Hai sa vorbim despre tine. Ce parere ai despre mine?

Hai sa vorbim despre tine. Ce parere ai despre mine?

Ma fascineaza dialogul zilelor noastre. Oamenii vorbesc fara sa se auda, te intreaba fara sa fie interesati de raspuns, te sfatuiesc fara sa le ceri parerea, te ghideaza fara ca ei sa vada, te felicita ca sa le raspunzi la fel, se supara daca nu faci ca ei, iar in final te parasesc daca indraznesti mai mult decat ei isi doresc.

Asta e lumea ce ne inconjoara. Iar tu inca apleci urechea la vorbele lor intrebandu-te: „Ce zice lumea despre mine?” Inca iti alegi vorbele si gandurile dupa un model de success si astepti cuvinte de lauda, aplauze.
Asteapta!!

Ce s-ar fi intamplat cu mine daca as fi astept incurajarea, atentia, iubirea celor care m-au conceput?? Acum n-as fi fost cine sunt, acum n-as fi fost, cred. Lumea asta plina de specialisti spune ca nu poti trai fara iubire si gesturi de afectiune. Adevarat. Eu am avut noroc ca in primii ani de viata am fost iubita si imbratisata, altfel n-as fi rezistat in cursa asta numita viata. Si mai stiu ca la 4 ani jumatatea care m-a conceput s-a carat. Asa am ramas cu o jumatate zdobita, ranita si disperata. Cum am mers mai departe? Fara prea multa iubire, atentie, incurajari sau cuvinte de lauda. Educatia s-a facut cu lingura de lemn si cu furtunul de la masina de spalat pe spate. Corectiile m-au indrumat spre calea mea. Se pare ca suferinta scoate ce-i mai bun din noi.

M-a intrebat de curand o doamna, in urma unei discutii despre educatie, „Si ce, ti-a stricat bataia?” Nu stiu cum sa raspund la o intrebare atat de invaziva decat astfel: „Intorceti-va, va rog, sa vedem daca bataia doare, stimata doamna.” Da, nu cred ca educatia se face dupa modelul strabunicilor, care legau copiii obraznici in lanturi si ii loveau cu joarda. Nu cred ca ne nastem sa suferim; nu cred ca fericirea e formata din scurte fragmente. Cred ca fericirea TREBUIE sa persiste! E o alegere. Totul tine de alegeri in viata. Alegi bine, traiesti bine. Si daca ei n-au stiut ce sa-ti dea si cum sa te educe, inseamna ca numai tu poti alege ce-i mai bine pentru tine. Si daca ti-au dat toata iubirea, afectiunea si educatia din lume, tot n-au nici un drept sa-ti spuna ce usa sa deschizi in viata. De ce? Fiindca e viata ta!

Am aflat ca oamenii care ranesc au fost la randul lor raniti. E un cerc vicios. Dar acum poti sa alegi. Iesi din cerc. Scrie-ti soarta. Nu astepta!! Timpul nu vindeca ranile, doar le adanceste. Daca nu te vindeci singur, daca nu te impaci cu trecutul, daca nu te iubesti, daca nu actionezi, daca nu visezi, viata se va dovedi foarte grea pentru tine.

Nu e usor. Ba din contra, e chiar greu sa te lupti cu trecutul. Cand crezi ca te-ai eliberat acesta vine puternic din urma si iti arata ca n-ai facut nici un pas. Drept urmare iarasi cazi, iarasi te zbati, plangi, si cu greu te ridici si o iei de la capat, inca o data spre eliberare si vindecare.

Ce e viata asta, o continua formare si experimentare? Te-ai saturat sa lupti? De-ai sti de cate ori am aruncat armele si am blestemat cerul si pamantul asta: „De ce ma tii aici? De ce ma pedepsesti? De ce nu ma lasi sa iau si eu o gura de aer?” Si atunci mi-a mai dat o incercare, apoi inca una si inca una. Mi-a predat continuu, nu m-a lasat sa-mi plang de mila, nu m-a lasat sa ma odihnesc, m-a exploatat la maxim si acum ii multumesc. Doar experienta te formeaza. Lasii se plang, acuza, condamna, arata cu degetul insa invingatorii n-au timp de vaicareli; sunt tot timpul ancorati in actiune, in invatare, in formare, in devenire.

Eu am ales lupta. Tu ce mai astepti??

Te-ai saturat sa suferi? Inseamna ca ai sa urmezi o cale noua, calea ta. Am un sigur sfat pentru tine: „Sa nu mai lasi ca lucrurile sa vina spre tine. Mergi spre ele!” (Noica) Bati din aripi si totusi nu zbori. Ce te retine? Libertatea iti da aripi. Ce-nteleg eu prin libertate? Individualitate, personalitate. Si cum spunea Goethe, personalitatea pentru om e supremul bine. Personalitatea e forta curajului suprem. E curajul de a te arata asa cum esti, de a vorbi despre visurile si dorintele tale fara sa-ti fie teama de judecata.

Eu cu asta ma ocup cand intru in contact cu lumea, vorbesc despre visul meu: creez o societate de zei care se misca in natura lor fara sa urmeze ordinea stabilita de altii. Nu vreau sa spun ca eu stiu mai bine decat altii cum e viata sau cum ar trebui traita. Stiu totusi ca am o experienta in spate care imi spune ca lucrurile sunt asa cum le vad eu.

Nu am regretat nici o clipa ca am decis sa urmez calea mea si nu a lor. Razvratita? Neascultatoare? Afurisita? Nonconformista? Nu la asta m-am gandit cand am ales sa merg pe mana mea. N-am incercat sa fac in ciuda cuiva, n-am vrut sa demonstrez ca sunt altfel decat restul ci am vrut sa gandesc, sa aleg si sa traiesc precum sunt.

Am facut bine ca am taiat tot ce bruia sistemul meu de trai, de la comportament pana la oameni? Da, n-am ce cauta langa oameni care nu vad lumea la fel. Nu sunt rea, nu sunt cu nasul pe sus, ci doar interesata de stilul meu. Nu ma intereseaza cum traieste x sau y, ce face x sau cum face y.

Sunt egoista fiindca nu ma intereseaza ceilalti? Trebuie sa fiu egoista. Trebuie sa fiu eu insami pentru a fi libera. Am o parere foarte buna despre mine si stilul meu. Ce zic ceilalti? Asta deja e preocuparea mediocritatii, cum ar fi sa ma bag si eu in oala lor? Ei cu ce s-ar mai ocupa?! Le-as lua hrana de la gura. Nu ma intereseaza ce zic ceilalti despre mine si opera mea pentru ca sunt minunata asa cum sunt. Si in fiecare zi devin mai bogata fiindca ma ocup numai de visul meu in timp ce ei raman saraci, slabiti, invidiosi si rai. Barfa iti fura energia si iti scade stima de sine. Pentru mine barfa inseamna si o revista de scandal citita. Ce si cum traiesti Angelina Jolie? O apreciez dar nu o caut prin reviste, ci imi ajunge sa o vad intr-un rol.

Gandeste-te ca ceea ce faci in fiecare zi spune totul despre tine. Nu exista scuze pentru o viata traita prost. Crezi ca ai nevoie de manual ca sa-ti traiesti viata? Crezi ca ceilalti stiu mai bine decat tine ce e bine pentru tine? Cu ce esti mai buna daca ii urmezi? De ce ti-e teama sa pasesti spre autonomie? De ce te agati de mama si de tata, de iubitul tau, sau chiar de Dumnezeu cand ar trebui sa alegi sa fii tu insati? De ce nu alegi fara sa-ti pese de dreapta si de stanga?

Esti mai ingenua daca faci ce vor ceilalti decat sa faci ce vrei tu. Ti-e teama? Nu iti dai seama ca teama nu dispare, ba din contra, creste de fiecare data cand alegi ce nu ti se potriveste. Treptat iti anulezi identitatea si personalitatea din teama. Ti-e teama sa-i spui mamei tale ca iubesti pe cineva cu o culoare a pielii diferita de a ta, ti-e teama sa-i spui iubitului ca nu-ti place sa faci sex de 3 ori pe zi, ti-e teama sa-ti urmezi visul, ti-e teama ca sotul te va parasi, ti-e teama ca nu esti pregatita pentru un copil, ti-e teama sa-ti schimbi culoarea parului, chiar daca iubesti blondul. Toate astea pentru ca in realitate ti-e teama sa pasesti in afara tiparului.

Ti-e teama printre altele de intuneric, de necunoscut; nu-ti plac sporturile extreme, nu-ti place nesiguranta si cauti sa te inchizi in orice, casa, relatie, religie. Asta pentru ca ti se pare ca siguranta e sentimentul perfect.

Ai alergat dupa siguranta si acum o ai. In cazul asta de ce te plictisesti, de ce iti lipseste energia, de ce esti satula de toate si de ce te vaiti? Acum nu iti mai place ce ai? Asta e farmecul ciudatei fiinte umane. Cand a fost ultima oara cand ai facut ceva cu drag, cu bucurie, cu emotie, cu pasiune?

Toata lumea cauta siguranta. Vrei sa-ti achizitionezi o casa asa ca muncesti non-stop pentru asta. Te innebuneste stresul, oboseala si orele suplimentare iar in filnal te alegi cu patru pereti in care nu poti sa respiri.

Nimic nu e mai important pentru tine decat casa, sot, copii si un job bun. Asta e visul tinerilor de azi. E ceva in neregula cu cei ce isi doresc asta? E ceva in neregula cu mine sau cu tine? Cine poate spune ce-i mai bine pentru mine sau pentru tine? Nimeni, pentru ca nu exista cineva pe lume care sa te cunoasca mai bine decat te cunosti tu. De aceea nu lasa pe nimeni sa iti omoare visul. Fa ce crezi ca-i mai bine pentru tine. Daca vrei sa te mariti, si sa faci copii atunci ar trebui sa o faci in ciuda a ceea ce zic cei din jur. Visul meu e totul pentru mine, ar trebui ca si visul tau sa fie totul pentru tine.

Care e visul tau si ce esti dispusa sa faci pentru el? Vrei sa stii ce fac eu pentru visul meu? Traiesc pentru el, in fiecare zi actionez ca sa il aduc mai aproape de mine, ca sa-l traiesc. Nu am somn, nu am liniste, nu iau vacanta, nu aman, nu renunt, nu ma plang, nu ma vait, nu caut vinovati ci lupt!

Diferenta dintre invingatori si invinsi e felul in care isi duc existenta pana la implinirea visului. Cu asta in minte, ma trezesc in fiecare zi cu zambetul pe buze. Rad in fiecare zi. Scriu in fiecare zi. Citesc in fiecare zi. Invat lucruri noi in fiecare zi. Iubesc in fiecare zi. Fac sport in fiecare zi. Mananc sanatos in fiecare zi. Meditez in fiecare zi. Vizualizez in fiecare zi. Ajut in fiecare zi. Creez in fiecare zi. Visez in fiecare zi. Multumesc in fiecare zi.

Ca sa ai o viata asa cum ai visat de mica trebuie sa iti creezi un stil de viata care sa te hraneasca si sa te incurajeze. Fa ceea ce iti place! Hraneste-te cu arta, cu pasiunile tale! Retine ca ceilalti vad in tine ceea ce vezi tu in tine. Ai o parere buna despre tine si viata ta?

De ce iti pasa de ce zice lume? Parerea lor inseamna totul pentru tine? Ce o sa zica tata daca aleg muzica si nu medicina? Ce o sa zica iubitul daca plec o luna in Tibet? Ce o sa zica vecinul daca meditez dezbracata-n curte? Ce o sa zica Dumnezeu daca mananc carne duminica? Ce o sa zica prietenii ca nu-mi doresc copii?

Cauti confirmare in tot ce te inconjoara. De ce? Pentru ca nu ai incredere in tine sau pentru ca asta e ultima moda? Ai auzit de AUTENTICITATE SI PERSONALITATE? Masti, masti si iarasi masti asezate intr-o ieftina piesa de teatru care poarta numele de viata ta.

De atatea ori m-am chinuit cu intrebari de genul: „De ce ma las afectata de renuntarea ta la viata?” „De ce ma doare lipsa ta de curaj si indrazneala?” „De ce ma afecteaza gandirea limitativa a unora?” „De ce ma cred raspunzatoare pentru eliberarea ta?” „De ce nu pot dormi eu noaptea?” „De ce vorbesc cu tine si te fortez sa stai de vorba cu tine?” „De ce insist sa te iubesti?” „De ce ma zbat ca sa-ntelegi ca salvarea se gaseste in tine nu in ceilalti?”

Nu stiu de ce. Nu stiu de ce nu fac altceva. Tot ce stiu e ca asta e ceea ce trebuie sa fac. Timpul ori e prietenul tau, ori e dusmanul tau. Timpul ori te creaza, ori te omoara. Tu cum iti omori timpul? De fapt timpul te omoara pe tine.

Mi-am dat seama devreme ca timpul isi bate joc de mine daca nu sunt atenta. Ce inseamna asta? Timpul e permisiv asa ca ai impresia ca e cel mai ingaduitor profesor. Insa cum te prinde, cum te taxeaza. Si te-ntreaba „Ce-ai facut pana acum? Nimic?” Si iti mai ia apoi un an, doi, zece din viata ca sa-ntelegi care e randuiala ta, aici, in plan terestru. Si imbatranesti degeaba.

Nu e timp de pierdut! Foloseste timpul inteligent. Transforma-l in aliat, roaga-l sa te ajute sa-ti organizezi mai bine ziua, noaptea.

Alta vorba inteleapta: Timpul le rezolva pe toate. Cum sa rezolve timpul ceea ce tu nu rezolvi? Incredibil cu ce pilde ne imbracam fara sa le trecem prin filtrul gandirii si al simtirii. Daca a fost spus de altii e bine spus si-atunci cum sa te pui tu impotriva marilor intelepti?

Alege-ti gandurile si credintele cu mare grija, nu lua nimic bun de afara fara sa confrunti informatia cu personalitatea ta. Asigura-te ca ceea ce faci e ceea ce vrei.

De ceva vreme tac. Nu ti-am mai scris fiindca am meditat. Si atunci cand meditez tac, imi reduc gandurile la tacere si stau, ma incarc si astept momentul potrivit ca sa pasesc mai departe. Chiar daca pare ca traiesc sub umbra dictonului „carpe diem”, aici si acum, senzatii si emotii, trec si prin momente de insingurare, in care ma asigur ca asta e drumul meu. Sunt aici ca sa-ti spun ce am trait si ce traiesc; sunt aici ca sa reflect ceea ce tu bine intuiesti. Sunt aici ca sa te trimit mai departe, sunt aici ca sa te aduc mai aproape de tine. Sunt aici ca sa-mi spui ce te doare si ce-ti doresti. Sunt aici ca te incurajez; sunt aici ca sa-ti arat ca se poate. Mie mi-a fost indeajuns sa cred ca totul se poate, chiar daca nimeni nu mi-a spus vreodata „Succes!” Trist dar adevarat! Sunt aici ca sa-i pun la pamant pe cei care iau critica, violenta, ignoranta, superficialitatea, pedeapsa drept instrumente de educatie Sunt aici sa spun stop programarii sociale si start sufletelor libere! Sunt aici pentru ca am ceva de spus; sunt aici ca sa vorbim, sa crestem, sa devenim zeite!

Te astept sa vorbim! Te astept sa devenim noi, unice si speciale. Te astept cu propuneri pentru noi teme.

Pe curand,

Andreea

Daca vrei sa afli cum poti sa lupti cu lipsa iubirii, cu lipsa pretuirii si increderii in sine, cu incercarile vietii, cu obiceiurile proaste, cu un trecut traumatizant, cu vicii si dependente te las cu o lectura mai mult decat potrivita, Stilul Tau- pentru femeia care merita.

.

Stilul Tau Pentru femeia care merita Stilul Tau Stilul Tau Default
  • Irina

    Mesajul mi-a cazut azi „la tanc”; si – buna vestea cu specialistul in probleme de cuplu! Abia astept sa-i pun intrebari…

  • Irina

    Mesajul mi-a cazut azi „la tanc”; si – buna vestea cu specialistul in probleme de cuplu! Abia astept sa-i pun intrebari…

  • Mihaela

    Multumesc pentru ce faci, ca noi sa ne putem intelege mai bine. Sau pentru a-i putea intelege pe ceilalti.

  • Mihaela

    Multumesc pentru ce faci, ca noi sa ne putem intelege mai bine. Sau pentru a-i putea intelege pe ceilalti.

  • Roxana

    Buna Andreea

    Ma bucur foarte mult ca exista persoane ca tine care vor sa impartaseasca exeprienta si celolalti care se afla in aceeasi situatie ca si tine.
    Eu nu m-am bucurat de viata mea pana acum 3 luni cand am descoperit cartile de dezvolatare personala si situl tau.
    Am facut greseli peste greseli, am repetat aceleasi greseli fiindca nu mi-am invatat lectiile, am inceput sa merg la cursuri de dezvoltare personala si sa citesc foarte mult despre asta. Acum insa simt ca ma indrept spre calea cea buna si-I multumesc lui D-zeu, tie si celorlalti care m-au ajutat sa devin ceea ce sunt acum.

  • Roxana

    Buna Andreea

    Ma bucur foarte mult ca exista persoane ca tine care vor sa impartaseasca exeprienta si celolalti care se afla in aceeasi situatie ca si tine.
    Eu nu m-am bucurat de viata mea pana acum 3 luni cand am descoperit cartile de dezvolatare personala si situl tau.
    Am facut greseli peste greseli, am repetat aceleasi greseli fiindca nu mi-am invatat lectiile, am inceput sa merg la cursuri de dezvoltare personala si sa citesc foarte mult despre asta. Acum insa simt ca ma indrept spre calea cea buna si-I multumesc lui D-zeu, tie si celorlalti care m-au ajutat sa devin ceea ce sunt acum.

  • Ana

    Se pare ca si mie mi-a cazut la fix articolul asta.Trec printr-o perioada ciudata in care nu stiu exact cine sunt si ce vreau sa fac in viata.Am impresia ca nu am incredere deloc in mine am impresia ca nu mai stiu nimic (si aici se potriveste perfect vorba: The more you learn,the less you know).
    E foarte bun articolul si scris pe intelesul tuturor.
    Mersi, chiar m-a ajutat!

  • Ana

    Se pare ca si mie mi-a cazut la fix articolul asta.Trec printr-o perioada ciudata in care nu stiu exact cine sunt si ce vreau sa fac in viata.Am impresia ca nu am incredere deloc in mine am impresia ca nu mai stiu nimic (si aici se potriveste perfect vorba: The more you learn,the less you know).
    E foarte bun articolul si scris pe intelesul tuturor.
    Mersi, chiar m-a ajutat!

  • madi

    felicitari!ii incurajati pe cei care va citesc sa aiba o viata calitativa, sa fie proactvi sa iasa din tipare. pana la urma..sa isi creeze fiecare un microunivers al sau, in care are parte de libertate, de iubire, recunoastere..etc etc si toate astea dependent direct de fiecare, de alegerile fiecaruia.lucruri simple si totusi putin le practica in viata de zi cu zi. mult succes in continuare!

  • madi

    felicitari!ii incurajati pe cei care va citesc sa aiba o viata calitativa, sa fie proactvi sa iasa din tipare. pana la urma..sa isi creeze fiecare un microunivers al sau, in care are parte de libertate, de iubire, recunoastere..etc etc si toate astea dependent direct de fiecare, de alegerile fiecaruia.lucruri simple si totusi putin le practica in viata de zi cu zi. mult succes in continuare!

  • Corina

    Hm…eu nu stiu ce sa zic, uneori mi se pare ca faci chiar o treaba buna si tin sa te felicit, iar alteori..parca multa vorbarie si…doar atat: imbraci in fraze frumoase si multe ceea ce stim deja..oricum, imi face placere sa citesc ce scri, poate o sa apuc sa citesc si cartea ta „Stilul tau-pentru femeia care merita”, mi-as dori. Mult succes!!

  • Corina

    Hm…eu nu stiu ce sa zic, uneori mi se pare ca faci chiar o treaba buna si tin sa te felicit, iar alteori..parca multa vorbarie si…doar atat: imbraci in fraze frumoase si multe ceea ce stim deja..oricum, imi face placere sa citesc ce scri, poate o sa apuc sa citesc si cartea ta „Stilul tau-pentru femeia care merita”, mi-as dori. Mult succes!!

  • ionela

    despre tine andreea toate avem o parere foarte buna

  • ionela

    despre tine andreea toate avem o parere foarte buna

  • ioana

    ai dreptate andreea. pana in urma cu un an ma raportam la felul in care ma vedeau ceilalti si la ceea ce inseamna „sa fi in regula”, dar acum am inteles, poate putin cam tarziu, ca ceea ce conteaza este felul in care simt eu. in ultima vreme fac ceea ce imi place nu ceea ce vor altii sa fac si sunt fericita. mi-am parasit sotul care ma ingradea, am rupt prieteniile nesanatoase si, in sfarsit, pot sa strig in plina strada ” traiesc!!” si sa simt asta cu toata fiinta mea. continua sa scrii si sa transmiti mesajul tau. multi oameni iti vor multumii, iar cei care nu vor vrea sa nu vor putea sa inteleaga…pacatul lor…ei pierd.

  • ioana

    ai dreptate andreea. pana in urma cu un an ma raportam la felul in care ma vedeau ceilalti si la ceea ce inseamna „sa fi in regula”, dar acum am inteles, poate putin cam tarziu, ca ceea ce conteaza este felul in care simt eu. in ultima vreme fac ceea ce imi place nu ceea ce vor altii sa fac si sunt fericita. mi-am parasit sotul care ma ingradea, am rupt prieteniile nesanatoase si, in sfarsit, pot sa strig in plina strada ” traiesc!!” si sa simt asta cu toata fiinta mea. continua sa scrii si sa transmiti mesajul tau. multi oameni iti vor multumii, iar cei care nu vor vrea sa nu vor putea sa inteleaga…pacatul lor…ei pierd.

  • MIHA

    Imi place ceea ce spui, dar vezi tu, realitatea e alta si e foarte greu sa te remontezi dupa o incercare traumatizanta. Efoarte greu sa gasesti forta sa spui „merg mai departe” cand sunt atat de multi factori care te impiedica. Nu vreau sa fiu pesimista, dar stiu ca lucrurile nu se rezolva de la sine , ci trebuie sa lupti pentru a ajunge acolo unde vrei, trebuie sa gasesti in tine puterea de a spune”la dracu cu trecutul!”, „punct si de la capat!”. Multumesc pentru toate sfaturile pe care le dai, sunt un punct de plecare pentru cineva care doreste un nou inceput…

  • MIHA

    Imi place ceea ce spui, dar vezi tu, realitatea e alta si e foarte greu sa te remontezi dupa o incercare traumatizanta. Efoarte greu sa gasesti forta sa spui „merg mai departe” cand sunt atat de multi factori care te impiedica. Nu vreau sa fiu pesimista, dar stiu ca lucrurile nu se rezolva de la sine , ci trebuie sa lupti pentru a ajunge acolo unde vrei, trebuie sa gasesti in tine puterea de a spune”la dracu cu trecutul!”, „punct si de la capat!”. Multumesc pentru toate sfaturile pe care le dai, sunt un punct de plecare pentru cineva care doreste un nou inceput…

  • Som3one

    Mi-a placut foarte mult asta: „Alege-ti gandurile si credintele cu mare grija, nu lua nimic bun de afara fara sa confrunti informatia cu personalitatea ta. Asigura-te ca ceea ce faci e ceea ce vrei! ”

    Mie viata mi-a aratat ca nu exista decat o cale pe care o pot urma.
    Calea mea.
    Nu poti invata nimic, nu poti face nimic daca incerci sa iti ignori personalitatea si sa gandesti cu mintea altora cum ar venii :P

    Raspunsurile la toate intrebarile, solutiile la toate problemele le putem gasii daca urmam calea noastra. Daca ne ascultam vocea interioara si suntem surzi la ceea ce vor altii pentru noi (de fapt pentru ei ;) )

  • Som3one

    Mi-a placut foarte mult asta: „Alege-ti gandurile si credintele cu mare grija, nu lua nimic bun de afara fara sa confrunti informatia cu personalitatea ta. Asigura-te ca ceea ce faci e ceea ce vrei! ”

    Mie viata mi-a aratat ca nu exista decat o cale pe care o pot urma.
    Calea mea.
    Nu poti invata nimic, nu poti face nimic daca incerci sa iti ignori personalitatea si sa gandesti cu mintea altora cum ar venii :P

    Raspunsurile la toate intrebarile, solutiile la toate problemele le putem gasii daca urmam calea noastra. Daca ne ascultam vocea interioara si suntem surzi la ceea ce vor altii pentru noi (de fapt pentru ei ;) )

  • adriana

    buna. citesc cu atentie si interes articolele tale si comentariile la acestea. Ma regasesc de multe ori in ele, uneori imi dau forta sa merg inainte, insa am invatat din propia experienta ca nu poti spune azi: STOP, de azi nu ma ifac asa ci chimb radical totul, NU! E nevoie de pasi mici pentr u a ajunge acolo unde vrei si acesti pas isunt ca si a lbebelusulu icare invata sa umble: azi putin, maine ma imult, pomaine cad, dar ma ridic din nou pentru a merge mai departe; si asta implica cateodata si loviri sau dureri.IMPOERTANT e sa nu renunti si sa nu uiti niciodata ce iti doresti.Multumesc Andrea.

  • adriana

    buna. citesc cu atentie si interes articolele tale si comentariile la acestea. Ma regasesc de multe ori in ele, uneori imi dau forta sa merg inainte, insa am invatat din propia experienta ca nu poti spune azi: STOP, de azi nu ma ifac asa ci chimb radical totul, NU! E nevoie de pasi mici pentr u a ajunge acolo unde vrei si acesti pas isunt ca si a lbebelusulu icare invata sa umble: azi putin, maine ma imult, pomaine cad, dar ma ridic din nou pentru a merge mai departe; si asta implica cateodata si loviri sau dureri.IMPOERTANT e sa nu renunti si sa nu uiti niciodata ce iti doresti.Multumesc Andrea.

  • http://www.definitiv.taler.ro Arabella

    Si eu am luat-o pe cocoasa cand am fost mica, si eu am fost educata in stil superficial, cu barfa si minciuna. La un moment dat, dupa ce 18 ani am dormit cu mama in acelasi pat, ea si tata au plecat in strainatate. Ne vedem numai in vacantele mele. Au trecut 6ani de atunci. In tot acest timp am invatat de una singura cum trebuie sa lupti fara sa te vaiti, sa plangi fara lacrimi si sa zambesti indiferent de situatie. Si se poate.
    Eram in liceu cand imi doream din suflet sa plece si sa ma lase singura, numai bani sa imi trimita. Nu au trecut 2 ani si m-am trezit in fata faptului implinit. (Ai grija ce-ti doresti, poate deveni realitate). Mi-a fost extrem de greu, m-am vazut ratacind intre straini, in alt oras decat cel in care am crescut, nu am avut pe nimeni langa mine. Dar in toti acesti ani mi-am terminat facultatea, cea mai mare realizare a mea de pana acum, am intrat la master, mi-am gasit un loc de munca, mi-am facut prieteni printre persoane cu principii si valori bine definite. Doar prin lupta se poate.
    Nimic nu e usor, dar e mai satisfacator atunci cand reusesti sa-ti aduci la bun sfarsit visul/visele, fara sa ceri ajutor, fara sa te milogesti sau vaicaresti.
    Eu continui sa visez si sa imi utilizez timpul in favoarea mea. Eu, el (timpul) si cu mine suntem cei mai buni prieteni. Nu poti reusi daca nu esti prieten cu tine, daca nu ai incredere in tine si daca nu iti iei timpul ca aliat.
    Orice se poate. Stiu asta. Sunt convinsa ca o sa ajungeti si voi la aceeasi concluzie dupa ce o sa vedeti cum visele se transforma in realitate dupa munca si perseverenta.

  • http://www.definitiv.taler.ro Arabella

    Si eu am luat-o pe cocoasa cand am fost mica, si eu am fost educata in stil superficial, cu barfa si minciuna. La un moment dat, dupa ce 18 ani am dormit cu mama in acelasi pat, ea si tata au plecat in strainatate. Ne vedem numai in vacantele mele. Au trecut 6ani de atunci. In tot acest timp am invatat de una singura cum trebuie sa lupti fara sa te vaiti, sa plangi fara lacrimi si sa zambesti indiferent de situatie. Si se poate.
    Eram in liceu cand imi doream din suflet sa plece si sa ma lase singura, numai bani sa imi trimita. Nu au trecut 2 ani si m-am trezit in fata faptului implinit. (Ai grija ce-ti doresti, poate deveni realitate). Mi-a fost extrem de greu, m-am vazut ratacind intre straini, in alt oras decat cel in care am crescut, nu am avut pe nimeni langa mine. Dar in toti acesti ani mi-am terminat facultatea, cea mai mare realizare a mea de pana acum, am intrat la master, mi-am gasit un loc de munca, mi-am facut prieteni printre persoane cu principii si valori bine definite. Doar prin lupta se poate.
    Nimic nu e usor, dar e mai satisfacator atunci cand reusesti sa-ti aduci la bun sfarsit visul/visele, fara sa ceri ajutor, fara sa te milogesti sau vaicaresti.
    Eu continui sa visez si sa imi utilizez timpul in favoarea mea. Eu, el (timpul) si cu mine suntem cei mai buni prieteni. Nu poti reusi daca nu esti prieten cu tine, daca nu ai incredere in tine si daca nu iti iei timpul ca aliat.
    Orice se poate. Stiu asta. Sunt convinsa ca o sa ajungeti si voi la aceeasi concluzie dupa ce o sa vedeti cum visele se transforma in realitate dupa munca si perseverenta.

  • Adinutza

    SI mie pot sa spun mi-a picat exact la tanc articolul . Deoarece sunt intr-o perioada in care nu stiu ce vreau , nu stiu ce e cu me … sunt complet derutata . BAFTA SI MULTUMESC MULT !!!!!!!!!

  • Adinutza

    SI mie pot sa spun mi-a picat exact la tanc articolul . Deoarece sunt intr-o perioada in care nu stiu ce vreau , nu stiu ce e cu me … sunt complet derutata . BAFTA SI MULTUMESC MULT !!!!!!!!!

  • Ofelia

    Esti admirabila! Apreciez tot ceea ce faci pentru lumea noastra, a femeilor si-ti doresc din suflet SUCCES! De fapt te-am remarcat pentru ‘bogatia spirituala’ pe alt site si m-am bucurat sincer sa te regasesc aici. Te poop. Ofelia

  • Ofelia

    Esti admirabila! Apreciez tot ceea ce faci pentru lumea noastra, a femeilor si-ti doresc din suflet SUCCES! De fapt te-am remarcat pentru ‘bogatia spirituala’ pe alt site si m-am bucurat sincer sa te regasesc aici. Te poop. Ofelia

  • traian

    cred ca mult timp mam inchis in mine si mam refugiat tratindu-mi singur problemele pt simplu fapt sa fie oricum bine si am ajuns la neincredere in mine

  • traian

    cred ca mult timp mam inchis in mine si mam refugiat tratindu-mi singur problemele pt simplu fapt sa fie oricum bine si am ajuns la neincredere in mine

  • niki

    merci articolul m-a uns pe suflet dar ce te faci cand cei din jur insista sa calce incaltat in viata ta .Iti dau un ex locuiesc cu nidste cunostinte in Madrid nu pot plati singura pt chirie asa ca locuim mai multi si vreau sa zic ca cei cu care locuiesc mi-au facut viata de nesuportatnu credeam ca o sa traiesc asta imi dau sfaturi fara sa le cer si daca am refuzat popliticos au ajuns sa imi zica ca sunt un nimic ca sunt zero sa imi critice familia ca de nu am avut parinti si de aceea sunt toanta .Platesc cheltuieli care nu ma privesc imi vb urat si sunt oameni care atunci cand le-a ars buza mai tare eu i-am ajutatmereu de ce oare e asa viata sau oamenii am suferit mult dar eu imi vad de viata iar tot eu cred ca exista scara de urcat si coborat si toti platesc da cred mult in Dumnezeu si am vazut si revansa au platit si vor mai plati eu nu le dau replica nu vreau sa mai jicnesc pe nimeni ii las sa vedem pana unde ajung dar o sa cada in propria mizerie pa sper ca nu am plictisit pe nimeni dar nu va doresc sa traiti cea ce traiesc eu sunt optimista dar am momente cand ma intreb DE CE cand obosesc de trait

  • niki

    merci articolul m-a uns pe suflet dar ce te faci cand cei din jur insista sa calce incaltat in viata ta .Iti dau un ex locuiesc cu nidste cunostinte in Madrid nu pot plati singura pt chirie asa ca locuim mai multi si vreau sa zic ca cei cu care locuiesc mi-au facut viata de nesuportatnu credeam ca o sa traiesc asta imi dau sfaturi fara sa le cer si daca am refuzat popliticos au ajuns sa imi zica ca sunt un nimic ca sunt zero sa imi critice familia ca de nu am avut parinti si de aceea sunt toanta .Platesc cheltuieli care nu ma privesc imi vb urat si sunt oameni care atunci cand le-a ars buza mai tare eu i-am ajutatmereu de ce oare e asa viata sau oamenii am suferit mult dar eu imi vad de viata iar tot eu cred ca exista scara de urcat si coborat si toti platesc da cred mult in Dumnezeu si am vazut si revansa au platit si vor mai plati eu nu le dau replica nu vreau sa mai jicnesc pe nimeni ii las sa vedem pana unde ajung dar o sa cada in propria mizerie pa sper ca nu am plictisit pe nimeni dar nu va doresc sa traiti cea ce traiesc eu sunt optimista dar am momente cand ma intreb DE CE cand obosesc de trait

  • iulia

    am cumparat cartea ta…e biblia mea:))…imi da curaj de cate ori citesc din ea…dar stii ce?(st sigura ca stii :) …e greu…sa prind putere d cate ori st dezamagita…s o iau d la capat…sa mi recapat increderea in mine…sa incep sa fiu ceva mai egoista ptr k din pacate..asta st..o persoana care se gandeste k cei din jur st mai importanti dkt ea…mi se spune adesea „esti curajoasa”…”esti puternica”…”frumoasa…desteapta…si…am o stima de sine destul de ridicata insa vezi u…lipeste cv///k intr un joc d puzzle…e cv ce mi scapa…ce caut?…caut ceva…poate pe mine? succes in tot ceea ce faci…esti minunata :)..cu stima..iulia

  • Cristina

    Am citit articolul cu destul interes. Dar… Titlul articolului tau se intituleaza: ,, Hai sa vorbim despre tine? Ce parere ai despre mine?,, Intrebarea mea este acum dupa ce am citit articolul, DE CE VREI SA STI CE PARERE AM/AVEM DESPRE TINE? Am scris ad literam. Cand chiar tu spui: sunt o persoana egoista si nu ma intereseaza parerea celorlalti. Cei care ma barfesc alta treaba nu au. Sunt mediocrii. Am inteles foarte bine si ma bucur atunci cand oameni ii incurajeaza pe ceilalti. Dar de ce sa fim rai, afurisiti sau eu mai stiu cum…… cand putem fi noi asa cum suntem de fapt. eu nu critic, nu vreau sa fiu inteleasa gresit. Am primit si eu de la viata ,, palme,, de la oameni dragi sau mai putin dragi. Eu am mers mai departe chiar daca m-au ranit. As vrea sa pot sa redau corect proverbul ,, Lasii nu iarta niciodata……………,, Nici eu nu cred in proverbe dar unele chiar au un sambure de adevar. Si eu citesc aproape zilnic si incerc sa-mi fac viata mai usoara. Dar ce facem atunci cand apar tot felul de probleme care ne strica armonia. Daca ai un necaz, o problema sau daca te-a parasit iubitul nu este nicio problema. Si eu am cazut de atatea ori si am plans pana nu am mai avut lacrimi dar de fiecare data m-am ridicat singura pentru ca drumul meu merge tot timpul inainte. Chiar daca nu este drept si sunt nevoita sa mai si ocolesc. Concluzia mea este ca drumul meu oricum ar fii trebuie sa-l urmez. Nu am voie sa ma opresc, daca am cazut trebuie sa ma ridic si sa merg mai departe. Revin la tine imi pare rau ca nu ai avut o copilarie fericita iar lipsa unui parinte nu poate fi inlocuita niciodata cu nimic. Nici eu nu am avut copilaria pe care mi-am dorit-o dar asta nu a depins de mine. Incerc sa-ti spun ca fiecare din noi avem in suflet o mica durere. Ma bucur ca exista cineva – adica tu – care ne sustine. Multumesc! Iti doresc numai bine tie si tuturor.

  • iulia

    am cumparat cartea ta…e biblia mea:))…imi da curaj de cate ori citesc din ea…dar stii ce?(st sigura ca stii :) …e greu…sa prind putere d cate ori st dezamagita…s o iau d la capat…sa mi recapat increderea in mine…sa incep sa fiu ceva mai egoista ptr k din pacate..asta st..o persoana care se gandeste k cei din jur st mai importanti dkt ea…mi se spune adesea „esti curajoasa”…”esti puternica”…”frumoasa…desteapta…si…am o stima de sine destul de ridicata insa vezi u…lipeste cv///k intr un joc d puzzle…e cv ce mi scapa…ce caut?…caut ceva…poate pe mine? succes in tot ceea ce faci…esti minunata :)..cu stima..iulia

  • Cristina

    Am citit articolul cu destul interes. Dar… Titlul articolului tau se intituleaza: ,, Hai sa vorbim despre tine? Ce parere ai despre mine?,, Intrebarea mea este acum dupa ce am citit articolul, DE CE VREI SA STI CE PARERE AM/AVEM DESPRE TINE? Am scris ad literam. Cand chiar tu spui: sunt o persoana egoista si nu ma intereseaza parerea celorlalti. Cei care ma barfesc alta treaba nu au. Sunt mediocrii. Am inteles foarte bine si ma bucur atunci cand oameni ii incurajeaza pe ceilalti. Dar de ce sa fim rai, afurisiti sau eu mai stiu cum…… cand putem fi noi asa cum suntem de fapt. eu nu critic, nu vreau sa fiu inteleasa gresit. Am primit si eu de la viata ,, palme,, de la oameni dragi sau mai putin dragi. Eu am mers mai departe chiar daca m-au ranit. As vrea sa pot sa redau corect proverbul ,, Lasii nu iarta niciodata……………,, Nici eu nu cred in proverbe dar unele chiar au un sambure de adevar. Si eu citesc aproape zilnic si incerc sa-mi fac viata mai usoara. Dar ce facem atunci cand apar tot felul de probleme care ne strica armonia. Daca ai un necaz, o problema sau daca te-a parasit iubitul nu este nicio problema. Si eu am cazut de atatea ori si am plans pana nu am mai avut lacrimi dar de fiecare data m-am ridicat singura pentru ca drumul meu merge tot timpul inainte. Chiar daca nu este drept si sunt nevoita sa mai si ocolesc. Concluzia mea este ca drumul meu oricum ar fii trebuie sa-l urmez. Nu am voie sa ma opresc, daca am cazut trebuie sa ma ridic si sa merg mai departe. Revin la tine imi pare rau ca nu ai avut o copilarie fericita iar lipsa unui parinte nu poate fi inlocuita niciodata cu nimic. Nici eu nu am avut copilaria pe care mi-am dorit-o dar asta nu a depins de mine. Incerc sa-ti spun ca fiecare din noi avem in suflet o mica durere. Ma bucur ca exista cineva – adica tu – care ne sustine. Multumesc! Iti doresc numai bine tie si tuturor.

  • eva

    Un articol superb,ca de obicei!
    Referitor la ,,timpul le rezolva pe toate”,eu cred ca e o chestiune care se poate aplica in dragoste,in sensul ca poti uita o persoana dupa un anume timp.Dar doar atat! In rest nu se poate aplica zicala asta…e mai degraba o mare pierdere de timp sa lasi sa decurga totul de la sine…
    Pupici pt.Andreea

  • eva

    Un articol superb,ca de obicei!
    Referitor la ,,timpul le rezolva pe toate”,eu cred ca e o chestiune care se poate aplica in dragoste,in sensul ca poti uita o persoana dupa un anume timp.Dar doar atat! In rest nu se poate aplica zicala asta…e mai degraba o mare pierdere de timp sa lasi sa decurga totul de la sine…
    Pupici pt.Andreea

  • Caterina

    Ceea ce scrii stim de fapt fiecare in sinea noastra, doar ca trecem prin perioade cand, paradoxal, nu vrem sau chiar nu reusim sa ne smulgem din cercul in care ne invartim… Si atunci apari tu sa ne dai un impuls (ca sa nu zic shut!) si pentru asta iti multumesc. Deodata ne amintim ca sta doar in puterea noastra sa ne depasim spaimele, frustrarile, necazurile…ca suntem niste luptatoare si avem suficienta forta pentru a ne ridica si a merge mai departe. Asta pana ce obosim si trebuie sa o luam de la capat…

  • Caterina

    Ceea ce scrii stim de fapt fiecare in sinea noastra, doar ca trecem prin perioade cand, paradoxal, nu vrem sau chiar nu reusim sa ne smulgem din cercul in care ne invartim… Si atunci apari tu sa ne dai un impuls (ca sa nu zic shut!) si pentru asta iti multumesc. Deodata ne amintim ca sta doar in puterea noastra sa ne depasim spaimele, frustrarile, necazurile…ca suntem niste luptatoare si avem suficienta forta pentru a ne ridica si a merge mai departe. Asta pana ce obosim si trebuie sa o luam de la capat…

  • Mary Nicoara

    A trecut mai bine de o luna de cand am inceput Calatoria Mea si chiar ma simteam foarte bine,mai increzatoare in mine. Incepusem sa citesc si cartea ta, sa le explic prietenilor ce se intampla in viata mea, sa abandonez relatiile acelea toxice, fara consistenta, si fara sa duca undeva … Pana a reaparut el. A fost suficient un telefon dupa o pauza de cateva luni, pt ca sa uit de mine si sa ma las pierduta in bratele lui, pentru o noapte ( a doua zi urma sa plece in pentru o saptamana din tara). Cateva zile am fost in al 9-lea cer ( pentru simplul fapt ca am petrecut cateva ore impreuna… nu mi-am invatat lectia, m-am multumit cu atat de putin si am fost atat de naiva, luandu-ma dupa cai verzi pe pereti). Pentru ca dupa vreo 3 zile intr-o sa-l vad gonind spre casa lui, in masina lui…
    M-am simtit folosita, mintita , proasta si slaba. Pentru ca m-am hranit cu iluzii, si probabil i-am mangaiat si lui orgoliul ca dupa atata timp ma mai las prada farmecelor lui. Si chiar daca momentele petrecute impreuna au fost magice, atata timp cat eu am depasit sfera placerii pur-fizice si am presarat ici-colo cate-un sentiment si o iluzie, eu pic de fraiera.
    Poate evenimentul pare pentru altii- care au probleme mult mai grave ce le zdruncina increderea in sine- neimportant. Dar mie mi-a aratat ca trebuie sa muncesc mai mult, ca nu e destul sa citesc doar, trebuie sa actionez imediat. Ca aici nu merge ca mai intai sa studiez teoria si apoi sa pun in practica ce am invatat. Trebuie sa le imbin si sa le combin.Si sa nu-i mai raspund la telefon (de data asta imi promit si fac contract cu mine).
    Mailul tau a picat la țanc (desi am si cartea…). O saptamana am orbecait prin intunericul iluziilor precum cartita prin pamant. Si ma bucur ca te-am gasit acum, la 22 de ani si nu acum 2 ani. Pentru ca acum 2 ani traiam cu impresia ca e foarte misto si faina viata pe care o duc si nu as fii luat in seama vorbele tale, as fii trecut pe langa ele si s-ar fii facut uitate.
    Inca o data, iti multumesc, Andreea! Si eu tot sper la forumul acela, ar fii minunat pentru noi cititoarele, sa putem impartasi experiente de viata , sa invatam unele de la celalalte si sa ne incurajam. Pentru ca asa cum spuneai si tu, nu ai ce cauta langa oameni care nu vad lumea la fel. Si noi de aici te avem in comun pe tine si apoi dorinta de a schimba mult la noi. Te pup.

  • Mary Nicoara

    A trecut mai bine de o luna de cand am inceput Calatoria Mea si chiar ma simteam foarte bine,mai increzatoare in mine. Incepusem sa citesc si cartea ta, sa le explic prietenilor ce se intampla in viata mea, sa abandonez relatiile acelea toxice, fara consistenta, si fara sa duca undeva … Pana a reaparut el. A fost suficient un telefon dupa o pauza de cateva luni, pt ca sa uit de mine si sa ma las pierduta in bratele lui, pentru o noapte ( a doua zi urma sa plece in pentru o saptamana din tara). Cateva zile am fost in al 9-lea cer ( pentru simplul fapt ca am petrecut cateva ore impreuna… nu mi-am invatat lectia, m-am multumit cu atat de putin si am fost atat de naiva, luandu-ma dupa cai verzi pe pereti). Pentru ca dupa vreo 3 zile intr-o sa-l vad gonind spre casa lui, in masina lui…
    M-am simtit folosita, mintita , proasta si slaba. Pentru ca m-am hranit cu iluzii, si probabil i-am mangaiat si lui orgoliul ca dupa atata timp ma mai las prada farmecelor lui. Si chiar daca momentele petrecute impreuna au fost magice, atata timp cat eu am depasit sfera placerii pur-fizice si am presarat ici-colo cate-un sentiment si o iluzie, eu pic de fraiera.
    Poate evenimentul pare pentru altii- care au probleme mult mai grave ce le zdruncina increderea in sine- neimportant. Dar mie mi-a aratat ca trebuie sa muncesc mai mult, ca nu e destul sa citesc doar, trebuie sa actionez imediat. Ca aici nu merge ca mai intai sa studiez teoria si apoi sa pun in practica ce am invatat. Trebuie sa le imbin si sa le combin.Si sa nu-i mai raspund la telefon (de data asta imi promit si fac contract cu mine).
    Mailul tau a picat la țanc (desi am si cartea…). O saptamana am orbecait prin intunericul iluziilor precum cartita prin pamant. Si ma bucur ca te-am gasit acum, la 22 de ani si nu acum 2 ani. Pentru ca acum 2 ani traiam cu impresia ca e foarte misto si faina viata pe care o duc si nu as fii luat in seama vorbele tale, as fii trecut pe langa ele si s-ar fii facut uitate.
    Inca o data, iti multumesc, Andreea! Si eu tot sper la forumul acela, ar fii minunat pentru noi cititoarele, sa putem impartasi experiente de viata , sa invatam unele de la celalalte si sa ne incurajam. Pentru ca asa cum spuneai si tu, nu ai ce cauta langa oameni care nu vad lumea la fel. Si noi de aici te avem in comun pe tine si apoi dorinta de a schimba mult la noi. Te pup.

  • Delilah

    Eu inca ma lupt, caut sa fac ceva cu pasiune si nu gasesc. Am multi ani de studiu, dar in nimic nu ma regasesc. Imi doresc un viitor stralucit, imi doresc sa fiu fericita, dar cum sa ajung la asta din moment ce nimic nu ma atrage in mod deosebit?

  • Delilah

    Eu inca ma lupt, caut sa fac ceva cu pasiune si nu gasesc. Am multi ani de studiu, dar in nimic nu ma regasesc. Imi doresc un viitor stralucit, imi doresc sa fiu fericita, dar cum sa ajung la asta din moment ce nimic nu ma atrage in mod deosebit?

  • kalia

    buna andreea! am citit si eu precum celelate cititoare articolul tau cu mult interes….din nou ne-ai transmis mesajul sa luptam ptr visele noastre..ptr noi..sa fim libere…si iti multumim, ptr k aveam nevoie de asta!
    sincer, ma ingrijoreaza nr persoanelor si al femeilor mai ales care sunt nefericite…neimplinite..nemultumite de viata lor….si cauta mereu un sprijin, un sfat, o vorba buna numai….ceea ce demonstreaza k totusi ne e greu…de ce? nu stim exact…inainte era la fel?parca nuh! parca bunica si mama nu isi pierdeau timpu gandid atat de mult la ele si la ideile lor….aveau o viata mai organizata totusi…nu aveau libertatea noastra, asa e, noi o avem, insa ce facem cu ea?o irosim…parca suntem atat de libere ca nu stim pe ce drum sa mergem…si ce sa facem..si ne ratacim usor in amalgamul asta numit Viata…
    Revenind la mine si fiind subiectiva…m-am regasit in mai multe vb de-ale tale precum:..”timpul e prietenul tau sau dusmanul tau. timpul te poate omora”…si vreau sa-ti spun CE ma doare si CE imi doresc, cum ai specificat mai sus
    ai dreptate in ceea ce priveste prob cu timpul, eu de ex dk nu as avea facultatea, un loc unde Trebuie sa ma duc si o activitate pe care Trebuie sa o fac, deci daca as fii libera sa fac ce vreau, eu pur si simplu mi-as pierde timpul aiurea…..complet aiurea…cu lucruri inutile si banale, ce trec si nu ma implinesc….-cum fac in fiecare vara de altfel, si nici nu ma trage inima sa fac activitati f antrenante, de fapt prefer sa ies in fiecare seara cu prieteni, si parca am facut ceva f important….dar totusi, simt odata cu trece timpului ca nu fac nimik, k timpul pur si simplu trece pe langa mine.
    Uite, de ex, am 20 de ani si nu am viata pe care mi-o doresc, nu ma simt implinita, nu ma simt fericita, nu ma simt bine…dk am timp liber pur si simplu stau si ma gandesc…la mine, la ce am, la ce nu am, la ce as vrea….dar asta nu ma ajuta cu nimik.
    Si in legatura cu relatia mea cu mine, nu e una f buna zic eu…ptr ca sunt f nemultumita de mine si de viata mea…si de cele mai multe ori, cand ceva merge prost dau vina pe mine, consider k eu sunt vinovata k s-a intamplat asa si nu asa…k ar fi trebuit sa fac altfel.si poate ar fi iesit mai bine…ma compar cu cei din jur, carora le merge mai bine, si ma intreb de ce nu’s ca ei?
    Ma dor esecurile, ma dor respingerile, din partea oricui
    Si aproape de fiecare data cand trebuie sa aleg, cand trebuie sa fac o decizie, intreb in stang si in dreapta de 11 mii de ori…
    Ceva e in neregula cu mine, stiu asta…dar ce ? cu ce pot schimba? cu ce Ma pot schimba? cu ce as putea sa fac ca viata mea sa fie mai buna? dc’s asa de nefericita cand totusi nu o duc atat de rau?am familie, masa, casa, facultate…
    dar eu tot nu ma simt bine…tot nu ma simt fericita, implinita, plina de viata? de ce?ce-mi lipseste? Care e Problema???
    Cam asta ma doare, desi as scrrie romane …
    iar ce imi doresc ar fii,de ex, mi-as fi dorit ca la anii mei sa fii avut deja un iubit cu care sa am o relatie d durata, cu care sa impart momentele importante in viata, cum ar fi ziua de nastere, pastele, craciunul….si mereu mi-am dorit sa am o gasca de prieteni cu care sa-mi petrec mai mereu timpul si pe care sa ma bizui si sa fac lucruri nebunesti… sa dam petreceri…sa ne distram, sa ne imbatam prin discoteci, cluburi….sa radem si sa plangem pana la 5 dimineata, …si sa ne numim prieteni si dupa 10 ani..
    mi-as mai dori sa fac alta facultate, nici cea pe care o urmez, nu imi displace, k altfel nu as mai fi dat aici, dar nu e asa cum imi doresc eu, si mereu am invatat ca ce-mi doresc eu sa las deoparte si sa fac ce e bine…nu cum vreau eu….k nu e bn
    mi-as fi dorit sa ma duc cu mai mult drag la fac, si sa citesc acasa din placere nu numai din obligatie, mi-as fi dorit si la scoala sa fac parte dintr-un colectiv mare, fete si baieti, uniti si veseli….sa fiu cineva ptr ei, sa ma aprecieze, sa nu ma dea la o parte ca atunci cand eram in generala…-cei mai grei ani ai mey, cred…cand facem parte dintr-o colectivitate….m-am intalnit cu ura si dispretul la tot pasul..toti imi aratau, indiferent de simteau sau nu, un dispret f mare fata de mine…m-am simtit marginalizata, si dispretuita. Dece? Ptr k eram uratica cika….dar de fapt fraiera k le permiteam, totusi de atunci sunt f complexata fizic
    Si cred k apoi singura mea dorinta a fost sa traiesc ink o data anii de generala in care lucrurile sa stea exact altfel, in care sa ma simt iubita, acceptata, si apreciata
    Din partea lor am simtit multa ura si rautate,in familie lucrurile au stat altfel.Mama si tata mi-au oferit mai mereu sprijin si au fost langa mine,doar fratele meu a fost mai rau cu mine cand eram mica, din nou din partea lui am simtit ura, dispret, distanta, rautate….pe cand eu i-am oferit mereu afectiune si iubire…acum, insa lucrurile s-au mai schimbat, parca e mai bun, mai atent, pur si simplu acum ma asculta cand vorbesc, si acum simt k fratele meu da 2 bani pe mine, nu cum simteam inainte….dar totusi de atunci sunt complexata psihic de mine, ptr k d multe ori imi repeta, “esti proasta”
    Si sincer, nici acum nu inteleg de ce eu a trebuit sa trec prin toate lucrurile astea, mai ales k nu am facut nimik k sa le merit, dimpotriva, eu cautam iubirea lor, si actionam mereu in privinta asta, eram buna, cuminte, ascultatoare….eram un copil ca oricare altii….dar nu am fost tratata la fel, si cum meritam…
    si am suferit mult atunci, si nu stiu de ce a trebuit sa sufar asa mult….knd eu ma straduiam sa fac lucrurile sa fie altfel, sa le schimb atitudinea, si nu reuseam
    Cred k iti dai seama k eu plang acum, ptr k ma doare, insa am vrut sa-ti scriu ce ma doare, e ceva cam lung, parca e un roman, dar sper sa-l citesti
    Mi-as fi dorit sa fiu altfel si viata mea sa fie altfel

  • kalia

    buna andreea! am citit si eu precum celelate cititoare articolul tau cu mult interes….din nou ne-ai transmis mesajul sa luptam ptr visele noastre..ptr noi..sa fim libere…si iti multumim, ptr k aveam nevoie de asta!
    sincer, ma ingrijoreaza nr persoanelor si al femeilor mai ales care sunt nefericite…neimplinite..nemultumite de viata lor….si cauta mereu un sprijin, un sfat, o vorba buna numai….ceea ce demonstreaza k totusi ne e greu…de ce? nu stim exact…inainte era la fel?parca nuh! parca bunica si mama nu isi pierdeau timpu gandid atat de mult la ele si la ideile lor….aveau o viata mai organizata totusi…nu aveau libertatea noastra, asa e, noi o avem, insa ce facem cu ea?o irosim…parca suntem atat de libere ca nu stim pe ce drum sa mergem…si ce sa facem..si ne ratacim usor in amalgamul asta numit Viata…
    Revenind la mine si fiind subiectiva…m-am regasit in mai multe vb de-ale tale precum:..”timpul e prietenul tau sau dusmanul tau. timpul te poate omora”…si vreau sa-ti spun CE ma doare si CE imi doresc, cum ai specificat mai sus
    ai dreptate in ceea ce priveste prob cu timpul, eu de ex dk nu as avea facultatea, un loc unde Trebuie sa ma duc si o activitate pe care Trebuie sa o fac, deci daca as fii libera sa fac ce vreau, eu pur si simplu mi-as pierde timpul aiurea…..complet aiurea…cu lucruri inutile si banale, ce trec si nu ma implinesc….-cum fac in fiecare vara de altfel, si nici nu ma trage inima sa fac activitati f antrenante, de fapt prefer sa ies in fiecare seara cu prieteni, si parca am facut ceva f important….dar totusi, simt odata cu trece timpului ca nu fac nimik, k timpul pur si simplu trece pe langa mine.
    Uite, de ex, am 20 de ani si nu am viata pe care mi-o doresc, nu ma simt implinita, nu ma simt fericita, nu ma simt bine…dk am timp liber pur si simplu stau si ma gandesc…la mine, la ce am, la ce nu am, la ce as vrea….dar asta nu ma ajuta cu nimik.
    Si in legatura cu relatia mea cu mine, nu e una f buna zic eu…ptr ca sunt f nemultumita de mine si de viata mea…si de cele mai multe ori, cand ceva merge prost dau vina pe mine, consider k eu sunt vinovata k s-a intamplat asa si nu asa…k ar fi trebuit sa fac altfel.si poate ar fi iesit mai bine…ma compar cu cei din jur, carora le merge mai bine, si ma intreb de ce nu’s ca ei?
    Ma dor esecurile, ma dor respingerile, din partea oricui
    Si aproape de fiecare data cand trebuie sa aleg, cand trebuie sa fac o decizie, intreb in stang si in dreapta de 11 mii de ori…
    Ceva e in neregula cu mine, stiu asta…dar ce ? cu ce pot schimba? cu ce Ma pot schimba? cu ce as putea sa fac ca viata mea sa fie mai buna? dc’s asa de nefericita cand totusi nu o duc atat de rau?am familie, masa, casa, facultate…
    dar eu tot nu ma simt bine…tot nu ma simt fericita, implinita, plina de viata? de ce?ce-mi lipseste? Care e Problema???
    Cam asta ma doare, desi as scrrie romane …
    iar ce imi doresc ar fii,de ex, mi-as fi dorit ca la anii mei sa fii avut deja un iubit cu care sa am o relatie d durata, cu care sa impart momentele importante in viata, cum ar fi ziua de nastere, pastele, craciunul….si mereu mi-am dorit sa am o gasca de prieteni cu care sa-mi petrec mai mereu timpul si pe care sa ma bizui si sa fac lucruri nebunesti… sa dam petreceri…sa ne distram, sa ne imbatam prin discoteci, cluburi….sa radem si sa plangem pana la 5 dimineata, …si sa ne numim prieteni si dupa 10 ani..
    mi-as mai dori sa fac alta facultate, nici cea pe care o urmez, nu imi displace, k altfel nu as mai fi dat aici, dar nu e asa cum imi doresc eu, si mereu am invatat ca ce-mi doresc eu sa las deoparte si sa fac ce e bine…nu cum vreau eu….k nu e bn
    mi-as fi dorit sa ma duc cu mai mult drag la fac, si sa citesc acasa din placere nu numai din obligatie, mi-as fi dorit si la scoala sa fac parte dintr-un colectiv mare, fete si baieti, uniti si veseli….sa fiu cineva ptr ei, sa ma aprecieze, sa nu ma dea la o parte ca atunci cand eram in generala…-cei mai grei ani ai mey, cred…cand facem parte dintr-o colectivitate….m-am intalnit cu ura si dispretul la tot pasul..toti imi aratau, indiferent de simteau sau nu, un dispret f mare fata de mine…m-am simtit marginalizata, si dispretuita. Dece? Ptr k eram uratica cika….dar de fapt fraiera k le permiteam, totusi de atunci sunt f complexata fizic
    Si cred k apoi singura mea dorinta a fost sa traiesc ink o data anii de generala in care lucrurile sa stea exact altfel, in care sa ma simt iubita, acceptata, si apreciata
    Din partea lor am simtit multa ura si rautate,in familie lucrurile au stat altfel.Mama si tata mi-au oferit mai mereu sprijin si au fost langa mine,doar fratele meu a fost mai rau cu mine cand eram mica, din nou din partea lui am simtit ura, dispret, distanta, rautate….pe cand eu i-am oferit mereu afectiune si iubire…acum, insa lucrurile s-au mai schimbat, parca e mai bun, mai atent, pur si simplu acum ma asculta cand vorbesc, si acum simt k fratele meu da 2 bani pe mine, nu cum simteam inainte….dar totusi de atunci sunt complexata psihic de mine, ptr k d multe ori imi repeta, “esti proasta”
    Si sincer, nici acum nu inteleg de ce eu a trebuit sa trec prin toate lucrurile astea, mai ales k nu am facut nimik k sa le merit, dimpotriva, eu cautam iubirea lor, si actionam mereu in privinta asta, eram buna, cuminte, ascultatoare….eram un copil ca oricare altii….dar nu am fost tratata la fel, si cum meritam…
    si am suferit mult atunci, si nu stiu de ce a trebuit sa sufar asa mult….knd eu ma straduiam sa fac lucrurile sa fie altfel, sa le schimb atitudinea, si nu reuseam
    Cred k iti dai seama k eu plang acum, ptr k ma doare, insa am vrut sa-ti scriu ce ma doare, e ceva cam lung, parca e un roman, dar sper sa-l citesti
    Mi-as fi dorit sa fiu altfel si viata mea sa fie altfel

  • Terraverde

    Foarte frumos si profund…
    Dar, draga Andreea, invata-ne calea de a afla care este stilul nostru autenticntic – sa patrundem dincolo de scoarta numita „ni se pare ca vrem cutare fiindca am fost manipulati sa credem, ca vrem cutare”, pana la zona in care suntem noi insine, dezbracati de toata programarea asta?

    Sa nu uitam ca exista tehnici care infig mesaje manipulative direct in subconstient!
    Virusi care ne mananca din interior. Celule canceroase care pacalesc sistemul nostru imunitar!
    Cum deosebim dorintele autentice de cele induse?
    As vrea sa ne dai un raspuns complex, asa cum ne-ai obisnuit.
    Pe de alta parte, meditam acum la valul informational care ne invata sa fim nonconformisti. Ma intreb (dpdv al unei persoane nonconformiste ce sunt!) „de ce oare, in natura, exista reguli si tipare, de ce exemplarele nonconformiste din haita / turma sunt sacrificate primele?” si ma mai intreb : „oare viata mea nu ar fi fost mult mai fructuoasa, succesele mai facile, daca eram ceva mai conformista?”

  • Terraverde

    Foarte frumos si profund…
    Dar, draga Andreea, invata-ne calea de a afla care este stilul nostru autenticntic – sa patrundem dincolo de scoarta numita „ni se pare ca vrem cutare fiindca am fost manipulati sa credem, ca vrem cutare”, pana la zona in care suntem noi insine, dezbracati de toata programarea asta?

    Sa nu uitam ca exista tehnici care infig mesaje manipulative direct in subconstient!
    Virusi care ne mananca din interior. Celule canceroase care pacalesc sistemul nostru imunitar!
    Cum deosebim dorintele autentice de cele induse?
    As vrea sa ne dai un raspuns complex, asa cum ne-ai obisnuit.
    Pe de alta parte, meditam acum la valul informational care ne invata sa fim nonconformisti. Ma intreb (dpdv al unei persoane nonconformiste ce sunt!) „de ce oare, in natura, exista reguli si tipare, de ce exemplarele nonconformiste din haita / turma sunt sacrificate primele?” si ma mai intreb : „oare viata mea nu ar fi fost mult mai fructuoasa, succesele mai facile, daca eram ceva mai conformista?”

  • andreea

    multumiti ca exista aceasta…minune…si ca are rabdarea de a va impartasi gandurile ei…:)felicitari!

  • andreea

    multumiti ca exista aceasta…minune…si ca are rabdarea de a va impartasi gandurile ei…:)felicitari!

  • mona

    Felicitari ,Andreea,-din toate scrierile tale pe care le-am citit invat enorm chiar si la varsta mea(52)-este mult curaj. multa renuntare-enorm de multa suferinta invinsa ca sa poti simti si sccrii in mod nepervertit.arta de a trai viata intr-o viata deloc oarecare,te-ai depasit iar de aici nu poti decat sa urci cu o astfel de gandire matura si complexa.Atingi -inimi la modul profund si inalt . feicitari si nu-i suficient…

  • mona

    Felicitari ,Andreea,-din toate scrierile tale pe care le-am citit invat enorm chiar si la varsta mea(52)-este mult curaj. multa renuntare-enorm de multa suferinta invinsa ca sa poti simti si sccrii in mod nepervertit.arta de a trai viata intr-o viata deloc oarecare,te-ai depasit iar de aici nu poti decat sa urci cu o astfel de gandire matura si complexa.Atingi -inimi la modul profund si inalt . feicitari si nu-i suficient…

  • Diana W. S.

    Andreea nu pot decat sa`ti aduc mii de multumiri pt toata stradania ta pt noi „femeile”…Pt ceea ce doresti sa faci cu noi, pt ceea ce reusesti sa sadesti in suflelete noastre …Ne`ai invatat ce inseamna curajul, lupta, respectul pt noi, sa acceptam, sa pornim pe`un drum nou, sa fim autentice, creative si chiar sa stim cum sa ne facem sa fim iubite si respectate de partenerul nostru .
    Din toate articolele tale am invata enorm …Am 35 de ani si abia acum stiu cum sa ma respect cu`adevarat, datorita tie …Te pup si felicitari !

  • Diana W. S.

    Andreea nu pot decat sa`ti aduc mii de multumiri pt toata stradania ta pt noi „femeile”…Pt ceea ce doresti sa faci cu noi, pt ceea ce reusesti sa sadesti in suflelete noastre …Ne`ai invatat ce inseamna curajul, lupta, respectul pt noi, sa acceptam, sa pornim pe`un drum nou, sa fim autentice, creative si chiar sa stim cum sa ne facem sa fim iubite si respectate de partenerul nostru .
    Din toate articolele tale am invata enorm …Am 35 de ani si abia acum stiu cum sa ma respect cu`adevarat, datorita tie …Te pup si felicitari !

  • steffann

    Azi am trait exact senzatiile de care tu vorbesti: am 28 de ani si sunt necasatorita. Azi mi s-a spus ca nu e normal ca la varsta mea sa nu am o relatie stabila si ca ar trebui sa ma casatoresc ‘ca trece timpul’. Locuiesc intr-un oras mic de provincie unde exista aceste idei preconcepute. M-am simtit dezamagita dupa astfel de remarci dar mesajul tau mi-a redat increderea in mine si in felul meu de a fi., de a nu trai dupa stereotipuri. Multumesc.

  • steffann

    Azi am trait exact senzatiile de care tu vorbesti: am 28 de ani si sunt necasatorita. Azi mi s-a spus ca nu e normal ca la varsta mea sa nu am o relatie stabila si ca ar trebui sa ma casatoresc ‘ca trece timpul’. Locuiesc intr-un oras mic de provincie unde exista aceste idei preconcepute. M-am simtit dezamagita dupa astfel de remarci dar mesajul tau mi-a redat increderea in mine si in felul meu de a fi., de a nu trai dupa stereotipuri. Multumesc.

  • Mandy

    Cine nu-si doreste sa treaca cu usurinta peste tot,sa-si intareasca pesonalitatea si sa fie fericit?Dar,ca exista acest dar,cand ti se spune de cand incepi sa intelegi cuvintele ca nu ai fost dorit,ca ai distrus viata celei ce ti-a dat viata si indiferent ce faci bine,cat de cuminte esti si la ce renunti ca cei din jur sa fie multumiti,esti jignit,umilit in fata altora.Ajungi la un moment dat sa te intrebi daca nu trebuie sa te ascunzi ca nu mai ai incredere in propriile calitati,cu toate ca reusesti sa rezolvi probleme dificile.Aungi ca in zicala aceea:”Daca doi iti spun ca esti beat,chiar de nu ai baut nici macar apa,trebuie sa te culci.Din optimist cazi in disperare.

  • Mandy

    Cine nu-si doreste sa treaca cu usurinta peste tot,sa-si intareasca pesonalitatea si sa fie fericit?Dar,ca exista acest dar,cand ti se spune de cand incepi sa intelegi cuvintele ca nu ai fost dorit,ca ai distrus viata celei ce ti-a dat viata si indiferent ce faci bine,cat de cuminte esti si la ce renunti ca cei din jur sa fie multumiti,esti jignit,umilit in fata altora.Ajungi la un moment dat sa te intrebi daca nu trebuie sa te ascunzi ca nu mai ai incredere in propriile calitati,cu toate ca reusesti sa rezolvi probleme dificile.Aungi ca in zicala aceea:”Daca doi iti spun ca esti beat,chiar de nu ai baut nici macar apa,trebuie sa te culci.Din optimist cazi in disperare.

  • Stefy

    Buna dimineata, Andreea! Scrii articole interesante. Ai dreptate trebuie sa facem in viata ceea ce credem noi, nu ce ne dicteaza altii, care poate sunt invidiosi pe noi, pentru ceea ce suntem. Pot fi si sfaturi de luat in seama, dar numai daca crezi ca ti se potriveste ceea ce ti se spune, daca este conform cu personalitatea ta. NIciodata nu am facut ce au zis altii, ci doar ce am crezut eu ca mi se potriveste. La mai multe articole inspirate din viata!

  • Stefy

    Buna dimineata, Andreea! Scrii articole interesante. Ai dreptate trebuie sa facem in viata ceea ce credem noi, nu ce ne dicteaza altii, care poate sunt invidiosi pe noi, pentru ceea ce suntem. Pot fi si sfaturi de luat in seama, dar numai daca crezi ca ti se potriveste ceea ce ti se spune, daca este conform cu personalitatea ta. NIciodata nu am facut ce au zis altii, ci doar ce am crezut eu ca mi se potriveste. La mai multe articole inspirate din viata!

  • Bianca Margean

    Esti minunata! Multumesc !

  • Bianca Margean

    Esti minunata! Multumesc !

  • me

    citesc de mult timp fiecare articol…si te felicit pentru ele…ma ajuta cat de cat…desi paractic e cam greu…mi-ar face mare placeresa vb cu tine…daca se poate altfel…

  • me

    citesc de mult timp fiecare articol…si te felicit pentru ele…ma ajuta cat de cat…desi paractic e cam greu…mi-ar face mare placeresa vb cu tine…daca se poate altfel…

  • Aladin

    Nu are rost sa ne lamenta.Toti alegem sa suferim in perfecta cunostinta de cauza.Ne credem mai destepti.Cand ne dam seama ca am cazut in capcana proprilor noastre iluzii,apare suferinta .Nu va lasati mintite cu un adevar viclean.Atunci cand alegeti un barbat,uitativa in inima lui si in suflet.Cele exterioare conteaza mai putzin.Din pacate sunt din ce in ce mai putini oamenii cu constinta si credinta.Toata lumea alearga ca sa obtina un loc cat mai bun la ospatul vieti.Pentru asta isi vand sufletul si o data cu el moare tot…..Ramane doar omul egoist(zeul),in umbra lui sta demonul zambind,soptindui la ureche si-n gand cuvintele’ viclene…adormindul in pofta lui de placere si putere……fiecare dintre voi stiti adevarul…ce dulce este minciuna ce te duce,ce dureros este adevarul :)

  • Aladin

    Nu are rost sa ne lamenta.Toti alegem sa suferim in perfecta cunostinta de cauza.Ne credem mai destepti.Cand ne dam seama ca am cazut in capcana proprilor noastre iluzii,apare suferinta .Nu va lasati mintite cu un adevar viclean.Atunci cand alegeti un barbat,uitativa in inima lui si in suflet.Cele exterioare conteaza mai putzin.Din pacate sunt din ce in ce mai putini oamenii cu constinta si credinta.Toata lumea alearga ca sa obtina un loc cat mai bun la ospatul vieti.Pentru asta isi vand sufletul si o data cu el moare tot…..Ramane doar omul egoist(zeul),in umbra lui sta demonul zambind,soptindui la ureche si-n gand cuvintele’ viclene…adormindul in pofta lui de placere si putere……fiecare dintre voi stiti adevarul…ce dulce este minciuna ce te duce,ce dureros este adevarul :)

  • diana

    v-as sugera sa cautati curajul in interiorul vostru…nu in povestea andreei.ea nu incearca decat sa va invetze sa va doriti mai mult voi,de la viata.SA TRAITI PROPRIILE POVESTI PE CARE LE AVETI!

  • diana

    v-as sugera sa cautati curajul in interiorul vostru…nu in povestea andreei.ea nu incearca decat sa va invetze sa va doriti mai mult voi,de la viata.SA TRAITI PROPRIILE POVESTI PE CARE LE AVETI!