Cum sa castigi bataliile pentru putere in relatia de cuplu
Ceilalti nu ne pot face fericiti sau nefericiti. Cum zicea Buddha, suferinta exista in
lume. De aici rezulta ca celalalt n-are puterea de a ma face nefericita pe mine.
Nefericirea declarata de femeile de azi vine din lipsa unor activitati personale. Daca
mie imi lipseste pasiunea, vocatia, viata, cercul de prieteni e normal sa ma simt singura
si neglijata cand partenerul meu in fiecare seara are cate-o actiune sociala.
Vina n-o poarta nicidecum cel care-i angrenat in sport, iesiri, distractii, ci cel care asteapta sa-i fie satisfacute nevoile de catre partener. Poate de asta n-am suferit de gelozie in relatiile mele de iubire. Ma simt relaxata si implinita cu ceea ce fac, ziua si noaptea.
Tu ce faci cand el nu-i acasa?
Te simti in siguranta cu tine insuti? Sau ai nevoie de un “el” care sa te vegheze?
Evita izolarea sociala, plictiseala, singuratatea, care te saraceste de identitate si
personalitate si te ghideaza spre nopti intunecate repetate. Cine nu cauta sa-si
imbogateasca viata singura va da peste cele mai mari suferinte in relatii si-n viata.
Eu sper ca tu esti foarte ocupata. 
De ce-ti pui nevoile personale si viata in asteptare? Nu exista evolutie in statia de
autobuz. Trebuie sa te urci in primul autobuz si sa calatoresti. Sa risti, sa indraznesti
sa existi singura si fericita inainte de a intra intr-o relatie din siguratate si lipsa de sens.
In cuplu vei fi si mai disperata cand vei vedea ca celalalt nu face decat sa-ti aduca la
suprafata temerile si vulnerabilitatile tale. Nimic nu dispare, totul se transforma si din rau nu poate urma decat mai rau, niciodata mai bine. Ocupa-te de tine si dupa de relatie.
De ce n-am ajuns la mila barbatilor? De ce n-au reusit sa ma posede vreodata?
Fiindca nu mi-am vandut darurile cu care eu am venit pe lume, si anume:
Libertatea de a face ce vrea, cand vreau si fara sa cer permisiunea cuiva.
Daca acum vreau sa plec in vacanta cu prietenii mei o fac relaxata ca la intoarcele il voi
gasi tot acolo pe partenerul meu.
Vocatia mea este unul din aspectele cele mai importante in viata mea. Si cine n-
a respectat ce fac si cum imi cheltui timpul a fost parasit fara sa i se mai ofere o sansa.
Nimeni n-are dreptul sa-ti spuna ce sa faci in existenta asta, mai putin cand vine vorba de
misiunea ta in viata. Mai ales ca timpul este cel mai important activ de pe Terra.
Prietenii mei sunt niste ingeri cu care ma conectez profund si care merita iubirea si
atentia mea, astfel ca de multe ori mi-am lasat barbatul acasa ca sa traiesc experienta
reintalnirii cu prietenii mei frumosi si speciali. Nu renunta niciodata la prieteni pentru o
relatie.
Independenta finaciara la fel este gandita cu grija si asta fiindca niciodata nu vei fi un om
liber atata timp cat vei depinde de un partener care te conditioneaza sa cheltui timpul si
banii in directiile stiute de cel care face banii in casa. Si daca nu tu esti cea care face banii, vei avea mari surprize peste un timp, cand pasiunea si chimia ies pe usa. Esti pregatita?
Dezvoltarea mea personala n-a suferit in nicio relatie de cuplu, deoarece n-am lasat
niciodata in plan secundar dezvoltarea personalitatii mele. Un om care renunta la el il
invita si pe partener sa renunte la el. Ne dorim alaturi cei mai frumosi si destepti parteneri.
O relatie de cuplu este o experienta estetica unde fiecare vrea sa se mandreasca cu cel
pe care l-a ales sa-i fie alaturi in aceasta calatorie conjugala.
Continua-ti calatoria personala prin cautarea spirituala si dezvoltarea personala:
Cautarea mea spirituala iarasi a facut parte din provocarile peste care au dat barbatii din
viata mea. Plecarile mele in India, in varf de munte, in grupuri de meditatie aveau si ele
prioritate si relevanta pentru desavarsirea personalitatii mele.
Descoperirea vocationala iarasi mi-a ocupat mult timp, am apucat-o mereu pe
drumuri noi, virgine pana ce am dat de pasiunea pentru psihologie. Am fost model, am
avut un magazin de haine, apoi o agentie de imobiliare si am ajunssa fac si-o scoala
de coafura. N-am stat nicio secunda, eram mereu in cautare de altceva mai bun, mai
potrivit tipului meu de personalitate. Si cum altfel sa gasesti ce ti se potriveste? Incearca,
experimenteaza!
Nu cauta ca partenerul tau sa te valideze si sa te incurajeze ca sa-ti construiesti
viata! Gandeste-te ca intr-o zi acest partener se poate trezi ca vrea altceva. Ce vei
face in acel moment? De unde vei incepe construirea vietii tale daca pana acum ai
depiins de acest barbat bun la toate?
Incepe calatoria autocunoasterii si desavarseste-te daca nu vrei ca animalul tau
interior(salbatic) sa iasa la suprafata si sa-ti darame constructiile tale cu happy-end.
Latura ta intunecata este foarte puternica si crede-ma ca n-ai vrea s-o vezi cum se
manifesta cand mai mult iti doresti ca partenerul tau sa se implice emotional in relatie.
Invitatia mea catre tine este sa te dezvolti personal si spiritual astfel incat sa stii ce
poti face si ce nu poti face intr-o relatie, de la lucrurile marunte(gatit, spalat, calcat)
si aspectele grandioase(fidelitate-copii-casatorie). Discutati-va nevoile dupa un timp,
negociati, puneti-va partenerul in tema cu ceea ce puteti tolera si experimenta.
Nu lasa ca umbra ta(animalul interior) sa-l sperie si alunge pe cel care te-a vazut
ca pe-un inger coborat din ceruri. Nu uita, ca-n tine traieste si-o vrajitoare, n-o
subestima.
Noi il mutilam pe celalalt cu pretentiile noastre absurde: “ai grija de mine!” Scoate-ma in
oras! Iubeste-ma ca inainte! Du-ma la munte, la mare! Te miri ca dragostea moare? Cine poate sa iubeasca o fetita o viata? Barbatii cauta o femeie autonoma.
Esti tu femeia asta?
Sau intri in alta categorie de femei acre savarsesc urmatoarele doua mari greseli:
Prima greseala a femeilor care renunta la propria libertate si personalitate
Angajare emotionala prematura in cuplu(nici nu stim prea bine cine-i celalalalt ca
ne si facem planuri de nunta cu el)
Criza pentru putere aduce la suprafata renuntarile tale comise cand intri in relatie.
Ajungi sa-i reprosezi si sa-i arunci in fata partenerului ce i-ai daruit cu inima
deschisa. De ce uiti ca tu ai fost cea care a renuntat la prieteni, profesie, vocatie si
pasiuni? Tu ai preferat sa-l astepti pe el, nu el te-a fortat sa alegi intre el si vocatie.
A doua greseala a femeilor care renunta la libertate si personalitate:
Insecuritate personala
Cand celalat se retrage pentru a-si redobandi personalitatea si unicitatea simti
pericolul si intri in panica incercand sa-l controlezi . Si de aici nu mai dureaza mult
pana ce vei ajunge sa-ti pierzi stima de sine si sa-ti sifonezi imaginea de sine prin
gesturi disperate “ are pe altcineva” “ nu sunt destul de buna” “ se pregateste sa ma
paraseasca” .
Ca sa iesi din acest cerc vicios te invit sa implementezi urmatoarele strategii care
duc la fericirea-n cuplu:
Nu mai imprumuta stima de sine de la partenerul tau puternic, bogat si important.
Respecta-ti si pretuieste-ti propria individualitate si personalitate.
Nu te lasa cu toata greutatea pe umerii partenerului” el sa aiba grija de mine”
Pastreaza-ti stilul de viata cand intri in relatia de cuplu.
Comunica-i nevoile tale intime partenerului(ganduri intunecate, temeri, dorinte ascunse).
Provoaca-ti partenerul prin descrierea unor posibile experiente(atractie fata de alti parteneri).
Intretine-te singura in relatia de cuplu chiar daca partenerul isi permite sa te intretina.
Devino tu in fiecare zi acel om pe care-l admiri, dezvoltandu-te personal.
Pastreaza-ti cercul de prieteni (iesi, distreaza-te, mentine-ti obiceiurile sociale).
Permite-i celuilalt sa aiba intimitate personala, nu-l mai manipula.
Fii autonoma din punct de vedere emotional( daca ai suferit in copilarie sa stii ca partenerul nu te poate vindeca deoarece nu-i terapeutul tau) Fa terapie!
Pastreaza un stil de viata sanatos si continua sa te descoperi in fiecare zi!
Te astept cu feedback la luptele tale de putere in cuplu. Cum le gestionezi?
Te imbratisez cu drag, Andreea.
Mai sunt 40 de locuri cu 50% reducere in cadrul cursului nostru despre relatii de cuplu. Miercuri inchidem inscrierile.
Daca ma intrebai acum citeva luni despre multumirea sufleteasca iti raspundeam ca sint nemultumita de relatia cu sotul,acum sint mindra de mine,de partenerul meu si casnicia noastra
Foarte frumos si bine spus!Multumesc pentru acest material important pe care trebuie sa il implementam fiecare in viata noastra!Te pup
ce faci cu viata sociala in vrei sa te integrezi dar esti respins in mod repetat?amanat, izolat, solicitat doar cand celalalt are nevoie?
Inteleg ca ma pot duce intr-o vizita sau la o cafea cu o prietena si fara partenereul de viata, dar daca este vorba de un timp mai indelungat cum ar fi o vacanta la mare sau la munte cu prietenii mi se pare normal sa merg impreuna cu iubitul meu. Nu vad de ce el ar trebui sa ma astepte pe mine sa ma intorc de la distractie, sau si mai rau sa se distreze si el cu cine doreste.
mi-a trebuit un an si jumatate pana sa ma decid daca sa dau sau nu like la pagina de fb a acestui site. imi place teribil evolutia ta Andreea!! daca inainte citeam articolele unei fete care mai avea destul de lucrat cu ea, acum citesc, vizionez, ascult vorbele unui om implinit. a unui om ce si-a gasit drumul si menirea ce i se potriveste "manusa". Felicitari pentru ceea ce esti si pentru munca pe care ai depus o, si sunt sigura ca inca o depui, pentru a fi o femeie completa! si nu in ultimul rand multumesc ca ma inspiri!
Buna Andreea,
, astept cu nerabdare si noi carti! Mult succes va doresc. Va iubesc dragilor!
Foarte bun articolul! Ma regasesc in cele expuse de tine...mai exact, sotul meu si-a dorit foarte mult sa plece sa experimenteze noi job-uri in domeniul IT in Anglia, cu care am fost de acord si l-am sustinut si motivat sa-si urmeze visul, daca asta isi doreste. In acest an, de cand este plecat m-am dezvoltat insa si eu foarte mult. Viata mea a luat o cu totul alta turnura. Desi lucrez de 3 ani in vanzari, am simtit nevoie de altceva, de ceva in care sa ma regasesc intru totul...M-am apucat astfel de cursuri de NLP, care m-au ajutat enorm sa ma descoper, sa ma inteleg si sa-mi rezolv o parte din problemele din trecut. Insa ceea ce este cel mai important, mi-am descoperit pasiunea, vocatia mea, si anume vreau sa devin design de interior. Stiu ca va fi un drum greu, in care voi avea multe lucruri de invatat, mai ales in alta tara, insa nu ma sperie nimic si sunt dispusa sa fac tot efortul, gandindu-ma la rezultatul final, acela de a face ceea ce ma pasioneaza cu adevarat! Va multumesc, tie si lui Pera pentru toate materialele voastre inspirationale si motivationale
Si eu la randul meu ma regasesc in acest articol...Realitatea este ca multe femei in Romania au crezut ca dedicatia 100% in familie le fereste de nenorociri , lucru ce am facut si eu binenteles. Mi-am sustinut sotul in cariera , l-am ingrijit ca o mama, l-am sfatuit ca o prietena , am renuntat la visele mele reducandu-ma la educat copilul, ingrijit barbatul,casa , gradina , curtea cu catei...si toate astea langa un servici foarte pretentios. Am facut fata la toate de nota 10. Dar cand m-am epuizat total dupa o boala lunga care m-a incercat...am ramas singura in durerile pe care le aveam. Mergeam singura la medici , tratamente si operatii timp de 4 luni. Moment in care nu era alaturi de mine deloc din cauza jobului!!!! Ma uitam la sotul meu ca la un om strain si detasat de mine si de viata in comun. Nu i-a pasat deloc de eforturile mele care pana la urma i-au creat un confort extraordinar pe care eu in momentul reciprocitatii morale nu l-am avut.
Ratiunea imi dicteaza ca trebuie sa divortez de omul care a primit totul crezand ca i se cuvin de la natura cu cea mai mare seninatate cu putinta!!! Nu am remuscari ca ma dedicasem 100% pierzandu-mi personalitatea...ci pentru faptul ca am oferit unui om care nu a apreciat-o. Azi el are 3 diplome eu niciuna,,,el este cu o imagine imaculata iar eu doar o umbra.
Teoria spune sa incerc sa ma regasesc...sa imi caut vocatia... dar practic cine iti da motivatia si puterea cand de 25 de ani asta iti este viata...nevoile familiei erau in agenda de dimineata pana seara!!!.Nici nu stiu ce nevoi am...as incepe cu un ,,multumesc" sau ceva semn ca exist ca ,,om" cu niste nevoi la randul ei. Nimic din toate astea nu eveau voie sa se intample ...firescul este altfel. Eu consider ca am procedat corect cu un om incorect. Tot ce se intampla azi in jurul nostru , divorturi si motivele fiecraruia sunt de fapt o lupta pentru suprematie in cuplu care este dusmanul unei relatii bazate pe incredere loialitate reciprocitate respect ...suna putin RETRO dar fara aceste valori morale nu exista definitia de relatie de cuplu...ci vorbim de separata de niste independente financiare si prieteni deloc comuni...o viatafara proiecte comune...practic totul este in directie opusa. In contextul acesta sotul este doar un coleg de dormitor!!!! Atat..este un artificiu care este sortit divortului...probabil si eu am fost doar colega de dormitor, menajera si bucatareasa!!!
Oare cum e mai bine???? Vad constat ca nu e bine nicicum!!! Nici loiala nici prea independenta !!!
Andrea draga, te rog dezleaga acest mister pt mine si invata ma sa ma detasez de eul meu si ajuta-ma sa imi placa de mine ...probabil de cea de la 17 ani de cand m-am parasit pe mine insami!
E foarte sigur ca ne nastem si murim singuri, insa trecerea prin viata speram sa nu fie solitara. Dar asa cum pui tu accentul pe "eu" imi da senzatia ca nu vom avea niciodata sansa sa descoperim implinirea in doi. Toate persoanele cu care interactionam par niste unelte de care ne folosim ca sa ne producem multumire si implinire. Desigur, ai dreptate cand spui ca trebuie sa ne preocupe persoana noastra, dar intr-un cuplu cred ca trebuie sa gandesti altfel, mai putin egoist... ce inseamna atunci sa iubesti? Eu cred ca toti am simtit minunata atingere a iubirii reciproce. Frustrarile si nefericirea apare atunci cand iubirea nu mai e reciproca si atunci incep toate aceste lupte despre care ne vorbesti.
Pentru mine este o mare diferenta intre un buchet minunat de flori cumparat personal si o floare rupta de pe camp pe care ti-o prinde iubitul in par...
In opinia mea, articolul e f ok, mie personal mi s-au parut tare interesante artcolele despre latura intunecata a iubirii, si despre vocatia noastra personala si cum influenteaza asta o relatie, intr„un mod sanatos.
Titlul articolului mi se pare nepotrivit, eu una nu ma simt bine daca castig, si il stiu pe el ca se simte rau. Victoria de acest gen mi se pare temporara si iluzorie, si imi aduce aminte tare de un vers dintr-o melodie de la cantareata Pink - The one who wins is the one who hurts the hardest. Asa mi se pare si ideea in cauza..articolul si sfaturile pe care le dai, referitor la control si sabotaj in relatie sunt f sanatoase, dar nu cred ca o relatie poate fi asa de programata..cu totii gresim pana la urma.
Voi incheia tot cu un citat, care nu stiu cui apartine, insa mi-a placut tare mullt..Toti oamenii ne vor face sa suferim, insa trebuie sa ii gasim pe acei care merita efortul.
Numai bine si bafta in continuare!
Sarah
ma identific cu erna,si vreau sa stiu cum te mai poti salva,daca nu e prea tirziu
Ca si majoritatea ma regasesc in acest articol ,te admir enorm pentru ce ai devenit,am invatat multe din materialele tale si stiu ca mai am multe de invatat,mult succes in continuare draga ANDREEA