Sa zicem ca ai o problema majora in viata si daca te gandesti bine chiar ai o problema care te impiedica sa fii fericita si implinita. Corect? Vizualizeaza acum aceasta problema.
Vine seara, te pregatesti de culcare, faci un dus, te imbraci in camasa de noapte, te speli pe dinti, te asezi in pat si meditezi la problema care te macina si framanta si intr-un final adormi.
Dimineata te trezesti cu problema existentiala rezolvata. Ca printr-un miracol, problema ta si-a gasit solutia. Si cum tu ai dormit nu stii cum s-a intamplat acest miracol. Cum isi dau seama prietenii tai, familia ta, iubitul tau ca problema ta s-a rezolvat? Cum altfel te vei comporta astfel incat ei sa-si dea seama ca tu esti fericita si implinita?
Majoritatea oamenilor adorm seara de seara pe niste convingeri si certitudini fara sa ramana treji nopti la rand ca sa mediteze la existenta lor pe acest pamant.
Luam de bun tot ce ne livreaza ceilalti fara sa punem la indoiala ceea ce predica. De ce facem asta? De ce suntem atat de comozi? De ce avem asa un suflet lenes?
Zi si noapte esti cu tine. Cum iti petreci timpul cu tine? Ce faci cand ramai singura cu tine?
Ce ganduri, sentimente, dorinte iti strabat mintea in lung si-n lat? Cum faci fata acestor ganduri care nu inceteaza sa apara si sa-ti tulbure linistea si ordinea interioara?
Esti multumita de tine si viata ta? Care-i aspectul din viata ta care te nefericeste si saraceste? Ce te impiedica sa fii multumita si implinita? Care-i cea mai mare problema din viata ta?
Am nevoie sa-mi raspunzi chiar acum la aceasta intrebare printr-un comment la sfarsitul acestui material ca sa pot sa te ajut mai departe in calatoria ta personala de crestere si dezvoltare personala.
E vital sa-ti revizuiesti periodic viata personala si sa stabilesti cat esti de multumita de detinul tau si asta ca sa poti interveni asupra aspectelor mai putin productive.
Nu ajunge ca cineva sa-ti spuna ca monogamia este starea naturala a cuplului si tu sa te opresti din cautarea personala ca sa descoperi daca tu chiar ai vocatia monogamiei sau nu in genele tale.
Si ajungi sa imbraci hainele fidelitatii fara sa te opui si peste-un timp te trezesti frustrata de alegerile si promisiunile facute in fata unui altar, intr-un moment de profunda vulnerabilitate. Sau invers, sa te daruiesti experimentarii sexuale promiscue doar ca sa-l pedepsesti pe partenerul tau si sa-l faci sa priceapa ca tu esti femeia visurilor lui.
Ce frumoase sunt relatiile in care ambii parteneri se angajeaza sa fie liberi si sa-si respecte propriile nevoi inainte de a sluji nevoile cuplului, nu ti se pare?
E atat de gresit sa lasi ca raul sa treaca de la sine ca prin magie. Faptul ca amani sa te gandesti la problema care te macina n-o face sa dispara peste noapte printr-un miracol.
Asa cum ai vazut mai sus o problema isi gaseste solutia daca te gandesti nopti in sir la ea inainte de culcare si ai incredere ca inconstientul tau detine toate raspunsurile de care ai nevoie ca sa-ti rezolvi problema si sa cresti din punct de vedere emotional si spiritual.
Daca ai crescut in umilinta, mizerie, teama, abandon, saracie se prea poate ca la maturitatea cauti bani, faima, onoruri, putere si respectabilitate. Cauti sa devii cineva?
Sau esti un caz fericit care se bucura de propriul sine stiind in fiecare clipa care-i drumul pe care-l ai de parcurs sau inca inoti in ape tulburi? Te intrebi de ce ti se intampla tie toate nenorocirile? Inca te lupti cu trecutul tau traumatizant? Te zbati sa iesi din tipare rigide construite de altii sau iti esti tie insati de ajuns?
Nu e usor sa ajungi aici, sa treci peste obstacolele si framantarile unui trecut dificil, dar nu este nici imposibil de facut aceasta trecere de la omul normal la omul superior si eu caut sa trezesc in tine si alte instincte adormite si sper c-am sa reusesc sa te pun fata in fata cu problema ta cea mai mare care te tine pe loc si-ti frange zborul de zeita a frumusetii.
Omul inteligent stie ca greutatile sunt cel mai bun prilej de crestere si dezvoltare. La fel, in spiritualitate se spune ca oamenii credinciosi sunt cei mai incercati de Dumnezeu.
Doar ca omul raspunde prin plangeri, amanari, lamentari, evitari si ajungi sa nu vezi ca fiecare problema are o cheie pregatita care deschida usa cresterii si dezvoltarii personale.
Suferi prea tare, blestemi cerul si pamantul pentru durerea ce-o porti in suflet?
Suferinta este un avertisment ca si boala, ea apare ca sa armonizeze trupul cu spiritul.
Ai uitat propabil sa te ocupi de o latura importanta a vietii tale si universul a gasit ca forma de invatare suferinta ca cel mai bun profesor. Ai ceva de comentat? Esti dezamagita de acest sistem educational?
Daca din intamplarile frumoase nu invatam nimic, suferinta apare ca sa ne predea o lectie importanta. Si daca o ignori sau amani te vei intalni cu aceeasi experienta pana ce iti vei pierde si ultima speranta. Esti sigura ca asta vrei?
Oamenii lipsiti de griji sunt saraci, seci si plictisiti de viata de oras, de bunurile ce le au la indemana, in schimb oamenii incercati sunt bogati, ei pot picta o gramada de tablouri cu experientele traite si culorile dobandite. Un om frumos este un om bogat inlauntrul sau, un om care se trezeste cu pofta de viata, de nou, de crestere, de lupta…
Eu ma pot aseza ore intregi alaturi de un alt suflet si sa-i incant ochii, urechile, toate simturile prin experientele mele de viata care m-au facut un suflet atat de perfect.
In schimb o femeie care a fost ferita si inca este de greutatile vietii este un om pretentios in dovezi sociale si fara prea multa greutate cand vine vorba de semnele personalitatii sale.
Tu din care categorie vrei sa faci parte?
Si eu am suferit odata la privirea acestor femei lipsite de probleme, inconjurate de carti de credit si masini luxuoase pana in ziua in care m-am gasit la aceeasi masa cu aceste suflete disperate de prestigiul lor innascut care le tine departe de experiente adevarate atat in iubire cat si-n spiritualitate. Ele sunt flamande de nou, de cadouri, de confirmari, de laude si apluze si prin aceste pretentii grandioase indeparteaza orice barbat si orice suflet incarcat cu energie elevata. Ele plang mai mult decat o femeie care s-a nascut in mizerie. Ciudate mai sunt caile universului…nimic nu apreciem mai tare decat ceea ce ne lipseste, asta ne face sa luptam zi de zi.
Ele nu stiu sa-si foloseasca propriile resurse deoarece au la indemana resurse materiale, ele sunt slabite si lipsite de putere personala cand se afla deposedate de titluri si bunuri.
In schimb, tu esti femeia care stie ca incercarile si greutatile prin care ai trecut te-au crescut si asta fiindca ai fost nevoita sa faci apel la resursele tale interioare nelimitate.
Suferinta este trecatoare doar ca necesita un grad de constientizare si maturizare ridicat si eu vreau prin aceasta intrebare miracol sa te intreb cum altfel va arata viata ta daca problema majora ce-o traiesti dispare peste noapte ca printr-un miracol? Cum altfel te vei comporta? Cum isi va da seama familia, prietenii tai, iubitul tau ca problema a disparut din viata ta?
Astept raspuns la aceasta intrebare, astept o sincera poveste care te va elibera de durere.
Care-i cea mai mare problema a vietii tale? Raspunde mai jos la aceasta intrebare….
Iti multumesc si-ti doresc o viata frumoasa!
Pe curand, Andreea
cea mai mare problema a mea este singuratatea.
nu-i asa Andreea? 
Sunt foarte timida, imi fac foarte greu prieteni, de multe ori ma inchid in casa, si ma simt foooarte rau singura. Este ingrozitor, dar in acelasi timp imi este frica sa ma apropii de oameni de teama de a nu fi judecata. Mai rau e ca sunt asa frustrata din cauza acestui lucru incat cand intalnesc pe cineva ii spun frustrarile mele, si logic cine are chef de un prieten cu mai multe probleme decat ale sale..
Am momente in care imi zic ca viata nu are nici un rost, este o problema foarte mare pentru mine si nu ii gasesc solutie.
As vrea sa ma culc, si cand ma trezesc sa imi sune telefonul si sa ma invite prietenii in oras. Cred ca am nevoie de consiliere
Eu cred ca ai nevoie sa iesi si sa-i asculti tu pe altii, asa cum te-au ascultat ei pe tine.
Sa le faci complimente, sa le zambesti larg si sa intri in grupuri mari cu teama in san.
Ai nevoie sa crezi ca-n noaptea asta cand te culci problema ta va disparea ca printr-un miracol si la trezire vei pune mana pe telefon si vei iesi cu prietenii in oras. Cauta-i ca sa ajungi sa fii sunata de ei mai des decat tu o faci. Iesi din casa si valorizeaza-i pe ceilalti, fara sa mai pui pe umerii lor greutatile tale, scrie-le intr-un jurnal. Distreaza-te!
Andreea, multumesc tare mult pentru mesaj. Voi incerca sa fiu mai deschisa fata de ceilalti, si sa ii caut mai mult. E adevarat ca nu caut pe nimeni, poate de asta nici nu imi suna telefonul
Iti multumesc
Da...buna intrebare, lipsuri sunt multe, insa este ceva ce conteaza enorm, cum ar fi....iubirea, cand iubesti si esti iubit....ai totul....esti fericit, stiu asta din experienta proprie, totul de rezolva de la sine, nimic nu este greu, parca tot universul lucreaza pentru tine si iti aduce spor, idei, curaj si putere. Asta imi lipseste mie.
Te pup Andreea si astept subiecte la fel de interesante ca si cele de pana acum.
Iti multumesc.
Iubirea iti lipseste? Un partener crezi ca tine de cald si foame? Crezi ca te va hrani o viata de om? Nu lasa toata greutatea pe umerii unui partener daca nu vrei sa suferi dezamagiri, el inainte de toate are obligatia sa se ocupe de el si faptul ca-ti daruieste iubirea lui nu este decat un cadou, niciodata un drept. Imi doresc sa ajungi sa te simti puternica, frumoasa si plina de viata si-n lipsa unui partener. Te imbratisez!
asa e, o relatie de cuplu, o relatie fericita de cuplu iti ofera aceste sentimente si stari minunate....orice veste rea sau hop este mai usor de depasit cand simti ca ai pe acel cineva....si e greu sa fii fericit singur cand stii ce frumos este alaturi de cineva. si eu ma confrunt cu aceeasi senzatie...si zilnic incerc sa fac ceea ce imi place mie si sa imi ocup fiecare moment din zi cu iesiri si activitati placute mie alaturi de prietene si prieteni care ma fac sa rad, dar tot e greu..insa de cand citesc tot ceea ce posteaza Andreea simt o schimbare, in bine desigur
probabil ca la toti vine acel moment cand intalnesti persoana potrivita...nu putem decat sa speram ca asta sa fie cat mai curand posibil, iar pana atunci sa mergem mai departe si sa ne canalizam iubirea catre noi ca persoana. si atunci cand apare acel cineva....sa nu dam totul sa nu ne dam pe noi...pentru ca toata munca asta inseamna ca a fost in zadar.
Buna Andreea, merci pentru e-mail-uri valoroase care le primesc de la tine. Imi place ceea ce faci, as vrea sa am si eu o ocupatie asemanatoare, sa ajut si eu pe multi. De fapt scopul meu e calea sufletului. Stella, Chisinau (stella_elena1001@yahoo.com) As vrea sa ma implic in activitati de dezvoltare personala, dar aici la Chisinau nu prea am unde sa activez... Te pup! Poate imi dai tu idei...
Buna Andreea,
Mi-a placut foarte mult articolul tau e superb.
Iti multumesc pentru aprecieri! Esti minunata!
Foloseste maxim internetul pentru a te face auzita, scumpa mea. Succes!
Dupa cum i-ai raspuns Liei, mi-am dat seama ca am tot ceea ce-mi doresc si ca ma simt bine si in lipsa unui partener de viata, dar totusi, societatea, prietenii, regulile facute de cei dinaintea noastra, ma fac sa-mi doresc mai mult (acel sprijin - partenerul). Un partener in care ma pot baza imi doresc si care se poate baza pe mine, la randul lui. Vreau o persoana alaturi de care sa-mi petrec timpul, cu care sa construiesc o poveste, vreau fluturi in stomac....... Nu cer prea multe
..... piedicile, in calea fericirii mele, sunt: frica de nou, neincrederea in persoanele din jur..... of, ce ne mai complicam viata! 
Felicitari Andreea, ca mereu reusesti sa ne trezesti, sa ne aduci cu picioarele pe Pamant. Succes!!!
Buna Andreea,
Mi-a placut foarte mult articolul. Si da, intr-adevar viata o sa iti predea o lectie de nenumarate ori pana o inveti.
Cea mai mare problema a mea ar fi lipsa unui partener. Ma simt bine singura, am multi prieteni si ma intretin singura. Chiar si banca de rezerva imi este plina. Sunt in stare sa zambesc si sa ma bucur de viata. Dar imi doresc pe o anume persoana. Sunt perfect constienta ca sunt bine si fara el dar tot il vreau si nu un pic. Ma ocup de problema. Sa vedem daca imi iese
Lore, sigur ca-ti iese ce-ti propui, mai ales cu incredere si pofta cu care traiesti ziua, ora, clipa. Iti doresc multa inspiratie si iubire!
Buna !
Problema mea pregnanta, acum, este stilul meu "idiot" de-a comunica si mai precis "inabilitatea" mea de-a comunica in relatia cu prietenul meu. Cand se isca vreo discutie intre noi raspunsurile/reactiile mele sunt: - inchid telefonul, -dispar de pe "firmament" sau tac "malc".
De primele doua m-am mai dezvatat, sau cel putin nu le mai aplic in relatie- dar sunt constienta ca ele n-au disparut definitiv pentru ca imi vin ca si solutie imediat ce se isca discutia/problema, insa ceea ce ma framanta este tacerea mea,. Aseara am avut o "cearta" in care prietenul imi cerea sa-i explic unele comportamente ale mele (nu te gandi la ceva exagerat de rau sau imoral) si stiu punctul meu de vedere sau de ce am actionat asa (copilarii), sunt constienta ca are dreptate (mai e si orgoliul sau masculin) insa cand ii spuneam cum am vazut eu situatia aveam senzatia ca el vrea "sa ma puna la zid" si ca modul meu de-a vedea lucurile, nu justifica in ochii lui comportamentul meu. Asa ca reactia mea a fost de-ai spune ca are dreptate, ca incerc sa nu mai actionez cum am factu-o si gata, taceam.
Il inteleg si pe el. Cand ii dau raspunsul asta are senzatia ca-l iau peste picior. Nu stiu cum sa-mi dezleg gura. Ma gandesc ca iubindu-l nu vreau sa-l ranesc, sa spun vorbe fara sens. El "trage" de mine sa vorbim insa simt ca ma "blochez". In clipele alea gandurile mele sunt "poate nu ne potrivim, poate trebuie s-o luam fiecare pe alt drum..." . Imi doresc sa fim impreuna, sa ne iubim in continuare si sa ne respectam dar simt ca modalitatea mea de "strut" opreste dezvoltarea noastra ca si cuplu, ca ne infraneaza.
De obicei, tacem ca sa nu spunem ce gandim sau ce simtim si e destul de greu sa-i comunicam iubitului nostru toata iubirea prin atingeri si imbratisari. Si ei mai au nevoie de confirmari verbale si eu chiar stiu ca tu esti pregatita sa experimentezi alaturi de el ce-ti trece prin minte si inima. incepe prin lucruri marunte, pune-i multe intrebari, fii curioasa si apoi fa trecerea, incet la ce gandesti si simti despre lume, viata, iubire, cuplul vostru. Crezi ca poti sa-ti dai cu parerea despre ce se intampla in lumea larga? Poate ar fi mai bine sa gasesti potrivirea in tine si sa treci si la el. Ce ai de zis e important si nu-ti lipseste nimic sa exprimi ce mi-ai spus si mie. Vorbesti foarte frumos si profund, fa-te auzita si de ceilalti. Recunoaste-ti teama si fata de el. Am incredere in tine! Te imbratisez!
Buna Andreea,
Stii,am sa incep in a marturisi un secret ...eu chiar cred in miracole.Insa oare nu toate intamplarile fericite sunt un miracol?Si poate tot un miracol este sa aflu cine sunt! Sunt eu si nu sunt!! Nu stiu cum ma vad cei din jur. Copertile nu reprezinta intotdeauna continutul. Nu oricine rezoneaza cu oricine. Exista destul nopti cand imi derulez in minte scenariul acestei vieti. Poate ca nu am fost cel mai bun regizor. Exista prin cartile mele si in atatea alte locuri puzderie de flori presate ,versuri mazgalite intr-un tren,scrisori cu vorbe calcate in picioare,fotografii la minut,bilete de cinema si note de plata de prin atatea locuri,pastrate ca un fel de invitatie la nunta....tot arsenalul pueril adunat intr-un sfert de veac de maturitate,minciuna si speranta.Nu imi aduc aminte sa fi avut vreodata rabdare sa ma uit la mine cu raspundere, mereu m-am privit in fuga,repede ,analizandu-mi doar un aspect ce trebuia inteles rapid.Si atat. Mereu avem tendinta sa ii "descompunem" pe altii ,sa ii intoarcem pe toate partile pentru a-i intelege,pentru a sti cum sa ne raportam la ei,iar pe noi ne lasam deoparte,gandindu-ne ca suntem ca buzunarul unei jachete pe care pipaindu-l ,iti dai seama daca plin sau gol,daca e rupt sau intreg,daca e destul de incapator sau putin cam stramt....Si atunci cine sunt eu oare si ce imi doresc? Pe dinafara arat a om...dar pe dinauntru? Asadar cine sunt eu? O persoana care are un job,niste colegi,niste prieteni ,un parinte ,o familie, o anumita infatisare fizica, un nume, anumite tabieturi si un cockteil de multe altele...Si ce imi doresc totusi? Am spus si eu vorbe mari despre dragoste,m-am simtit si eu pura,am suferit nepamantean....crezand instinctiv ca lipsa de demnitate este ultimul atu in acest joc. Exista destule grilajuri de care mi-am rezemat fruntea infierbantata incercand sa imi dau seama daca iubesc cu adevarat sau sunt doar ridicola. Exista destule intrebari si tot atea raspunsuri. Si totusi eu cine sunt? Si ce imi doresc?
Nu cred ca exista probleme cu adevarat..modul in care le privim noi este deseori gresit...
Buna, Andreea. Iti citesc de mai mult de un an articolele si iti marturisesc ca de cand am inceput sa le citesc sunt cu totul o alta persoana si imi merge mult mai bine.
) Cu aceasta ocazie, tin sa iti multumesc. 
)
Referitor la articol...pot spune ca am si eu o problema (mai neinsemnata asa, dar exista). Am o relatie de 3 ani cu un tip absolut minunat, la care tin mult, dar nu ma mai simt implinita alaturi de el. Ma simt comfortabil, dar lipseste romantismul si pasiunea aceea... Insa de o luna am inceput sa ies cu un alt tip care imi ofera exact ce nu-mi mai ofera prietenul meu. Stau si ma gandesc de cateva zile ce pot sa fac in cazul acesta si ceea ce am realizat e ca trebuie sa aleg. Dar urasc sa fac alegeri.
Nu cred ca ai cum sa ma ajuti in situatia asta, dar am tinut eu neaparat sa-mi spun oful.
Multumesc, Andreea!
Ioana, m-as bucura sa faci diferenta dintre iubirea pasionala si iubirea matura, deoarece tu confunzi aceste doua mari teme ale iubirii si risti sa cauti mereu o alta iubire. Ceea ce traiesti langa partenerul tau este iubirea matura, unde s-a instalat atasamentul, linistea, stabilitatea si tu cauti fluturii in stomac, care-s o stare falsa a iubirii. Crezi ca va tine mereu pasiunea? Doar daca o reinventezi mereu. Ai incercat asta cu partenerul tau? Incearca sa pui lemne pe foc mai des si vei vedea ce pasiune naste si-n casa voastra. Succes, scumpo!
Ar fi trebuit sa specific ca am 18 ani...
) Nu cred ca sunt pregatita inca pentru iubirea matura. Ma gandeam ca acum ar trebui sa ma bucur cat de mult pot de iubirea pasionala. De aceea tind sa o aleg pe acesta in locul celei mature.
Si da, am incercat de mai multe ori sa reinventez pasiunea cu partenerul meu. Dar nu a functionat.
Multumesc din suflet pentru raspuns. Esti o persoana extraordinara.
Buna Andreea...inainte de toate vreau sa iti multumesc pentru mailurile trimise...m-au ajutat foarte mult sa ma schimb in bine, iar acum sunt o alta ''eu'', una mai buna
In ai doliea rand, ma confrunt cu o problema....am iesit dintr-o relatie si nu pot scapa de sentimentul de vinovatie...:(....iubitul meu avea probleme foarte mari de ordin financiar, care s-au agravat iar din cauza lor si-a pierdut facultatea ( visul lui de a deveni medic) , serviciul, iar acum si pe mine...problemele lui se reflectau in relatia noastra, pentru ca de multe ori isi descarca supararile tocmai pe mine....:(ma simt vinovata pt ca nu l-am putut ajuta pe partea financiara...pentru ca daca l-as fi ajutat pe partea asta, totul ar fi mers altfel....ma simt vinovata ca nu l-am putut face fericit nici macar eu!ma simt vionvata ca a preferat sa plece de langa mine....:( ma darama gandul asta! si chiar m-am straduit, am dat tot ce am avut mai bun....
E prea mult ce-ti faci singura, draga mea. El e responsabil de cariera sa, de obicei avem tendinta sa cautam in altii si comportamentele lor explicatii la problemele noastre. Eu vad ca el si-a schimbat directia prin motive bine subliniate de tine. N-ai nicio legatura cu faptul ca el nu si-a onorat decizia de a deveni doctor. Tu iti vezi de drumul tau? sau ramai sa-i plangi lui de mila?
Experienta ii apartine lui, nu tie. Vei vedea ca peste un timp se va lamuri asupra vocatiei sale. Ai incredere in mine? Ocupa-te de tine si-l vei inspira si pe el, chiar si d ela distanta! Succese si multa iubire!
Multumesc mult pentru sfaturi! :* chiar aveam nevoie!Numai bine!:)
buna andreea,problema mea in momentul de fata este singuratatea..stiu ca trebuie sa ma simt frumoasa,si sa fiu plina de viata si in lipsa unui partener exact cum ai spus si cuiva mai jos dar cred ca inca nu stiu cum sa fac asta,sau poate am momente cand simt asta si momente cand nu.caut pe cineva sincer care sa-mi ofere afectiune si cu care sa imi construiesc o relatie frumoasa si stabila..poate ca nici asta nu stiu cum sa imi construiesc o relatie..m-am saturat sa fiu dezamagita,ca ultima data cand culmea tipul parea f dragastos si ca ma iubeste..probabil mi-am creat un zid din cauza asta..multumesc pt articole..multa bafta
Singuratatea se trateaza cu multimea, nu cu iubirea unui barbat, scumpa mea.
Ce faci in fiecare zi ca sa te simti implinita? Cat de des te apreciezi si iubesti?
Care-s obiceiurile sanatoase care iti dovedesc ca-ti esti fidela tie insati?
De aici vine singuratataea ta, din faptul ca uiti sa te faci singura fericita.
Astept sa-mi spui cum ti-ai schimbat stilul de viata, eu stiu ca poti. La tine in maini e puterea, nu la altii...te rog, iubeste-te mult!
buna, ma numesc Ana, am 27 de ani si marea mea problema este ca nu mi-am descoperit inca vocatia
Ce-ti place cel mai mult sa faci? Ce ai incercat pana acum? Cum te evzi peste cativa ani? Viseaza, testeaza, persevereaza!
Salut Andreea!
Am citit cu interes articolul si pot spune ca ma regasesc si eu..doar ca la mine problemele nu dispar peste noapte, le am permanent in minte de cativa ani de zile..noaptea am vise ciudate, foarte rar visez ceva cat de cat placut. Traiesc intr-un continuu stres.Am frustrari care acopera multe domenii, in special aspectul fizic si stilul de viata, cariera-vocatie, viata sociala si sentimentala. Plang foarte des, saptamanal sau zilnic. Am citit multe articole motivationale inclusiv de pe site-ul tau, am vorbit si cu o doamna psiholog; acum nu as mai vrea sa citesc, as vrea doar sa pot sa-mi creez motivatia interioara care sa nu ma mai lase sa ma dau batuta usor ca sa pot crea schimbari in viata. Doar eu ma pot salva.. E cumplit cand nimic nu ma mai bucura, nici cand ies in oras la plimbare cu prietenele, nici cand calatoresc sa-mi vizitez rudele indepartate, nici cand mi se dau bani sa-mi cumpar cate ceva, nici cand ies afara, nimic. Chiar si cand calatoresc undeva intr-un loc frumos sau la o petrecere in sinea mea tot melancolica sunt. Nu ma mai pot bucura de lucrurile marunte din viata. Desi ma simt singura, imi doresc sa pot fi intr-un loc complet singura, doar eu cu mine, fara familie si prieteni, sa-mi pot pune ordine in gandurile haotice din minte, sa-mi relaxez mintea si sufletul si sa incep sa-mi fac un plan de actiune. Dar singura nu pot fi prea curand, intrucat locuiesc cu familia(sunt studenta si nu am venit propriu), asa ca va trebui sa ma mobilizez in conditiile date. Vreau sa ajung sa imi scriu scrisori de dragoste, ci nu de ura (cum am ajuns sa-mi fac recent). As vrea sa ma pot bucura din nou de viata precum un copil care traieste fiecare clipa a prezentului, si nu este bantuit de fantomele trecutului si ale viitorului. Asa ma bucuram si eu pana sa ajung in liceu.
Te admir pt tot ceea ce faci.
Si eu admir forta cu care pui in scris sentimente de tristete si te invit sa faci acelasi lucru cu lucrurile pe care ti le doresti puternic. Poti face asta timp de-o luna? Tine un jurnal in care sa scrii zilnic ce te bucura si ce-ti doresti sa traiesti. Poti sa amani plansul o luna de zile? Eu am incredere ca vei reusii!
Ne auzim peste o luna cu noutati! Noteaza si razele soarelui care-ti incalzesc chipul si sufletul, tot ce te inconjoara frumos, ne-am inteles? Te puup!
chriss
Buna Andreea.
Povestea mea este asa:Am 50 de ani 2 copii26 si respectiv 14 ani.Am in spate o casnicie de 27 de ani care de vreo 10 nu mai merge.Nu prea a mers de la inceput dar de 6 ani eu si sotul meu nu mai avem nimic unul cu celalalt.De fapt el nu m-a considerat niciodata o femeie care are nevoie de afectiune,atentie,si absolut de tot ce are nevoie sufletul omului..Am fost mai mult un obiect de folosinta stii menajera care face si desface tot.Sufar si imi este f greu traiul acesta al singuratatii in 2.Acum ne mai leaga acesti copii care pe parcursul acestei casnicii au avut si ei de suferit.Eu vreau sa pun capat acestei casnicii chiar daca am aceasta varsta dar copii nu accepta aceasta situatie si implicit nici el incepand deja cu amenintari.Nu mai pot ,intre noi este o prapastie f mare ca sa se mai poata reveni cu toate ca eu am incercat de n ori sa schimb ceva dar nu s-a putut.Nu mai pot dormi,concentra la serviciu,parca si copii sunt impotriva a tot ce le spun si fac de cand le-am spus ce am pe suflet.Simt ca am nevoie de schimbare ca sufletul meu nu mai poate duce aceasta situatie,dar el are influienta mare asupra copiilor si nu vreau sa raman fara ei si am o teama de un nou inceput pe care totusi il vreau dar care stiu ca nu va fi usor de loc.Stiu ca singuratatea este grea ....dar mai bine asa.
As vrea tare mult sa imi dai un sfat.
Iti multumesc mult pentru ceea ce faci pentru noi.Pupici calzi si sinceri din partea mea.
Scumpa mea,
As vrea sa-ti spun sa lasi totul in urma si sa pleci cu incredere la drum dar nu nu pot sa ma pun in fata vietii tale deoarece tu , mai bine decat mine, stii ce ai de facut ca sa-ti salvezi sufletul. Nu e usor sa rabzi inca 20 de ani de nepasare, dar sunt sigura ca ai inteligenta si intuitia necesara sa alegi ce-ti face bine tie si copiilor tai. Daca el s-a resemnat asta nu inseamna ca si tu trebuie s-o faci. Trezeste-l la viata si daca nu da semne de vitalitate, arata-i cum se traieste viata aproape sau departe de el. Te imbratisez cu drag!
problema mea cea mai mare e ca nu mi-am gasit vocatia. Am terminat facultatea pe specializarea Balneofiziokinetoterapie si nu stiu sigur daca asta e ceea ce mi-ar placea sa fac. Azi parca as face asta , dra dupa un timp parca zic ca gata nu mai vreau. Ma tenteaza foarte mult Psihologia. Ma gandeam ca anu viitor sa ma apuc de psihologie si sa sa pot sa plec pe o croaziera, pentru o experenta. Am momente cand intru intr-o depresie foarte mare, si ma inchid in mine. Acum treb sa imi gasesc ceva de lucru ca sa pot supravetui si sa imi platesc datoriile. Imi place foarte mult evolutia ta. Si ceea ce faci. Mult succes in continuare.
Alexandra, nu te impiedica de facturi si datorii, onoreaza-le si paseste pe calea vocatiei cat mai repede si noi use se vor deschide in fata deciziei si fiintei tale. Iti doresc multe succes si inspiratie!
Ma bucur ca intalnesc persoane speciale ca tine Andreea ,care gandesc ,simt si iubesc ca mine .Imi era teama ca sunt o ciudata,ca m-am nascut in alta lume cu principii vechi care nu mi-au folosit deloc in viata.N-am ravnit sa ma marit si sa am o familie anosta ,sa fiu aleasa doar de el pentru a fii in randul lumii ci mi-am croit drumul meu cu multa truda,vointa si speranta ..Am trait dupa principiile mele n-am ingradit libertatea unui barbat pentru ca tineam la propia-mi libertate,nu judec pe nimeni ci doar invat din greselile altora,trecutul l-am lasat demult in urma dar el m-a transformat in ceea ce sunt astazi.Stiu ca neprevazutul sta intr-un ungher la panda gata sa-ti ia in cateva clipe tot ce ai nadajduit,ce ai sperat ,ce ai visat sau din contra sa-ti ofere toate acestea.Depinde poate de gandirea noastra care poate lumina cel mai indepartat si mai intunecat ungher unde stau ascunse temerile noastre.Trebuie doar sa ne oprim un pic si sa le ascultam cu adevarat .Ma bucur ca existati!
Eu sunt onorata sa am de-a face cu femei ca tine care transmit atata intelepciune. Iti doresc multe intalniri cu sens in viata. Te imbratisez!
Buna Andrea!
Problema mea este ca nu am incredere in mine,respectul de sine este f scazut,rare sunt situatiile in care ma uit in oglinda si-mi place ce vad (desi toata lumea din jurul meu este de alta parere,adica ca sunt frumoasa,am un corp perfect si par a fi o fata care stie ce vrea)., cred ca din cauza aceasta atrag barbati cu tot felul de probleme,cu frustrari...se termina relatiile pt ca nu e ceea ce-mi doresc,si raman asa cu un gust amar,incerc sa iau ce-i mai bun din fiecare relatie insa tot dezamagita sunt.
Ramona, cand ajungi sa te simti grozav in pielea ta vei avea parte de intamplari frumoase si pline de iubire, acum rezerva-ti timp sa lucrezi la tine si la cresterea ta. Crede-ma, e cea mai buna investitie pe acre o poti face.
Iti doresc succese si muta iubire!
te inteleg. cam in aceeasi situatie sunt si eu. numai ca eu am probleme cu greutatea si asta ma obsedeaza. am incercat multe retete, dar nimic. oamenii sunt rautaciosi si te judeca dupa cum arati. din pacate asta e lumea, perversa si rea. zici tu andreea, cand ajungi sa te simti.....dar cum? de-ar fi asa simplu....pai tocmai asta e prob ca nu ajung sa......
Buna Andreea ,
Problema mea cea mai mare si care ma macina de mai bine de un an este descoperirea infidelitatii iubitului meu . Marturisesc ca a fost un soc cand am aflat ( el nu stie nici acum ca sunt la curent cu tot ) , eu credeam ca traim cea mai frumoasa poveste de dragoste , nici prin cap nu mi-a trecut sa-l insel sau sa-l mint vreodata .Parte dureroasa e ca din ce am aflat relatia asta a inceput cu mult inainte de a ne cunoaste noi .Nu am crezut vreodata ca mi se poate intampla asa ceva.In fiecare noapte adorm cu ganduri negre si ma trezesc dimineata cu ganduri si mai negre . De mai bine de un an de zile parca traiesc intr-un vis urat care astept cu disperare sa te termine .Trebuie sa adaug ca sunt o femeie frumoasa ( cel putin asa zic persoanele din jur ) , sunt independenta finaciar , fac mult sport , mananc sanatos , am un job ok , vorbesc 4 limbi straine , gatesc , fac curact , eu tin practic casa... . Familia si toti prietenii lui ma adora , el mereu imi spune ca e mandru de mine si sunt femeia perfecta , ingerasul lui...Si el e un barbat independent , inteligent ,cu o educatie exceptionala , familie buna.... nu am ce sa-i reprosez .Relatia noastra a fost mereu ok , nu mai e focul de la inceput , dar ne potrivim si ne completam reciproc . Avem mai bine de 30 de ani amandoi , deci suntem maturi si practic ar tebui sa stim ce vrem de la viata .Efectiv nu mai stiu ce sa cred , totul a fost o minciuna de la ineput ? De ce a intrat in relatie cu mine daca avea deja o prietena ?Eu simt ca ma pierd pe zi ce trece , ma macin teribil , desi disimulez f. bine , nimeni nu stie prin ce trec...In ultimul timp i-am citit si sms-urile ( ma urasc pt. asta , nu sunt genul asta de femeie dar nu ma pot abtine ) . Fata asta a fost mereu prezenta , ea stie de mine , cred ca a fost mereu indragostita de el si a asteptat...M-am gandit de o mie de ori ce ar trebui sa fac , nu vreau sa ne despartim , repet , el e perfect pt. mine , e ceea ce mi-am dorit dintotdeauna , e un barbat puternic din toate punctele de vedere si vreau sa-mi petrec viata alaturi de el .Uneori ma gandesc ca ar fi fost cel mai bine daca nu as fi aflat niciodata de relatia asta a lui in paralel , eu traiam intr-un balon de fericire si nu banuiam nimic...
Iti multumesc pt. tot Andreea , esti minunata !!!!
Ai foarte mare dreptate in articolul tau. Se zice ca daca vrei sa-i domini pe altii, trebuie sa incepi prin a te domina pe tine. Si este foarte adevarat.Asta incerc sa fac in ultimul timp si de cele mai multe ori imi reuseste, dar doar datorita articolelor si incurajarilor tale. Am cateva slabiciuni pe care inca incerc sa le maschez pentru a nu deveni vulnerabila si pentru ca, inca, nu pot sa le anule, dar incerc...E greu sa depinzi de ceva sau cineva, care, oricum cand nu va mai avea nevoie de tine intr-un fel sau altul, te va lasa. Cred ca asa suntem noi oamenii, egocentrici, doar ca multora li se pare o rusine acest atribut. Inca mai am momente de scapare, cand increderea in sine imi scade si duc lupte destul de grele cu mine insami ca sa revin la normal. Sunt cel mai puternic adversar al meu cu multe ocazii. Desi am doar 21 de ani tintesc sus si consider ca succesul si educatia atat sentimentala cat si intelectuala trebuie educate de timpuriu.. Mi-ar placea sa ne spui cateva exercitii sau lucruri ce trebuie sa le facem ca sa minimalizam momentele de vulnerabilitate, de scadere a increderii in sine.
Buna Andreea. Foarte tare articolul(la fel ca toate celelalte), faci o treaba foarte buna si te admir ca faci ce-ti place si nu esti o frustrata ca multe altele. Intrebai de probleme..O sa razi.... nu am probleme cu barbatii, sunt curtata, am incredere maxima in mine si in potentialul meu, am o relatie de lunga durata; este tot ce mi-am dorit vreodata, sunt fericita si am grija ca el sa fie liber si fericit de asemenea si eu pe langa el... insa marea mea problema este familia. Certuri, tristete, suferinta, asta ma asteapta cand ajung acasa pt ca inca stau cu parintii. Am doar 23 de ani si abia am terminat facultatea si din lipsa de experienta nu-mi gasesc nici de munca. Mi-as dori sa pot munci si sa ma mut separat de ai mei.. sa nu mai depind de ei, insa in Romania e cam greu. Asta e marea mea problema. Ma intreb ce pot face in acest caz.
imi trebuie sa trec de mai multe ori printr-o situatie (pe care nu am planificat-o eu) pana invat lectia (parca visez, sunt legata la ochi si am nevoie de mai mult exercitiu decat altii).
Cand planific eu lucrurile, atunci nu ma pot abtine sa nu fac totul cat pot eu de bine. Asta e ceva pozitiv, insa de cele mai multe ori situatiile astea pe mine ma macina, ma streseaza daca nu fac tot ce pot face, simt ca o greutate. In acelasi timp, daca las nefacut nu sunt implinita. Stiu ca dupa ce dau tot voi uita de framantari, insa pana la final zbuciumul e destul de mare.
Iar .. . ceva ma impiedica sa fiu eu, sa ma manifest deplin, sa nu ma constranga nimic sa dau ceea ce vrea sa se manifeste din mine. asta mi se intampla cu persoane cu care trebuie sa ma port cu grija, sensibile sau cand sunt obosita, sau in locuri nefamiliare. Parca as fi legata, nu foarte strans, cu legatori invizibile.
PS: minunat blogul, tau! m-a schimbat mult si schimba pe multi!
Cineva a avut pretentii prea mari de la tine si acum respectul tau de sine are de suferit. repeta'ti mereu ca esti foarte ok si ceea ce faci este bine si fii mai optimista si mandra de tine, apreciaza'te. Cat despre grija prea multa.... concentreaza'te mai mult pe tine si fii mai putin empatica...daca tu nu poti ridica moralul unei persoane...la ce bun sa mai intri in legatura cu persoana aia ? ca sa te deprime pe tine? Asta nu are sens, mai bine te gandesti la tine
Buna,Andreea!Cea mai mare problema a mea este ca nu pot renunta la un barbat care m-a facut sa sufar si sa plang!Ne tot impacam si despartim de ani buni si realizez ca acest lucru trebuie sa inceteze...cum fac sa inceteze despartirea si sa persiste impacarea?intrebarea e retorica..bineinteles,sunt constienta ca doar eu pot gasi un raspuns!:)multumesc ca ne ajuti sa ne descoperim cu adevarat!
Nu sunt Andreea, insa trec prin ceva asemanator. Sfatul meu ar fi "daca nu esti destul de puternica sa il manevrezi, lasa'l" . Sfatul Andreei ar fi ..comups din mai multe sfaturi, insa mai bine citesti articolele ei ca e totul acolo.
ceea ce cred eu.ca noi fetele ne pierdem valoarea.din cauza ca pe cei care ii iubim, ii veneram prea mult.am uitat sa fimnoi fericite noi cu noi. asta ar fi prob ,mea.sufar atunci cand ma cert cu iubitul meu.nu am puterea de a duce la bun sfarsit si celalate lucruri din viata mea. cert este ca in inima mea stiu ca nu este pt mn .k merit mai mult.dar nu am puterea sa decid eu desp relatiei. ca nu cumva sa nu imi para rau mai tarziu
As avea incredere in mine, tot ceea ce mi-as propune as realiza, comentariile negative ale celor din jur nu m-ar afecta pentru ca stiu ca forta e in mine, umilirilor le-as raspunde cu glume. Cam asa ar fi viata mea ...
Buna Andrea ma bucur ca am gasit acest site toate articolele tale imi plac!Ma ajuta foarte mult!!!Ai dreptate viata are parti frumoase si trebuie tot timpul sa privesti partea plina a paharului.Ai intrebat la sfarsitul articolului care este cea mare problemea a vieti noastre problema mi-a cea mai mare este ca nu primesc o sansa sa arat ca pot lucra!!!Eu sunt persoana cu handicap folosesc scaun cu rotile dar asta nu ma impiedicat sa fiu o persoana optimista sa fac o facultate am terminat facultatea de psihologie la Universitatea Spiru Haret,am avut medii peste 9 la facultate iar la examenul de licenta am luat 10 si totusi nu imi gasesc un loc de munca pentru ca majoritatea locurilor de munca nu sunt accesibilizate pentru scaun cu rotile.Imi doresc mult un loc de muca visul meu e sa pot lucra in domeniul meu sa pot ajuta oameni dar daca nu se poate e bun orice doar sa pot arata ce pot!!!
´´treji´´?? hmm...
Stii ce faceam eu acum doi ani pe vremea asta? Te citeam! Si inca o fac. Ma bucur sa-ti spun ca esti unul din factorii care m-au facut sa-mi schimb viziunea asupra vietii... adica acum doi ani eram singura, imi doream un iubit... si citindu-te mi-am schimbat unele ideei, le-am prelucrat pe altele si in principiu am pus in practica ce scrii tu. La mine a functionat! drept rezultat relatia mea frumoasa de dragoste
.... ei acum am alte probleme, insa sper sa le gasesc capatul tot impreuna cu tine 
Te pup, sa fii iubita!