Cum să-l recuceresc

Cum să-l recuceresc


De ce a plecat şi nu se mai întoarce? Cum să-l recuceresc?

Gândurile unei foste dependente

Mă uit la mine şi simt că pot mai mult de atât…e o pagină între mine şi lume care se cere scrisă…mă simt atrasă ca un magnet spre noi descoperiri şi cuceriri. Mai am atâtea uşi de deschis în castelul meu şi de închis una sau două… :-) Stau bine la capitolul afaceri încheiate, asta-i de bine, înseamnă că sunt pe drumul cel bun. Nu mă mai împiedic de incertitudini, n-am mai gustat de mult din confuzie, teamă, suferinţă. Ce bine de mine, mulţumesc experienţă, m-ai crescut, m-ai pregătit pentru ce urmează. Să-i dăm drumul, se anunţă vremuri bune.

Ce urmează, viaţa? Aştept noi coordonate, sunt pregătită de acţiune.

Şi tu, ce faci, unde eşti pe linia timpului?

Primesc mail-uri disperate de la femei: vreau o reţetă care să-l aducă înapoi. Cum să-l recuceresc? A plecat cu alta şi ştiu că pe mine mă iubeşte. Cum să-l adun de pe drumuri rătăcite?

Şi mă gândesc la mine, dau filmul înapoi să găsesc reţeta miraculoasă care să vindece întreaga planetă. Ce m-a vindecat de dependenţa afectivă şi de lipsa de respect faţă de propria fiinţă?

Am suferit ani buni aşteptând câte-un dobitoc care uitase adresa spre căminul nostru amoros sau care avea să renunţe la cealaltă pentru mine.

Cum să-l iubeşti în continuare pe cel care a plecat cu alta, pe cel care-ţi spune că nu e încă pregătit de-o relaţie pe termen lung, sau pe cel care s-a schimbat atât de mult cum spui? Nu e firesc să treci la următorul?

Şi tu te încăpăţânezi să crezi mai mult decât vezi. El în braţele alteia, el satisfăcându-şi nevoile, oricare ar fi ele şi tu aşteptând ca el să revină pe drumul cel bun. Cât? O lună, trei, un an? Cât eşti în stare să aştepţi ca el să se schimbe sau să revină în viaţa ta?

Încă n-ai înţeles că tu eşti cel mai important lucru din viaţa ta? Tratează-te cu respect şi iubire şi-o să înceapă şi el să se reîndrăgostească de tine. Şi în cazul în care nu vede schimbarea în privirea şi atitudinea ta, treci mai departe, se găseşte cine să vadă şi să-şi dorească să împartă o viaţă cu tine.

Nu-ţi dai seama că s-a terminat când pleacă şi nu mai revine?

Nu-ţi dai seama că s-a terminat când spune că încă nu e pregătit de-o relaţie?

Nu-ţi dai seama că s-a terminat când l-ai găsit în pat cu alta?

De ce e nevoie ca tu să înţelegi că s-a terminat? De acele declaraţii aruncate verde-n faţă? Toţi bărbaţii vor ca tu să-i regreţi, să-i mai păstrezi în amintire, niciunul nu vrea să treacă prin viaţă drept un ticălos. E ca şi cum renunţă la o slujbă şi de acolo vrea să plece cu sentimentul că ceilalţi îl regretă şi-l poartă în amintire cu drag şi dor.

Ce-ţi lipseşte ca să cucereşti şi să păstrezi un bărbat?

1.Lipsa de putere interioară

Să luăm acelaşi exemplu, ca să înţelegem cât mai exact fenomenul atracţie-respingere:

A plecat şi încă nu s-a întors, tu îl aştepţi. Prima întrebare care îţi trece prin minte este: de ce a plecat? Din cauza ta a plecat, nu te-a mai găsit frumoasă, atrăgătoare, interesantă, demnă de el, nu-i aşa? E adevărată această presupoziţie? În mare parte e adevărată. Dacă un om pleacă de lângă tine înseamnă că nu l-a mai reţinut nimic. Din ce motive? Asta nici nu ştiu dacă e important. Şi tu-mi zici, ”ba e important, vreau să ştiu de ce m-a lăsat, ca să pot îmbunătăţi în următoarea relaţie, sau ca să-i demonstrez că se înşală, să lucrez la aceea carenţă şi să-l aduc înapoi, ne potriveam atât de bine…”

Ţi-ar fi mai uşor să treci peste despărţire dacă şi-ar asuma el toată responsabilitatea?

“Nu e vina ta, iubire, eu sunt bolnav, ciudat, confuz.”

“Dar de ce? Lasă-mă să te ajut, te iubesc şi nu vreau să te pierd! Aştept să-ţi treacă această criză existenţială, te înţeleg şi eu am trecut prin asta cu x. Hai să ne mai oferim o şansă.“ Şi aici intră în scenă toată disperarea ta, care nu face decât să-l arunce pe insula orgiilor, departe de strigătul tău paralizant.

Îţi lipseşte puterea interioară, care derivă din încrederea ce-o ai în tine. Dacă tu eşti praf, disperată, paralizată, isterică, geloasă, instabilă emoţional, nu-l vei putea păstra lângă tine, ce să mai discutăm de a-l aduce înapoi, e imposibil cu o astfel de abordare histrionică.

De ce nu încerci să fii altfel? Nebunia apare în clipa în care faci mereu acelaşi lucru, spui mereu aceleaşi chestii şi te aştepţi la rezultate diferite. De ce nu încerci să răspunzi altfel în faţa unei crize conjugale sau a unei despărţiri?

Zicea un înţelept: a-l face pe celălalt responsabil ori vinovat este ca şi cum am învinui cerul pentru că plouă. Ploaia vine de sus, adevărat, dar nu este responsabilitatea cerului să ne ofere şi-o umbrelă sau să ne spună unde să ne adăpostim. Cerul acţionează conform naturii lui şi partenerul tău acţionează la fel. Dacă a plecat înseamnă că asta a simţit nevoia să facă. De ce să fii tu ori el de vină pentru această despărţire? A plecat din motivele lui. Eu vă doresc să vă fie bine separat, dacă împreună nu v-a fost bine. Şi lasă-l să se ducă fără să-l şantajezi, fără să-i plângi ore în şir la telefon, fără să te arăţi distrusă la prieteni, familie. Păstrează-ţi demnitatea, asta înseamnă putere, să te ridici în picioare după o căzătură zdravănă, fără să-i faci pe ceilalţi să se simtă vinovaţi că tu te-ai împiedicat.

Puterea se naşte din maturitatea emoţională şi se dovedeşte prin felul în care răspunzi la provocări, în cazul nostru, la despărţire. Cu ce te ajută să te târăşti în faţa lui, să-l implori, să-l manipulezi, ori şantajezi? Atitudinea asta răspândită nu face decât să-l plaseze pe peronul gării şi să se urce în primul tren, indiferent de destinaţie, singurul criteriu de selecţie fiind distanţa cât mai mare faţă de tine.

Nu poţi controla nimic în lumea asta în afară de tine. Nu poţi păstra niciun bărbat dacă el nu vrea să rămână. Cu adevărat important este să fii puternică şi să rămâi cu tine. :-)

2. Frică de nou

“Îl vreau înapoi!!”

Nesiguranţa te trădează şi bărbatul de lângă tine o percepe de îndată şi începe să caute în altă parte. Tu eşti cea care hrăneşti relaţia şi dacă te temi de moarte să nu-l pierzi, nu faci decât să-l îndepărtezi. Nu ştiu să-ţi explic traseul energiilor, dar ştiu sigur că în lipsa cuvintelor, el simte ce te frământă, ce te sperie, chiar cu masca siguranţei pe faţă.

De câte ori n-ai încercat să faci un bărbat gelos? De prea multe ori, ştiu. Şi de fiecare dată când ai simulat că eşti curtată, dorită şi visată de alţii în lipsa obiectului, al bărbatului, nu ţi-a ieşit schema, aşa-i? În schimb, în clipa în care ţi-ai umplut banca de rezervă şi la poarta regală chiar aşteptau împăraţii nopţii, l-ai făcut să nu-şi mai dorească nimic altceva pe lumea asta. Aşa se întâmplă şi în cazul încrederii în sine şi insecurităţii personale, se simte.

Tot ce ai de făcut este să faci tot ce se poate ca să te creşti pe tine, să te preţuieşti şi să te iubeşti. Am obosit să-ţi repet cât de importantă este dezvoltarea ta personală, fără ea eşti praf şi praful o să se aleagă de relaţiile tale intime şi sociale. Nu există altă cale cunoscută de mine, decât drumul lung şi anevoios al dezvoltării personale. Ce înseamnă asta? Să te ocupi zilnic de tot ceea ce însemni tu, exterior şi interior. Nu vezi în ce lume trăim? Fiecare bărbat vrea alături cea mai cea femeie, din punct de vedere fizic, emoţional, spiritual, intelectual, social. Şi nici nu e de condamnat, tu vrei un fraier, slab şi prost lângă tine?

Revenim la plecarea lui…cum o percepi?

“A plecat fiindcă îmi lipseşte ceva? A plecat fiindcă nu sunt suficient de bună, a plecat fiindcă s-a săturat, ştiam eu că nu merit mai mult.”

Ce-ar fi ca de azi înainte să priveşti plecarea lui astfel:

“Acum că ai plecat sunt liberă să întâlnesc alt bărbat, unul care să mă aprecieze şi să mă iubească aşa cum îmi doresc. “

Şi până apare, îţi şi schiţezi itinerariul amoros, nu stai degeaba, te ocupi de exteriorul şi interiorul tău în cel mai mic detaliu. Ce vreau să trăiesc? Cum vreau să fiu iubită? ce aşteptări am de la următorul? Ce sunt pregătită să dau în schimb? Şi aşa mai departe.

Tu eşti singura răspunzătoare de felul în care intri şi ieşi dintr-o situaţie amoroasă, profesională, socială pentru că tot ce simţi face parte din tine, e expresia problemelor tale, de care cine vrei să se ocupe: el, colaboratorii, Dumnezeu? Şi-atunci de ce să nu deprinzi arta de a trăi în stil mare?

“Accept că ai plecat, pot să sufăr trei zile, în care plâng, mă îndop cu ciocolată, mă îmbăt zdravăn, ies la agăţat, îmi torn nisip în cap, fac tot ce simt că mă ajută să trec peste despărţire şi după ce doliul stabilit de mine (trei zile, maxim şapte) a expirat, mă întorc la viaţa mea.

Deschid un nou capitol şi invit frumuseţea noutăţii să intre în viaţa mea, cu gândul că voi trăi o experienţă incredibil de pasională şi romantică cu următorul.”

Eşti pregătită?

3.Frica de singurătate corelează puternic cu teama de abandon. Doar la gândul că pleacă şi te părăseşte îţi sare inima din piept, intri în panică şi îţi doreşti să-l strângi şi mai tare la pieptul tău. Ce să-i mai fac ca să nu îi treacă prin cap să mă lase, să se îndepărteze mai mult de-o zi? Nu ştiai că de ce ţi-e frică, nu scapi? Ba ştiai şi parcă universul ăsta îşi bate joc de tine, nu-i aşa? Tu n-ai greşit cu nimic şi viaţa te loveşte atât de puternic?

Vreau să fiu cu el şi numai cu el: traduce teama ta de a rămâne singură cu tine. Te temi de singurătate, o iei razna când rămâi faţă în faţă cu tine. De ce? Teama de abandon e tema centrală a vieţii tale.  Plecarea lui îţi spune că nu eşti destul de bună, că meriţi să suferi. S-a întâmplat şi altădată, în fragedă copilărie, să ai acest sentiment şi nu suporţi să-l retrăieşti. Nu eşti în stare să faci faţă acestei drame, nu te descurci singură şi te agăţi de el, chiar dacă e cea mai proastă alegere din viaţa ta. Decât singură, mai bine prost însoţită.

E plină lumea de astfel de modele nefericite şi frustrate, de ce ai fi tu altfel?

Poţi da timpul înapoi, asta-i vestea bună, te poţi întoarce în copilărie, acolo unde această rană s-a deschis şi o poţi trata, pune un pansament pe ea, îngrijeşte-te până se vindecă. Ştiu că te doare cumplit, că sângerezi, dar asta nu înseamnă că amintirea acelei dureri n-o să se vindece niciodată. Nu te mai aştepta să suferi din nou, să fii trădată şi părăsită, ca atunci când erai copilă. Ai crescut acum, eşti mare şi în mâinile tale stă vindecarea şi transformarea.

Bucură-te de tine şi de libertatea ce-o ai, învaţă să trăieşti bine şi singură, vei avea o mare surpriză după ce câştigi această bătălie cu teama de singurătate. Ce poate fi mai mişto decât să te îndrăgosteşti de tine? Să înceapă să-ţi placă de propria persoană? Să ieşi cu tine, să vorbeşti cu tine, să trăieşti cu tine? Nimic! Îţi garantez!

4.Eşti o sclavă!

Da, iarăşi am intrat pe un teren minat, mă aştept să-mi dai în cap, dar rezist… :-)

N-ai o viaţă fiindcă ai renunţat la dorinţele şi visurile tale când el te-a apucat de-un braţ şi te-a întrebat: vrei să fii iubita mea? De extaz ai leşinat şi de atunci ţi-ai pierdut memoria personală, care avea stabilit pentru tine un plan divin, care te-ar fi dus aproape de fericirea absolută. Există aşa ceva? Există tot ce crezi în lumea asta. Şi dacă tu crezi că numai el te poate face fericită, ai să crezi că fără el eşti nefericită. Acum înţelegi de ce eşti o sclavă şi nu o prinţesă?

Dacă tu ţi-ai pus toate speranţele în el, dacă tu aştepţi ca el să întruchipeze fericirea absolută, dacă tu te aştepţi ca el să-ţi satisfacă toate nevoile, eşti o sclavă şi vei duce o viaţă mizeră. La asta ai visat? Eu ştiam că visai la prinţi şi prinţese, dar poate m-am înşelat.

Iubirea umană nu durează o viaţă, ştiai treaba asta?

Iubirea voastră a murit şi tu eşti distrusă şi disperată. Cum faci faţă unei despărţiri astfel echipată? Nu rezişti, te îneci, fiindcă înoţi contra curentului, nu ajungi la mal dacă îţi negi nevoile trupului, ale minţii şi ale sufletului. Ţi-ai pus toată nădejdea în el şi a plecat. Ce faci acum? Cum mergi mai departe? Suferi fiindcă el a ales un alt drum şi te-a lăsat în urmă?

Ar trebui să suferi pentru că din prinţesă ai ajuns o sclavă care cerşeşte atenţie, iubire şi mângâieri. Nimeni nu vrea să hrănească un suflet flămând de atenţie, afecţiune, pentru că oricât ne-am strădui să umplem acest vid interior, celălalt va considera că n-ai făcut suficient, că puteai mult, că sigur îl privezi de ceea ce merită. Este total eronat, aceste persoane vor rămâne mereu flămânde, atâta timp cât aşteaptă ca ceilalţi să se ocupe de treburile lor neîncheiate. Nu te mai agăţa de el!!! Ăsta e sfatul meu! Trăieşte-ţi fiinţa minunată, ai ce face cu tine, ai visuri, dorinţe, obiective bine stabilite, canalizează-ţi energia către ele şi lasă-l şi pe el să se dezvolte sănătos şi ai toate şansele să rămână lângă tine. Eşti terorizată de frică şi încerci să te legi de el, cum încearcă copilul să se lege de mamă prin cordonul ombilical. Doctorul care taie cordonul sunt eu şi te invit să-ţi iei viaţa înapoi şi să trăieşti pentru tine. Cum te simţi? Inspiră şi expiră profund, de câteva ori. Parcă mai bine, aşa-i?

5.Nu-ţi cunoşti nevoile

Te centrezi pe el şi nevoile lui, în loc să te centrezi pe tine. De ce te doare că el a ales să plece? Fiindcă tu n-ai rămas cu nimic. Dacă îţi urmăreai obiectivele şi visurile acum nu-ţi mai smulgeai părul din cap că a plecat cu alta. Alegerile celuilalt nu te rănesc dacă tu eşti mulţumită cu cine eşti şi ce faci, în schimb, dacă-ţi pui viaţa la dispoziţia celuilalt, o să ţi-o iei în freză mereu. Ce eşti tu? Un obiect care după întrebuinţare vine aruncat la gunoi? Dacă ai fi subiectul principal, n-ai mai trăi în chin şi suferinţă, dacă ai considera că îţi aparţii şi viaţa ta are valoare, n-ai mai fi la mila şi mâna celuilalt, ai fi liberă să alegi ce simţi şi ce crezi. Dar aşa eşti proprietatea celuilalt, care o dată ce nu mai are nevoie de tine, te înlocuieşte. Iubirea respectă, eliberează,  nu te ţine captivă, prizonieră.

De ce suferi că te-a părăsit?

Nu te îndoi de importanţa acestei întrebări, draga mea. De ce plângi acum? De ce te doare? Îţi spun eu de ce verşi aceste lacrimi, fiindcă ai pierdut şansa de a-ţi satisface nevoile, în sensul că el, obiectul iubirii, a plecat şi tu ai rămas nesatisfăcută, orgoliul tău urlă fiindcă îl vezi pe el cum se interesează de nevoile alteia. Plângi că ai pierdut lupta, ţi-ai pierdut jucăria în ograda alteia şi eşti în stare de orice ca să-l aduci înapoi. Chiar crezi că te poate face fericită această bătălie? Trezeşte-te la realitate! Cum se face că iubirea se evaporă în clipa în care el dispare din viaţa ta? Asta e iubirea? Mă îndoiesc.

Asta e posesiune şi tot ce poţi să posezi sunt nişte perechi de pantofi şi-o poşeta. :-)

Meriţi o viaţă şi te invit să-ţi scrii scenariul. Ştii ce cadou vrei de ziua ta? Ştii când vrei să te măriţi? Ştii câţi copii vrei să ai? Ce mai ştii despre tine şi nevoile tale? Meditează la asta.

6. Eşti masochistă!

Îl vrei înapoi, chiar dacă nu e bărbatul pe care ţi-l doreşti, “nu sunt fericită cu el, dar nici fără el nu pot trăi.” Bun! Atunci mergi pe drumul ăsta şi vezi unde te duce. Cine sunt eu să-ţi spun că e un drum înfundat şi se lasă cu victime şi drame? Nimeni. Fă ce simţi. Adună dramele, cumulează-le şi vezi la ce rezultat ajungi, se poate să fi stabilit deja că pentru tine o relaţie înseamnă suferinţă. În acest caz, chiar n-am cum să-ţi arăt o altă faţă a relaţiei de cuplu. N-am nicio putere fiindcă ea e la tine, investită în credinţele tale.

Ce înseamnă o relaţie pentru tine?

Ce înseamnă iubirea pentru tine?

Ce înseamnă relaţia de cuplu pentru tine?

Ce înseamnă familia pentru tine?

Asociază 10 cuvinte termenului “iubire” şi vei afla ce înseamnă ea pentru tine. Procedează la fel şi cu bărbatul, relaţia, familia şi vei afla cum arată viitorul tău, fără să mai consulţi clarvăzătoare, ori alte entităţi spirituale.

7.Nu ştii ce înseamnă o relaţie sănătoasă pentru că ţi-a lipsit modelul şi crezi că ce ai e iubirea, când de fapt e suferinţa.

Dacă n-ai trăit alături de figuri parentale sănătoase, iubitoare, asta nu înseamnă că nu meriţi să experimentezi iubirea adevărată. Dacă ai suferit şi ai fost privată de afecţiune, asta nu înseamnă că bărbatul n-are de oferit atenţie şi afecţiune. Doar că tu nu ştii cum să scoţi de la el aceste nevoi, pentru că nu le recunoşti ca fiind importante pentru tine. Tu eşti obişnuită să suferi, asta ai învăţat de mică şi nu-i recunoşti pe bărbaţii care au de oferit iubire, tu îi alegi pe cei care nu sunt lângă tine, care te tratează rău, care te bat, înjură, umilesc, care te fac să te simţi cum te-ai simţit când erai mică. Relaţia de cuplu este un examen care-ţi testează nivelul de evoluţie pe scara timpului. Unde eşti acum? Ce-ai învăţat din viaţă, din relaţiile cu bărbaţii şi cu ceilalţi? Infidelităţi, suferinţe, dezamăgiri?

Cu cât suferinţa din copilărie a fost mai intensă, cu atât relaţiile de iubire de azi sunt mai dificile. Veşti proaste? Deloc! Faptul că acum vorbim despre ce ai trăit, te ajută să înţelegi de ce azi trăieşti prost. O dată ce ai recunoscut că ai o durere, apare şi tratamentul.

Există iubire, respect, fidelitate, încredere, valorizare, acceptare, sprijin, recunoaştere, confirmare, apropiere, comunicare, autonomie, încurajare, consolare, libertate, fericire în cuplu şi te aşteaptă să le experimentezi şi să le savurezi. Meriţi tot ce-i mai bun, doreşte-ţi!

În sfârşit, te invit să mai priveşti o dată la tine şi la nevoile tale, în loc să cauţi să-l aduci înapoi pe cel care nu te-a făcut fericită niciodată, cu adevărat.

Dă drumul la temeri, gânduri negre, credinţe limitatoare şi alege-te pe tine înainte să intri într-o relaţie. Fără a şti cine eşti şi cât valorezi, nu vei avea surprize plăcute în viaţă.

Succese şi iubire!

Pe curând, Andreea

Daca vrei mai mult, daca stii ce vrei, investeste in tine: http://www.stilultau.com/blog/comanda-cartea-secretele-unei-femei-atragatoare/

Stilul Tau Pentru femeia care merita Stilul Tau Stilul Tau Default
  • Nettutza_dragutza

    Felicitari pentru acest articol. Mi-a placut foarte mult si iti dau dreptate in tot ce ai scris. M-am regasit in randurile scrise de tine. Nu pot decat sa iti multumesc ca existi si ca ai aparut in viata mea. Sfaturile tale mi-au fost de mare folos iar acum nu mai sunt fata care mereu se subaprecia pentru cineva care nu avea nevoie de mine. M-am schimbat si ma trezesc mereu cu zambetul pe buze stiind ca merit sa fiu fericita fara sa mai depind de cineva. Te pup, Ralu

  • Thea

    Trebuie sa fi o naiva daca nu proasta sa traiesti cu speranta ca se va intoarce la tine. A plecat pentru ca nu Te-a IUBIT.
    De ce consideri ca te-a iubit…ca asa spui tu… Daca te iubeste de ce a plecat cu alta????
    In situatii de acest caz nu ai respect pentru tine in primul rind !!!
    Treziti-va, folositi-va creierul nu inima si uramati sfaturile din articol. Sint foarte bune, esentiale pentru ca te cunoaste pe tine si a te iubi pe tine insuti. Este primordial, pentru a trece la urmatorul pas!

  • Diana_80s

    Ce dreptate ai! Excelent articolul. Daca am intelege ca toata energia si puterea este in noi, nu am mai cauta-o la altii.

  • Cosmina c.

    Foarte bun articolul si complex! Felicitari Andreea! Sunt perfect de acord cu tine.

  • Otiliapintilioaie

    Foarte bun articol!

  • Eva

    Desi nu ma regasesc in situatiile descrise aici,consider articolul,o adevarata comoara!!!
    Bravo Andreea!!!Esti minunata!!!!!!!!!!!!!!!

  • DRGFCR

    Alaltaieri m-a cerut de nevasta, ca sa salvam relatia… Dupa masa, in timp ce eram la munca, mi-a scris in off ca dispare. Si chiar a disparut… nici macar acasa nu este! NU VA LASATI CALCATE IN PICIOARE! UN ITI FACE RAU NUMAI CAT II PERMITI TU SA TI-L FACA!

  • Flooo

    Dar daca tu ai decis sa mergi mai departe,sa iti vezi de viata ta
    si dupa un timp…in care nu prea ai reusit,dar totusi,ai inceput sa faci macar primul pas spre vindecare,
    el reapare?

    Articolul e minunat dar e prezentata doar perspectiva in care el a plecat pentru alta.
    alte motive nu exista?

  • Diana W.S

    …ce tare articol! :)

  • Karmaval

    Andreea, sper ca esti de acord ca aceleasi sfaturi/comentarii/etc. sunt valabile si pt barbati, in ceea ce priveste femeile de langa ei… multumesc.

  • Anca

    multumesc mult Andreea. nustiu dece inca sufeream ptr un barbat care m’a parasit, iubindu’ma foarte mult in acelasi timp. e absurd nu?dar acum inteleg dece. pentru ca iam oferit lui totul si mie nimic , mam neglijat si pe el lam ocrotit prea mult . nu iam mai lasat loc de suspans , de dorinte si nopti pasionale alaturi de mine . pentru ca stia ca sunt mereu acolo, nici nusi mai facea griji pentru mine. numai eram printesa lui , care are nevoie de ocrotire . o sal neglijez pe el, si o sa ma iubesc mai mult pe mine , plus ca am in viata mea multi barbati care oricand ar fi dispusi sa porneasca intro calatorie alaturi de mine , fara sa puna prea multe intrebari. si din cauza lui nu vedeam ca eu valorez mai mult , ca pot mai mult , pot avea relatii sanatoase , si nu mai vedeam barbatii din viata mea pe care iam lasat si leam frant inima pentru el, un escroc sentimental .

  • Prettydollmarya

    super articol! felicitari! am trecut prin fazele astea si ma regasesc in articolul tau:D este greu sa treci printr’o deceptie in dragoste dar cu tarie…multa vointa se poate ! trebuie sa ne iubim mai mult sa ne apreciem sa ne respectam mai mult…avem tendinta sa uitam de nevoile noastre si sa ii punem pe ei pe primul loc…meritam mai mult ….sunt sigura de asta…de ce sa ne gandim la cineva care ne’a adus suferinta si nu a stiut sa ne aprecieze sentimentele? dak ai placerea poate lasi o adresa de mail…multumesc anticipat pup

  • Ioana_brbn

    as vrea sa stiu cum pt sa ii recastig dragostea iubitului meu din nou?

  • Ina

    e foarte greu sa accepti ideea ca cineva nu te mai vrea, ca nu te mai iubeste, ca in viata lui e altcineva….ce faci cand el iti povesteste mandru cuceririle lui dar si iti spune ca relatiile cu ele sunt diferite de cea pe care a avut-o cu tine….spune ca simte ceva pentru tine dar nu te iubeste, in schimb te doreste????

  • http://pulse.yahoo.com/_N6VOETSW2TAEBRZGNPKGDGILW4 dorina

    articolul mi se potriveste ca o manusa!chiar aveam nevoie de sfaturi! m am luminat din multe puncte de vedere!dragostea mea era oarba sinu puteam a ma desprinde de el fiindca eram implicata emotional!

  • gabi

    da alte motive …nu sint????decat ca a plecat cu alta?pe mine nu m-a inselat si tot ne-am despartit

  • Roxana

    Foarte frumos articolul si foarte adevarat, dar sunt extrem de multe situatii. Spre exemplu, eu am incercat sa trec peste…mi-am facut alt prieten,imi vad de viata mea…. dar tot nu-mi pot lua gandul de la el…si au trecut deja 2 ani.