucruri. Sa te desparti de ce-i mort, de ce te tine in loc, de ce te frustreaza, de ce nu te lasa sa inaintezi.
Divortul de dependente. Asta e lectia cea mai importanta.
Ca e dependenta de tutun, de alcool, de droguri, de familie, de iubitul posesiv, de job-ul frustrant, etc.
Cauta sa dai un nou sens vietii tale. Nu e timp de pierdut. Ca sa te ajuti, adu-ti intotdeauna aminte ca regretele sunt cumplite. Mai bine te desparti acum de trecut si dependente decat sa te omori in fiecare zi, picatura cu picatura.
Ce alegi?
Mergi inainte cu mine, sau ramai sa-ti plangi de mila?!
Nu suprima dorintele, vor ajunge sa te ucida , se razvratesc impotriva ta, si te doboara.
Orice s-ar intampla, nu-ti suprima dorintele, ci dubleazati-le, nu ti le stinge si fericita vei fi!
Si cum zicea parintele meu spiritual, Noica:
” O, ce frumoase lucruri se petrec acum, intre 20 si 25 de ani! Parintii ii dau branci in viata; profesorii ii elibereaza diplome; lumea inconjuratoare ii deschide porti; instinctele de afirmare ii dau ghes. Si el? El sovaie inca. El asteapta. Ceva asteapta in el. Ceva intarzie in el. Ferice de cei care, in clipa aceea de cumpana, intalnesc un mare intarzietor?”
Excelent spus!
Tu, ce astepti ca sa pleci in lume?
Ce mai astepti sa traiesti ca sa inviti schimbarea in viata ta?
“Eu plang nu atat pentru greselile pe care le-am comis, ci pentru acelea pe care inca nu le cunosc.”
Mi-e frica de stagnare, mi-e frica de moarte spirituala, mi-e frica de amorteala, paralizia gandurilor, mi-e frica de lipsa batailor inimii. De asta mi-e frica in viata!
Nu de schimbare, nu de noutate, nu de aventura, nu de lupta, nu de razboi, nu de boala, nu de moarte.
Cine zicea ca omul contemporan are in el demonul inactiunii? Nu mai stiu. Dar a spus-o atat de bine, de parca as fi spus-o eu.
Nu suport inactiunea, amorteala, moartea spiritului uman. Ce astepti? Ce mai astepti? Ce crezi ca intra nou in viata ta daca ramai la fel?! NIMIC!!!!
Sunt sedusa, ma las sedusa de actiune. Actionez , actionez, si castig orice batalie!
N-am adversar! Si asta fiindca actionand ma aventurez in ceva ce n-am mai fost, in ceva superior si plin de viata. Trec de fiecare data la un alt nivel, trec puntea constientului, si patrund in sfera inconstientului, unde pulseaza viata cu adevarat.
Ma predau….am incredere…stiu ce vreau!
Am trait 26 de anu sub semnul indoielii: oare fac bine sau nu?!
Si brusc m-am trezit scriindu-ti aceste ganduri. Si-ti spun cu mana pe inima ca da, am trait bine asa cum am trait, si n-as proceda altfel nici o clipa. Am facut bine ca nu am ales compromisul , am facut bine sa traiesc viata ca pana acum, am facut bine sa traiesc realul, prezentul, aici si acum, fara sa privesc in trecut.
Niciodata nu poti stii daca n-a fost doar atat…si nimic mai mult.
Castiga cei care cred, care indraznesc , care se lupta cu ordinea si normalul.
Fii altfel, fii tu insati, si urmeaza-ti stilul innascut. Esti ceea ce esti. Si nu te mai indoii de ceea care esti.
Exprimarea personalitatii e o necesitate. Si persona se traduce in onoare si demnitate.
Curaj! Arata-te asa cum esti! Adevar si exactitate.
Viata e un accident transformat in necesitate, cum spun biologii?
Niciodata nu vei primi asigurari despre alegerile ce le faci, despre viitor, despre ce te asteapta, nici de la ghicitoare, clarvazatoare, nici de la parinti, nici de la filozofi. De aceea e mai bine sa actionezi decat sa nu mai cauti.
Acum e timpul tau, nu maine, nici mai tarziu, acum!
Care e Stilul Tau?
Inchei aici si te astept sa-mi spui ca vrei mai mult.
Pe curand, Andreea Papp
Daca vrei o aducatie avansata care s ate ajute sa iti descoperi propriul stil de a reusi in viata, ai cartea Stilul tau – pentru femeia care merita. Apasa linkul si poti vedea un rezumat al cartii.
-
Anca
-
Anca
-
cristina
-
cristina
-
Carmen
-
Carmen
-
Mihaela Pirus
-
Mihaela Pirus
-
karina
-
karina
-
Ramona
-
Ramona
-
andrada
-
andrada
-
alina
-
alina
-
Raluca
-
Raluca
