Aud tot mai des povesti de iubire care se incheie in lacrimi si suferinta prelungita. Ma gandesc, cu mintea asta a mea, ca si o despartire trebuie sa aiba o durata de suferinta, care si ea sa fie programata de tine. Cum de ti-e usor sa faci fata stresului de la munca si ti-e imposibil sa treci peste o despartire? Cat ai de gand sa suferi? Si cum ai de gand sa-ti vindeci rana produsa de ruptura? Apelezi la psihoterapie? Te inscrii la un curs de yoga? Tii post o luna? Plangi o saptamana? Faci sport in fiecare dimineata? Pleci intr-o vacanta?
Iesi cu alti barbati? Iesi la shopping? Iti muti o prietena la tine pana-ti trece durerea?
Exista strategii prin care sa treci peste si totusi femeile raman agatate de un fost iubit, de o fosta poveste, de un barbat care nu le ofera mai nimic, dar ele se multumesc ca exista in cuplu, ca nu sunt singure ca restul femeilor puternice dar singure-n week-end.
Ne hranim sufletul cu prejudecati in loc de iubire. Tie nu iti este bine dar iti pasa de femeia singura care locuieste in cladire cu tine. Are de toate, haine si posete scumpe, sofer la scara dar este singura in fiecare seara. De ce ne credem indreptatiti sa judecam, ne purtam ca si cum le-am stii pe toate si de fapt nu stim mai nimic nici macar despre nevoile sufletului nostru. Si asta ne-o demonstreaza fiecare intalnire cu suferinta, nu-i asa?
Cat de bine te cunosti? Ce spun povestile tale de iubire despre tine?
De ce nu gasesti barbati cu care sa imparti ganduri, experiente, o relatie?
Esti pregatita pentru un nou barbat sau inca plangi dupa ultimul?
m-am casatorit oarecum fortata de imprejurari,nu era barbatul ce-l iubeam si totusi aveam o relatie parteneriala acceptabila pina m-am indragostit de alt barbat care coincide cu tiparul parental,atit fizic cit si intelectual....nu, nu sintem impreuna datorita prejudecatilor si constiintei mele.acum am o relatie mult mai buna cu sotul deoarece imi indrept marea greseala de a ma situa pe locul secund
Salut, Vreau in primul rand sa o felicit pe Andreea pentru articolele ei! De ceva timp incerc sa imi rezolv problemele din trecut, sa ma detasez de ele, dar problema e ca nu reusesc sa mi pun intrebarile potrivite. Prima parte a articolului m-a ajutat sa-mi dau seama ca relatia mea cu tatal meu este cauza a ceea ce traiesc acum, lipsa unui partener si eventual dependenta de el atunci cand apare in viata mea. Intrebarea mea, poate un pic stupida, este ce e de facut acm dupa ce identiifici problema? e de ajuns sa constientizezi asta doar?
Citesc frecvent articolele postate deoarece am ajuns intr-un pct in care nu mai stiu exact cine sunt si ce anume vreau.....totul a inceput de la o despartire. In acea relatie am investit totul....knd totul s-a daramat am avut parte de acelasi sentimente pe care le au femeie atunci knd sufera de o despartire......au trecut 6 luni .....intr-o oarecare masura mi-am revenit desi imi mai zboara ink gandul la vremurile de mult apuse.....au fost 5 luni de agonie de calvar in care aveam impresia ca totul se sfarseste la el....acum incep sa vad lucrurile altfel si sa analizez la rece toata fosta relatie ce a mers ce nu a mers unde am gresit.....dar inca sunt confuza
multumesc muult Andreea ,esti un inger ,tocmai m-ai linistit in legatura cu niste temeri ,fi binecuvantata! sa fi fericita !
Felicitari, Andreea! Un articol minunat! Intr-adevar, barbatii din viata noastra coincid cu tiparul parental, iar acum, gratie articolului tau, sunt si mai constienta de acest lucru. Multumesc pentru vorbele frumoase si pline de inspiratie pe care ni le oferi.
ati fi surprinse dar problema din titlu o au multi barbati de pe arta seductiei.ro
mi-e greu sa cred ca un barbat poate avea asemenea probleme
nu vad de ce
pentru ca in general femeile ofera sex pentru a primi dragoste iar barbatii false promisiuni pentru a avea o partida de sex
Se mai poate recladi o relatie de iubire dupa ce el a tradat?
cu siguranta daca-ti va cistiga increderea
Multumesc pentru raspuns. Problema e ca oscilez intre doua stari: aceea de a da crezare faptului ca a fost doar o ratacire si aceea de a fugi departe de el. Daca va repeta acest comportament mai incolo cand relatia va fi mult mai avasata, fa mile, copiii ...? Se spune ca cine o face o data, o face si a doua, a treia oara...
nu neaparat.cunosc destule cupluri unde a aparut tradarea si nu sa repetat..si sint ani.cred ca increderea si valorizarea ta in relatie vor conta suficient de mult
si eu trec prin aceleasi stari, deci nu suntem singure:-), daca fugim o sa regretam ca n-am incercat, trebuie sa dam o a doua sansa. Eu cand sant departe de el am incredere in mine, in el, dar cand il vad parca ma prabusesc si-mi vine sa-i verific telefonul, emailul.. parca innebunesc. Alteori ma gandesc ca ce naiba, a fost doar sex cu altele si nu-mi pasa... apoi iar trec in starea mea proasta... hai fato sa ne incurajam reciproc
fantastica asemanare,dar ca sa nu ma prabusesc evit sa-l intilnesc
eu nu pot sa-l evit ca mi-e sot:-), nu stiu de ce ma port ca o carpa pe langa el, doar am creier- avem nevoie de autocontrol
nu era vorba de sot scuze ,nu m-am exprimat clar ci barbatul ce-l iubesc de 1 an,vizavi de sot am avut acelasi comportament...acum roata sa invirtit in favoarea mea ..eu am facut compromisuri17 ani
si cum poti sa-ti pastrezi comportamentul fata de sot daca iubesti pe altcineva? eu as fi foarte distanta cu el si i-as da de banuit
stie,simte..tocmai deasta se teme sa nu ma piarda si-mi face mereu pe plac
cu siguranta
Si eu vreau sa cred ca se poate. Insa nu stiu unde sa gasesc resurse de incredere
le gasesti in interiorul tau analizind ce te-a determinat sa tradezi...sotul a reusit desi sint o fire dificila
anip....cred ca sunt in avem aceasi situatie.....nu mai pot avea increde in nici un barbat.
hei,nu dispera,increderea se recistiga daca te descoperi cu adevarat pe tine
la fel sunt si eu si acest fapt ma macina f tare...
NU!!!
Buna ziua!Nu cred ca se mai poate asa ceva,am trecut prin asemenea probleme,am incercat sa fiu altfel,sa trec cu vederea ceea ce a facut,dar.......nu am avut cu cine ,acum suntem divortati.Nu mai exista incredere!
ai fi surprinsa sa afli ca e posibil,la mine e invers eu am tradat si totusi ne-am refacut casnicia si vom ajunge la divort numai daca o voi dori eu,sunt o norocoasa...nu?
Andrea sunt foarte constienta ca mie vrei sa-mi vorbesti.Am evitat ca sa-ti scriu dar totusi ...poate e momentul ca sa-ti scriu cateva lucruri odata si pentru totdeauna.Eu am o viata pe care si TU O CUNOSTI in parte...Eu nu imi doresc alt barbat in viata mea!Sunt casatorita si imi iubesc familia .Eu NU VREAU SA ACCEPT ofertele pacatoase ,imi place sa fiu diferita, pt. ca ISUS a schimbat viata mea si stiu ca ma va intarii pana la sfarsit si ma lupt sa raman credinciosa dupa cum si tu stii foarte bine...Voi sa faceti cu vietile voastre ce doriti traiti cum va place ,,,...bucura-te... umbla pe caile alese de inima ta si placute ochilor tai,dar sa stii ca pt. toate acestea te va chema Dumnezeu la judecata.Eclesiastul.11.9.de aceea te invit mai bine impacate cu Dumnezeu pt. ca Dumnezeu Te iubeste si doreste sa gusti adevarata fericire .Tineretea si frumusetea va trece ....si ce vei face ?Gandestete ce repede au trecut anii tai frumosi ...poate si tu te miri ce repede au zburat .As dorii ca acestea cateva cuvinte sa patrunda in inima ta .--------------JOLAN
cand vii in Iasi?
Sa ne creasca aripi!
Articolul acesta este un imbold perfect pentru "regenerare"!