Cum sa te vindeci de amintirile dureroase care iti saboteaza viata?

Cum sa te vindeci de amintirile dureroase care iti saboteaza viata?

Se spune ca fiecare generatie este mai bolnava decat cea dinainte. Astea nu-s vesti bune. Si ma gandesc la mine, la cum am fost adusa pe lume. Cand merg pe firul evenimentelor si ma intorc la paginile trecutului, verific sa nu cumva sa fi luat cu mine vreun fragment din vechea lume. Si de fiecare data ma surprind cu cate-o pagina in mana…:-)

O mama si-o fiica cauta iubirea una in cealalta. Un barbat iubeste obsesiv o femeie. Un tata si-un fiu se privesc deopotriva cu iubire si ura. Iubirea a doua prietene e pura. Iubirea fata de cele mai importante persoane ne tine in viata. Avem pe cine sa imbratisam la bine si la rau. Ne simtim buni cand ceilalti au nevoie de noi. Si ne simtim rau cand ceilalti merg pe drumul lor. Se mai spune ca, iubirea vindeca.

Femei parasite de barbati ar putea spune ca iubirea imbolnveste. Fiice parasite de tati ar putea spune ca iubirea nu exista. Copii crescuti in violenta si agresiune ar putea spune ca iubirea e periculoasa. Niciun pasaj biblic nu ne poate convinge ca iubirea e miraculoasa, cand fragmentele noastre de viata sunt patate cu sange.

Ochii mei se umezesc si inima mi se strange de fiecare data cand ma gandesc la cat de greu am prins curaj in lume. Iubirea m-a inspaimantat si barbatii nu m-au inspirat. Boala sufleteasca a mamei mele a fost si boala mea. Suferinta m-a inspirat o vreme si lupta m-a motivat sa fug de soarta parintilor mei. Fuga nu m-a vindecat.

Am inghitit suferinta, lacrimile, ura si resentimentele si am sperat ca intr-o zi voi scapa ca printr-un miracol de ele. Epifania nu s-a produs. Din contra, am inceput sa sufar pe toate nivelurile.Astazi o sa vorbim de corpul fizic si afectiunile emotionale.

Bolile fizice sunt un semnal de alarma care anunta o rana interioara nevindecata. Eu cred ca fiecare boala are un corespondent spiritual care trebuie tratata holistic si nu superficial asa cum recomanda medicina alopata. Daca te doare gatul inseamna ca refuzi sa comunici ceea ce simti cu adevarat. Daca te ingrasi inseamna ca vrei sa inghiti raul care nu “trebuie” exprimat. Tu esti o fetita buna care nu vrea sa piarda atentia celor dragi. Nimeni nu vrea sa piarda iubirea, atentia si aplauzele fanilor.

Toti ne zbatem in apele tulburi ale trecutului noastru. Unii fatis si altii pe ascuns.

Pe toti ne doare ceva, undeva si intotdeauna. Si toti incercam sa ne ascundem sub masca iubirii si a generozitatii. “Vai, ce fata buna, nu judeca si intelege orice.”

Si ea sufera de dureri de cap, amigdale inflamate, constipatie, diverse alergii, dureri de spate, balonare, anorexie si bulimie, depresie, gelozie, control si ma opresc aici.

O vorba mare zicea ca, “e usor sa ai de-a face cu oameni rai, cu cei buni este o durere de cap.”

Insa  boala te avertizeaza intotdeauna daca ascunzi ceva. Si intr-un final te va demasca si dobori. Si cancerul se traduce prin ura, judecata aspra si rautate dusmanoasa. Cine se iarta pe sine si trecutul are sanse la viata. Ce terapie banala, nu-i asa? Sa-i ierti pe cei care ti-au gresit n-o fi vreo mare practica spirituala. Am inca o data vesti proaste pentru tine. E chiar greu.

Pastilele de slabit mi-au daruit  in timp o bulimie pe care am purtat-o cativa ani. Analgezicele au devenit cele mai bune prietene si si-au castigat locul in poseta mea Prada. Ma bucur ca antibioticele n-au reusit sa ma seduca decat in cazuri extreme de amigdalita, in rest m-am tratat cu medicina homeopata care m-a salvat de multe ori de ganduri negre si depresive. Cine isi reprima latura intunecata sfarseste in chinuri. O tumora benigna se poate transforma cu usurinta intr-un cancer la san.

Cine se plange ca nu este iubit si il acuza pe partener de infidelitati si alte pasiuni sfarseste in perfuzii mai devreme sau mai tarziu. Cunosc prea multe femei bolnave care au fost dominate in viata de frica ca nimeni nu le iubeste.  Ele fac astazi chimioterapie. Boala ne avertizeaza ca trupul nostru nu mai poate trai in stres si teama. Frica si sentimentul ca nu valorezi nimic atrage boala si paralizeaza vointa.

Eu ma mir ca am reusit sa fentez boala pana acum. Am trecut prin multe. Am judecat mult. Am urat cu dusmanie. Am condamnat. Si m-am pedepsit pentru orice gresala savarsita. Am suferit in tacere si am zambit in lume. Cand iubirea de sine lipseste, indoiala, critica, judecata, comparatia, teama si lipsa de incredere in sine ii iau locul.

Stau fata in fata cu mine, aproape zilnic. Si ma intreb ce simt, ce nu diger si de ce nu trec peste anumite evenimente din trecut, care, ca o fantoma, pandeste sa ma duca inapoi la vechiul stil de viata. “De ce sa iubesti neconditionat, Andreea?”

“Tu, amazoana, care stie ce vrea de la viata, te predai in bratele iubirii neconditionate?” “N-ai nevoie de nimeni ca sa reusesti!” Esti puternica!”

Inca fug de iubirea pura. Frica inca nu s-a dizolvat de tot, dar lupt cu ea zi si noapte. Mi-e frica sa nu alunec, sa ma intorc la femeia “puternica”, luptatoare si independenta. Autonomia e sanatoasa. Dorinta puternica de independenta in toate domeniile vietii e periculoasa. Risti sa nu te intalnesti cu cine ti-ai propus. Si poate fi iubirea sau barbatul visurilor tale…

Se poate ca din aceasta intalnire nefericita a doi parinti sa nasca o luptatoare, o amazoana, o femme fatale, care aflata in fata unui barbat potrivit si indragostit, se sperie si fuge la gandul ca, rana de abandon traita in copilarie se poate deschide si sangera odata cu aceasta uniune a doua suflete potrivite si indragostite.

Ranile interioare nu ne permit sa avem incredere in barbati,in iubire si casatorie. Puterea exemplului are o influenta enorma in ceea ce urmeaza sa traim la maturitate. Nu prea uitam ce ne-a ranit. Si fugim din calea acelor invitatii care ne-ar putea redeschide rana. 

De prea multe ori, durerile sufletesti ale mamelor noastre, devin durerile noastre.

Se poate sa nu-ti fi inatlnit jumatatea fiindca nu crezi ca meriti o iubire ca-n basme?

Se poate sa nu fi realizat prea multe in viata, fiindca nu dai prea multi bani pe tine?

Se poate sa nu fi castigat iubirea celor dragi, deoarece te comporti prea urat cu tine? Se poate sa te conduc pe un drum pe care n-ai indraznit sa pasesti pana acum? Se poate sa ma urmezi si sa ma lasi sa te dezbrac de scuze si explicatii?

Cand lupta se da cu noi insine, ne indreptam spre vindecare si acceptare. De tine ai nevoie. Uita-te in oglinda aia de la baie: ce vezi? Imperfectiuni? Stai acolo pana te vezi frumoasa. Vezi ura? Stai acolo pana ce scoti din inima ta tot veninul adunat. Vestea buna este ca, exista vindecare, iertare, credinta si speranta in noi si-n lume

Vreau sa traiesc si sa iubesc. Vreau sa-i iert pe cei care m-au ranit profund si partial.

Si in fiecare zi, invat sa ma iert pe mine si sa ma imbratisez cu iubire pura. Cat de putine stim despre noi si ce multe “stim” despre lume. Du-te in vacanta cu tine!

Nu mai cauta solutii in exterior, sau in scurtaturi care pana la urma te vor duce tot fata in fata cu tine. De ce fugi de singura persoana care poate face ceva pentru tine? Nu vezi ca existenta ta se duce pe apa sambetei? Dansezi pe sarma in fiecare week-end, nu te-ai saturat sa imbraci masca fericirii si sa iesi in lume?

Galagia de afara omoara viata din tine. Paharele de sampanie, torturile de ciocolata, pastilele de slabit si aromele pariziene nu fac altceva decat sa te indeparteze de tine. 

Cauta solutiile in tine. Chiar daca intrebarile dor. Ramai acolo. Plangi daca e nevoie. Scrie scrisori de iertare. Picteaza. Mediteaza. Iarta-ti mama si tatal. Imbratiseaza-te si tine-te in brate. Elibereaza-te de frica, vinovatie, critica si obiceiuri negative.

Ignoranta este la indemana si lasarea in voia curentului te prinde in mrejele gandirii critice si-a judecatii de valoare. Gandeste-te ca de fiecare data cand condamni lumea, parintii, iubitul infidel sau prietena vanitoasa te ataci direct pe tine si imaginea ta de sine. Fara sa te stimezi si fara sa crezi in tine nu vei retine iubire.

Acceptarea de sine este singura care produce stima si iubirea de sine. Baga bine la cap ce-ti spun. Lumea este asa cum te vezi tu pe tine. “Lumea nu misca un deget fara consimtamantul tau”, zicea un intelept. Numai tu poti schimba ce traiesti.

Stresul, suferinta, ura, sentimentul de vinovatie si lipsa de iubire ne imbolnavesc. Si iubirea nu reuseste sa se strecoare unde e prea multa judecata. Retrage-te cu tine!

Nu mai esti fetita care se juca in gradina din spatele casei fara sa te intereseze nimic altceva. Nu te mai simti bine in propria viata si nu mai poti fi fericita daca nu esti bagata in seama. Ramai blocata in evolutia ta daca nu faci ceva chiar acum. Scrie-ti viata!

La ce renunti inainte de a porni impreuna in aceasta calatorie a iubirii?

 

Renunt la teama, resentimente, sentimente de vinovatie, tacere.

Renunt la critica, judecata, asteptari infantile, lamentari, dezamagiri.

Renunt la obiceiul meu prost de a le face celorlalti pe plac.

Renunt la barfe, lacrimi, suferinta, atitudinea defensiva.

Renunt la………………………………………………………………………………………

Renunt la……………………………………………………………………………………..

Renunt la……………………………………………………………………………………..

Renunt la………………………………………………………………………………………

……………………………………………………………………………………………………..

……………………………………………………………………………………………………..

……………………………………………………………………………………………………..

……………………………………………………………………………………………………..

Scrie pana te eliberezi, frumoasa mea, plangi cat e nevoie, imbratiseaza-te cu iubire!

Excelent! Te felicit pentru curajul tau de-a calatori pe un drum care are o inima, speranta si credinta! Iti promit ca urmeaza si alte calatorii importante in viata ta.

Te imbratisez cu iubire si te las cu tine, Andreea

Stilul Tau Pentru femeia care merita Stilul Tau Stilul Tau Default
  • http://cupersonalitate.wordpress.com/ Iuliana

    Andreea, si eu ca si tine, ma aflu pe drumul acceptarii de sine, numai ca tu esti putin mai departe decat mine.Nu inteleg de ce atrag in viata mea acelasi tipar, cand eu in fiecare zi fac ceva pentru mine, in fiecare zi ma imbratisez si in fiecare zi imi vorbesc.De ce imi doresc atat de mult tipul de barbat care sa se poarte urat cu mine, care sa ma pedepseasca, sa ma bata, sa ma critice, sa ma insele?De ce fantezia mea de fiecare seara e cu acest barbat pe care il vad ca pe o forta puternica, iar pe mine ca pe o persoana firava, mica, lipsita de aparare ce are nevoie de protectie.Cum as putea sa indepartez aceasta imagine atat de puternica in mintea mea, ce se transcede si in realitate?Dau numai de baieti care acum ma adora, iar peste cateva zile ma ignora, ma resping.Nu stiu ce sa mai fac, cateodata ma simt atat de disperata…

    • o mama de baieti

      Iuliana,le dai prea multa importanta baietilor,vezi la ei ce “ti-ar placea sa vezi” ,nu ii vezi cum sunt cu adevarat.Ei nu gandesc asa ca noi fetele, cu inima.Accepta acest lucru altfel iti pierzi timpul.E poate ciudat ce spun dar barbatilor le plac femeile sigure pe ele ,care au ceva de facut ,au o preocupare ,o pasiune .E bine sa ii treci pe locul doi la prioritati si o sa vezi ca lucrurile se schimba.

      • http://cupersonalitate.wordpress.com/ Iuliana

        Stiu asta.Dar sa-mi spun in fiecare zi acest lucru, nu ma ajuta.Primul care apare iarasi in viata mea si se inscrie in tiparul “acum te vreau, acum nu te mai vreau”, ma atrage atat de tare incat e o dorinta obsesiva sa fiu cu el si pare ca uit in totalitate de mine.Cumva, nu mai sunt eu, sunt incostienta si actionez din disperare.E foarte greu si cred ca e o trauma a copilariei ce se tot repeta, in viata mea.Absolut toti baietii care au trecut prin viata mea, s-au purtat la fel.Sunt foarte sensibila cand vine vorba de relatii..Viziuena mea despre relatii este ca trebuie sa fiu persecutata, ignorata si apoi protejata, si iarasi ignorata..Nu stiu cum sa schimb aceasta viziune ce a tot guvernat in viata mea de aproape 13 ani.Nu stiu daca voi reusi vreodata.

        • Pau_deea

          ma regasesc in povestea ta :(

  • Andra

    Andreea,

    Cum fac toate acestea. Cum ma iert, cu reusesc sa ma iubesc, sa nu ma mai critic, sa ma accept asa cum sunt? Stii, am atata iubire in suflet si ma plang ca nu am pe nimeni caruia sa i-o dau, dar, nu stiu sa ma iubesc pe mine. Cum sa fac?

  • Anamarianicu

    Aceeasi problema am si eu, ca si Iuliana, si eu ma indragostesc numai de barbati nepotriviti. Observ lucrul acesta de la primele intalniri, iar uneori ma mint singura, incerc sa-i gasesc calitati, doar de dragul atractiei si din dorinta de a-i masca defectele.

    Uneori ma intreb daca nu cumva analizez prea mult, nimeni nu e perfect. Probabil nu am intalnit persoana potrivita, cand va aparea nu am sa-i mai caut defectele. As avea, daca se poate, nevoie de cateva sfaturi sau materiale de citit in privinta asta.

    Multumesc, multa iubire!!!

  • LM

    Sunt in plin proces de iertare! Am iertat multe dar sufletul meu mai are pana ajunge la vindecare. Alaturi de tine Andreea totul e mai simplu. Multumim ca ne oferi o parte din tine suflet minunat!

  • Alina

    Buna Andreea,

    Felicitari, ai pus punctul pe “i” din nou.

    Este important sa spun Andreea ca aceasta perioada de regasire interioara cere timp si enorm de multa rabdare. Am cazut de “n” ori insa dupa doua zile iar ma ridicam, iar cautam sustinere in aceste principii si tot asa.

    Dragostea aceasta mult cautata nu se regaseste peste noapte!

    A-L IUBI A FOST ALEGEREA TA!
    TU AI ALES DE A IUBI ACEL OM, TU L-AI PUS PE PIEDESTAL, ACUM DE CE TE PLANGI?
    Acestea au fost intrebari si ganduri pe care mi le-am adresat mie insumi.

    Cineva spune ca “Indragostit e cel care stie sa-si depaseasca esecurile”

    “PLUS TU STII, PLUS TU POTI FACE
    PLUS TU STII, PLUS TU POTI SCHIMBA VIATA TA
    PLUS TU STII, PLUS TU POTI SCHIMBA VIATA CELORLALTI”

    Se spune ca daca cineva ti-a facut rau, nu te obosi sa te razbuni deoarece acea persoana si-a atras raul catre ea.

    Intr-unul din articolele tale Andreea, spuneai la un moment dat (sunt o buna eleva) cum ca ceea ce cautam, trebuie sa fim intai noi insine pentru a atrage acea persoana in viata noastra.

    ce e dragostea??? ei bine se spune si incep sa cred in asta, cum ca este o alegere si nu un sentiment, nu o teorie

    Dragoste inseamna sa faci un bine unei persoane. A IERTA este deasemenea dragoste.

    Plaire à Dieu et pas aux hommes! A place lui Dumnezeu si nu barbatilor.

    Imi fuge gandul la alte lucruri si pe care cred ca tu le-ai facut remarcate in trecut: intalnesc un barbat bine, cu bani, cu pozitie sociala, inteligent iar eu? nu cariera, nu statut social, lipsita de incredere si stima. Acest om m-ar vrea in viata lui??? Eu in locul lui nu! as fugi rupand pamantul. Atunci ce fac? Ei bine, ti-am urmat enorm de multe sfaturi, mi-am invins pana si frica de apa caci se spune ca IN IUBIRE NU ESTE FRICA. Am lucrat si lucrez la persoana mea, sunt fericita caci avansez si chiar daca ieri seara am avut o cadere as zice, am plans, m-am enervat, am alergat, am mancat chiar toata ciocolata la miezul noptii insa stii ceva? nu regret si iti spun de ce. Simt ca si cum se da o lupta in interiorul meu, intre vechea Alina care a suferit enorm cand a fost inselata si noua Alina care crede in libertate si in iubire, in adevarata iubire.

     Si stii ceva? Acel barbat m-a privit de la distanta in tot acest timp si stii ce mi-a spus: J’ai l’envie d’aimer la nouvelle Alina! (Vreau s-o iubesc pe noua Alina). Alta data m-as fi pierdut, m-as fi inrosit, emotiile le-as fi scapat de sub control insa nu si acum. Fiindca merit acest lucru.

    Cineva m-a intrebat acum sase luni: esti tu gata sa primesti aceasta iubire in inima ta? esti tu pregatita? Am spus da dar in acel moment nu eram si consider ca nici acum nu sunt suficient pregatita. Imi scriu pe hartie dorintele si ma visez in viitor ca atunci in copilarie cand mi se realizau visele si nu stiam de ce, cu multa multa speranta ca voi ajunge sa realizez  calea mea aici pe pamant.

    Important nu este ceea ce ni intampla ci ceea ce vom face cu ce ni se intampla  (Sartre)

    Apoi un lucru important: Eu nu sunt superioara a nimanui si nu sunt inferioara a nimanui.

    De fiecare data cand imi vine sa critic ceva sau pe cineva imi zic NU! criticand ma critic pe mine, care parte din mine cere atentie si uite asa usor usor catre un nou drum.

    Waouwww, uit sa ma opresc!

    Va pup pe toate!

  • maya

    Iti multumesc ca ma ajuti sa invat sa traiesc si sa iert.

  • Alina

    Fetelor,

    voi usura un pic lucrul Andreei si va voi da exemplu din viata mea

    Am avut o mama foarte autoritara si un tata sub papuc as spune. Inainte nu vedeam lucrurile astfel insa astazi e diferit.

    Eu am fost cea mai mare si toate s-au spart in capul meu. Singura bruneta in familie si cea mai mica de inaltime, lucru care m-a complexat o viata caci nu exista zi fara ca cineva sa nu spuna “vai da cum se face ca tu ai ramas asa mica si surorile tale…” bref

    Imi aduc aminte prima separare a parintilor mei, cearta, lucruri sparte, mama mea care tipa si ii reprosa tatalui meu indifelitatea…wauuw…imi aduc aminte privirea lui trista. Stiu ca lucra enorm, pleca dimineata inainte sa ne trezim si intra cand eram deja in pat seara. Mama mea banuiesc ca era extem de frustrata caci era toata ziua acasa numai cu copii, nu iesea nicaieri deci automat isi inventa in cap tot felul de istorii. Bani consider ca avea caci isi permitea lucruri extrem de scumpe aduse din strainatate, luxul era la el acasa. Si totusi reprosa infidelitatea tatalui meu.

    Imi amintesc reimpacarea lor care a fost cu un enorm scandal, apoi certuri, batai, si multe altele.

    Clasa intai, cu tatal meu de mana catre scoala, imbratisarea si lacrimile din ochii lui le tin minte si acum.

    La varsta de 8ani ma ocupam de sora cea mica; mama profesa in acea perioada ca invatatoare, singura perioada cand am vazut-o fericita; veneam de la scoala, mancam si luam sora de numai cateva luni de la bunica. O puneam pe picioare si de colo invatam. Cand sora a inceput sa spuna “mama” nu a spus mamei ci mie, lucru care a m’a urmarit o viata si imi spune si in prezent si cred ca acest fapt a determinat ura mamei catre mine. Prezenta tatalui nu mi-o aduc aminte caci lucra fara intrerupere.

    O zi daca statea acasa si mama incepea cu scenele ei, el se enerva si ca sa nu traga in ea lovea in noi copii sau daca nu strica lucruri din casa. Doamne ce scene!

    S-au separat de multe ori, ea reprosandu-i infidelitatea iar el negand. Insa stau si ma intreb cum era posibil sa aduci tu aproape doua salarii si sa ai timp si de femei, iar cand ajungi acasa asculti istericalele unei femei caruia ii oferi totul insa ea nu iti face incredere. Imi aduc aminte cum a si incercat sa se sinucida ca tatal sa nu o paraseasca. Am crezut ca mor atunci de teama.

    Mama mea imi spunea asa: pana la 18 ani nu prieten, nu cumva sa calci gresit caci trebuie sa intri curata in biserica, sa nu faci prostii caci tu esti exemplu pentru surorile tale mai mici, nu vei bea, nu vei fuma. Cand vei implini 18 ani vei avea dreptul sa faci ce vrei. Astazi sunt terorizata de regulile ei.

    La 18 ani ii spun ca plec la manastire, ce face ea? ma marita cu forta cu un tip instarit de la noi! Dupa nunta am fugit iar la doua luni dupa aceea m-am angajat si le-am inapoiat fiecare banut care l-au cheltuit ca sa nu ii mai aud reprosurile.

    M-am insingurat enorm si m-am investit in lucru incat lucram zi si noapte sa uit tot.

    Nu i-am reprosat niciodata nimic insa citea ura mea banuiesc.

    Acum 7ani a decedat iar eu am preluat rolul de mama. Tatal a cazut in depresie si insiruie si in prezent aventurile. Am purtat grija familiei inca 4ani apoi am cautat sa plec caci eu nu facusem acea perioada de doliu ca toti caci incercam sa fiu tare pentru frate si surori.

    In strainatate e dur al naibii, singura, fara nimeni.
    Aici am inatlnit un barbat de care m-am lipit imediat, cautam sa imi umple acel gol in interior, insa nimic. Faceam totul pt el incat mi-a spus ca sunt extrem de perfectionista, ca el nu reuseste sa fie el insusi cu mine de teama sa nu ma faca sa sufar. Vedea ca sufar si nu stia ce sa faca. Cand am descoperit ca m-a inselat am suferit enorm.

    Dupa un an intalnesc pe altcineva insa aceeasi poveste, eu dau tot din mine.

    Pana intr-o zi cand citind articolele Andreei si voind sa am un suflet care sa ma iubeasca am descoperit de unde vine aceasta lipsa de incredere si stima fata de mine.

    Doamne cat am plans cand am realizat, apoi cu ocazia Craciunului m-am rugat si l-am implorat pe Dumnezeu sa ma ajute sa imi iert mama si tatal.

    Pa tati, asa eu ii spun de mica, l-am sunat si i-am spus ca am nevoie de el, de caldura lui, nu de criticile lui ci de prezenta sa. In acel moment nu mi-a spus nimic, insa dupa o saptamana ma suna si discutam ca niciodata apoi imi multumeste spunandu-mi ca e mandru de mine si ca datorita mie sora cea mica e ca mine, deschisa, iertatoare, nu geloasa fata de ceilalti.

    Acesta a fost cel mai mare cadou pe care il puteam primi de sarbatori si ii multumesc lui Dumnezeu.

    Iar astazi, omul care a pus punctul pe deblocarea mea sa zic asa imi spune ca adora noua Alina. Ei bine, incep sa spun ca viata e frumoasa si fiecare experienta traita, parintii pe care i-am avut m-au transformat in femeia de astazi si nu e rau deloc.

    Astazi constientizez ca acei barbati cu care am venit in contact nu aveau nici o vina ca eu sufeream din cauza altor factori si nu indeplineau conditiile impuse de mine. Nu regret nimic si ma rog ca ei sa fie fericiti acolo unde sunt.

    Dumnezeu s-o odihneasca pe mama mea in pace si ii multumesc pentru pacea si linistea pe care am regasit-o in suflet.

    Mergeti adanc in copilarie, puneti-va intrebari si cautati raspunsurile si cu siguranta Dumnezeu va va arata calea cea buna.

    Multa dragoste si bunatate in inima tuturor!

    • http://cupersonalitate.wordpress.com/ Iuliana

      ultumim pentru sfat Alina.Sincera povestea ta a ajuns la sufletul meu si am constientizat ca eu totusi, am avut o copilarie mai frumoasa decat a ta.Se pare ca exista copilarii si mai grele..Ma uit  in trecut, stiu exact ce m-a format sa fiu cum sunt acum, dar totusi durerea persista in sufletul meu, golul acela.Poate ca are un sens, si ca pate intr-o zi voi reusi sa il umplu si eu asa cum ai facut tu.Esti un exemplu frumos.

      • Alina

        Buna, Iuliana. Stiu ca nu mai ai rabdare si vrei rezultate insa ia-ti timpul tau. Nu fugi in bratele unui barbat pana nu te  simti pregatita. Crede-ma ca e super acest moment unde iti vei spune:  merit aceasta dragoste si o voi pastra. Iubirea , 

        • http://cupersonalitate.wordpress.com/ Iuliana

          Timp?Cat timp sa-mi iau numai pentru mine?Tu in cat timp ai ajuns sa te iubesti cu adevarat?Si cum imi voi da seama , cand voi fi pregatita sa am o relatie?

          • Alina

            dupa ce am constientizat de unde vine problema cred ca au trecut vreo 3-4 luni

            pare mult si cateodata iti vine greu insa trebuie sa te motivezi

          • Alina

            dupa ce am constientizat de unde vine problema cred ca au trecut vreo 3-4 luni

            pare mult si cateodata iti vine greu insa trebuie sa te motivezi

          • http://cupersonalitate.wordpress.com/ Iuliana

            Sunt doi ani de cand am constientizat eu problemele, 1 an de cand fac terapie, iar rezultatele sunt aceleasi.N-am sa ma opresc, mi-am zis ca si daca va fi sa fiu singura toata viata , am sa imi fac singura viata cat mai frumoasa, am sa dau tot ce pot sa ma fac fericita.Dar uneori cedez, cand mai apare un barbat in viata mea…apar acele ganduri ca am muncit degeaba, daca ajung sa ma simt tot mica, inutila, ignorata, aruncata.Nu e vina lor, e vina mea, si asta ma face sa ma simt mai rau.Ceva nu fac bine, daca dupa atata timp de stat cu mine, ajung sa ma simt la fel.

          • Alina

            ceva nu e in regula!

            incearca sa iti schimbi asteptarile pe care le ai de la un barbat

            odata ce intalnesti acelasi tip inseamna ca nu ti-ai  definit suficient de clar dorintele

            refuza sa mai accepti asemenea oameni in viata ta

            ce iubesti tu la un barbat? la barbatii pe care i-ai cunoscut ce te-a atras? sincer!

            ce iti face teama? la mine era teama de apa, o teama sa spun ca sunt romanca aici in strainatate

            undeva am citit un articol despre lucruri pe care sa le invatam de la un barbat si sincer m-a ajutat pe mine

            am sa il caut si sa iti dau detalii

          • http://cupersonalitate.wordpress.com/ Iuliana

            Baiatul ideal din fanteziile si imaginatia mea si pe care l-am atras si in viata reala e cel care ma  cauta, ma complimenteaza,are grija de mine, ma protejeaza ma admira iar apoi ma persecuta, ma bate, ma pedepseste, ma ignora, ma denigreaza.Apoi vine si imi spune ca a gresit si tot asa.Diferenta dintre fantezii si realitate este ca in propriile fantezii acel barbat se intoarce mereu la mine si ma salveaza, ma protejeaza, iar in realitate, dupa ce ma ignora, nu mai gaseste interes nici ca se mai intoarce, ca si cum nu a pierdut nimic.Stiu ca e gresit sa imi doresc un astfel de barbat, dar inconstientul meu e mai puternic decat ratiunea..

          • Alina

            ceea ce descrii tu nu e iubire si se numeste intr-un anumit fel insa imi e un pic teama sa il rostesc fiind varsta ta frageda si voi cere ajutorul Andreei cu un articol nou

          • Alina

            ce varsta ai Iuliana?

          • http://cupersonalitate.wordpress.com/ Iuliana

            21 de ani.

          • Alina

            oh scumpa mea esti inca asa de frageda la varsta asta!

            esti inca mai tanara decat surioara mea cea mica

            eu am o intrebare pentru tine: de ce iti complici viata? de ce iti pui atatea intrebari?

            eu am 30 ani si iti spun un lucru: lasa timpul sa lucreze in favoarea ta si ia-l pe Dumnezeu ca partener in calatoria aceasta a vietii ca sa iti fie calauzitor

            esti trista, cere forta si intarire

            ai indoieli in privinta fortelor tale, cere-i ajutorul si vei obtine

            cere-i sa iti lumineze mintea ca sa o iei in directia corecta

            bafta multa ingeras

          • http://cupersonalitate.wordpress.com/ Iuliana

            Aceste intrebari au existat dintotdeauna in mine, Alina, inca de cand eram mic copil, ma intrebam de ce parintii ma resping, de ce nu ma iubesc si ma izoleaza?Sunt traume puternice acolo, si intrebari de la care nu ma pot abtine sa nu le caut raspunsuri.Traume ce au generat scenarii in mintea mea, ca cel descri s mai sus.Asa imi spune si terapeuta mea, sa las timpul  sa treaca, si o sa inteleg mai multe, dar eu m-am saturat  sa repet aceleasi situatii si sa sfarsesc in aceleasi dureri si probleme.Asa este, cum spunea si Andreea, sunt pe drumul vindecarii mele, si viata mereu imi scoate in fata si exemple frumoase ca tine, ca ea.Cat despre Dumnezeu inca de mica m-am tot rugat la el sa nu mai sufar asa, dar pana acum nimic.Probabil vindecarea asta e un proces mai complex decat pot eu intelege.

      • Alina

         pardon, am trimis mesajul mai repede
        ,
        iubirea este un lucru esential asa cum e aerul pe care il respiram. Cum spunea Andreea la un moment dat, umple-ti inima cu iubire incat sa reversi pe dinafara si o spun sincer caci mi se intampla astazi si nu imi vine sa cred, atrag oameni de un alt nivel, mai buni la suflet, mai inteligenti, in fine…ia-ti timpul tau sa lucrezi la persoana ta.

        Esti o persoana deosebita, cu un suflet bun si nu lasa pe nimeni sa iti zica contrariul.

        Fa-ti placere zilnic cu ceva. Eu una ma simt superb dupa ce alerg, fac un dus, ma machiez, o rochie sau o fusta care da o nota feminina si sincer ti-o spun incep sa cant fara sa vreau pe strada. De multe ori atrag priviri si asta ador chiar daca nu ma intereseaza persoana insa iti da acel sentiment ca esti dorita.

        Bafta multa si iubeste-te mult!

        • http://cupersonalitate.wordpress.com/ Iuliana

          Multumesc Alina pentru aceste raspunsuri venite din suflet.

        • Andreea Papp

          Alina, big like la comment-ul tau! Esti grozava si-ti multumim pentru leacuri…:-)

      • Andreea Papp

        Iuliana, exemplele din jurul nostru ne ajuta sa ne vindecam sufletul! Si tu esti pe drum…:-)

      • Alina

        Buna Iuliana,

        Eu am invatat atat de multe datorita Andreei. Citesc si recitesc articolele ei cat si cartile pe care mi le-am cumparat pentru dezvoltarea si regasirea spirituala deoarece acumulez informatii insa exista mereu ceva care imi scapa si recitind descopar din nou lucruri interesante.

        Iti raspund aici pentru mesajul de mai jos.

        In multe din articolele de pe acest site este vorba de iertare, de iertarea parintilor de exemplu.

        Voi utiliza spusele Andreei insa in exprimarea mea: parintii nostri au fost crescuti si educati de o anumita maniera, au suferit, au devenit parinti si au facut ce le-a stat in putinta. Au facut eforturi la randul lor, au incercat sa ne iubeasca, sa ne ofere cat de cat ceva insa banuiesc ca situatia materiala, familiala, suferintele lor interioare nu i-au lasat sa fie mai buni.

        Eu nu sunt inca mama insa abia astept sa am un bebelus si sa ii ofer tot ce stiu si sa-l invat iubirea. Se spune ca atunci cand devii mama inveti iubirea neconditionata, iti iubesti copilul mai presus de orice.

        Hai sa ne gandim un pic: oare chiar credem noi ca parintii nu ne-au iubit? oare chiar ne-au lasat asa ai nimanui? nu!!!

        O femeie, un barbat, inainte de a fi mama, tata este o fiinta umana, o fiinta care a suferit ca si tine din lipsa de iubire, fara incredere in fortele ei, fara sprijin sa avanseze spre o cariera asa cum facem noi astazi. Meritau si ei o viata mai buna insa numai Dumnezeu stie de ce lucrurile sunt de asa natura, oare avem noi ceva de invatat din istoria parintilor nostri? Eu personal, da! Ai mei parinti au suferit enorm si ii inteleg mai mult ca oricand.

        Astazi, mi-am iertat parintii si le multumesc caci datorita lor exist si sunt femeia de astazi.

        Dumnezeu a vrut sa ma nasc in aceasta familie, sa fiu aparte, sa sufar, iar astazi la ai mei 31 de ani sa imi reunesc cele 3 surori, fratele, tatal pe care il iubesc enorm de mult si impreuna sa deschidem o noua carte a vietii unde serenitatea si dragostea sa triumfe.

        Multa iubire tuturor!

        • http://cupersonalitate.wordpress.com/ Iuliana

           Da Alina ai dreptate.Eu nu-mi invinovatesc parintii de nimic.Au avut o viata foarte grea daca ma uit in spate.Au avut o copilarie mai nefericita decat mine, iar apoi viata au luat-o in piept inca de la 18 ani, cu alte si alte greutati.Nu ei sunt vinovati de suferinta mea din copilarie.Nu aveau de unde sa stie cum interpretez eu lucrurile.Nici eu nu sunt vinovata.De fapt nimeni nu este.

          Stii?Daca ma uit in urma,imi dau seama ca acele traume au avut un sens.Nu au fost degeaba in viata mea.M-am uitat in spate, si am vazut cum s-au inlantuit lucruri minunate in viata mea, plecand chiar de la acele traume.Daca nu ar fi fost acele traume, eu nu mi-as fi pus atatea intrebari si nu as fi devenit cea care sunt astazi si care voi fi.Care ma voi iubi, ma voi ajuta atat pe mine, cat si pe ceilalti.Pana la urma asta este si scopul nostru, pt care ne aflam aici.

          Intr-un comentariu mai sus, spuneai ca sa ma rog la D-zeu, ca el ma va ajuta.Cand am citit ma gandeam ‘dar m-am rugat atata timp si nu m-a auzit nimeni.’.De fapt in tot acest timp El ma calauzea pe drumul evolutiei mele.Cum altfel puteam sa evoluez, daca nu sufeream intens, incat sa merg la un terapeut, sa citesc,sa-mi largesc constiinta si astfel sa evoluez.

          Acum inteleg.Traumele au avut un sens.Totul are un sens.Ca sa ma vindec de ele, primul pas este sa accept ca asa trebuia sa se intample.

          Iti mutumesc pentru raspunsurile frumoase, o parte din ele m-au inspirat foarte mult.Si uite cum daca nu eram disperata in acea seara, nu beneficiam de sfaturi ce ma ajutau in calatoria mea.Totul se leaga.

          • Alina

            Buna scumpete,
            Ma bucur sa te citesc.
            Invata sa te iubesti si sa te accepti asa cum esti. Deschide-ti inima si primeste toata iubirea celor din jur.
            Dumnezeu e mereu in inima noastra, el e iubirea din noi. Nu cred ca El vrea ca noi sa suferim ci din contra scoate din noi ceea ce e mai bun. Scoate acea lumina, acea caldura si iubire neconditionata.

    • Andreea Papp

      Alina, m-ai impresionat pana la lacrimi…viata este tamaduitoare. Noi suntem fiinte extraordinare si avem puterea s-o luam mereu de la capat.
      Meriti o viata minunata si ma rog sa-ti fie bine! Te imbratisez!

      • Alina

        Imi multumesc, Andreea!
        Cuvintele tale calde imi ajung la inima.
        Multe bucurii si multa, multa iubire!
         

    • Diana

      Citind, imi jucau ochii in lacrimi si am si plins un pic. Foarte impresionanta poveste…

      Sper sa intilnesti fericirea si suferinta pe care ai avut-o in trecut sa fie recompensata in viitor doar de mult bine si liniste

      • Alina P.

        Buna Diana,
        Aceasta este numai o vedere din amsamblu insa lucrurile in profunzimea lor sunt foarte dure.
        Andreea, cu sfaturile ei, cu ideile ei, cu articolele prezentate aici m-a ajutat enorm si de putin timp am inceput sa scriu din amintirile, durerile mele si asta ma ajuta enorm insa numai pentru o perioada, apoi iarasi cad, iarasi tristete, iarasi lipsa de incredere in mine si din nou ma ridic.

        Stiu ca voi invinge intr-o zi acest trecut insa e greu, sincer!

        Astazi imi doresc enorm sa regasesc acea Alina fericita, caruia nu ii este frica de nimic si capabila chiar sa schimbe lumea.

        Multumesc mult!

        Dumnezeu sa ne protejeze pe toti!

  • corina

    Cita dreptate ai Andreea , multe femei sufera intradevar de boli grave pentru ca inainte de declansarea lor, au avut sufletul bolnav. . .!
    Continua sa ne scrii, esti minunata!

  • Diana ws

    Andreea, te iubesc…

  • Iry_nelly

    Mi-a placut ceea ce am citit azi….Parca m-a eliberat de o tensiune veche ce se tinea scai dupa mine…acum chiar ma simt mai bine. :)

  • mona

    Felicitari Andreea pentru articol…imi atinge sufletul si-l trezeste la lumina…Eu inca ma lupt sa ma iert si sa ma iubesc pe mine…pe cei care m-au adus in stadiul asta nu am sa pot vreodata dar macar pe mine…sper sa ma ajuti in continuare cu articolele tale, te pup si tine-o tot asa!

  • Alexandra Georgescu

    Ce bijuterie! Ce perla! Ce minune! Mi-am notat mare parte din articol in caietul meu ….caiet in care notez lucruri care peste ani sau poate mai curand ma vor ajuta. Sa inteleg viata ,sa ma inteleg pe mine ,sa ma iert si sa iert. Este articolul care mi-a placut cel mai mult dintre toate.Scris din inima,ai simtit,ai trait si ai crezut in tot. BRAVO Andreea!

  • Ramona

    Prin viziunile, credintele si valorile de viata pe care ni le dezvoltam, noi ne conectam la un numar de programe la care sunt conectate si alte persoane care gandesc, vizualizeaza, cuvanta si traiesc in mod similar cu noi. Prin rezonanta, atragem in viata noastra aceste personaje, care sunt desemnate sa ne fie tovarasi de joc, experimentand iar si iar, pana cand singuri ne hotaram sa ne schimbam valorile si credintele. Ca in Matrix. Chiar recomand prima parte al acestui film care, daca stii cum sa il vizionezi, iti va oferi un mesaj important. Dar despre ce este vorba de fapt? Experientele noastre au mai multe nivele vibratorii. Poti de ex sa experiementezi “iubirea” egotica, ca mai pe urma sa treci la un alt nivel unde sa mai accepti cateva persoane in viata ta, pana cand vei invata sa ii accepti pe toti asa cum sunt fara sa judeci sau condamni, vazand in sfarsit realitatea-ca tot ce se intampla aici de fapt este doar un experiment si ca nimeni nu are nimic cu nimeni, tovarasii de joc adunandu-se in grupuri de buna voie si nesiliti de nimeni, in functie de dorintele si viziunile pe care le au. Urmand firul experimentului, in timp, treci de la nivelul trairilor fizice la cele mentale si emotionale, ca mai apoi sa urci spre cele trei nivele spirituale. Asta inseamna ca tu prin INTELEGERE iti schimbi nivelul vibratoriu iesind din unele programe si intrand in altele. Ca sa nu ti se mai activeze vechile rani si astfel sa retraiesti vechile creatii, viziuni, credinte si valori, tot ce ai de facut este sa treci pe un alt nivel vibratoriu. Din acel moment, chiar fara sa doresti tu asta, vechile personaje cu care ai jucat acele jocuri, ies din viata ta, programul existent in fiinta ta la ora actuala dezactivandu-se. A fost o vreme cand ma intrebam cum de nu ma intalnesc cu un vecin sau o vecina poate si timp de doi ani desi stam pe aceeasi scara si trec prin fata usi acestora foarte des? De ce nu imi cunosc toti vecinii de cartier, nici macar pe cei ce locuiesc in aceeasi cladire cu mine sau in cladiri apropiate? De ce ma intersectez doar cu un numar mic de persoane desi orasul are atat de multi locuitori? De ce desi sunt pe aceeasi terasa cu un fost coleg noi totusi nu ne vedem de parca nici nu am exista? De ce mergand cam in acelasi timp pe o anume autostrada nu ma intersectez cu cineva care vine din sens opus si cu care imi dau intalnire intr-un anume loc. Si eu si persoana respectiva suntem acolo la timp si totusi nu ne vedem, nu existam unul pentru altul, telefonul chiar atunci nevrand sa functioneze, iar eu circul lejer pana acolo fara a ma intersecta cu prea multe masini iar cealalta persoana prinde pe autostrada nebunie de masini? Cum se poate asa ceva? Simplu! Se poate fiindca ne aflam pe frecvente vibratorii diferite. Traim intr-o lume cu vibratii paralele intre ele. O lume in care convietuiesc suflete incepatoare, mijlocii si suflete batrane, avansate. Suflete care abia acum incep sa invete sa iubeasca si suflete care deja si-au extins iubire cuprinzand in inima lor toate universurile. Si te intalnesti doar cu cei cu care rezonezi in functie de frecventa pe care te afli. In concluzie, ca sa iesi din vechile tipare, sa nu ti se mai activeze de acum incolo, tot ce ai de facut este sa treci pe o alta frecventa de perceptie, sa iti misti sentimentele in directii mai inalte, mintea mai apoi urmand noile sentimente. Asta inseamna ca e bine sa implicam toate nivele fiintei. In plan fizic sa invatam sa ne respectam si pe noi insine si pe ceilati primind si oferint in schimb tot ceea ce este mai bun. In plan sentimental sa punem iubire, pasiune si consideratie in tot ceea ce facem atat pentru noi cat si pentru ceilati. In plan mental sa stim ca exista suficient pentru toti si ca fiecare este important in rolul/rolurile pe care le joaca. Iar in plan spiritual sa ii oferim lui Dumnezeu, adica Sinelui Divin tot ceea ce este mai bun, lasand energiile sa curga liber intre noi- abia aici, la acest nivel este vorba de fapt de renuntarea la ziduri, frici etc. si deschidere totala spre toate posibilitatile vietii, bucurandu-ne de clipa in mod plenar, stiind ca universul are grija de restul. Asta inseamna ca e bine sa unim toate partile fiintei noastre, fiind pe aceeasi lungime de unda atat ca actiune si vizualizare fizica a binelui, cat si emotionala, mentala si spirituala. Cu cat crestem in frecventa vibratorie si trecem de pe o dimensiune a fiintei pe alta unind partile puzzle-ului programului de baza intre ele, cu atat viata noastra se schimba in mod benefic. Andreea, tu inca esti intr-o etapa de trecere, si precum vezi urci, perceptiile tale schimbanu-se de la o zi la alta, vechile personaje iesind din viata ta si intrand altele noi etc. ceea ce inseamna ca ai reusit sa iesi din multe programe vechi, dar ca sa iesi de tot din ele, e bine sa inveti sa fiintezi la nivelul excelentei umane, schimbandu-ti astfel frecventa atat de mult, incat acele programe care inca te sacaie in momentul prezent sa se inchida/dezactiveze ele singure. Nu le purta tu de grija programelor, nu te axa pe ele, nu intra in continut. Focalizeaza-te doar pe ceea ce doresti sa experimentezi ca cel mai mare bine vazut de tine. Cat timp chiar si in mesajele pe care le transmiti prin materialele pe care le scrii tu intri in continut, activand si mentinand in functionalitate in acest mod vechile programe, clar ca nu ai cum sa iti schimbi frecventa. Vad la mine, de cate ori intru in continut, automat trec ca vibratie pe acel nivel. Cuvantul este energie, iar noi miscam cuvintele prin sentimentele pe care le punem dupa ele. Cat timp scrii ceva si esti neutra mai merge, dar in momentul in care resimti emotional ceea ce ti s-a intamplat sau i se intampla altora, automat esti conectata la acele programe atragand spre tine persoanje de gen. Dupa ce am terminat cursurile de medicina tibetana, am inceput sa tarag in viata mea foarte multe persoane bolnave. Parca nu se mai terminau incat ma intrebam adesea: da unde au fost de eu pana acum nu i-am intalnit? Dupa cca un an mi-a picat fisa. Am intrerupt munca si m-am ocupat un timp doar de mine. Apoi, am urmat si cursuri de dezvoltare personala si mi-am schimbat in totalitate perceptiile muncind cu mine insumi pana cand am reusit sa vindec si transform fiecare nivel a fiintei, reusind sa ma pot misca cu usurinta intre ele. Ca prin farmec, au disparut din viata mea persoanele cu distorsiuni grave care nu vroiau schimbare, intrand in viata mea doar acele personaje care cautau directiile pozitive. A fost un timp cand am ramas pur si simplu singura, neavand personaje cu care sa joc noile programe. Am facut cursurile de medicina tibetana in 1990 si mi-am inceput meditatiile in 1986, cand nu existau persoane care sa stie despre asa ceva, fiind la acea vreme socotita nebuna, naiva si deviata. Dar, cu toate acestea am rezistat si am mers inainte, venind si acea vreme in care sa mi se spuna ca am avut dreptate. Si cu tine si cu toti adevaratii cautatori se intampla la fel. De cate ori iesi din vechi programe, traversezi o perioada in care desi poti fi inconjurata de vechi personaje, tu totusi te simti extrem de singura. Sau, chiar poate sa se limpezeasca in jurul tau lucrurile ajungand chiar sa fii singura, evitandu-te toti cei pe care i-ai cunoscut. Aceasta este semnalul cel mai bun, semnalul ca tu te afli pe un nou nivel si in  acest caz merita sa te bucuri de realizare. Dupa ce te conectezi temeinic la noile programe, apar alte personaje noi in viata ta. De fapt tu chiar ai experimentat asta de mai multe ori asa ca stii despre ce iti vorbesc. Ramai fixata pe noile obiective si ai sa vezi ca se face lumina in viata ta. Ma bucur ca ai trecut deja la nivelul spiritual, Marius fiind un ghid bun pentru tine. Asta inseamna ca universul te iubeste si e alaturi de tine. Fii increzatoare si mergi inainte. Daca altii au reusit, poti si tu! Nivelul excelentei umane nu e la o inaltime chiar atat de mare si nici nu se afla pe un munte care nu poate sa fie escaladat. Chiar ca m-am lungit de data asta ca o placinta. Sper sa fie de folos. Fie ca fiecare om sa aibe pace in suflet si bucurie in inima. 

  • daniela

    Draga Andreea,

    articolul tau mi-a umezit ochii…pentru ca esti o fiinta puternica si senibila, pentru ca stii sa spui lucrurilor pe nume (si se simte foarte tare omul din spatele randurilor) si pentru ca mi-ai adus aminte de faptul ca….fara MINE nu pot face nimic. Cineva mi-a spus o data intr-un moment cheie, un moment dificil “ajuta-te si Cerul te va ajuta”. cu alte cuvinte daca vrei sa iti fie bine fa pace cu tine.
    iti multumesc ca ai postat pe blog cuvinte pe care aveam nevoie sa le citesc
    Dumnezeu sa te ajute in tot ce faci.

  • florin

    eu sunt baiat.am dat de articolul tau din intamplare cautand metode sa iert,pe altii care nu mi-au gresit din neatentie.Caut metode sa ma iert pe mine,sa ma accept,daca nu pot inca sa ma iubesc.E o poveste complicata,lunga si aproape incredibila,cateodata mi se pare ca traiesc viata altcuiva.Eu am facut rau,primul,si nu o data,apoi faptele mele s-au razbunat pe mine,persoana respectiva nu a mai suportat,a vrut sa se simta din nou om.Cred cadoar asa,razbunandu-se a gasit puterea sa mai vina langa mine inapoi.Ma dor faptele mele,suferinta creata,remuscarile ma chinuie,si chiar daca eu nu am niciun drept sa ma dau ranit,totusi pot spune ca ma doare,chiar si asa fara sa am dreptul sa ma doara.Incerc sa fac asta,sa ma iert ca sa nu mai ranesc din nou.Vreau sa uit trecutul.Nu pot inca.La naiba.Nici nu vreau sa ma transform intr-un om rau,sa trec peate durere cu ura,cu furie,pt ca am facut asta si alte dati,si a fost doar mai rau.Vreau sa fiu bun,vreau sa ma privesc iar in oglinda fara rusine sau nervi.

  • Mădălina Măcinic

    Oh, come on! Iar m-am pus p bocit! :D