Ma gandeam astazi la voi…ce faceti, dragii mei ?
Tot asa de bine ?!…
A venit primavara! Soare, copaci infloriti, lacramioare parfumate…pasarele care te trezesc la viata, la miscare si actiune…..ce bine!
Ce bine e cand cuiva ii pasa de tine..…
Vreau sa stiu cum va descurcati, cum traiti?
Ati apucat sa va intindeti sub razele soarelui…?
Ce faceti in fiecare zi ?…va apropiati de visul vostru ?
Sa va povestesc despre mine..
Mi-au crescut aripi, si incep sa zbor…
Sunt libera si plina de speranta.
De cand am invatat sa zbor sunt tot mai entuziasta, mai plina de viata, si mai indragostita de oameni..
Si datoria mea este sa te tin informata !
Chiar daca nu ti-am raspuns intotdeauna la intrebari, asta nu inseamna, ca nu ma gandesc la tine, nicidecum.
Cate intrebari?
Nici un raspuns. Doar tacere.
Chiar daca un exista implinire mai mare pentru mine decat sa- ti raspunde tie, se intampla ca tacerea sa preia controlul, uneori. Iarta-ma ¡
Nici eu un sunt perfecta…
E foarte frumoasa viata cand stii sa o traiesti.
Cand inveti sa te cunosti, cand alegi fara sa te indoiesti, cand traiesti asa cum iti doresti.
Ma rog pentru tine…si imi doresc sa cresti ” mare ” si sa ajungi sa traiesti dupa propriile valori si preferinte…
Ce poate fi mai frumos in viata ?
Simti cum pulseaza viata in tine?
Cum se contureaza creatia?..”arta este ceea ce creeaza viata.” Citindu-l pe Panait Istrati, am inteles ca atat el, si ceilalti, si eu, gandim si vorbim in aceeasi limba.
Dumas, Balzac, Maupassant, Shopenhauer, Zola, Jung, Noica, Beethoven, Camus…si ceilalti….traiesc si azi prin operele, creatiile lor. Si alaturi de ei, traim si noi…si fara ei ar lipsa o bucata din noi..
Cand ajungi sa intelegi cine esti, si in ce scop te afli unde esti…atunci incepi sa te intalnesti cu tine, atunci ajungi sa traiesti liber.
Daca ma intrebi care e rolul meu aici, iti raspund astfel :
Am venit la chemarea ta, si n-am sa plec inainte de a-ti spune tot ceea ce stiu.
Misiunea mea se incheie odata cu eliberarea ta…
“Sa te daruiesti in intregime, sau deloc…” Panait Istrati
Pretuieste-l!
Nu fa doua lucruri deodata sa-ti dovedesti cat esti de buna.
Nu iubi doua persoane in acelasi timp, iubeste-le separat.
Nu te pierde …Nu te plange. Nu esti singura …
Carpe diem?
Da! Cu conditia sa ai la ce te intoarce a doua zi…
Imi aduc aminte de perioada in care traiam fiecare zi ca pe ultima. Intalniri, iubiri, povestiri de-o vara, de-o noapte, ce mai conteaza…Viata se cerea traita.
Viata cerea de la mine, si eu de la ea…
Cerere- raspuns.
Pot sa zic ca o buna perioada de timp am avut o relatie deosebita cu viata. Pana la un moment dat…
De atunci stiu sa fiu atenta la visele si dorintele mele: “ Ai grija ce-ti doresti, ca ti se poate intampla!”
Tu ceri, si viata iti da…
Ea cere si tu te faci ca-i dai…
Si viata incepe sa te sesizeze: o data, de doua ori, chiar si de trei ori…e foarte indulgenta si toleranta…pana la un moment dat….
Pana cand dezamagirile , suferintele si pierderile au inceput sa curga…am inceput sa o blestem!
Asta e viata? El e Dumnezeu? Asta e omenirea?….
Blesteme, lacrimi si multa durere.
Asa a fost sa fie, zic azi…
Dar nu ma intreba ce gandeam ieri despre ei, creatorii care au lasat atata uratenie si rautate pe pamant…
Am fost norocoasa, am invatat repede cum sa traiesc viata, si la fel de repede am schimbat modul si stilul cu care imi traiam existenta.
Experienta te invata, iti arata pasii pe care ii ai de urmat, doar sa te lasi indrumat.
Sa fii flexibil si deschis in fata noului, sa nu te cramponezi de trecut si de amintiri dureroase..
Raul odata trait se numeste trecut. Prezentul e cel care merita atentia ta. Atat si nimic mai mult.
Nu regret nici o experienta traita. Stiu ca fara cele petrecute, astazi nu ti-as vorbi tie, prieten fidel.
Iti scriu pentru ca am ceva de zis, fiindca altfel nu stiu care ar fi meseria ce mi s-ar potrivi.
Ma gandesc la ce imi doream odinioara ?
Mi-am dorit vreodata sa scriu ?…nu cred.
Sa dansez, poate de mica…
Sa cant ? Da, dorinta asta traia in adancul sufletului meu, dar nu se putea realiza, fiindca vocea imi lipsea cu desavarsire.
Asa a fost sa fie! Asta mi-a fost dat. Sa scriu despre mine, sa scriu pentru tine…
Cartea “Stilul Tau”, Institutul de infrumusetare a sufletelor : “Le Studio “, licenta si inca cateva examene .
Prima mea carte! Se apropie de final, doi ani de munca .
“Le Studio”- visul meu a prins contur si in doua luni se finalizeaza.
De cand l-am citit pe Noica, unde scria despre salonul de infrumusetare a sufletelor, si pana astazi n-am incetat sa gandesc si sa vorbesc despre visul ce avea sa se transforme in realitate.
“Le Studio”, frumusetea exterioara imbinata cu frumusetea interioara.
Una fara alta nu pot exista, si eu impreuna cu echipa mea de aur am transformat aceea idee divina in realitate.
In curand , se deschide pentru tine…
Licenta si examene de dat..
Nu e mult, dar nici putin…
A fost o perioada incarcata pentru mine, experiente si emotii felurite si deloc zgarcite…
Si toate astea se alatura unei vieti ce se desfasoara in comunitate, unde te asteapta suflete de iubit si guri de hranit..iar timpul nu se inmulteste, ziua e la fel de lunga ca si noaptea..
“Ca sa ai mult, trebuie sa dai mult.”
Ma revolt si ma lupt in fiecare zi.
Cate obstacole …in calea mea.
Se poate bucura cineva de fericirea ta? Cu greu, iti spun eu…
Am ramas singura, din mareea de personaje care ma inconjurau in fiecare ceas al zilei.
La inceput m-am speriat, dar pe parcurs am inteles ca nu poti face echipa decat cu persoanele acare traiesc in aceeasi stare de spirit cu tine.
Viata e o lupta…si calatoria e plina de evenimente surprinzatoare. Iti trebuie rabdare.
Vreau sa traiesc, nu sa supravietuiesc. Seara cand ma duc la culcare, imi imaginez si visez…si cand ma trezesc continui sa visez.
Calatoria pe care o fac , cu fiecare pas inainte imi confirma ca fac bine ceea ce fac.
Si cand tu mi-o spui, prin mesaje, nu mai ramane urma de indoiala…
Iti multumesc !
Sunt indrazneata , naiva?
Unii imi spun ca sunt visatoare….:-))…si mi-o spun des, si nu ma supar. Asa e.
Macar am indrazneala, si curajul sa visez, sa-mi imaginez si sa lupt pentru visele mele!
Imaginatia, visul si speranta ma ajuta sa rezist…
Imi vine sa urlu la lume… “Mai dormiti mult ?! “
Imi vine sa renunt…si sa traiesc linistita in varf de munte alaturi de familie, departe de parada asta sociala. Dar, daca si eu plec, daca renunt la lupta, inseamna ca ma predau invinsa, si nu stiu daca am sa ma mai pot privi in oglinda…
Si chiar daca in fiecare zi am sa sufar o nedreptate, o grea incercare, tot n-am sa renunt…
Nu pot renunta la mine, la tine, e o crima.
Sunt inselata in fiecare zi, de simturi, de dorinte si sperante, de oameni…
Dar pot indura cu seninatate neincrederea cu care sunt privita. Am invatat sa nu ma mai las afectata de ce spun ceilalti…
Am invatat sa tac si sa surad in fata jignirilor si a privirilor incruntate.
“Prietenia este nestatornica, orgolioasa si tafnoasa ca o fata batrana, care vrea sa-i spui intr-una ca e frumoasa si fara cusur.” Panait Istrati
Se intampla ca interesul si puterea sa scada la un moment dat in relatia pe care o ai cu cei dragi…si in aceea clipa esti acuzat de egoism.
Cum se poate ca iubirea pe care le- o purtai sa saraceasca intr-o zi?
Asa cum nimic un e pentru totdeauna, asa cum viata e imprevizibila, si asa cum moartea e certa, asa si emotiile, sentimentele sunt schimbatoare.
Azi te iubesc, si maine pot sa nu te mai iubesc.
De ce sa il arati cu degetul pe cel care nu mai are nimic de oferit ? De ce sa il acuzi de tradare, de egoism ?
Pentru ca nu poti intelege ca viata e schimbatoare, ca omul e produsul naturii, ca instinctul de conservare il face sa se gandeasca in primul rand la el ?!…
“ Iti arata cineva cu degetul cum e viata ?”
Da. Experienta. Atat.
Si atata timp cat te ascunzi in spatele pasivitatii, ca sa nu spun lasitatii, nu vei ajunge sa intelegi viata, si rostul tau pe acest pamant.
Si daca un intelegi pentru ce te-ai nascut, te-ai nascut degeaba, si o sa te tot nasti pana ajungi sa traiesti cu adevarat…pana atunci…drumul e lung, si deloc usor…
Asa ca, te intreb, pentru cine te pastrezi? Pentru tine, pentru ei?
Astepti…Ce astepti? Moartea?! Treci la actiune. Ridica-te, ia sabia in mana si porneste la lupta!
In fata vietii trebuie sa raspunzi..
Ghid de supravietuire:
Sa ai un tel in viata: asta te va face sa rezisti orice ti s-ar intampla( boala fizica, nebunie temporara, moartea cuiva drag, etc)
Independenta afectiva, financiara, politica, sexuala- independenta de spirit: fiind autonoma te poti misca in directia dorita fara sa depinzi de aprobarea celorlalti.
Sa pui pasiune in ceea ce faci ! Sa crezi orbeste in idealul tau !
Sa te imbarci la drum alaturi de cei care ti-s dragi !
Sa lupti alaturi de cei cu care ai ales sa invingi indoiala, nesiguranta, si teama.
Sa crezi in tine, chiar daca numai tu o faci !
” Trebuie sa vedem mai departe, dincolo de umanitate. “ Romain Rolland
“Si daca atunci cand imi scrii nu iti raspund, nu blestema cerul si pamantul.” R. Rolland
Sunt si eu, la fel ca tine, om, cu probleme si responsabilitati. Plus ca partea de creatie imi da foarte multe batai de cap…de multe ori un fac altceva decat sa astept…sclipirea, cuvantul , mesajul potrivit…astept in tacere …creativitatea.
Fac si eu ce pot. Si uneori, doar atat pot…
Te imbratisez, si doresc sa te intalnesc tot mai des…
Cu sinceritate si fidelitate, Andreea.
interesant adevarat si fffff bun cred ca ai reusit sa trezesti in mine acel ceva care adormise chiar viata insasi te pup si astept in continuare tot ce scrii cristina
interesant adevarat si fffff bun cred ca ai reusit sa trezesti in mine acel ceva care adormise chiar viata insasi te pup si astept in continuare tot ce scrii cristina
SA FII BINECUVANTATA CU LUMINA !
SA FII BINECUVANTATA CU LUMINA !
salut,
nu vreau sa te retin, dar ai perfecta drepate, toat ceea ce spui, adica viata chiar e un concurs care trebuie sa-l castigi pentru a sipravietui.
ma regasesc in tot ceea ce ai spus si mi-as dori sa pot sa reusesc sa depasescs toate momentele grele si sa pot sa nu mai pun atatea la suflet.
iti multumesc pentru toate vorbele calde si toate indrumarile pe care le scrii pentru "noi" toti care cred ca sunt destui de multi.
cu respect.
salut,
nu vreau sa te retin, dar ai perfecta drepate, toat ceea ce spui, adica viata chiar e un concurs care trebuie sa-l castigi pentru a sipravietui.
ma regasesc in tot ceea ce ai spus si mi-as dori sa pot sa reusesc sa depasescs toate momentele grele si sa pot sa nu mai pun atatea la suflet.
iti multumesc pentru toate vorbele calde si toate indrumarile pe care le scrii pentru "noi" toti care cred ca sunt destui de multi.
cu respect.
tot c ai scris chiar este adevar...pot sa zic k prin frazele kre le-ai scris poate m-ai ajutat:)ms
tot c ai scris chiar este adevar...pot sa zic k prin frazele kre le-ai scris poate m-ai ajutat:)ms
Buna,
tot ce ai scris e o realitate pe care, din pacate, ne e frica s-o recunoastem... si eu am gandit de multe ori aceleasi lucruri dar de fiecare data ma sabotam singura, pentru ca e mai comod sa traiesti dupa niste tipare si dupa sfaturile celorlalti! oricum, faptul ca nu sunt singura in aceasta lupta ma incurajeaza foarte mult si inca ceva: SA NU INCETEZI SA SCRII, ca o faci foarte bine!
Mersi
Buna,
tot ce ai scris e o realitate pe care, din pacate, ne e frica s-o recunoastem... si eu am gandit de multe ori aceleasi lucruri dar de fiecare data ma sabotam singura, pentru ca e mai comod sa traiesti dupa niste tipare si dupa sfaturile celorlalti! oricum, faptul ca nu sunt singura in aceasta lupta ma incurajeaza foarte mult si inca ceva: SA NU INCETEZI SA SCRII, ca o faci foarte bine!
Mersi