Din pat la altar?

Din pat la altar?

Dependenta vs Autonomie.

Obiectivul acestei calatorii interioare este:

Obtinerea autonomiei emotionale.

Sa-ti traduc? :-) ))

Il astepti sa te entuziasmeze, sa-ti anime ziua, seara, viata?

El e responsabil de buna ta dispozitie?

Il astepti sa-ti aduca un pahar de energie pozitiva si speranta?

Ai inteles unde bat?…

La usa ta, ca de obicei. Te provoc sa te analizezi din nou, pe tine, pe el, relatia.

Incredere in tine.

Incredere in el.

Incredere relationala.

Incredere profesionala.

Wow! Stii ce ai de facut, da? Bifeaza-le acum pe toate! Se pare ca nu e de ajuns sa crezi in tine…insa, de la tine pleaca toate.

Relatii bazate pe incredere. Relatii de calitate. Relatii sanatoase.

Vreau! Vreau! Vreau!

Declaratia mea: Vreau un barbat liber, frumos, inteligent, spontan, cu simt al umorului, stapan si autonom, viril, pasional, curajos, pasionat de ce face, pe care sa-l doresc, sa-l indragesc, sa-l stimez, sa-l iubesc!

Vreau. Vreau. Vreau.

Viata mea e un spectacol continuu. Actor si observator. Achizitii dupa achizitii. La fel procedez si cu pantofii si posetele.

Shopping compulsiv?

Fara sa gandesc prea mult…imi place, il seduc, il consum. Raman sau plec mai departe?

Fara prea multe calcule si analize a datelor, aleg ca el e cel mai potrivit in acel moment. Asa s-a intamplat si acum. A raspuns dorintei mele aici si acum. Pana cand? Pe cine mai intereseaza? Pe el? Pe mine? Pe Dumnezeu?

Pasiune. Amor etern.

Tot ce este vrea sa persiste, zicea cineva. Sa fie Noica?

Cine nu vrea?

Eu nu vreau!!

Nu ma lua in seama. Eu sunt bolnava. Eu n-am calculat si cantarit barbatii dupa anumite criterii de evaluare si nici n-am premeditat sa-l cuceresc pe el, potentialul candidat la altar, cum bine fac altele. Unele femei stiu ce vor: cumpara o revista gen, cei mai bogati barbati din tara, il decupeaza pe Mr. Perfect, il lipesc pe oglinda fermecata si intr-un timp ales tot de ele, se imbarca spre calatoria vietii alaturi de el. Va felicit dragelor si ma inchin in fata voastra fiindca stiti ce vreti.

Eu sunt sclava pasiunilor de moment care asteapta candidatul perfect.

Ce fac in timp ce-l astept?

Hai ca-ti spun:

Imi zambeste si vocea interioara imi sopteste: El. Zis si facut, trec la experimentat. Pana cand?

Pana cand calculele si analiza contabila imi pun in fata bilantul vietii: Faliment – ai pierdut inca o data. Ia pozele si amintirile prafuite de timp si aseaza-le in biblioteca experientelor vietii. Punct si de la capat.

Du-te la un specialist sa-ti tratezi depresia si n-ar strica sa te ocupi si de managementul timpului si al resurselor. Fara timp si energie nu ajungi prea departe, mai ales la inima lui, a sufletului pereche.

Exista leac pentru boala mea sau sunt condamnata sa traiesc aceeasi poveste de dragoste si amor nebun pana cand frumusetea si tineretea imi vor fi parteneri de drum?

Am sa meditez, nu e timp acum.

Bun. Toate bune si frumoase pana aici.

Mai departe…

De ce femeile nu iubesc barbatii buni si iubitori?

Ce-nseamna bun pentru tine nu-nseamna bun pentru mine, ai sa-mi spui.

Asa-i. Ai perfecta dreptate. Si asta pentru ca, mie nu-mi plac barbatii buni si generosi cu iubirea, mie-mi plac barbatii complicati, putin disponibili, ca sa nu spun insurati.

Am o colectie de arta, rara si impresionanta. Am investit mult timp si energie ca s-o pastrez departe de ochii criticilor.

Imi vine in minte alta intrebare relevanta:

Cum am evaluat lucrarile de arta inainte de a le achizitiona?

Te rog, nu ma intreba, nu ma umili.

Marea Preoteasa stie sa faca curatenie de vara, generala in mintea prietenelor, stie sa negocieze cu viata altora fugind cat mai departe de ea.

Cum am ales acest stil de viata?

M-am gandit eu ca, stiind si facand multe pentru ceilalti fac multe si pentru mine.

O forma de terapie? De vindecare? Se prea poate.

Ma gandesc sa scriu o noua carte: Din pat la altar, bestseller international.

Pana atunci ma gandesc sa-ti mai scriu cate ceva.

Cand alegi un rol in aceasta viata, asigura-te ca e cel care te reprezinta in totalitate: iubita, amanta, sotie, mama, fii sigura ca asta este rolul pe care vrei sa-l interpretezi de acum pana la capat, altfel pe parcurs se va transforma intr-o drama.

Trecut vs Prezent

Compari ce a fost cu ce ai acum?

Lasa trecutul in urma, renunta la sentimentele de culpabilitate, autocompatimire, regret. Ce a fost s-a dus..timpul nu-l mai intorci inapoi, evenimentele se repara doar traind aici si acum.

Daca pana acum “fiinta ta a fost ca o pravalie condusa ineficient, cu preturi puse la intamplare”, e timpul sa te apuci de treaba. Si nu-ncepi cu organizarea , ci cu iertarea, cu incheierea socotelilor din trecut, fa pace o data pentru totdeauna cu ce a fost.

Cum faci asta?

Prin autoobservare care duce la autocorectare, la vindecare.

Iti spun din proprie experienta ca golurile si ranile adanci nu dispar peste noapte, ci isi fac cuib si mai adanc in sufletul tau si cand mai putin te astepti, cand iti pare ca te bucuri mai tare de viata, atunci incep sa apese, sa doara, sa sangereze pana te lasa fara viata.

Am aproape 2 ani de cand sunt in terapie si inca ma mai doare. Procesul terapeutic seamana cu o operatie pe cord, ori te salveaza inima noua ori te ineci in propriul sange.

“Viitorul ca si trecutul, este chiar in fata ta, insa nu poti pasi in viitor pana nu faci pace cu trecutul.”

Alegerile pe care le faci azi sunt rezultatul experientelor trecute.

Asa merg lucrurile aici, pe pamant.

Am ales, am trait, am mers inainte, am plans, m-am zbatut, am chinuit, am mers mai departe, am cazut, m-am ridicat, am urlat de durere si am continuat sa merg mai departe.

Acum, ma intorc din drum si o iau de la capat. Altfel. Ce a fost a murit. Imi fac timp sa plang si sa ingrop fantasmele trecutului, imi fac timp sa-mi pansez ranile si sa-mi umplu golul din mine cu iubire, iertare, compasiune, acceptare.

Ti-e greu sa accepti iubirea si fericirea in viata ta?

Intrebarea iti pare tampita, deplasata?

Si mie mi-a parut la fel cand am auzit-o prima data. Dar e cruda, transparenta, invaziva, nesimtita, deplasata dar atat de adevarata.

Da! Mi-e greu sa accept iubirea si fericirea in viata mea!

Altfel nu se explica alegerile “intelepte” din viata mea.

Merit eu mai mult? Nu cred! Imi este indeajuns sa fiu iubita o data la doua saptamani. Imi este de ajuns sa fiu privita si admirata de la distanta. Cata pasiune, cat adevar, cat mister, cata minciuna si autosabotare zac in aceste povesti de dragoste si amor nebun?!

El pretinde sa-l iubesc neconditionat, sa fiu libera, disponibila, coafata si parfumata cand aterizeaza in viata mea si la plecare sa-i jur ca am sa-l iubesc doar pe el. Asta da! Aplauze pentru el!!!

Stii ce-i mai trist in aceste randuri pe care le citesti? Ca totul e dureros de adevarat.

Nu te-ntrista, nu astepta, nu te intreba, ci doar fugi cat mai ai timp, energie, viata in tine.

Nu merita analizata mai mult acesta situatie, a fost, s-a intamplat, s-a terminat.

Ti-am edificat-o ca sa nu spui ca nu stiai…exista un precedent, nu-ti mai permiti sa experimentezi pe pielea ta. Ia notite de la experta in iubiri la distanta.

Sa ne mutam atentia pe un aspect ce merita discutat si analizat indeaproape si in profunzime.

Ce fac acum? Merg inainte sau ma intorc din acest drum iluzoriu?

Ma intorc, mai e timp..

M-am ascuns in spatele scrierilor si in spatele mecanismelor de aparare:

” Nu am timp pentru o relatie cu norma intreaga.”

“Am o cariera de construit, un imperiu de ridicat, o armata de educat, o lume de schimbat.”

“Psihologia e viata mea.”

“Visul e realitatea mea.”

De ce te-am adus pana aici?

Fiindca e necesar si vital sa inviti schimbarea in viata ta daca te doare.

Cu cat stii mai multe despre tine, cu atat traiesti mai bine.

“Cu cat existi mai mult, cu atat cunosti mai mult.”

Esti aici ca sa devii mai buna, ca sa devii unica si stralucitoare, ca sa ai parte de o experienta cu adevarat minunata.

Desavarseste-te!

Ia-o oricand de la capat!

Renasterea mea, renasterea ta incepe cu:

Reorganizarea sistemului de convingeri si valori

Rasturnarea vechilor tipare de gandire.

Curatenie mentala.

Alungarea durerii, a fricii si a indoielii.

Igienizarea totala a vietii.

In faza asta sunt acum…ma indrept cu fata spre mine si zic: “asta e bun, pastrez, asta nu e bun, arunc..”

Pana acum totul s-a repetat, acelasi tipar, m-am saturat.

Nu stiu ce am sa aleg sa fac dar sigur pe el n-am sa-l mai las sa paseasca in inima mea.

Vechiul tipar s-a anulat din memoria constiintei mele. L-am eliminat. Insa munca nu s-a terminat, urc in mansarda si vad ce mai e de anulat. De data asta ma asigur ca drumul ales e cel care ma duce la destinatia finala.

Acum , deschide caietul destinului si scrie:

Cine esti?

Incotro te indrepti?

Pe cine iubesti?

De cine esti iubita?

Ce gandesti despre tine, despre viata?

Visurile ti s-au transformat in realitate?

Ganduri pozitive sau ganduri negative?

Rutina sau viata adevarata?

Minte abundenta sau minte limitativa?

Curaj sau teama?

Increzatoare, stapana sau sclava?

Dezamagita sau rasplatita de viata?

Rigida sau flexibila la schimbare?

Autonoma sau dependenta?

Cum te proiectezi in viitor?

Unde si cum te vezi in 5 ani?

Continua tu lista de intrebari revelatoare……………e viata ta in joc, ia-te in serios!

Viata este atat de frumoasa incat e pacat sa o lasi la mila sansei.

Transforma imposibilul in posibil!

Priveste-te! Descopera cine esti cu adevarat si verifica daca drumul pe care mergi e destinul tau.

“Lumea este asa cum o visezi…o oglinda.”

Traiesti ceea ce visezi?

Esti fericita de cea care esti?

Priveste-te in oglinda si vezi ce gasesti.

Te astept aici, drumul e lung.

Spune-mi despre situatia ta intr-un coment mai jos. Cu iubire sau fara? In relatie sau singura? Te astept sa discutam.

Succes!

Pe curand, Andreea.

Cartea Stilul tau, care este material avansat, o poti vedea si comanda aici: Stilul tau – pentru femeia care merita.

In continuare ai linkuri de la pozele din bootcamp-ul trecut:

Poze Pepe

Poze Marian

Poze Nicu

Poze Ionut

Poze Claudiu

Urmeaza si filmele, saptamana viitoare.

 
 
 
 
Comentariile ce conţin cuvinte obscene sau agresiuni verbale de orice fel asupra editorilor sau asupra celorlalţi comentatori vor fi şterse fãrã orice avertisment în prealabil.
  • Motrichia

    ….Ah…din pat…la altar…dar de la altar in pat…mai exista?….Eu inca mai credeam si speram in asta…la varsta de 23 de ani…Acum am 24…si… cred in asta…din pat…la altar…nu am fost destul de ambitioasa si perseverenta … sa gasesc o persoana de sex masculin…care sa creada ca se poate de la altar…in pat…

  • Motrichia

    ….Ah…din pat…la altar…dar de la altar in pat…mai exista?….Eu inca mai credeam si speram in asta…la varsta de 23 de ani…Acum am 24…si… cred in asta…din pat…la altar…nu am fost destul de ambitioasa si perseverenta … sa gasesc o persoana de sex masculin…care sa creada ca se poate de la altar…in pat…

  • Gabriela

    Era cat pe ce sa ma marit pe la 24 de ani: aveam mire, spatiu contractat la restaurant, lautari, etc…… si dupa ce s-au aranjat toate, am renuntat. “Fostul” a fost traumatizat, parintii la fel… dar n-am putut face altceva. O viata monotona de casnica, de trait aceleasi lucruri, nu mi se parea de dorit.
    Dupa asta…… am sperat, am alergat dupa iubire, am facut pauze si am ajuns aici, in relatia cea mai intensa si mai complicata pe care am avut-o, relatie in care pretuiesc lucrurile care ma bucura si incerc sa le neg pe cele negative.
    Si cica e “barbatul cel mai iubit” de mine, este un barbat care ma iubeste la fara frecventa, caruia ii e frica sa comunice si sa fie deschis, motiv pentru care este manipulator, cel mai bine ne intelegem in pat, si mai cred ca daca acest barbat asa cum e el, daca m-ar iubi mult, daca m-ar cauta des, daca m-ar vrea tot timpul langa el…….. nu l-as mai iubi cum zic ca il iubesc, nu l-as mai vrea asa obsesiv, etc.
    Relatiile mele afective…..sunt asadar intr-un impas al carei creatoare sunt. Am credinta ca imi revin.

    Pe curand!

  • Gabriela

    Era cat pe ce sa ma marit pe la 24 de ani: aveam mire, spatiu contractat la restaurant, lautari, etc…… si dupa ce s-au aranjat toate, am renuntat. “Fostul” a fost traumatizat, parintii la fel… dar n-am putut face altceva. O viata monotona de casnica, de trait aceleasi lucruri, nu mi se parea de dorit.
    Dupa asta…… am sperat, am alergat dupa iubire, am facut pauze si am ajuns aici, in relatia cea mai intensa si mai complicata pe care am avut-o, relatie in care pretuiesc lucrurile care ma bucura si incerc sa le neg pe cele negative.
    Si cica e “barbatul cel mai iubit” de mine, este un barbat care ma iubeste la fara frecventa, caruia ii e frica sa comunice si sa fie deschis, motiv pentru care este manipulator, cel mai bine ne intelegem in pat, si mai cred ca daca acest barbat asa cum e el, daca m-ar iubi mult, daca m-ar cauta des, daca m-ar vrea tot timpul langa el…….. nu l-as mai iubi cum zic ca il iubesc, nu l-as mai vrea asa obsesiv, etc.
    Relatiile mele afective…..sunt asadar intr-un impas al carei creatoare sunt. Am credinta ca imi revin.

    Pe curand!

  • Angela

    Salut,Andreea! Stiu ce inseamna -de la pat la altar-in sens direct.L-am cunoscut pe sotul meu doar o jumatate de an si m-am culcat cu el dupa a treia sau a patra intilnire ,nu mai tin minte …si nu am regretat pina la un moment dat… pina a aparut alt barbat in viata mea de care m-am indragostit…..si totul s-a inceput de la capat…stiu cine sunt…stiu ce vreau … dar e foarte dificil sa schimb ceva…fizic iubesc pe ambii,emotional la fal sunt convinsa ca iubesc pe ambindoi e o perioada dificila dar cred ca se rezolva….am citit acest articol si sper ca m-a ajuta sa-mi rezolv problema…

  • Angela

    Salut,Andreea! Stiu ce inseamna -de la pat la altar-in sens direct.L-am cunoscut pe sotul meu doar o jumatate de an si m-am culcat cu el dupa a treia sau a patra intilnire ,nu mai tin minte …si nu am regretat pina la un moment dat… pina a aparut alt barbat in viata mea de care m-am indragostit…..si totul s-a inceput de la capat…stiu cine sunt…stiu ce vreau … dar e foarte dificil sa schimb ceva…fizic iubesc pe ambii,emotional la fal sunt convinsa ca iubesc pe ambindoi e o perioada dificila dar cred ca se rezolva….am citit acest articol si sper ca m-a ajuta sa-mi rezolv problema…

  • Cryss

    Oare asa este ”din pat …la altar” ?Despre mine ce pot sa zic am 24 de ani si am o relatie cu un barbat mai mult ”ocupat” asta ma doare f tare dar imi si place uneori ”ca nu sta numai pe capul meu”…sa fie oare aceasta relatie care sa ma implineasca …nu stiu inca dar caut raspunsul, o sa va tin la curent cu ceea ce se mai intampla.Pentru moment nu pot renunta la el, ma place si il plac foarte tare doar ca… relatia asta nu stiu si nu imi pot imagina ce final va avea… Pe curand!
    O saptamana minunata ! ca tot este duminica noaptea spre luni …un inceput de saptamana

  • Cryss

    Oare asa este ”din pat …la altar” ?Despre mine ce pot sa zic am 24 de ani si am o relatie cu un barbat mai mult ”ocupat” asta ma doare f tare dar imi si place uneori ”ca nu sta numai pe capul meu”…sa fie oare aceasta relatie care sa ma implineasca …nu stiu inca dar caut raspunsul, o sa va tin la curent cu ceea ce se mai intampla.Pentru moment nu pot renunta la el, ma place si il plac foarte tare doar ca… relatia asta nu stiu si nu imi pot imagina ce final va avea… Pe curand!
    O saptamana minunata ! ca tot este duminica noaptea spre luni …un inceput de saptamana

  • roxan3lu

    excelent articolul, mai ales ca rezoneaza perfect cu starea in care ma aflu acum: multumita de mine si implinita, cu un iubit simpatic, tandru si afectuos, suntem un cuplu minunat si starnim multa invidie (sincera sa fiu asta chiar imi gadila cumva orgoliul leonin) desi am si eu incertitudinile mele. Cum iti aperi o astfel de dragoste mareata de “binevoitori” de pe margine ce vor sa probeze trainicia si puterea unei astfel de relatii? Mai ales cand vin cu tot felul de remarci care sa clatine (sau sa “probeze”) soliditatea relatiei cand tot omu’ stie ce firi sensibile si influentabile sunt barbatii in prezenta altor fuste, fie ei si cu picioarele bine infipte in pamant?
    Imi place tare mult cum le spui intr-un alt articol ca ar trebui sa le multumesti ca exista si ca-ti scot la iveala parte din temeri or ‘coltisoare ale sufletului inca neimplinite” si stii unde mai ai de lucrat tu cu tine, sa te accepti, sa te ierti, sa devii cea mai buna.
    Ca sa fiu mai concreta vreau sa fac pace cu trecutul si sa lasa temeri dintr-o fosta relatie acolo unde le este locul: in trecut; iar prietena mea cea mai buna s-o pot privi in ochi cu bunatate si cu iertare, fara nici un strop de banuiala (desi am facut demult tabula rasa, iar acum e cu totul alta relatie, alta “cea mai buna prietena”, alta situatie: sunt mult mai libera, mult mai stapana pe mine, inclusiv independenta financiar si afectiv).
    Vreau sa pot spune “so what?” daca vad ca soarta se incapataneaza sa refaca scene similare din trecut cu alti actori, aceeasi “drama”. Si sunt constienta ca rautatile din jur, fie ele si de la cea mai buna prietena (chiar daca se simte vinovata sau nu, incercand parca sa-mi ridice si mie indoieli) , nu-mi vor adauga mie mai multa sau mai putina valoare, din moment ce eu sunt multumita cu cine sunt si impacata cu mine insami, mai mult: sunt autentica, ma plac si chiar ma iubesc! Indiferent de situatie imi raman fidela mie si stiu ca eu am facut din mine un om mai bun, o femeie puternica, iubitoare, intelegatoare si iertatoare, plina de viata si de energie.
    Iti multumesc inca odata de aricol si astept cuminte sa primesc si eu cartea.

  • roxan3lu

    excelent articolul, mai ales ca rezoneaza perfect cu starea in care ma aflu acum: multumita de mine si implinita, cu un iubit simpatic, tandru si afectuos, suntem un cuplu minunat si starnim multa invidie (sincera sa fiu asta chiar imi gadila cumva orgoliul leonin) desi am si eu incertitudinile mele. Cum iti aperi o astfel de dragoste mareata de “binevoitori” de pe margine ce vor sa probeze trainicia si puterea unei astfel de relatii? Mai ales cand vin cu tot felul de remarci care sa clatine (sau sa “probeze”) soliditatea relatiei cand tot omu’ stie ce firi sensibile si influentabile sunt barbatii in prezenta altor fuste, fie ei si cu picioarele bine infipte in pamant?
    Imi place tare mult cum le spui intr-un alt articol ca ar trebui sa le multumesti ca exista si ca-ti scot la iveala parte din temeri or ‘coltisoare ale sufletului inca neimplinite” si stii unde mai ai de lucrat tu cu tine, sa te accepti, sa te ierti, sa devii cea mai buna.
    Ca sa fiu mai concreta vreau sa fac pace cu trecutul si sa lasa temeri dintr-o fosta relatie acolo unde le este locul: in trecut; iar prietena mea cea mai buna s-o pot privi in ochi cu bunatate si cu iertare, fara nici un strop de banuiala (desi am facut demult tabula rasa, iar acum e cu totul alta relatie, alta “cea mai buna prietena”, alta situatie: sunt mult mai libera, mult mai stapana pe mine, inclusiv independenta financiar si afectiv).
    Vreau sa pot spune “so what?” daca vad ca soarta se incapataneaza sa refaca scene similare din trecut cu alti actori, aceeasi “drama”. Si sunt constienta ca rautatile din jur, fie ele si de la cea mai buna prietena (chiar daca se simte vinovata sau nu, incercand parca sa-mi ridice si mie indoieli) , nu-mi vor adauga mie mai multa sau mai putina valoare, din moment ce eu sunt multumita cu cine sunt si impacata cu mine insami, mai mult: sunt autentica, ma plac si chiar ma iubesc! Indiferent de situatie imi raman fidela mie si stiu ca eu am facut din mine un om mai bun, o femeie puternica, iubitoare, intelegatoare si iertatoare, plina de viata si de energie.
    Iti multumesc inca odata de aricol si astept cuminte sa primesc si eu cartea.

  • lavinia

    Pentru mine esti un psiholog bun .Cel mai bun.Citesc articolele tale si toate ma ajuta sa inteleg mai bine ce se intimpla cu mine , cu viata mea si ce a fost,cum a fost oina acum si astfel invat,invat,invat.Si mi-e mai bine cu mine. Ma iubesc mai mult ,iubesc viata mea, mai mult.I-au decizii mai bune .MULTUMESC MULT SI SUCCES MAI DEPARTE

  • lavinia

    Pentru mine esti un psiholog bun .Cel mai bun.Citesc articolele tale si toate ma ajuta sa inteleg mai bine ce se intimpla cu mine , cu viata mea si ce a fost,cum a fost oina acum si astfel invat,invat,invat.Si mi-e mai bine cu mine. Ma iubesc mai mult ,iubesc viata mea, mai mult.I-au decizii mai bune .MULTUMESC MULT SI SUCCES MAI DEPARTE

  • Andreea Papp

    Dragele mele, Maria, Gabriela, Angela, Cryss, Roxana, Lavinia ma bucur ca sunteti pe drumul constientizarii si transformarii de sine.
    Cum am mai spus, in viata asta poti sa fii orice iti doresti.
    Ce ne impinge in relatiile de azi? Relatiile de ieri, bineinteles. Astfel incat, decizia de a lasa trecutul in urma e cea mai buna alegere constienta.
    Te doare? Tipar bolnav? Frustrare? Suferinta?
    Actioneaza. Schimba. Rupe lanturile conditionarii. Iesi din zona de confort. Fa totul pentru tine!
    Meriti totul! Estie vie, frumoasa, minunata!
    P.S. Barbatul poate sa fie “al tau” fara dorinta de a-l poseda, in limitele ecologice…:-))
    Am incredere ca ai sa faci cea mai buna alegere!
    Incredere si succes in continuare!
    Ne auzim foarte curand, Andreea.

  • Andreea Papp

    Dragele mele, Maria, Gabriela, Angela, Cryss, Roxana, Lavinia ma bucur ca sunteti pe drumul constientizarii si transformarii de sine.
    Cum am mai spus, in viata asta poti sa fii orice iti doresti.
    Ce ne impinge in relatiile de azi? Relatiile de ieri, bineinteles. Astfel incat, decizia de a lasa trecutul in urma e cea mai buna alegere constienta.
    Te doare? Tipar bolnav? Frustrare? Suferinta?
    Actioneaza. Schimba. Rupe lanturile conditionarii. Iesi din zona de confort. Fa totul pentru tine!
    Meriti totul! Estie vie, frumoasa, minunata!
    P.S. Barbatul poate sa fie “al tau” fara dorinta de a-l poseda, in limitele ecologice…:-))
    Am incredere ca ai sa faci cea mai buna alegere!
    Incredere si succes in continuare!
    Ne auzim foarte curand, Andreea.

  • mirea corina

    Buna!de curand “te-am cunoscut”..chiar aveam nevoie.Tocmai am divortat-de 3 luni-apoi m-am aruncat intr -o alta relatie ..evident “relatie de convalescenta”si momentan s-a terminat..ca sa fie totul “roz”a trebuit as fac si un chiuretaj,,,am sufletul tandari,,si acum ma reconstruiesc pe mine si increderea in mine,invat sa am iubesc si sa am respect.iti multumesc pt ajutor!

  • mirea corina

    Buna!de curand “te-am cunoscut”..chiar aveam nevoie.Tocmai am divortat-de 3 luni-apoi m-am aruncat intr -o alta relatie ..evident “relatie de convalescenta”si momentan s-a terminat..ca sa fie totul “roz”a trebuit as fac si un chiuretaj,,,am sufletul tandari,,si acum ma reconstruiesc pe mine si increderea in mine,invat sa am iubesc si sa am respect.iti multumesc pt ajutor!

  • roxana

    Buna Corina,

    Ma bucur tare mult s te cunosc si sunt fericita ca te iei in serios. Ce a fost s-a dus, acum concentreaza-te pe tine. Incarca-ti bateriile, nu e un moment usor, insa puterea sta in tine.
    hotarata esti, motivata la fel, ia-ti un bilet de avion si du-te intr-o calatorie interioara. Cauta sa scoti afara tot, bun, rau, defuleaza, tipa, urla si cand termini zambeste, viata e frumoasa!
    Ma rog sa-ti fie bine!
    Te astept sa mai vorbim.
    Pe curand, Andreea

  • roxana

    Buna Corina,

    Ma bucur tare mult s te cunosc si sunt fericita ca te iei in serios. Ce a fost s-a dus, acum concentreaza-te pe tine. Incarca-ti bateriile, nu e un moment usor, insa puterea sta in tine.
    hotarata esti, motivata la fel, ia-ti un bilet de avion si du-te intr-o calatorie interioara. Cauta sa scoti afara tot, bun, rau, defuleaza, tipa, urla si cand termini zambeste, viata e frumoasa!
    Ma rog sa-ti fie bine!
    Te astept sa mai vorbim.
    Pe curand, Andreea

  • http://andraali.blogspot.com/ alice

    Fireste ca deseori ne infruntam cu momente trase parca la indigo, ca ne aflam pasind pe aceleasi poteci prafuite, imbatandu-ne cu aceleasi ganduri reci si fara fundament, pentru ca uitam sa tragem invataturi, sa ne spalam cu apa rece dar sa lasam acele picaturi sa ne racoreasca fata. Daca avem curajul sa punem punct, mergem mai departe, adesea revoltati de cum tocmai noua ni se poate intampla, dar degeaba daca o facem fara sa analizam intreg lantul cauzal, sa ne intrebam, dar sa incercam sa gasim si raspunsuri, sa tragem invataminte, iar acestea sa fie temeliile comportamentului nostru viitor. Abia dupa ce ne constientizam greselile si ne propunem ca maine sa facem lucrurile mai bine, ne putem astepta sa culegem experiente frumoase, care se vor transforma in amintiri – izvor de energie si optimism.
    Succes!
    Va pupa Alice

  • http://andraali.blogspot.com/ alice

    Fireste ca deseori ne infruntam cu momente trase parca la indigo, ca ne aflam pasind pe aceleasi poteci prafuite, imbatandu-ne cu aceleasi ganduri reci si fara fundament, pentru ca uitam sa tragem invataturi, sa ne spalam cu apa rece dar sa lasam acele picaturi sa ne racoreasca fata. Daca avem curajul sa punem punct, mergem mai departe, adesea revoltati de cum tocmai noua ni se poate intampla, dar degeaba daca o facem fara sa analizam intreg lantul cauzal, sa ne intrebam, dar sa incercam sa gasim si raspunsuri, sa tragem invataminte, iar acestea sa fie temeliile comportamentului nostru viitor. Abia dupa ce ne constientizam greselile si ne propunem ca maine sa facem lucrurile mai bine, ne putem astepta sa culegem experiente frumoase, care se vor transforma in amintiri – izvor de energie si optimism.
    Succes!
    Va pupa Alice

  • roxan3lu

    Ai mare dreptate, Alice. Iti multumesc tare mult de mesaj. Personal sunt mandra ca am reusit sa birui tiparele trecutului si-am iesit cu frumtea sus dintr-o situatie ce parea copy/paste de la alta situatie similara. Dar mi-am facut marele bine sa-mi invat lectia la timpul ei, iar acum mi-am dat iute seama unde am gresit (ca de obicei: unde-or gresi al mai tare femeile daca nu la capitolul “me first”_sau “respect de sine”). Incredere am in mine mai mult decat suficienta stiu ca pot da ce e mai bun din mine si pot face lucruri excelente; mi-ar fi trebuit insa un strop mai mult de fermitate cand trebuie sa hotarasc ce-i mai bine pentru mine. Si mare mare dreptate ai cand spui ca abia cand ne propunem ca maine sa facem lucrurile mai bine, ne asteptam sa culegem experiente frumoase. Eu imi invatasem lectia, dar uitai sa-mi PROPUN (asa cum bine spui tu) sa fac lucrurile mai bine; de aia era sa cad in aceeasi capcana. Am invatat sa ma respect si sa vreau ce-i mai bine pentru linistea si pacea sufletului meu.
    Iti multumesc Andreea pentru randurile pline de inspiratie si pentru articolul exceptional.
    Sa aveti o zi minunata! Sunt fericita!

  • roxan3lu

    Ai mare dreptate, Alice. Iti multumesc tare mult de mesaj. Personal sunt mandra ca am reusit sa birui tiparele trecutului si-am iesit cu frumtea sus dintr-o situatie ce parea copy/paste de la alta situatie similara. Dar mi-am facut marele bine sa-mi invat lectia la timpul ei, iar acum mi-am dat iute seama unde am gresit (ca de obicei: unde-or gresi al mai tare femeile daca nu la capitolul “me first”_sau “respect de sine”). Incredere am in mine mai mult decat suficienta stiu ca pot da ce e mai bun din mine si pot face lucruri excelente; mi-ar fi trebuit insa un strop mai mult de fermitate cand trebuie sa hotarasc ce-i mai bine pentru mine. Si mare mare dreptate ai cand spui ca abia cand ne propunem ca maine sa facem lucrurile mai bine, ne asteptam sa culegem experiente frumoase. Eu imi invatasem lectia, dar uitai sa-mi PROPUN (asa cum bine spui tu) sa fac lucrurile mai bine; de aia era sa cad in aceeasi capcana. Am invatat sa ma respect si sa vreau ce-i mai bine pentru linistea si pacea sufletului meu.
    Iti multumesc Andreea pentru randurile pline de inspiratie si pentru articolul exceptional.
    Sa aveti o zi minunata! Sunt fericita!

  • Casual

    Am cautat de ceva vreme, metode sau “ghiduri” care sa ma ajute sa ma schimb, sa imi schimb viata, sa imi spuna cum ma descopar si cum schimb sistemul de valori si rastorn modul de gandire si comportament, care sa ma ajute sa inteleg mai bine ce alegeri fac in asa fel incat atunci cand le fac sa imi faca bine.
    Nu am gasit astfel de ghiduri. Am citit multe carti de “dezvoltare personala” care imi spuneau ce sa fac dar niciuna CUM sa fac!
    Pana la urma, m-am uitat inauntrul meu. Si ma uit si acum, iar sistemul meu este ca daca simt ca ceva nu imi face bine, daca imi provoiaca emotii negative, ganduri negre etc, il inlatur, indiferent ce este si cine este. Ma indepartez si il las intr-o zona unde nu ma mai poate afecta.
    Nu stiu daca e bine asa, dar cred ca atat timp cat imi face bine, e ok.
    Pe de alta parte ma vad cel putin intr-un aspect, acceptand un om in viata mea, care a fost cel ce a generat poate cel mai mare “negativ” pe care l-am trait pana acum. Il reaccept. Perspectiva insa e oarecum altfel. Ce simt si felul in care ma port e altul. Cu toate astea ma surprind cazand din nou in vechile capcane. Asta e dilema mea cea mai mare. Cand toata lumea din jur imi spune sa il exclud complet, eu simt ca el e sufletul meu. Si totusi e sufletul meu care m-a facut cel mai mult sa sufar si care a ales pe altcineva in viata lui, iar pe mine nu vrea sa ma piarda… how sick is that?

  • Casual

    Am cautat de ceva vreme, metode sau “ghiduri” care sa ma ajute sa ma schimb, sa imi schimb viata, sa imi spuna cum ma descopar si cum schimb sistemul de valori si rastorn modul de gandire si comportament, care sa ma ajute sa inteleg mai bine ce alegeri fac in asa fel incat atunci cand le fac sa imi faca bine.
    Nu am gasit astfel de ghiduri. Am citit multe carti de “dezvoltare personala” care imi spuneau ce sa fac dar niciuna CUM sa fac!
    Pana la urma, m-am uitat inauntrul meu. Si ma uit si acum, iar sistemul meu este ca daca simt ca ceva nu imi face bine, daca imi provoiaca emotii negative, ganduri negre etc, il inlatur, indiferent ce este si cine este. Ma indepartez si il las intr-o zona unde nu ma mai poate afecta.
    Nu stiu daca e bine asa, dar cred ca atat timp cat imi face bine, e ok.
    Pe de alta parte ma vad cel putin intr-un aspect, acceptand un om in viata mea, care a fost cel ce a generat poate cel mai mare “negativ” pe care l-am trait pana acum. Il reaccept. Perspectiva insa e oarecum altfel. Ce simt si felul in care ma port e altul. Cu toate astea ma surprind cazand din nou in vechile capcane. Asta e dilema mea cea mai mare. Cand toata lumea din jur imi spune sa il exclud complet, eu simt ca el e sufletul meu. Si totusi e sufletul meu care m-a facut cel mai mult sa sufar si care a ales pe altcineva in viata lui, iar pe mine nu vrea sa ma piarda… how sick is that?

  • diana

    Buna Andreea!
    E foarte frumos ce spui tu si cum spui. Te felicit pentru realizarile tale si pentru faptul ca esti acolo unde iti doresti.
    In acelasi timp nu pot sa-mi reprim sentimentul de invidie…pe cei ca tine care reusesc, care sunt suficienti de inteligenti si puternici ca sa depaseasca obstacolele. Eu sunt blocata undeva in timp, iar in spatiu…traiesc intre 4 pereti, de teama. Am suferit tare mult, incat acumm mi-e teama sa ies singura sau sa stau singura. Depind de prietenul meu si urasc asta. Ma urasc pe mine ca nu pot. Citesc toate aceste sfaturi si ma supar si mai mult pe mine ca nu pot.
    Voi continua sa citesc blogul tau…poate se prinde ceva si de mine :) .
    Numai bine!

  • diana

    Buna Andreea!
    E foarte frumos ce spui tu si cum spui. Te felicit pentru realizarile tale si pentru faptul ca esti acolo unde iti doresti.
    In acelasi timp nu pot sa-mi reprim sentimentul de invidie…pe cei ca tine care reusesc, care sunt suficienti de inteligenti si puternici ca sa depaseasca obstacolele. Eu sunt blocata undeva in timp, iar in spatiu…traiesc intre 4 pereti, de teama. Am suferit tare mult, incat acumm mi-e teama sa ies singura sau sa stau singura. Depind de prietenul meu si urasc asta. Ma urasc pe mine ca nu pot. Citesc toate aceste sfaturi si ma supar si mai mult pe mine ca nu pot.
    Voi continua sa citesc blogul tau…poate se prinde ceva si de mine :) .
    Numai bine!

  • florina

    buna Andreea, de cateva zile citesc blogul tau si sunt profund impresionata de tot ce scri. ma regasesc mereu in articolele tale deoarece la numai 23 ani am avut o viata palpitanta si cred ca am facut cam de toate mai putin sa ma iubesc pe mine. niciodata n-as fi stiut de ce mereu o iau de la zero. da, e adevarat… acum stiu. nu ma iubesc iar respectul de sine la mine nu exista deocamdata. iti multumesc inca o data pt ca ma ajuti oferindu-mi sfaturi valoroase de viata. abia astept urmatorul mesaj de la tine. te pup, pe data viitoare.

  • florina

    buna Andreea, de cateva zile citesc blogul tau si sunt profund impresionata de tot ce scri. ma regasesc mereu in articolele tale deoarece la numai 23 ani am avut o viata palpitanta si cred ca am facut cam de toate mai putin sa ma iubesc pe mine. niciodata n-as fi stiut de ce mereu o iau de la zero. da, e adevarat… acum stiu. nu ma iubesc iar respectul de sine la mine nu exista deocamdata. iti multumesc inca o data pt ca ma ajuti oferindu-mi sfaturi valoroase de viata. abia astept urmatorul mesaj de la tine. te pup, pe data viitoare.

  • Janin

    ai spus perfect tot ce am realizat eu in ultima perioada…iar acum sunt fericita si ii multumesc lui Doamne Doamne in fiecare zi pentru ca mi-a deschis ochii si pentru ca iubesc si traiesc asa cum vreau eu si sunt fericita si privesc cu incredere spre viitor…ma bucur enorm sa vad ca mai sunt oameni ca mine…poate impreuna, putin cate putin, o sa reusim sa le schimbam oamenilor viziunea asupra vietii…traim intr-o societate care ne-a taiat aripile prea devreme si la mult prea multi dintre noi….dar trebuie sa realizam ca depinde doar de noi sa invatam sa zburam din nou…

  • Janin

    ai spus perfect tot ce am realizat eu in ultima perioada…iar acum sunt fericita si ii multumesc lui Doamne Doamne in fiecare zi pentru ca mi-a deschis ochii si pentru ca iubesc si traiesc asa cum vreau eu si sunt fericita si privesc cu incredere spre viitor…ma bucur enorm sa vad ca mai sunt oameni ca mine…poate impreuna, putin cate putin, o sa reusim sa le schimbam oamenilor viziunea asupra vietii…traim intr-o societate care ne-a taiat aripile prea devreme si la mult prea multi dintre noi….dar trebuie sa realizam ca depinde doar de noi sa invatam sa zburam din nou…

  • http://www.stilultau.com Helen

    Acum, ca am o relatie serioasa de ceva timp, ma uit in urma si-mi spun: “Regret ca nu am explorat mai multi barbati interesanti” Dar cine stie, life is full of surprises ;) Esti geniala, Andreea. Keep on writing! poop

  • http://www.stilultau.com Helen

    Acum, ca am o relatie serioasa de ceva timp, ma uit in urma si-mi spun: “Regret ca nu am explorat mai multi barbati interesanti” Dar cine stie, life is full of surprises ;) Esti geniala, Andreea. Keep on writing! poop

  • Beatrice

    am incredere in mine, profesional sunt foarte implinita, sunt apreciata, curtata, dorita, dar o spun cu o foarte mare tristete, sufletul meu e sfaramat, facut bucati, iar cu nervi sunt la pamant, nu inteleg si ma ambitionez…, de ce el, cel pe care il iubesc, ma cauta doar cand are nevoie de mine, de revelion, concedii si rar cate o iesire pe undeva, am incercat si eu sa nu mai fiu disponibila, sa nu ii mai raspundeam la tel,dar s-a obisnuit si cu astea stie ca este doar de moment si ca o sa cedez, asa ca imi face jocul, apoi imi propune ceva greu de refuzat pt ca asta ar inseamna sa mai stau cu el cateva zile …si cedez, apoi sunt aruncata la gunoi, ca un pet… si se fac imediat 3 ani…ma simt captiva, slabita, singura, am incercat de nenumarate ori sa renunt… nu credeam ca dintr-o mica cuceritoare poti sa ajungi ”pres”cum spune-ai intr-un articol, dar cam asta sunt….in fata lui, cu toate calitatile mele sunt un pres, dar un pres care da bine cu el in lume.