Cum să devii mai atrăgătoare social

Cum să devii mai atrăgătoare social

Află cum să fii mai atrăgătoare în mediul social.

Vrei să ştii ce se spune despre mine în oraşul meu?

Ce spun femeile despre Andreea Papp?

Am ieşit într-un cerc de oameni, tipe, în jur de 35 de ani, din „lumea bună” a Timişoarei. Cu afaceri, părăsite, divorţate. Tot ce vrei. Şi discutam pe anumite subiecte, eu, curios de multe chestii, cum au ajuns acolo şi alte cele. Printre care şi despre modă, altă lume. După cum am mai zis, oamenii mari discuta idei, oamenii mediocrii evenimente şi oamenii mici, alţi oameni. Ăştia discutau alţi oameni.

Şi făceau parte din clasa socială HI-Life TM.VIP/Fratelii/Restaurante/Vacanţe în Hawaii!

Okay, se discută despre chestiile astea şi se ajunge la net, la facebook, eu aduc vorba de Stilul Tău. O tipă pe care, din întâmplare, o chema Iasmina. Îmi spune, ah, da, o ştiu… tot timpul o văd băută prin oraş. A umblat cu nu ştiu cine şi ce (nu mi-a dat detalii şi nici nu am întrebat, nedorind să fiu suspect de prea mare interes).

Aşadar, când a adus discuţia despre persoana Andreea Papp a avut o voce ironică, plecată foarte de sus în comparaţie cu beţivana, curva şi drogata de Andreea Papp.

Te-a jucat în picioare, fără să clipească.

De la alta… Andreea Papp, da, o ştiu de pe facebook. Să ştii, sincer, nu am auzit nimic bun despre ea. Am citit în ceva ziar (parcă am văzut şi ceva la TV despre ea). Nu ştiu cu ce se ocupă dar, pare aşa superficială, asta îţi spun din ce am auzit şi ce opinie mi-am format eu în legătură cu ea. Nu o cunosc personal deci, nu pot băga mâna în foc că e adevărat ce se spune despre ea…

Ce spun bărbaţii despre Andreea Papp?

Bărbaţii spun că eşti foarte frumoasă. De obicei, când văd o tipă frumoasă pe stradă şi stuff, se discută cât de „bună” e. Dar despre tine au o altă percepţie.

Parcă nu eşti femeie, eşti altceva, ceva mutant, un fel de femeie superioară, fecioara->asta îţi vine de la frumuseţe. Pentru că, ăştia cu care am discutat nu te cunoşteau decât de pe facebook şi blog.

Pentru că ei nici măcar la sex cu tine nu se gândesc (cel puţin ăştia cu care am discutat). Te văd pe un piedestal aşa de sus încât ei nu sunt în stare să ajungă la tine nici măcar cu gândul. Aşa, mai bine se abţin.

Deci, concluzie, femeile te văd prea jos şi bărbaţii prea sus. You are doomed.

Cum naiba să te poziţionezi în mijloc? După vorbă: idealurile sunt rele, măcar realitatea e acceptabilă.

Iar când încep preoţii să vorbească, ne dăm seama că nu mai e de glumă…

O chestiune de psihologie 101, cu cât mai incapabil e cineva de a face un lucru, cu atâta sare mai repede la scandal. (vezi femeile vs. Andreea Papp)

Aşadar, au o regresie la o stare de dezvoltare infantilă, abuzează de ostilitate, la fel cum, copii plâng şi dau din picioare când nu obţin ceea ce vor, vedem la femeile astea (nefutute) o rafinare a acestui comportament în ostilitate verbală în necunoştiinţă de cauză directă. Merg mai departe?

Mutumim, ne ajunge ca se ne facem o părere despre felul în care suntem văzuţi de ceilalţi, care, de cele mai multe ori nici nu ne cunosc.

Dacă aş fi aşteptat ca ceilalţi să-mi dea dreptul să exist, astăzi nici nu m-aş fi născut, zicea Shopenhauer. Cam aşa arată lumea în care trăim, ca-n următoarea pildă.Se întâlnesc două prietene pe stradă, una către cealaltă, „vai, dragă, ce bine arăţi”! Prietena: lasa dragă, că nici tu n-araţi mai bine.

Care sunt cele mai mari temeri ale femeilor?

1. Ce zice lumea

2. Care e locul meu în grupul social

3. Cât sunt de atrăgătoare

Oamenii sunt generoşi, cum ai văzut în rândurile scrise de un prieten drag de-al meu, care s-a nimerit în mijlocul a unui grup de onorabile doamne ajunse pe la numărul anilor cu valoarea de 35. Femeile, spun tot ce ştiu, dar nu ştiu ce spun. Toate? Nici pe departe. Cum se face că eu nu mă nimeresc pe la mese atât de generoase? Cum de nu mă trage nimeni de mânecă să-mi comunice nobleţea părerii lor despre Andreea Papp?

Ce zice lumea despre tine?

Poţi dormi noaptea de îngrijorare? Dacă eşti sensibilă ca o panseluţă, n-o să ai viaţa uşoară, deoarece gura lumii n-o vei închide niciodată.

Draga mea, dragă, sfatul meu este să-ţi întorci privirea, atenţia şi energia spre tine şi ce vei face din tine, curvă, alcoolică, drogată, soţie, sau amantă.

Despre mine s-a vorbit şi se vorbeşte în continuare la fel, „uită-te şi la asta, bine c-au trecut destui bărbaţi prin patul ei, ca să aibă despre ce scrie.“

Eu rămân cu scrierea, ei rămân cu amintirea mea. În faţa oglinzii eu mă văd pe mine, dar surpriza este că în oglinda lor, ei tot pe mine mă văd. Cei care n-au nimic bun de zis la adresa ta, sunt cei care n-au nimic bun de adăugat nici măcar la ei. Nu mă supăr, nu simt nimic faţă de străinii care vorbesc. Nici de cei apropiaţi care mă vorbesc nu mă împiedic, îi înţeleg. Când nu ajungi tu unde vrei, măcar să-l tragi pe celălalt unde eşti, ca să-i poţi vorbi de la egal la egal. Ştiţi cum e vorba aia: nu te pune cu prostul că te coboară la nivelul lui şi te bate cu experienţa.

Oamenii care vorbesc alţi oameni nu realizează câtă energie pierd, cât rău îşi fac singuri, cât de mult le scade stima de sine, vitalitatea. La ce folos?

A gândi e atât de greu, încât cei mai mulţi judecă.”

Eu am mers pe drumul meu, mi-am construit o meserie din experienţa mea, am dăruit-o altor femei  care aveau nevoie de ea şi sunt mândră de mine şi de opera mea.

Pe mine m-au motivat persoanele care n-au crezut în mine. Ţin minte şi acum, cât ne mai ironizau pe mine şi Novacovici profesorii când le povesteam de planul nostru, de imperiul psihologic, de seminariile ce-o să le ţinem, de cărţile ce-o să le scriem, de oamenii pe care o să-i ajutăm, de succesul nostru. Ne râdeau în faţă şi ne sfătuiau să nu mai visăm, să ne angajăm, să învăţăm statistică şi organizaţională, ca să sfârşim şi noi într-o multinaţională. Da… ei ne-au motivat să înotăm contra curentului. Sunt fericită că am luptat întotdeauna cu interdicţiile şi sfaturile înţelepte ale agenţilor sociali. Mulţumim, stimaţi profesori, că ne-aţi ajutat să ne urmăm visul!

Astăzi lucrez la a treia carte, ţin Atelierul de Stil în oraşele mari din ţară, şi-n curând îmi deschid o Şcoală pentru femeile care ştiu ce vor. Da, mi-am cam atins obiectivele, în pofida nobilei păreri ce-o au ceilalţi despre mine. Tu?

Cum te descurci cu privirile acuzatoare? Te doare ce spune lumea?

Ştii, ce-i interesant, eu când ies în oraş, sau într-un grup nou, nu mă mai lasa nimeni să plec, se îndrăgostesc, sunt ca un magnet care atrage noi prieteni.

Cum fac asta? Stai să mă gândesc, spontan, natural, mie îmi plac oamenii, eu sunt extravertita, interesată, pun întrebări, fac autodezvaluiri care atrag simpatii, râd de experienţele mai puţin vesele, găsesc în fiecare ceva bun, scormonesc după autenticitatea fiecăruia, îi pun în valoare, îi ating, îi îmbrăţişez. Eu îmi iau energia din mediul social, nu pot rămâne mult în casă, că nu mai dau randament, şi când ies sunt într-adevăr gălăgioasă, volubila, distrată, poate, beată? Beţia ce-o trăiesc afară, alături de prietenii mei, de persoane noi, poate fi cauza bârfelor despre Papp?

Pe bărbaţi îi cuceresc din prima, pe femei la fel, atrag în viaţa mea mereu feţe noi pentru că schimb cercurile sociale, nu ies doar cu prietenii mei din copilărie. Asta ai de făcut şi tu, fă-ţi prieteni peste tot. Eu dacă merg la teatru zâmbesc oamenilor, în pauze ies la aer, schimb păreri despre piesă, pun întrebări, merg spre ceilalţi, nu aştept să facă ei primul pas. Crezi că dacă stai încruntată şi bosumflată o să vină cineva să te invite la dans? Dăruieşte tu celorlalţi, ceea ce aştepţi să primeşti, asta-i prima lege a universului. Dăruieşte zâmbete, salutări, îmbrăţişări, complimente, sărutări, orice.

Eu trăiesc printre oameni, îi iubesc, nu mă pot abţine să trăiesc, iubesc viaţa.

Eu sunt o petrecăreaţa, dansez pe mese, dacă asta simt, fără să-mi pese de zvonurile de-a doua zi. Sindrofiile nu se ţin fără mine, primesc invitaţii peste invitaţii, şi-a doua zi scriu despre cele întâlnite şi trăite. Mi-am făcut din trăit o meserie. Am greşit?

Şapte paşi de actiune – cum să fii mai atrăgătoare social?

Puterea personală îţi aduce satisfacţii, fericire.

Îţi lipseşte puterea personală, curajul de-a ieşi în faţă?

N-ai să-ţi faci prea mulţi prieteni dacă stai în casă, dacă te ascunzi după măşti serioase. Dacă vrei să atragi priviri, pune-ţi masca socială şi dansează pe ritmurile vieţii. Nu toţi cei care fac parte din lumea mondenă sunt superficiali, draga mea.

E o credinţă limitatoare să crezi că tu nu-ţi vei putea găsi un loc în lumea asta.

Nu ne-am născut ca să înţelegem viaţa de unii singuri, ci alături de ceilalţi, prin ceilalţi descoperi cine eşti şi ce ce vrei de la viaţă. Şi animalele trăiesc în haită.

Te faci remarcată dacă ieşi din tipar, dacă eşti o fire vesele şi optimistă, dacă îţi place să trăieşti, dacă nu ţi-e frică să experimentezi. Eu aşa m-am făcut remarcată. Înainte de-a avea ceva de zis, aveam ceva de arătat, o atitudine îndrăzneaţă şi sigură chiar dacă n-aveam o stimă de sine prea ridicată. M-am prefăcut la început, am mimat, aşa se face în viaţa mondenă, până legi relaţii.

Lumea în care trăim e un paradis superficial, n-ai să supravieţuieşti în lume dacă te arăţi sensibilă şi înspăimântată, pozează şi lasă-i să creadă ce vor, tu dezvoltă-ţi abilităţile de comunicare.

Cum să nu îţi mai pese de ce zice lumea?

Trenul pleacă, tu rămâi?

Eşti un vagon care aşteaptă o altă locomotiva… întârzie să apară, ţi-e deja frică.. Pentru că-ţi pasă prea mult de ei şi prea puţin de tine. Asta-i sursa suferinţelor tale. Ce credeai, că o să te premieze cineva? Ce fată bună, păcat că n-a luat-o nimeni. Oare ce are, sau ce-i lipseşte?

Simona Catrina, zicea că, femeile se tem mai mult de tranchilizante decât de depravare, să fie aşa? Diazepamul într-o mână şi lama în alta?

Dacă stai în casă, eşti proastă şi fricoasa. Dacă ieşi eşti curvă şi drogată. Ce eticheta speri să culegi? Nu-ţi dai seama că oamenii nu funcţionează în lipsa etichetelor? Cine, aia? Ahh, lasa că ştiu eu cu ce se ocupă… dar tu, în afară de a evita să cunoşti, să interacţionezi, ce faci? Ahh, era să uit, bârfeşti, pentru că nu îndrăzneşti să faci ce fac alţii. Wow, ce suflet evoluat. Proştii sunt tare ambiţioşi.

Se încăpăţânează să rămână prosti. Şi asta-i o meserie cu normă întreagă.

Tu ieşi din rândurile banalităţii, prin puterea personalităţii tale, faci ce-ţi place, îţi urmezi propria cale. Care-s obiectivele tale? Să-ţi faci mai mulţi prieteni? Ieşi afară, sună un prieten, frecventează mediile sociale în care vrei să intri, fără teamă. Trezeşte-te cu gânduri pozitive, aranjează-te şi aruncă zarurile, viaţa te aşteaptă s-o trăieşti. Nu te mai uita în spate, nu mai deschide radioul şi televizorul, nu e timp de pierdut, trenul te aşteaptă în gară, nu întârzia.

Cum să-ţi creşti statutul social tot timpul în grupurile de femei?

Nu ştiu ce să te sfătuiesc când vine vorba de femei. Eu am avut relaţii frumoase cu femeile care s-au sfârşit tragic. Să te sfătuiesc să faci ca mine? Măcar au fost prietenii de zeci de ani, e normal ca în intersecţia vieţii unii să prindă verde şi alţii roşu. Aşa s-au sfârşit relaţiile mele de prietenie. Am  prins verde şi am accelerat. Dar cât am condus pe aceeaşi autostradă n-am depăşit, n-am accidentat, n-am lăsat în urmă pe nimeni. Pot să zic că-s o prietenă pe care şi-o doreşte oricine. Mă suni, sar din pat, dacă ai nevoie de mine. Sufăr, plâng, stau chiar şi-n casă pentru tine. Orice relaţie sfârşeşte când unul rămâne în urmă. Dar asta nu-i un păcat, e un pas natural în evoluţia fiecăruia, unii merg mai repede, alţii mai încet.

Eu m-am grăbit de când mă ştiu, m-am şi împiedicat mai des, dar am învăţat şi mai multe lecţii. Nu mi-e teamă să o iau de la capăt. Acum ceva vreme, am pierdut o prietenă dragă, din motive ştiute doar de Dumnezeu sau Schopenhauer.

În scurt timp am câştigat alte prietene, minunate, la fel de frumoase şi luminoase.

Eu nu mă ascund dacă pierd o bătălie, îmi umplu un pahar, o treime votcă şi două treimi lacrimi, cum zice Beigbeder şi o iau de la capăt. Ăştia suntem, ne schimbăm, sau rămânem la fel, poate atât am avut de trăit lângă ea. Poate aveam nevoie de altceva acum, e ca-n iubire.

Cum să fii atrăgătoare în mod natural

Îţi vei permite să fii naturală şi autentică în clipa în care îţi vei creşte stima de sine. Cum îţi creşti stima de sine? Prin muncă. Eu fac sală ca o nebună de vreo şase luni. De ce? Fiindcă la mine imaginea de sine este corelată cu stimă de sine. Logic, nu? La tine? În ce domenii trebuie să excelezi ca să te simţi atrăgătoare în mod natural? Eu nu pot să aleg pentru tine. Ce ar trebui să se întâmple cu tine ca să-ţi creşti stima de sine? Gândeşte-te, dacă nu faci nimic, o iei razna, te adânceşti în tristeţe, melancolie, depresie şi îţi pierzi şi ultimul strop de încredere.

Ca să-ţi creşti încrederea în sine, trebuie să munceşti, nu jumătate de oră pe zi, ci două, trei, patru, opt ore pe zi în domeniul care-ţi pasă, care-ţi dă putere şi încredere. Pe mine mă interesează să arăt bine şi să-mi fac treaba bine ca terapeut. Astea-s punctele care îmi menţin mie stima de sine crescută. Şi dacă astea-s în vârful piramidei Papp, atunci atrag şi bărbaţi, atenţie, aplauze şi ce mai vreau. Eşti în stare să faci orice ca să fii atrăgătoare în mod natural? Atunci apucă-te de treabă, nu te mai văita, n-o să găseşti în nicio carte de specialitate sfat mai bun ca asta. Începe de undeva, excelează într-un domeniu şi-ai să vezi ce-ţi intră-n pat şi viaţă. Miracolele există, dar bagheta magică e la tine-n mâna.

Cum te porţi cu femeile geloase sau invidioase din jur?

Te împrieteneşti cu ele? Le ignori? Pe unele femei fericirea ta le îngreţoşează. Ce să te sfătuiesc să faci? Să te bucuri în tine? Să fii mai zgârcită cu veştile bune?

Dacă mai ai şi-o armată de peţitori, te-ai ars, prietena mea, o să te încolţească.

Eu n-am făcut niciodată echipă cu femeile care n-aveau aceleaşi gusturi, obiective, e cumva şi foarte greu să întâlneşti pe cineva de care n-ai nevoie. Şi dacă s-a dovedit a fi geloasă şi invidioasă am rămas curioasă dacă aceea parte din ea se reflectă şi-n mine. Pentru că aşa funcţionăm, ne reflectăm în ceilalţi, ei vin să ne arate părţi din noi înşine neasumate, şi-atunci rămân să văd despre ce-i vorba. Îmi dau examenul şi merg mai departe, spre alte deziderate.

Cum atragi bărbaţii, când şi cum dai numărul de telefon bărbaţilor de care eşti interesată?

Un tip mi-a povestit că după ce şi-a rupt gâtul după ea o noapte întreagă, ea l-a tras într-un colţ şi l-a sărutat, după care a plecat şi l-a lăsat s-o caute toată nopatea. Era deja îndrăgostit. Nu era prima oară când se întâlneau, când se ameţeau împreună, dar fără atingeri, doar verbale, schimburi inocente. După o perioadă de absenţa s-au revăzut şi ea acţionat. Şi astăzi sunt împreună. Bărbaţii iubesc femeile îndrăzneţe. Şi cum zicea Victor Hugo, cine iubeşte, acţionează. Nu la toţi funcţionează această strategie, dar tot trebuie să-i dai de înţeles non-verbal că te interesează, altfel crede că te-ai jucat, fără să cauţi nimic la el.

Acum două luni m-a abordat cam aşa, „sărută-mă, e ziua mea.” L-am sărutat şi i-am urat „la mulţi ani!” Nu după mult timp a venit prietenul lui la mine şi mi-a cerut numărul de telefon, i l-am dat. Mi-a scris două mesaje în noaptea aceea, la care nu i-am răspuns, până acum o săptămână. Mi-am zis atunci că nu e interesat din moment ce n-a sunat, n-a insistat, aşa cum eram obişnuită. S-a cam înşelat, maestră în seducţie, sau nu? Ne-am văzut în fiecare zi de când i-am răspuns la mesajulul de acum două luni. Ce urmează? O aventură? O relaţie?

Cum te comporţi în zilele ce urmează cu tipii cărora le-ai dat numărul de telefon?

Eu am folosit multă vreme o strategie care m-a ţinut departe de suferinţă, e eficienta, testeaz-o, dă-le mult la început, după care retrage-te. Dă-le mult când vin spre tine, dar fără să-i suni, să le răspunzi la mesaje înainte de-a apuca să lase telefonul din mână. Primeşte-l când vine, ia-i florile din mână, sărută-l pasional, priveşte-l cu admiraţie, strânge-l în braţe, alintă-l, încurajează-l, dă-i ce cere.

De obicei ei spun singuri ce vor, tu culege semnalele ce ţi le emite şi fii generoasă.

Când simţi că întâlnirile voastre seamănă, scad în intensitate, dispari pentru câteva zile, la bunica, la munte, la mare, unde vezi cu ochii. Aşa te asiguri că nu va pleca în căutare de o alta. Când le lipseşte obiectul iubirii intra în sevraj, ca drogaţii, te vor mult, te caută, te văd în fiecare femeie. Când te întorci, o puteţi lua de la capăt, ca-n prima zi. Trebuie să simţi pulsul lui, al tău, al relaţiei. Tot timpul trebuie să fii pe fază. Unii cerşesc iubirea, confirmările, dă-le ce vor. Alţii, cauta provocarea, jocul, seducţia, fugi, nu te lăsa prinsă, alţii, vor să fie chinuiţi, tu n-ai altceva de făcut decât să extragi de la el meniul preferat şi să-i serveşti prânzul şi cina, după reţeta pe care ţi-o aduce.

Acum, nu mă mai folosesc de strategii, pentru că am ajuns în faza în care nu mă mai tem, vreau să experimentez o altfel de iubire, fără pretenţii şi cerinţe. Dau dacă simt, chiar de la început, dar nu renunţ la tandemul dorinţa-lipsă, cred în el, pentru că e un proces chimic care îi face pe ambii parteneri să tremure după persoana iubită, în lipsa obiectului iubirii. Eu astăzi o fac natural, fiindcă călătoresc mult, nu am timp să mă plictisesc lângă el sau să mă satur.

Dacă tu ai poftă de viaţă, el nu pleacă, ei caută viaţa, pulsul, veselia lângă tine.

Dacă tu te plictiseşti cu tine, nu-i da totul de la prima întâlnire. Măsoară-ţi înainte nivelul vitalităţii, cât eşti de îndrăgostită de tine şi viaţa?

Dacă nu te simţi destul de atrăgătoare te invit într-o călătorie de autocunoaştere şi dezvoltare personală la tine în oraş.

Vineri si sambata, in 5 si 6 noiembrie, suntem la Iasi cu Atelierul de Stil.

Eu te aştept la Atelierul de Stil din oraşul tău.

dacă vrei să afli mai multe despre Secretele unei femei atrăgătoare, ai aici link-ul. Deasemenea, prima mea carte , Stilul tău – pentru femeia care merită, o poţi comanda aici.

Ultimul nostru bootcamp din acest an este pe relaţii de cuplu şi socializare. Înscrie-te aici.

Pe curând, Andreea Papp

 
 
 
 
Comentariile ce conţin cuvinte obscene sau agresiuni verbale de orice fel asupra editorilor sau asupra celorlalţi comentatori vor fi şterse fãrã orice avertisment în prealabil.
  • Dragomir_alexa

    Sigur tu ai avut parte de oameni de calitate intr-o masura mai mare decat mine, este destul depozitiv articolul. Probabil ai dat cu capul de pereti mult mai devreme decat mine si te-ai calit in perioada propice, adica cu cat mai devreme cu atat mai bine! Asta sau, aluatul diferit, m-a facut sa dau pste oameni pe care nu m-am putut baza, mereu uraciosi si invidiosi… de imi vine cateodata sa ma duc naibii sau a imi vars toata dezamagirea acumulata in acest timp si sa le sparg … ma abtin. Ca si asa, sunt o doamna de o luna ;) Desi insemnatatea pentru aceasta actiune nu reprezinta nimic pentru mine…
    Revenind, presupun ca daca pana acum am urmat 50% din ideile pe care le-ai expus acum la cei 26 de ani ai mei, poate nu este prea tarziu sa fiu o mamica buna pentru fetita mea. Sunt insarcinata in aproape 6 luni, trec prin schimbari fizice, psihologice care, as minti ca nu ma afecteaza extrem de puternic, si incerc sa nu ma panichez. Ideea de mama imi repugna. Ma uitam in jur si credeam ca asa voi fi si eu! Grasa, slinoasa, nepieptanata, neepilata… insa am simtit ca a venit momentul sa trec la urmatorul nivel dupa 7 ani si jumatate si am descoperit ca esti ceea ce iti doresti a fii! Mi s-au spus atatea, ca ma voi ingrasa mult, ca nu voi avea voie sa ma epilez cu ceara, ca nu voi suporta nici un parfum… of Doamne, cate si mai cate, de am zis ca adopt un bebe! Asa ca din experientele mele, femeile sunt al naibii de rele, egoiste si au o scuza, procreerea. Isi apara teritoriul fiindca ADN-ul ordona perpetuarea speciei prin orice mijloace. Asa ca am mai multa incredere in parerea unui barbat adevarat decat a unei femei. Te pup Andreea

  • Happybags4u

    :Xfoarte bine spus si de tinut minte si mai ales de aplicat:X…ai “stilul tau” de a-mi ridica moralul:x..multumesc

  • mia-maria

    superrrr. la deva cind venitzi ??!!

  • crystalball

    de mult timp asteptam sa citesc un articol pe aceasta tema!
    ma regasesc in fiecare situatie. eu nu reusesc sa imi leg prietenii de ani, toate sunt sezoniere. relatiile cu fetele se termina foarte repede motivele poate sunt de la mine si eu nu le vad decat pe ale lor. sunt inconjurata de fete invidioase, prefacute, sunt si fete bune undeva, dar probabil nu le vad eu.
    mama mi-a spus sa imi fac intotdeauna prietene de la care am ce invata si tot caut o fata cu care sa am ce impartasi si rar gasesc una, doua pe care o pierd in lume, care atunci cand o sun nu mai are timp sa imi raspunda si tot asa. si dupa atatea incercari am ajuns sa cred ca am eu o problema si chiar am: sunt o ciudata. nu, nu in sensul rau, sunt cea care alte preferinte, cea care iubeste muzica rock, cea care se regaseste in muzica, cea care prefera sa mearga pe jos, cea care vede viata in alb si negru, careia nu ii plac jumatatile de masura, cea care o sa fie mereu taioasa dar sincera, care nu o sa te minta daca esti groaznic imbracata, cea care vede lucrurile din alt unghi care nu e pe placul celorlalti. m-am obisnuit cu mine, asa sunt eu si nu o sa ma schimb pt ca nu pot sa zambesc cand ma enervezi si imi vine sa iti dau in cap si o sa pun mutra aia acra a mea. in schimb ma inteleg foarte bine cu baietii, vorbim pe aceeasi limba, radem de aceleasi lucruri,eh sunt si aici cativa care ma cred nebuna, dar nu -mi pasa.
    si acum trag linie: cum sunt vazuta eu in societatea comuna: ciudata, o scorpie, prefacuta, nesuferita etc
    cum ma vad cei 5 oameni care ma inteleg: desteapta, de incredere, comunicativa, nebuna care stie ce vrea de la viata.
    si acum vine problema: nu poti sta doar cu baieti: am nevoie si de fete, am nevoie sa ma inteleg cu colegele de camera care nu ma suporta pt felul meu de a fi, din invidie si tot asa.
    nu vreau sa ma iubeasca toata lumea, nu vreau mii de prieteni, vreau doar sa gasesc modalitatea de a convietui cu cei care nu ma plac, care ma vad ca cea mai mare nesuferita.

  • Cristi.P

    al naibi articol..:D

  • Dragomir_alexa

    De ce sunt invidioase colegele de camera??
    As avea de comentat un lucru daca nu te deranjeaza… la partea cu “groaznic imbracata”, eu zic ca gusturile nu se discuta si ideile ce au revolutionat lumea nu au fost niciodata usor acceptate pentru inceput.
    In alta ordine de idei, nu cred ca ai cum sa supravietuiesti in pacea cerului cu oameni care nu iti impartasesc stilul de viata, pentru ca… nu te inteleg, nu e vina lor. Nu din motivul asta sunt rai. Dupa mine rautatea intervine cand incep sa iti puna bete in roate cand nu ai nimic personal cu ele, te barfesc si judeca de fiecare data cand au ocazia. E drept ca oamenii apreciaza mai mult zambetul decat fetele serioase… la fel de mult cum apreciaza superfcialitatea si minciuna, desi le recunosc, le accepta. Si eu am avut de pierdut din cauza ca radeam exact la ceea ce mi se parea amuzant mie, nu lor, sunt doar mai greu de impresionat si o fire mai selectiva, din pacate pentru mine… Oamenii care au rabdare sa ma cunoasca imi atribuie cateva complimente care insa nu ma ajuta in jungla asta si nu sunt mandra de ele. Fiindca uneori, ma satur sa fiu altfel si as vrea sa ma pot integra mai usor…

  • Anonim

    Sa terminam cu Aterlierele din Iasi, Cluj-Napoca, Bucuresti si Timisoara, o sa extindep Atelierele dupa luna Decembrie.

  • Raluca

    Asta e cel mai amuzant si mai interesant articol care l-am citit pana acum.
    Mi-ai dat o motivatie extrema sa-mi cresc stima de sine, sa-mi fac prieteni noi, sa ies din casa si sa socializez.
    Esti tot mai buna, dupa fiecare articol, :D felicitari!
    Ma pun sa-l mai citesc o data sa fiu sigura ca nu-mi scapa nici un element pe care urmeaza sa-l implementez.
    Multumesc Andreea, nu stiu ce ma-si face fara tine.
    Te pup. Raluca

  • crystalball

    gusturile intr-adevar nu se discuta, vroiam sa subliniez ca nu sunt genul de persoana care sa spuna ca ii place ceva si sa nu ii placa. problema cu umorul o am si eu. nu ma amuz usor, nu rad la toate glumele, si nici nu sunt genul de fata care sa pup pe toata lumea sau sa ma prefac ca imi e dor de tine si ca ma bucur sa te vad, daca imi esti indiferent.
    cazul concret cu colegele de camera: una din colege nu mai vorbeste cu mine deoarece un coleg m-a favorizat la facultate si am obtinut nota 9 si ea nu. cealalta(ca sunt 2) imi vorbeste urat din ea stie ce motive si comenteaza cam tot ce fac in camera. nu avem un trai de viata diferit. traim toate in aceeasi rutina facultate-camin, stiam ca sunt rautacioase cum spui tu, cu toate ca eu numesc asta altfel. intrebarea mea era cum sa te comporti, cum sa reusesti sa comunici in astfel de cazuri? cat despre integrarea intr-un grup cu care tot ce te uneste e cadrul social gen facultate, camera nu tine doar de tine. eu sunt o persoana comunicativa, dar atunci cand nu ai cu cine, nu ai si aici din nou nu gasesc o solutie.

  • crystalball

    gusturile intr-adevar nu se discuta, vroiam sa subliniez ca nu sunt genul de persoana care sa spuna ca ii place ceva si sa nu ii placa. problema cu umorul o am si eu. nu ma amuz usor, nu rad la toate glumele, si nici nu sunt genul de fata care sa pup pe toata lumea sau sa ma prefac ca imi e dor de tine si ca ma bucur sa te vad, daca imi esti indiferent.
    cazul concret cu colegele de camera: una din colege nu mai vorbeste cu mine deoarece un coleg m-a favorizat la facultate si am obtinut nota 9 si ea nu. cealalta(ca sunt 2) imi vorbeste urat din ea stie ce motive si comenteaza cam tot ce fac in camera. nu avem un trai de viata diferit. traim toate in aceeasi rutina facultate-camin, stiam ca sunt rautacioase cum spui tu, cu toate ca eu numesc asta altfel. intrebarea mea era cum sa te comporti, cum sa reusesti sa comunici in astfel de cazuri? cat despre integrarea intr-un grup cu care tot ce te uneste e cadrul social gen facultate, camera nu tine doar de tine. eu sunt o persoana comunicativa, dar atunci cand nu ai cu cine, nu ai si aici din nou nu gasesc o solutie.

  • crystalball

    nu toate femeile sunt egoiste, rele. societatea ne creeaza asa, tu alegi ce vrei sa fii, iar pt alegerile pe care le faci de a fi rea sau buna nu iti poti cere scuze pt ca nu exista.

  • crystalball

    nu toate femeile sunt egoiste, rele. societatea ne creeaza asa, tu alegi ce vrei sa fii, iar pt alegerile pe care le faci de a fi rea sau buna nu iti poti cere scuze pt ca nu exista.

  • Helen

    Te felicit, foarte concentrat si memorabil articolul, sfaturi pretioase, ca de cele mai multe ori, bv, LIKED IT !

  • Mihaela

    Wow…in sfarsit un articol interesant. N-ai mai scris de mult ceva care sa nu se refere strict la persoanele cu stima de sine la pamant.

  • elena madalina

    foarte bun articolul Andreea,m-a facut sa reflectez pentru ca toata viata am dat atentie la ce vorbeste lumea! bravo

  • Catalina

    Imi place mult felul tau de a scrie, ai un ton vesel si prietenos! eu, ma regasesc oarecum in cele scrise de tine si iti dau dreptate: este important  sa ne focalizam atentia asupra noastra si asupra obiectivelor noastre. Putem devenI ceea ce ne dorim prin automotivare si perseverenta!!! Felicitari ca nu te ai descurajat , si ti ai urmat calea, fara sa tii cont de ceea ce zic cei din jurul tau!!cand mai veniti la Iasi?

  • Maria

    Omul ocupat nu e povara pt ceilalti si nu are nici timpul necesar sa_si plinga de mila si sa se gandeasca prea mult la nevoile sale ceva mai adanci. Insa aceasta este doar distragerea atentiei. Nevoile si dorintele mai adanci ale fiintei nu dispar ci doar sint ingropate, distrasa atentia de la ele sau pur si simplu nu vor fi observate (ce nu observi  nici nu stii ca exista, deci esti multumit precum magarul care nu stie ca exista Kant). E si asta o tehnica sa iti pui pofta in cui pt tort, asigurandu-te ca mananci cu regularitate fasole si autoentuziasmandu-te ca nu-ti mai e foame si ca mananci sanatos si ca ai toate motivele sa fii fericit cu portia de fasole in fata.