Mesajul mi-a cazut azi “la tanc”; si – buna vestea cu specialistul in probleme de cuplu! Abia astept sa-i pun intrebari…

Mesajul mi-a cazut azi “la tanc”; si – buna vestea cu specialistul in probleme de cuplu! Abia astept sa-i pun intrebari…

Multumesc pentru ce faci, ca noi sa ne putem intelege mai bine. Sau pentru a-i putea intelege pe ceilalti.

Multumesc pentru ce faci, ca noi sa ne putem intelege mai bine. Sau pentru a-i putea intelege pe ceilalti.

Buna Andreea

Ma bucur foarte mult ca exista persoane ca tine care vor sa impartaseasca exeprienta si celolalti care se afla in aceeasi situatie ca si tine.
Eu nu m-am bucurat de viata mea pana acum 3 luni cand am descoperit cartile de dezvolatare personala si situl tau.
Am facut greseli peste greseli, am repetat aceleasi greseli fiindca nu mi-am invatat lectiile, am inceput sa merg la cursuri de dezvoltare personala si sa citesc foarte mult despre asta. Acum insa simt ca ma indrept spre calea cea buna si-I multumesc lui D-zeu, tie si celorlalti care m-au ajutat sa devin ceea ce sunt acum.

Buna Andreea

Ma bucur foarte mult ca exista persoane ca tine care vor sa impartaseasca exeprienta si celolalti care se afla in aceeasi situatie ca si tine.
Eu nu m-am bucurat de viata mea pana acum 3 luni cand am descoperit cartile de dezvolatare personala si situl tau.
Am facut greseli peste greseli, am repetat aceleasi greseli fiindca nu mi-am invatat lectiile, am inceput sa merg la cursuri de dezvoltare personala si sa citesc foarte mult despre asta. Acum insa simt ca ma indrept spre calea cea buna si-I multumesc lui D-zeu, tie si celorlalti care m-au ajutat sa devin ceea ce sunt acum.

Se pare ca si mie mi-a cazut la fix articolul asta.Trec printr-o perioada ciudata in care nu stiu exact cine sunt si ce vreau sa fac in viata.Am impresia ca nu am incredere deloc in mine am impresia ca nu mai stiu nimic (si aici se potriveste perfect vorba: The more you learn,the less you know).
E foarte bun articolul si scris pe intelesul tuturor.
Mersi, chiar m-a ajutat!

Se pare ca si mie mi-a cazut la fix articolul asta.Trec printr-o perioada ciudata in care nu stiu exact cine sunt si ce vreau sa fac in viata.Am impresia ca nu am incredere deloc in mine am impresia ca nu mai stiu nimic (si aici se potriveste perfect vorba: The more you learn,the less you know).
E foarte bun articolul si scris pe intelesul tuturor.
Mersi, chiar m-a ajutat!

felicitari!ii incurajati pe cei care va citesc sa aiba o viata calitativa, sa fie proactvi sa iasa din tipare. pana la urma..sa isi creeze fiecare un microunivers al sau, in care are parte de libertate, de iubire, recunoastere..etc etc si toate astea dependent direct de fiecare, de alegerile fiecaruia.lucruri simple si totusi putin le practica in viata de zi cu zi. mult succes in continuare!

felicitari!ii incurajati pe cei care va citesc sa aiba o viata calitativa, sa fie proactvi sa iasa din tipare. pana la urma..sa isi creeze fiecare un microunivers al sau, in care are parte de libertate, de iubire, recunoastere..etc etc si toate astea dependent direct de fiecare, de alegerile fiecaruia.lucruri simple si totusi putin le practica in viata de zi cu zi. mult succes in continuare!

Hm…eu nu stiu ce sa zic, uneori mi se pare ca faci chiar o treaba buna si tin sa te felicit, iar alteori..parca multa vorbarie si…doar atat: imbraci in fraze frumoase si multe ceea ce stim deja..oricum, imi face placere sa citesc ce scri, poate o sa apuc sa citesc si cartea ta “Stilul tau-pentru femeia care merita”, mi-as dori. Mult succes!!

Hm…eu nu stiu ce sa zic, uneori mi se pare ca faci chiar o treaba buna si tin sa te felicit, iar alteori..parca multa vorbarie si…doar atat: imbraci in fraze frumoase si multe ceea ce stim deja..oricum, imi face placere sa citesc ce scri, poate o sa apuc sa citesc si cartea ta “Stilul tau-pentru femeia care merita”, mi-as dori. Mult succes!!

despre tine andreea toate avem o parere foarte buna

despre tine andreea toate avem o parere foarte buna

ai dreptate andreea. pana in urma cu un an ma raportam la felul in care ma vedeau ceilalti si la ceea ce inseamna “sa fi in regula”, dar acum am inteles, poate putin cam tarziu, ca ceea ce conteaza este felul in care simt eu. in ultima vreme fac ceea ce imi place nu ceea ce vor altii sa fac si sunt fericita. mi-am parasit sotul care ma ingradea, am rupt prieteniile nesanatoase si, in sfarsit, pot sa strig in plina strada ” traiesc!!” si sa simt asta cu toata fiinta mea. continua sa scrii si sa transmiti mesajul tau. multi oameni iti vor multumii, iar cei care nu vor vrea sa nu vor putea sa inteleaga…pacatul lor…ei pierd.

ai dreptate andreea. pana in urma cu un an ma raportam la felul in care ma vedeau ceilalti si la ceea ce inseamna “sa fi in regula”, dar acum am inteles, poate putin cam tarziu, ca ceea ce conteaza este felul in care simt eu. in ultima vreme fac ceea ce imi place nu ceea ce vor altii sa fac si sunt fericita. mi-am parasit sotul care ma ingradea, am rupt prieteniile nesanatoase si, in sfarsit, pot sa strig in plina strada ” traiesc!!” si sa simt asta cu toata fiinta mea. continua sa scrii si sa transmiti mesajul tau. multi oameni iti vor multumii, iar cei care nu vor vrea sa nu vor putea sa inteleaga…pacatul lor…ei pierd.

Imi place ceea ce spui, dar vezi tu, realitatea e alta si e foarte greu sa te remontezi dupa o incercare traumatizanta. Efoarte greu sa gasesti forta sa spui “merg mai departe” cand sunt atat de multi factori care te impiedica. Nu vreau sa fiu pesimista, dar stiu ca lucrurile nu se rezolva de la sine , ci trebuie sa lupti pentru a ajunge acolo unde vrei, trebuie sa gasesti in tine puterea de a spune”la dracu cu trecutul!”, “punct si de la capat!”. Multumesc pentru toate sfaturile pe care le dai, sunt un punct de plecare pentru cineva care doreste un nou inceput…

Imi place ceea ce spui, dar vezi tu, realitatea e alta si e foarte greu sa te remontezi dupa o incercare traumatizanta. Efoarte greu sa gasesti forta sa spui “merg mai departe” cand sunt atat de multi factori care te impiedica. Nu vreau sa fiu pesimista, dar stiu ca lucrurile nu se rezolva de la sine , ci trebuie sa lupti pentru a ajunge acolo unde vrei, trebuie sa gasesti in tine puterea de a spune”la dracu cu trecutul!”, “punct si de la capat!”. Multumesc pentru toate sfaturile pe care le dai, sunt un punct de plecare pentru cineva care doreste un nou inceput…

Mi-a placut foarte mult asta: “Alege-ti gandurile si credintele cu mare grija, nu lua nimic bun de afara fara sa confrunti informatia cu personalitatea ta. Asigura-te ca ceea ce faci e ceea ce vrei! ”

Mie viata mi-a aratat ca nu exista decat o cale pe care o pot urma.
Calea mea.
Nu poti invata nimic, nu poti face nimic daca incerci sa iti ignori personalitatea si sa gandesti cu mintea altora cum ar venii

Raspunsurile la toate intrebarile, solutiile la toate problemele le putem gasii daca urmam calea noastra. Daca ne ascultam vocea interioara si suntem surzi la ceea ce vor altii pentru noi (de fapt pentru ei )

Mi-a placut foarte mult asta: “Alege-ti gandurile si credintele cu mare grija, nu lua nimic bun de afara fara sa confrunti informatia cu personalitatea ta. Asigura-te ca ceea ce faci e ceea ce vrei! ”

Mie viata mi-a aratat ca nu exista decat o cale pe care o pot urma.
Calea mea.
Nu poti invata nimic, nu poti face nimic daca incerci sa iti ignori personalitatea si sa gandesti cu mintea altora cum ar venii

Raspunsurile la toate intrebarile, solutiile la toate problemele le putem gasii daca urmam calea noastra. Daca ne ascultam vocea interioara si suntem surzi la ceea ce vor altii pentru noi (de fapt pentru ei )

buna. citesc cu atentie si interes articolele tale si comentariile la acestea. Ma regasesc de multe ori in ele, uneori imi dau forta sa merg inainte, insa am invatat din propia experienta ca nu poti spune azi: STOP, de azi nu ma ifac asa ci chimb radical totul, NU! E nevoie de pasi mici pentr u a ajunge acolo unde vrei si acesti pas isunt ca si a lbebelusulu icare invata sa umble: azi putin, maine ma imult, pomaine cad, dar ma ridic din nou pentru a merge mai departe; si asta implica cateodata si loviri sau dureri.IMPOERTANT e sa nu renunti si sa nu uiti niciodata ce iti doresti.Multumesc Andrea.

buna. citesc cu atentie si interes articolele tale si comentariile la acestea. Ma regasesc de multe ori in ele, uneori imi dau forta sa merg inainte, insa am invatat din propia experienta ca nu poti spune azi: STOP, de azi nu ma ifac asa ci chimb radical totul, NU! E nevoie de pasi mici pentr u a ajunge acolo unde vrei si acesti pas isunt ca si a lbebelusulu icare invata sa umble: azi putin, maine ma imult, pomaine cad, dar ma ridic din nou pentru a merge mai departe; si asta implica cateodata si loviri sau dureri.IMPOERTANT e sa nu renunti si sa nu uiti niciodata ce iti doresti.Multumesc Andrea.

Si eu am luat-o pe cocoasa cand am fost mica, si eu am fost educata in stil superficial, cu barfa si minciuna. La un moment dat, dupa ce 18 ani am dormit cu mama in acelasi pat, ea si tata au plecat in strainatate. Ne vedem numai in vacantele mele. Au trecut 6ani de atunci. In tot acest timp am invatat de una singura cum trebuie sa lupti fara sa te vaiti, sa plangi fara lacrimi si sa zambesti indiferent de situatie. Si se poate.
Eram in liceu cand imi doream din suflet sa plece si sa ma lase singura, numai bani sa imi trimita. Nu au trecut 2 ani si m-am trezit in fata faptului implinit. (Ai grija ce-ti doresti, poate deveni realitate). Mi-a fost extrem de greu, m-am vazut ratacind intre straini, in alt oras decat cel in care am crescut, nu am avut pe nimeni langa mine. Dar in toti acesti ani mi-am terminat facultatea, cea mai mare realizare a mea de pana acum, am intrat la master, mi-am gasit un loc de munca, mi-am facut prieteni printre persoane cu principii si valori bine definite. Doar prin lupta se poate.
Nimic nu e usor, dar e mai satisfacator atunci cand reusesti sa-ti aduci la bun sfarsit visul/visele, fara sa ceri ajutor, fara sa te milogesti sau vaicaresti.
Eu continui sa visez si sa imi utilizez timpul in favoarea mea. Eu, el (timpul) si cu mine suntem cei mai buni prieteni. Nu poti reusi daca nu esti prieten cu tine, daca nu ai incredere in tine si daca nu iti iei timpul ca aliat.
Orice se poate. Stiu asta. Sunt convinsa ca o sa ajungeti si voi la aceeasi concluzie dupa ce o sa vedeti cum visele se transforma in realitate dupa munca si perseverenta.

Si eu am luat-o pe cocoasa cand am fost mica, si eu am fost educata in stil superficial, cu barfa si minciuna. La un moment dat, dupa ce 18 ani am dormit cu mama in acelasi pat, ea si tata au plecat in strainatate. Ne vedem numai in vacantele mele. Au trecut 6ani de atunci. In tot acest timp am invatat de una singura cum trebuie sa lupti fara sa te vaiti, sa plangi fara lacrimi si sa zambesti indiferent de situatie. Si se poate.
Eram in liceu cand imi doream din suflet sa plece si sa ma lase singura, numai bani sa imi trimita. Nu au trecut 2 ani si m-am trezit in fata faptului implinit. (Ai grija ce-ti doresti, poate deveni realitate). Mi-a fost extrem de greu, m-am vazut ratacind intre straini, in alt oras decat cel in care am crescut, nu am avut pe nimeni langa mine. Dar in toti acesti ani mi-am terminat facultatea, cea mai mare realizare a mea de pana acum, am intrat la master, mi-am gasit un loc de munca, mi-am facut prieteni printre persoane cu principii si valori bine definite. Doar prin lupta se poate.
Nimic nu e usor, dar e mai satisfacator atunci cand reusesti sa-ti aduci la bun sfarsit visul/visele, fara sa ceri ajutor, fara sa te milogesti sau vaicaresti.
Eu continui sa visez si sa imi utilizez timpul in favoarea mea. Eu, el (timpul) si cu mine suntem cei mai buni prieteni. Nu poti reusi daca nu esti prieten cu tine, daca nu ai incredere in tine si daca nu iti iei timpul ca aliat.
Orice se poate. Stiu asta. Sunt convinsa ca o sa ajungeti si voi la aceeasi concluzie dupa ce o sa vedeti cum visele se transforma in realitate dupa munca si perseverenta.

SI mie pot sa spun mi-a picat exact la tanc articolul . Deoarece sunt intr-o perioada in care nu stiu ce vreau , nu stiu ce e cu me … sunt complet derutata . BAFTA SI MULTUMESC MULT !!!!!!!!!

SI mie pot sa spun mi-a picat exact la tanc articolul . Deoarece sunt intr-o perioada in care nu stiu ce vreau , nu stiu ce e cu me … sunt complet derutata . BAFTA SI MULTUMESC MULT !!!!!!!!!

Esti admirabila! Apreciez tot ceea ce faci pentru lumea noastra, a femeilor si-ti doresc din suflet SUCCES! De fapt te-am remarcat pentru ‘bogatia spirituala’ pe alt site si m-am bucurat sincer sa te regasesc aici. Te poop. Ofelia

Esti admirabila! Apreciez tot ceea ce faci pentru lumea noastra, a femeilor si-ti doresc din suflet SUCCES! De fapt te-am remarcat pentru ‘bogatia spirituala’ pe alt site si m-am bucurat sincer sa te regasesc aici. Te poop. Ofelia

cred ca mult timp mam inchis in mine si mam refugiat tratindu-mi singur problemele pt simplu fapt sa fie oricum bine si am ajuns la neincredere in mine

cred ca mult timp mam inchis in mine si mam refugiat tratindu-mi singur problemele pt simplu fapt sa fie oricum bine si am ajuns la neincredere in mine

merci articolul m-a uns pe suflet dar ce te faci cand cei din jur insista sa calce incaltat in viata ta .Iti dau un ex locuiesc cu nidste cunostinte in Madrid nu pot plati singura pt chirie asa ca locuim mai multi si vreau sa zic ca cei cu care locuiesc mi-au facut viata de nesuportatnu credeam ca o sa traiesc asta imi dau sfaturi fara sa le cer si daca am refuzat popliticos au ajuns sa imi zica ca sunt un nimic ca sunt zero sa imi critice familia ca de nu am avut parinti si de aceea sunt toanta .Platesc cheltuieli care nu ma privesc imi vb urat si sunt oameni care atunci cand le-a ars buza mai tare eu i-am ajutatmereu de ce oare e asa viata sau oamenii am suferit mult dar eu imi vad de viata iar tot eu cred ca exista scara de urcat si coborat si toti platesc da cred mult in Dumnezeu si am vazut si revansa au platit si vor mai plati eu nu le dau replica nu vreau sa mai jicnesc pe nimeni ii las sa vedem pana unde ajung dar o sa cada in propria mizerie pa sper ca nu am plictisit pe nimeni dar nu va doresc sa traiti cea ce traiesc eu sunt optimista dar am momente cand ma intreb DE CE cand obosesc de trait

merci articolul m-a uns pe suflet dar ce te faci cand cei din jur insista sa calce incaltat in viata ta .Iti dau un ex locuiesc cu nidste cunostinte in Madrid nu pot plati singura pt chirie asa ca locuim mai multi si vreau sa zic ca cei cu care locuiesc mi-au facut viata de nesuportatnu credeam ca o sa traiesc asta imi dau sfaturi fara sa le cer si daca am refuzat popliticos au ajuns sa imi zica ca sunt un nimic ca sunt zero sa imi critice familia ca de nu am avut parinti si de aceea sunt toanta .Platesc cheltuieli care nu ma privesc imi vb urat si sunt oameni care atunci cand le-a ars buza mai tare eu i-am ajutatmereu de ce oare e asa viata sau oamenii am suferit mult dar eu imi vad de viata iar tot eu cred ca exista scara de urcat si coborat si toti platesc da cred mult in Dumnezeu si am vazut si revansa au platit si vor mai plati eu nu le dau replica nu vreau sa mai jicnesc pe nimeni ii las sa vedem pana unde ajung dar o sa cada in propria mizerie pa sper ca nu am plictisit pe nimeni dar nu va doresc sa traiti cea ce traiesc eu sunt optimista dar am momente cand ma intreb DE CE cand obosesc de trait

am cumparat cartea ta…e biblia mea:))…imi da curaj de cate ori citesc din ea…dar stii ce?(st sigura ca stii …e greu…sa prind putere d cate ori st dezamagita…s o iau d la capat…sa mi recapat increderea in mine…sa incep sa fiu ceva mai egoista ptr k din pacate..asta st..o persoana care se gandeste k cei din jur st mai importanti dkt ea…mi se spune adesea “esti curajoasa”…”esti puternica”…”frumoasa…desteapta…si…am o stima de sine destul de ridicata insa vezi u…lipeste cv///k intr un joc d puzzle…e cv ce mi scapa…ce caut?…caut ceva…poate pe mine? succes in tot ceea ce faci…esti minunata ..cu stima..iulia

Am citit articolul cu destul interes. Dar… Titlul articolului tau se intituleaza: ,, Hai sa vorbim despre tine? Ce parere ai despre mine?,, Intrebarea mea este acum dupa ce am citit articolul, DE CE VREI SA STI CE PARERE AM/AVEM DESPRE TINE? Am scris ad literam. Cand chiar tu spui: sunt o persoana egoista si nu ma intereseaza parerea celorlalti. Cei care ma barfesc alta treaba nu au. Sunt mediocrii. Am inteles foarte bine si ma bucur atunci cand oameni ii incurajeaza pe ceilalti. Dar de ce sa fim rai, afurisiti sau eu mai stiu cum…… cand putem fi noi asa cum suntem de fapt. eu nu critic, nu vreau sa fiu inteleasa gresit. Am primit si eu de la viata ,, palme,, de la oameni dragi sau mai putin dragi. Eu am mers mai departe chiar daca m-au ranit. As vrea sa pot sa redau corect proverbul ,, Lasii nu iarta niciodata……………,, Nici eu nu cred in proverbe dar unele chiar au un sambure de adevar. Si eu citesc aproape zilnic si incerc sa-mi fac viata mai usoara. Dar ce facem atunci cand apar tot felul de probleme care ne strica armonia. Daca ai un necaz, o problema sau daca te-a parasit iubitul nu este nicio problema. Si eu am cazut de atatea ori si am plans pana nu am mai avut lacrimi dar de fiecare data m-am ridicat singura pentru ca drumul meu merge tot timpul inainte. Chiar daca nu este drept si sunt nevoita sa mai si ocolesc. Concluzia mea este ca drumul meu oricum ar fii trebuie sa-l urmez. Nu am voie sa ma opresc, daca am cazut trebuie sa ma ridic si sa merg mai departe. Revin la tine imi pare rau ca nu ai avut o copilarie fericita iar lipsa unui parinte nu poate fi inlocuita niciodata cu nimic. Nici eu nu am avut copilaria pe care mi-am dorit-o dar asta nu a depins de mine. Incerc sa-ti spun ca fiecare din noi avem in suflet o mica durere. Ma bucur ca exista cineva – adica tu – care ne sustine. Multumesc! Iti doresc numai bine tie si tuturor.

am cumparat cartea ta…e biblia mea:))…imi da curaj de cate ori citesc din ea…dar stii ce?(st sigura ca stii …e greu…sa prind putere d cate ori st dezamagita…s o iau d la capat…sa mi recapat increderea in mine…sa incep sa fiu ceva mai egoista ptr k din pacate..asta st..o persoana care se gandeste k cei din jur st mai importanti dkt ea…mi se spune adesea “esti curajoasa”…”esti puternica”…”frumoasa…desteapta…si…am o stima de sine destul de ridicata insa vezi u…lipeste cv///k intr un joc d puzzle…e cv ce mi scapa…ce caut?…caut ceva…poate pe mine? succes in tot ceea ce faci…esti minunata ..cu stima..iulia

Am citit articolul cu destul interes. Dar… Titlul articolului tau se intituleaza: ,, Hai sa vorbim despre tine? Ce parere ai despre mine?,, Intrebarea mea este acum dupa ce am citit articolul, DE CE VREI SA STI CE PARERE AM/AVEM DESPRE TINE? Am scris ad literam. Cand chiar tu spui: sunt o persoana egoista si nu ma intereseaza parerea celorlalti. Cei care ma barfesc alta treaba nu au. Sunt mediocrii. Am inteles foarte bine si ma bucur atunci cand oameni ii incurajeaza pe ceilalti. Dar de ce sa fim rai, afurisiti sau eu mai stiu cum…… cand putem fi noi asa cum suntem de fapt. eu nu critic, nu vreau sa fiu inteleasa gresit. Am primit si eu de la viata ,, palme,, de la oameni dragi sau mai putin dragi. Eu am mers mai departe chiar daca m-au ranit. As vrea sa pot sa redau corect proverbul ,, Lasii nu iarta niciodata……………,, Nici eu nu cred in proverbe dar unele chiar au un sambure de adevar. Si eu citesc aproape zilnic si incerc sa-mi fac viata mai usoara. Dar ce facem atunci cand apar tot felul de probleme care ne strica armonia. Daca ai un necaz, o problema sau daca te-a parasit iubitul nu este nicio problema. Si eu am cazut de atatea ori si am plans pana nu am mai avut lacrimi dar de fiecare data m-am ridicat singura pentru ca drumul meu merge tot timpul inainte. Chiar daca nu este drept si sunt nevoita sa mai si ocolesc. Concluzia mea este ca drumul meu oricum ar fii trebuie sa-l urmez. Nu am voie sa ma opresc, daca am cazut trebuie sa ma ridic si sa merg mai departe. Revin la tine imi pare rau ca nu ai avut o copilarie fericita iar lipsa unui parinte nu poate fi inlocuita niciodata cu nimic. Nici eu nu am avut copilaria pe care mi-am dorit-o dar asta nu a depins de mine. Incerc sa-ti spun ca fiecare din noi avem in suflet o mica durere. Ma bucur ca exista cineva – adica tu – care ne sustine. Multumesc! Iti doresc numai bine tie si tuturor.

Un articol superb,ca de obicei!
Referitor la ,,timpul le rezolva pe toate”,eu cred ca e o chestiune care se poate aplica in dragoste,in sensul ca poti uita o persoana dupa un anume timp.Dar doar atat! In rest nu se poate aplica zicala asta…e mai degraba o mare pierdere de timp sa lasi sa decurga totul de la sine…
Pupici pt.Andreea

Un articol superb,ca de obicei!
Referitor la ,,timpul le rezolva pe toate”,eu cred ca e o chestiune care se poate aplica in dragoste,in sensul ca poti uita o persoana dupa un anume timp.Dar doar atat! In rest nu se poate aplica zicala asta…e mai degraba o mare pierdere de timp sa lasi sa decurga totul de la sine…
Pupici pt.Andreea

Ceea ce scrii stim de fapt fiecare in sinea noastra, doar ca trecem prin perioade cand, paradoxal, nu vrem sau chiar nu reusim sa ne smulgem din cercul in care ne invartim… Si atunci apari tu sa ne dai un impuls (ca sa nu zic shut!) si pentru asta iti multumesc. Deodata ne amintim ca sta doar in puterea noastra sa ne depasim spaimele, frustrarile, necazurile…ca suntem niste luptatoare si avem suficienta forta pentru a ne ridica si a merge mai departe. Asta pana ce obosim si trebuie sa o luam de la capat…

Ceea ce scrii stim de fapt fiecare in sinea noastra, doar ca trecem prin perioade cand, paradoxal, nu vrem sau chiar nu reusim sa ne smulgem din cercul in care ne invartim… Si atunci apari tu sa ne dai un impuls (ca sa nu zic shut!) si pentru asta iti multumesc. Deodata ne amintim ca sta doar in puterea noastra sa ne depasim spaimele, frustrarile, necazurile…ca suntem niste luptatoare si avem suficienta forta pentru a ne ridica si a merge mai departe. Asta pana ce obosim si trebuie sa o luam de la capat…

A trecut mai bine de o luna de cand am inceput Calatoria Mea si chiar ma simteam foarte bine,mai increzatoare in mine. Incepusem sa citesc si cartea ta, sa le explic prietenilor ce se intampla in viata mea, sa abandonez relatiile acelea toxice, fara consistenta, si fara sa duca undeva … Pana a reaparut el. A fost suficient un telefon dupa o pauza de cateva luni, pt ca sa uit de mine si sa ma las pierduta in bratele lui, pentru o noapte ( a doua zi urma sa plece in pentru o saptamana din tara). Cateva zile am fost in al 9-lea cer ( pentru simplul fapt ca am petrecut cateva ore impreuna… nu mi-am invatat lectia, m-am multumit cu atat de putin si am fost atat de naiva, luandu-ma dupa cai verzi pe pereti). Pentru ca dupa vreo 3 zile intr-o sa-l vad gonind spre casa lui, in masina lui…
M-am simtit folosita, mintita , proasta si slaba. Pentru ca m-am hranit cu iluzii, si probabil i-am mangaiat si lui orgoliul ca dupa atata timp ma mai las prada farmecelor lui. Si chiar daca momentele petrecute impreuna au fost magice, atata timp cat eu am depasit sfera placerii pur-fizice si am presarat ici-colo cate-un sentiment si o iluzie, eu pic de fraiera.
Poate evenimentul pare pentru altii- care au probleme mult mai grave ce le zdruncina increderea in sine- neimportant. Dar mie mi-a aratat ca trebuie sa muncesc mai mult, ca nu e destul sa citesc doar, trebuie sa actionez imediat. Ca aici nu merge ca mai intai sa studiez teoria si apoi sa pun in practica ce am invatat. Trebuie sa le imbin si sa le combin.Si sa nu-i mai raspund la telefon (de data asta imi promit si fac contract cu mine).
Mailul tau a picat la țanc (desi am si cartea…). O saptamana am orbecait prin intunericul iluziilor precum cartita prin pamant. Si ma bucur ca te-am gasit acum, la 22 de ani si nu acum 2 ani. Pentru ca acum 2 ani traiam cu impresia ca e foarte misto si faina viata pe care o duc si nu as fii luat in seama vorbele tale, as fii trecut pe langa ele si s-ar fii facut uitate.
Inca o data, iti multumesc, Andreea! Si eu tot sper la forumul acela, ar fii minunat pentru noi cititoarele, sa putem impartasi experiente de viata , sa invatam unele de la celalalte si sa ne incurajam. Pentru ca asa cum spuneai si tu, nu ai ce cauta langa oameni care nu vad lumea la fel. Si noi de aici te avem in comun pe tine si apoi dorinta de a schimba mult la noi. Te pup.

A trecut mai bine de o luna de cand am inceput Calatoria Mea si chiar ma simteam foarte bine,mai increzatoare in mine. Incepusem sa citesc si cartea ta, sa le explic prietenilor ce se intampla in viata mea, sa abandonez relatiile acelea toxice, fara consistenta, si fara sa duca undeva … Pana a reaparut el. A fost suficient un telefon dupa o pauza de cateva luni, pt ca sa uit de mine si sa ma las pierduta in bratele lui, pentru o noapte ( a doua zi urma sa plece in pentru o saptamana din tara). Cateva zile am fost in al 9-lea cer ( pentru simplul fapt ca am petrecut cateva ore impreuna… nu mi-am invatat lectia, m-am multumit cu atat de putin si am fost atat de naiva, luandu-ma dupa cai verzi pe pereti). Pentru ca dupa vreo 3 zile intr-o sa-l vad gonind spre casa lui, in masina lui…
M-am simtit folosita, mintita , proasta si slaba. Pentru ca m-am hranit cu iluzii, si probabil i-am mangaiat si lui orgoliul ca dupa atata timp ma mai las prada farmecelor lui. Si chiar daca momentele petrecute impreuna au fost magice, atata timp cat eu am depasit sfera placerii pur-fizice si am presarat ici-colo cate-un sentiment si o iluzie, eu pic de fraiera.
Poate evenimentul pare pentru altii- care au probleme mult mai grave ce le zdruncina increderea in sine- neimportant. Dar mie mi-a aratat ca trebuie sa muncesc mai mult, ca nu e destul sa citesc doar, trebuie sa actionez imediat. Ca aici nu merge ca mai intai sa studiez teoria si apoi sa pun in practica ce am invatat. Trebuie sa le imbin si sa le combin.Si sa nu-i mai raspund la telefon (de data asta imi promit si fac contract cu mine).
Mailul tau a picat la țanc (desi am si cartea…). O saptamana am orbecait prin intunericul iluziilor precum cartita prin pamant. Si ma bucur ca te-am gasit acum, la 22 de ani si nu acum 2 ani. Pentru ca acum 2 ani traiam cu impresia ca e foarte misto si faina viata pe care o duc si nu as fii luat in seama vorbele tale, as fii trecut pe langa ele si s-ar fii facut uitate.
Inca o data, iti multumesc, Andreea! Si eu tot sper la forumul acela, ar fii minunat pentru noi cititoarele, sa putem impartasi experiente de viata , sa invatam unele de la celalalte si sa ne incurajam. Pentru ca asa cum spuneai si tu, nu ai ce cauta langa oameni care nu vad lumea la fel. Si noi de aici te avem in comun pe tine si apoi dorinta de a schimba mult la noi. Te pup.

Eu inca ma lupt, caut sa fac ceva cu pasiune si nu gasesc. Am multi ani de studiu, dar in nimic nu ma regasesc. Imi doresc un viitor stralucit, imi doresc sa fiu fericita, dar cum sa ajung la asta din moment ce nimic nu ma atrage in mod deosebit?

Eu inca ma lupt, caut sa fac ceva cu pasiune si nu gasesc. Am multi ani de studiu, dar in nimic nu ma regasesc. Imi doresc un viitor stralucit, imi doresc sa fiu fericita, dar cum sa ajung la asta din moment ce nimic nu ma atrage in mod deosebit?

buna andreea! am citit si eu precum celelate cititoare articolul tau cu mult interes….din nou ne-ai transmis mesajul sa luptam ptr visele noastre..ptr noi..sa fim libere…si iti multumim, ptr k aveam nevoie de asta!
sincer, ma ingrijoreaza nr persoanelor si al femeilor mai ales care sunt nefericite…neimplinite..nemultumite de viata lor….si cauta mereu un sprijin, un sfat, o vorba buna numai….ceea ce demonstreaza k totusi ne e greu…de ce? nu stim exact…inainte era la fel?parca nuh! parca bunica si mama nu isi pierdeau timpu gandid atat de mult la ele si la ideile lor….aveau o viata mai organizata totusi…nu aveau libertatea noastra, asa e, noi o avem, insa ce facem cu ea?o irosim…parca suntem atat de libere ca nu stim pe ce drum sa mergem…si ce sa facem..si ne ratacim usor in amalgamul asta numit Viata…
Revenind la mine si fiind subiectiva…m-am regasit in mai multe vb de-ale tale precum:..”timpul e prietenul tau sau dusmanul tau. timpul te poate omora”…si vreau sa-ti spun CE ma doare si CE imi doresc, cum ai specificat mai sus
ai dreptate in ceea ce priveste prob cu timpul, eu de ex dk nu as avea facultatea, un loc unde Trebuie sa ma duc si o activitate pe care Trebuie sa o fac, deci daca as fii libera sa fac ce vreau, eu pur si simplu mi-as pierde timpul aiurea…..complet aiurea…cu lucruri inutile si banale, ce trec si nu ma implinesc….-cum fac in fiecare vara de altfel, si nici nu ma trage inima sa fac activitati f antrenante, de fapt prefer sa ies in fiecare seara cu prieteni, si parca am facut ceva f important….dar totusi, simt odata cu trece timpului ca nu fac nimik, k timpul pur si simplu trece pe langa mine.
Uite, de ex, am 20 de ani si nu am viata pe care mi-o doresc, nu ma simt implinita, nu ma simt fericita, nu ma simt bine…dk am timp liber pur si simplu stau si ma gandesc…la mine, la ce am, la ce nu am, la ce as vrea….dar asta nu ma ajuta cu nimik.
Si in legatura cu relatia mea cu mine, nu e una f buna zic eu…ptr ca sunt f nemultumita de mine si de viata mea…si de cele mai multe ori, cand ceva merge prost dau vina pe mine, consider k eu sunt vinovata k s-a intamplat asa si nu asa…k ar fi trebuit sa fac altfel.si poate ar fi iesit mai bine…ma compar cu cei din jur, carora le merge mai bine, si ma intreb de ce nu’s ca ei?
Ma dor esecurile, ma dor respingerile, din partea oricui
Si aproape de fiecare data cand trebuie sa aleg, cand trebuie sa fac o decizie, intreb in stang si in dreapta de 11 mii de ori…
Ceva e in neregula cu mine, stiu asta…dar ce ? cu ce pot schimba? cu ce Ma pot schimba? cu ce as putea sa fac ca viata mea sa fie mai buna? dc’s asa de nefericita cand totusi nu o duc atat de rau?am familie, masa, casa, facultate…
dar eu tot nu ma simt bine…tot nu ma simt fericita, implinita, plina de viata? de ce?ce-mi lipseste? Care e Problema???
Cam asta ma doare, desi as scrrie romane …
iar ce imi doresc ar fii,de ex, mi-as fi dorit ca la anii mei sa fii avut deja un iubit cu care sa am o relatie d durata, cu care sa impart momentele importante in viata, cum ar fi ziua de nastere, pastele, craciunul….si mereu mi-am dorit sa am o gasca de prieteni cu care sa-mi petrec mai mereu timpul si pe care sa ma bizui si sa fac lucruri nebunesti… sa dam petreceri…sa ne distram, sa ne imbatam prin discoteci, cluburi….sa radem si sa plangem pana la 5 dimineata, …si sa ne numim prieteni si dupa 10 ani..
mi-as mai dori sa fac alta facultate, nici cea pe care o urmez, nu imi displace, k altfel nu as mai fi dat aici, dar nu e asa cum imi doresc eu, si mereu am invatat ca ce-mi doresc eu sa las deoparte si sa fac ce e bine…nu cum vreau eu….k nu e bn
mi-as fi dorit sa ma duc cu mai mult drag la fac, si sa citesc acasa din placere nu numai din obligatie, mi-as fi dorit si la scoala sa fac parte dintr-un colectiv mare, fete si baieti, uniti si veseli….sa fiu cineva ptr ei, sa ma aprecieze, sa nu ma dea la o parte ca atunci cand eram in generala…-cei mai grei ani ai mey, cred…cand facem parte dintr-o colectivitate….m-am intalnit cu ura si dispretul la tot pasul..toti imi aratau, indiferent de simteau sau nu, un dispret f mare fata de mine…m-am simtit marginalizata, si dispretuita. Dece? Ptr k eram uratica cika….dar de fapt fraiera k le permiteam, totusi de atunci sunt f complexata fizic
Si cred k apoi singura mea dorinta a fost sa traiesc ink o data anii de generala in care lucrurile sa stea exact altfel, in care sa ma simt iubita, acceptata, si apreciata
Din partea lor am simtit multa ura si rautate,in familie lucrurile au stat altfel.Mama si tata mi-au oferit mai mereu sprijin si au fost langa mine,doar fratele meu a fost mai rau cu mine cand eram mica, din nou din partea lui am simtit ura, dispret, distanta, rautate….pe cand eu i-am oferit mereu afectiune si iubire…acum, insa lucrurile s-au mai schimbat, parca e mai bun, mai atent, pur si simplu acum ma asculta cand vorbesc, si acum simt k fratele meu da 2 bani pe mine, nu cum simteam inainte….dar totusi de atunci sunt complexata psihic de mine, ptr k d multe ori imi repeta, “esti proasta”
Si sincer, nici acum nu inteleg de ce eu a trebuit sa trec prin toate lucrurile astea, mai ales k nu am facut nimik k sa le merit, dimpotriva, eu cautam iubirea lor, si actionam mereu in privinta asta, eram buna, cuminte, ascultatoare….eram un copil ca oricare altii….dar nu am fost tratata la fel, si cum meritam…
si am suferit mult atunci, si nu stiu de ce a trebuit sa sufar asa mult….knd eu ma straduiam sa fac lucrurile sa fie altfel, sa le schimb atitudinea, si nu reuseam
Cred k iti dai seama k eu plang acum, ptr k ma doare, insa am vrut sa-ti scriu ce ma doare, e ceva cam lung, parca e un roman, dar sper sa-l citesti
Mi-as fi dorit sa fiu altfel si viata mea sa fie altfel

buna andreea! am citit si eu precum celelate cititoare articolul tau cu mult interes….din nou ne-ai transmis mesajul sa luptam ptr visele noastre..ptr noi..sa fim libere…si iti multumim, ptr k aveam nevoie de asta!
sincer, ma ingrijoreaza nr persoanelor si al femeilor mai ales care sunt nefericite…neimplinite..nemultumite de viata lor….si cauta mereu un sprijin, un sfat, o vorba buna numai….ceea ce demonstreaza k totusi ne e greu…de ce? nu stim exact…inainte era la fel?parca nuh! parca bunica si mama nu isi pierdeau timpu gandid atat de mult la ele si la ideile lor….aveau o viata mai organizata totusi…nu aveau libertatea noastra, asa e, noi o avem, insa ce facem cu ea?o irosim…parca suntem atat de libere ca nu stim pe ce drum sa mergem…si ce sa facem..si ne ratacim usor in amalgamul asta numit Viata…
Revenind la mine si fiind subiectiva…m-am regasit in mai multe vb de-ale tale precum:..”timpul e prietenul tau sau dusmanul tau. timpul te poate omora”…si vreau sa-ti spun CE ma doare si CE imi doresc, cum ai specificat mai sus
ai dreptate in ceea ce priveste prob cu timpul, eu de ex dk nu as avea facultatea, un loc unde Trebuie sa ma duc si o activitate pe care Trebuie sa o fac, deci daca as fii libera sa fac ce vreau, eu pur si simplu mi-as pierde timpul aiurea…..complet aiurea…cu lucruri inutile si banale, ce trec si nu ma implinesc….-cum fac in fiecare vara de altfel, si nici nu ma trage inima sa fac activitati f antrenante, de fapt prefer sa ies in fiecare seara cu prieteni, si parca am facut ceva f important….dar totusi, simt odata cu trece timpului ca nu fac nimik, k timpul pur si simplu trece pe langa mine.
Uite, de ex, am 20 de ani si nu am viata pe care mi-o doresc, nu ma simt implinita, nu ma simt fericita, nu ma simt bine…dk am timp liber pur si simplu stau si ma gandesc…la mine, la ce am, la ce nu am, la ce as vrea….dar asta nu ma ajuta cu nimik.
Si in legatura cu relatia mea cu mine, nu e una f buna zic eu…ptr ca sunt f nemultumita de mine si de viata mea…si de cele mai multe ori, cand ceva merge prost dau vina pe mine, consider k eu sunt vinovata k s-a intamplat asa si nu asa…k ar fi trebuit sa fac altfel.si poate ar fi iesit mai bine…ma compar cu cei din jur, carora le merge mai bine, si ma intreb de ce nu’s ca ei?
Ma dor esecurile, ma dor respingerile, din partea oricui
Si aproape de fiecare data cand trebuie sa aleg, cand trebuie sa fac o decizie, intreb in stang si in dreapta de 11 mii de ori…
Ceva e in neregula cu mine, stiu asta…dar ce ? cu ce pot schimba? cu ce Ma pot schimba? cu ce as putea sa fac ca viata mea sa fie mai buna? dc’s asa de nefericita cand totusi nu o duc atat de rau?am familie, masa, casa, facultate…
dar eu tot nu ma simt bine…tot nu ma simt fericita, implinita, plina de viata? de ce?ce-mi lipseste? Care e Problema???
Cam asta ma doare, desi as scrrie romane …
iar ce imi doresc ar fii,de ex, mi-as fi dorit ca la anii mei sa fii avut deja un iubit cu care sa am o relatie d durata, cu care sa impart momentele importante in viata, cum ar fi ziua de nastere, pastele, craciunul….si mereu mi-am dorit sa am o gasca de prieteni cu care sa-mi petrec mai mereu timpul si pe care sa ma bizui si sa fac lucruri nebunesti… sa dam petreceri…sa ne distram, sa ne imbatam prin discoteci, cluburi….sa radem si sa plangem pana la 5 dimineata, …si sa ne numim prieteni si dupa 10 ani..
mi-as mai dori sa fac alta facultate, nici cea pe care o urmez, nu imi displace, k altfel nu as mai fi dat aici, dar nu e asa cum imi doresc eu, si mereu am invatat ca ce-mi doresc eu sa las deoparte si sa fac ce e bine…nu cum vreau eu….k nu e bn
mi-as fi dorit sa ma duc cu mai mult drag la fac, si sa citesc acasa din placere nu numai din obligatie, mi-as fi dorit si la scoala sa fac parte dintr-un colectiv mare, fete si baieti, uniti si veseli….sa fiu cineva ptr ei, sa ma aprecieze, sa nu ma dea la o parte ca atunci cand eram in generala…-cei mai grei ani ai mey, cred…cand facem parte dintr-o colectivitate….m-am intalnit cu ura si dispretul la tot pasul..toti imi aratau, indiferent de simteau sau nu, un dispret f mare fata de mine…m-am simtit marginalizata, si dispretuita. Dece? Ptr k eram uratica cika….dar de fapt fraiera k le permiteam, totusi de atunci sunt f complexata fizic
Si cred k apoi singura mea dorinta a fost sa traiesc ink o data anii de generala in care lucrurile sa stea exact altfel, in care sa ma simt iubita, acceptata, si apreciata
Din partea lor am simtit multa ura si rautate,in familie lucrurile au stat altfel.Mama si tata mi-au oferit mai mereu sprijin si au fost langa mine,doar fratele meu a fost mai rau cu mine cand eram mica, din nou din partea lui am simtit ura, dispret, distanta, rautate….pe cand eu i-am oferit mereu afectiune si iubire…acum, insa lucrurile s-au mai schimbat, parca e mai bun, mai atent, pur si simplu acum ma asculta cand vorbesc, si acum simt k fratele meu da 2 bani pe mine, nu cum simteam inainte….dar totusi de atunci sunt complexata psihic de mine, ptr k d multe ori imi repeta, “esti proasta”
Si sincer, nici acum nu inteleg de ce eu a trebuit sa trec prin toate lucrurile astea, mai ales k nu am facut nimik k sa le merit, dimpotriva, eu cautam iubirea lor, si actionam mereu in privinta asta, eram buna, cuminte, ascultatoare….eram un copil ca oricare altii….dar nu am fost tratata la fel, si cum meritam…
si am suferit mult atunci, si nu stiu de ce a trebuit sa sufar asa mult….knd eu ma straduiam sa fac lucrurile sa fie altfel, sa le schimb atitudinea, si nu reuseam
Cred k iti dai seama k eu plang acum, ptr k ma doare, insa am vrut sa-ti scriu ce ma doare, e ceva cam lung, parca e un roman, dar sper sa-l citesti
Mi-as fi dorit sa fiu altfel si viata mea sa fie altfel

Foarte frumos si profund…
Dar, draga Andreea, invata-ne calea de a afla care este stilul nostru autenticntic – sa patrundem dincolo de scoarta numita “ni se pare ca vrem cutare fiindca am fost manipulati sa credem, ca vrem cutare”, pana la zona in care suntem noi insine, dezbracati de toata programarea asta?

Sa nu uitam ca exista tehnici care infig mesaje manipulative direct in subconstient!
Virusi care ne mananca din interior. Celule canceroase care pacalesc sistemul nostru imunitar!
Cum deosebim dorintele autentice de cele induse?
As vrea sa ne dai un raspuns complex, asa cum ne-ai obisnuit.
Pe de alta parte, meditam acum la valul informational care ne invata sa fim nonconformisti. Ma intreb (dpdv al unei persoane nonconformiste ce sunt!) “de ce oare, in natura, exista reguli si tipare, de ce exemplarele nonconformiste din haita / turma sunt sacrificate primele?” si ma mai intreb : “oare viata mea nu ar fi fost mult mai fructuoasa, succesele mai facile, daca eram ceva mai conformista?”

Foarte frumos si profund…
Dar, draga Andreea, invata-ne calea de a afla care este stilul nostru autenticntic – sa patrundem dincolo de scoarta numita “ni se pare ca vrem cutare fiindca am fost manipulati sa credem, ca vrem cutare”, pana la zona in care suntem noi insine, dezbracati de toata programarea asta?

Sa nu uitam ca exista tehnici care infig mesaje manipulative direct in subconstient!
Virusi care ne mananca din interior. Celule canceroase care pacalesc sistemul nostru imunitar!
Cum deosebim dorintele autentice de cele induse?
As vrea sa ne dai un raspuns complex, asa cum ne-ai obisnuit.
Pe de alta parte, meditam acum la valul informational care ne invata sa fim nonconformisti. Ma intreb (dpdv al unei persoane nonconformiste ce sunt!) “de ce oare, in natura, exista reguli si tipare, de ce exemplarele nonconformiste din haita / turma sunt sacrificate primele?” si ma mai intreb : “oare viata mea nu ar fi fost mult mai fructuoasa, succesele mai facile, daca eram ceva mai conformista?”

multumiti ca exista aceasta…minune…si ca are rabdarea de a va impartasi gandurile ei…:)felicitari!

multumiti ca exista aceasta…minune…si ca are rabdarea de a va impartasi gandurile ei…:)felicitari!

Felicitari ,Andreea,-din toate scrierile tale pe care le-am citit invat enorm chiar si la varsta mea(52)-este mult curaj. multa renuntare-enorm de multa suferinta invinsa ca sa poti simti si sccrii in mod nepervertit.arta de a trai viata intr-o viata deloc oarecare,te-ai depasit iar de aici nu poti decat sa urci cu o astfel de gandire matura si complexa.Atingi -inimi la modul profund si inalt . feicitari si nu-i suficient…

Felicitari ,Andreea,-din toate scrierile tale pe care le-am citit invat enorm chiar si la varsta mea(52)-este mult curaj. multa renuntare-enorm de multa suferinta invinsa ca sa poti simti si sccrii in mod nepervertit.arta de a trai viata intr-o viata deloc oarecare,te-ai depasit iar de aici nu poti decat sa urci cu o astfel de gandire matura si complexa.Atingi -inimi la modul profund si inalt . feicitari si nu-i suficient…

Andreea nu pot decat sa`ti aduc mii de multumiri pt toata stradania ta pt noi “femeile”…Pt ceea ce doresti sa faci cu noi, pt ceea ce reusesti sa sadesti in suflelete noastre …Ne`ai invatat ce inseamna curajul, lupta, respectul pt noi, sa acceptam, sa pornim pe`un drum nou, sa fim autentice, creative si chiar sa stim cum sa ne facem sa fim iubite si respectate de partenerul nostru .
Din toate articolele tale am invata enorm …Am 35 de ani si abia acum stiu cum sa ma respect cu`adevarat, datorita tie …Te pup si felicitari !

Andreea nu pot decat sa`ti aduc mii de multumiri pt toata stradania ta pt noi “femeile”…Pt ceea ce doresti sa faci cu noi, pt ceea ce reusesti sa sadesti in suflelete noastre …Ne`ai invatat ce inseamna curajul, lupta, respectul pt noi, sa acceptam, sa pornim pe`un drum nou, sa fim autentice, creative si chiar sa stim cum sa ne facem sa fim iubite si respectate de partenerul nostru .
Din toate articolele tale am invata enorm …Am 35 de ani si abia acum stiu cum sa ma respect cu`adevarat, datorita tie …Te pup si felicitari !

Azi am trait exact senzatiile de care tu vorbesti: am 28 de ani si sunt necasatorita. Azi mi s-a spus ca nu e normal ca la varsta mea sa nu am o relatie stabila si ca ar trebui sa ma casatoresc ‘ca trece timpul’. Locuiesc intr-un oras mic de provincie unde exista aceste idei preconcepute. M-am simtit dezamagita dupa astfel de remarci dar mesajul tau mi-a redat increderea in mine si in felul meu de a fi., de a nu trai dupa stereotipuri. Multumesc.

Azi am trait exact senzatiile de care tu vorbesti: am 28 de ani si sunt necasatorita. Azi mi s-a spus ca nu e normal ca la varsta mea sa nu am o relatie stabila si ca ar trebui sa ma casatoresc ‘ca trece timpul’. Locuiesc intr-un oras mic de provincie unde exista aceste idei preconcepute. M-am simtit dezamagita dupa astfel de remarci dar mesajul tau mi-a redat increderea in mine si in felul meu de a fi., de a nu trai dupa stereotipuri. Multumesc.

Cine nu-si doreste sa treaca cu usurinta peste tot,sa-si intareasca pesonalitatea si sa fie fericit?Dar,ca exista acest dar,cand ti se spune de cand incepi sa intelegi cuvintele ca nu ai fost dorit,ca ai distrus viata celei ce ti-a dat viata si indiferent ce faci bine,cat de cuminte esti si la ce renunti ca cei din jur sa fie multumiti,esti jignit,umilit in fata altora.Ajungi la un moment dat sa te intrebi daca nu trebuie sa te ascunzi ca nu mai ai incredere in propriile calitati,cu toate ca reusesti sa rezolvi probleme dificile.Aungi ca in zicala aceea:”Daca doi iti spun ca esti beat,chiar de nu ai baut nici macar apa,trebuie sa te culci.Din optimist cazi in disperare.

Cine nu-si doreste sa treaca cu usurinta peste tot,sa-si intareasca pesonalitatea si sa fie fericit?Dar,ca exista acest dar,cand ti se spune de cand incepi sa intelegi cuvintele ca nu ai fost dorit,ca ai distrus viata celei ce ti-a dat viata si indiferent ce faci bine,cat de cuminte esti si la ce renunti ca cei din jur sa fie multumiti,esti jignit,umilit in fata altora.Ajungi la un moment dat sa te intrebi daca nu trebuie sa te ascunzi ca nu mai ai incredere in propriile calitati,cu toate ca reusesti sa rezolvi probleme dificile.Aungi ca in zicala aceea:”Daca doi iti spun ca esti beat,chiar de nu ai baut nici macar apa,trebuie sa te culci.Din optimist cazi in disperare.

Buna dimineata, Andreea! Scrii articole interesante. Ai dreptate trebuie sa facem in viata ceea ce credem noi, nu ce ne dicteaza altii, care poate sunt invidiosi pe noi, pentru ceea ce suntem. Pot fi si sfaturi de luat in seama, dar numai daca crezi ca ti se potriveste ceea ce ti se spune, daca este conform cu personalitatea ta. NIciodata nu am facut ce au zis altii, ci doar ce am crezut eu ca mi se potriveste. La mai multe articole inspirate din viata!

Buna dimineata, Andreea! Scrii articole interesante. Ai dreptate trebuie sa facem in viata ceea ce credem noi, nu ce ne dicteaza altii, care poate sunt invidiosi pe noi, pentru ceea ce suntem. Pot fi si sfaturi de luat in seama, dar numai daca crezi ca ti se potriveste ceea ce ti se spune, daca este conform cu personalitatea ta. NIciodata nu am facut ce au zis altii, ci doar ce am crezut eu ca mi se potriveste. La mai multe articole inspirate din viata!

Esti minunata! Multumesc !

Esti minunata! Multumesc !

citesc de mult timp fiecare articol…si te felicit pentru ele…ma ajuta cat de cat…desi paractic e cam greu…mi-ar face mare placeresa vb cu tine…daca se poate altfel…

citesc de mult timp fiecare articol…si te felicit pentru ele…ma ajuta cat de cat…desi paractic e cam greu…mi-ar face mare placeresa vb cu tine…daca se poate altfel…

Nu are rost sa ne lamenta.Toti alegem sa suferim in perfecta cunostinta de cauza.Ne credem mai destepti.Cand ne dam seama ca am cazut in capcana proprilor noastre iluzii,apare suferinta .Nu va lasati mintite cu un adevar viclean.Atunci cand alegeti un barbat,uitativa in inima lui si in suflet.Cele exterioare conteaza mai putzin.Din pacate sunt din ce in ce mai putini oamenii cu constinta si credinta.Toata lumea alearga ca sa obtina un loc cat mai bun la ospatul vieti.Pentru asta isi vand sufletul si o data cu el moare tot…..Ramane doar omul egoist(zeul),in umbra lui sta demonul zambind,soptindui la ureche si-n gand cuvintele’ viclene…adormindul in pofta lui de placere si putere……fiecare dintre voi stiti adevarul…ce dulce este minciuna ce te duce,ce dureros este adevarul

Nu are rost sa ne lamenta.Toti alegem sa suferim in perfecta cunostinta de cauza.Ne credem mai destepti.Cand ne dam seama ca am cazut in capcana proprilor noastre iluzii,apare suferinta .Nu va lasati mintite cu un adevar viclean.Atunci cand alegeti un barbat,uitativa in inima lui si in suflet.Cele exterioare conteaza mai putzin.Din pacate sunt din ce in ce mai putini oamenii cu constinta si credinta.Toata lumea alearga ca sa obtina un loc cat mai bun la ospatul vieti.Pentru asta isi vand sufletul si o data cu el moare tot…..Ramane doar omul egoist(zeul),in umbra lui sta demonul zambind,soptindui la ureche si-n gand cuvintele’ viclene…adormindul in pofta lui de placere si putere……fiecare dintre voi stiti adevarul…ce dulce este minciuna ce te duce,ce dureros este adevarul

v-as sugera sa cautati curajul in interiorul vostru…nu in povestea andreei.ea nu incearca decat sa va invetze sa va doriti mai mult voi,de la viata.SA TRAITI PROPRIILE POVESTI PE CARE LE AVETI!

v-as sugera sa cautati curajul in interiorul vostru…nu in povestea andreei.ea nu incearca decat sa va invetze sa va doriti mai mult voi,de la viata.SA TRAITI PROPRIILE POVESTI PE CARE LE AVETI!