Cine este Andreea Papp?
Exprimand cine sunt eu, poate afli cine esti tu….
Cine sunt eu?
Mi-am repetat de mai multe ori intrebarea pana sa imi dau seama ce sa-ti spun despre mine, sau ce te-ar putea interesa, sau nu. Nu e intrebare simpla, cu atat mai mult pentru ca ma invadeaza, ma cerceteaza atat de adanc. Dar de aici trebuie sa pornim, nu? Putin cate putin, acum eu, mai tarziu tu….Bine, draga. Incep eu….
Andreea Papp, 26 ani, ochi caprui, inaltime 1.70, talie…..bust….glumesc. Dar daca te intereseaza iti pot da si masurile.
Gata, gata….incep.
Sa vorbim despre ceea ce sunt, despre felul meu de a fi – firea mea (care nu se schimba, oricat ai incerca), si despre felul in care ma pot purta (care ia forma si culoarea pe care i-o dau).
Gandesc despre mine , de la inceputuri si pana acum , a fi o persoana deschisa, cu o minte sanatoasa, cu o dorinta de cunoastere, cu un temperament amestecat, cand incendiar, cand melancolic, dar intotdeauna autentica. Si asta nu pentru ca detin nu stiu ce abilitati de comunicare, ci pentru ca sunt spontana si naturala. Sunt ceea ce gandesc, si o spun fara prea multe menajamente, fara sa imi pregatesc discursuri si sa prevad reactiile oamenilor. Acum cativa ani mai putin decat acum…hai sa zicem ca azi cam intuiesc cum reactioneaza si actioneaza oamenii.
Cum eram ieri?
La fel cum sunt si azi, personalitatea nu se schimba dupa vreme si timp. Doar se slefuieste, ca si diamantul.
Dar sigur eram mai temperamentala, grabita, instabila. Vroiam ca lucrurile si evenimentele sa se intampla cand doream, fara sa treaca o zi, de aici si avalansa de dezamagiri…
Ceea ce era in mine nu era si in afara. Din pacate. Poate acesta e cel mai important aspect de abordat, si care te intereseaza pe tine.
De ce spun ca e un mare pacat sa nu arati ceea ce esti cu adevarat? Pentru ca asta e frumusetea, fericirea. Sa exprimi ceea ce esti!!
Azi imi vine sa urlu la lume, sa le spun cat sunt de frumoasa si vie pe dinauntru, si ieri nu stiam cum sa ma ascund mai tare, sub masti, farduri, si identitati straine.
Cine eram ieri?
O fata inspaimantata, trista, nesigura pe ea si pe ce inseamna viata, care se arata a fi o tipa sigura pe ea si pe mastile ce le purta. Cand era o tanara seducatoare, cand una agresiva. Si mereu in cautarea exprimarii de “sine”. Rolurile si identitatile se schimbau de la persoana la persoana, de la zi la zi, si asa mai departe. Un cameleon, imi schimbam culoare si forma in functie de rolul pe care il aveam de jucat. Saracul sufletul meu….cat mai plangea, si cat mai incerca sa ma trezeasca la viata. Dar cum? Cand Andreea mai avea de trait niste experiente, si mai avea de suferit. Altfel n-as fi inteles care e sensul si rostul meu in aceasta calatorie a vietii. Fiecare trebuie sa traiasca ceea ce are de trait. Nimeni nu poate trai in locul tau, nimeni nu te poate salva, chiar si din cele mai tragice intamplari. Sunt ale tale, sunt pentru tine. Cum sa intelegi mai bine viata decat traind? Experienta te maturizeaza, iti arata toate feţele ei, cele bune si cele mai putin bune. Astfel, poti alege ce vrei in cunostinta de cauza, nu pentru ca mama, sau strabunicul ti-a povestit cum stau lucrurile in lume.
Nu, alegi pentru ca stii ce sa alegi, pentru ca viata te-a pus in mijlocul experimentarii, pentru ca tu sa fii pregatit pentru ceea ce ai de trait.
Si eu ma uitam la cer si il intrebam, il certam si blestemam pe Dumnezeu!
Unde esti? De ce nu esti cu mine acum? De ce lasi sa mi se intample una ca asta? De ce? De ce?….la infinit. Pana in ziua in care mi-am zis ca Dumnezeu nu exista. Dumnezeul adevarat nu ar fi permis sa mi se intample atatea nenorociri. Prea tanara ca sa suport si sa trec prin atatea experiente, una mai marcanta decat cealalta. Nu e drept, nu merit, asta imi suna in minte in fiecare clipa. Ma simteam atat de nefericita si de singura, pana si Dumnezeul meu ma parasise…..era mai simplu sa cred ca Dumnezeu nu exista decat sa ma confrunt cu singuratatea mea.
Ma gandeam la ziua in care o sa fiu mare si o sa transform toata durerea in fericire….si umpleam caietele…era lumea in care imi permiteram sa fiu eu insami, sa scriu despre durerile si nefericirea pe care o consideram a fi cea mai insemnata, unica. Nu vedeam tanar mai nefericit decat mine. Eram singura pe pamant, singura cu destinul meu trist. Si cand inchideam jurnalul reveneam la cealalata identitate, la rebela si agresiva, care tacea in marea majoritate a timpului, adica in timpul in care il petreceam in casa. Iar afara din casa scoteam demonii din mine….la scoala era mediul de manifestare, departe de casa….si o data cu maturizarea , cat mai departe de casa….incepuse experimentarea in toate planurile, afectiv, sexual, social. Luam parte la tot felul de intamplari….care ma faceau sa ma simt mare, matura, independenta, chiar si pentru cateva ore. Erau decizile mele, nu conta daca sunt sanatoase sau nu, bune sau rele. Eram stapana pe viata mea, in sfarsit ma simteam zeita, importanta pentru altii, chiar si pentru cateva ore… nu mai vroiam sa ma simt singura, niciodata. Si pentru asta as fi facut orice. Si asa a inceput ratacirea, desprinderea de mine, de identitate…
Cautam afara ceea ce trebuia sa caut inauntru.
Fugeam de mine ca sa ma intalnesc cu altii.
Evadam in altii ca sa ma gasesc pe mine.
Nu realizam ca lumea externa nu imi poate oferi fericirea pe care o cautam eu. Cautam, cautam, cautam……si nu gaseam decat dezamagiri, greutati, intamplari violente, chiar periculoase. Facusem cunostinta devreme cu fata urata si rea a oamenilor, a lumii. Devenisem victima societatii. Terenul pe care paseam era un teren minat, in fiecare secunda putea sa explodeze, si existenta mea sa nu cunoasca decat fata intunecata a lumii.
Asta e viata?….gandeam.Atat? Asta e tot? Auzeam cat de frumoasa e viata, povesti cu zane si crai, descoperiri marete, miracole la casele oamenilor. Si eu nu intelegeam despre ce vorbesc acesti oameni.
Cum a luat nastere aceasta carte?
Aveam atatea de zis….
Am trait intr-un timp scurt cat altii intr-o viata, si ceea ce am de zis e expresia trairilor, a fiintei si a experientelor mele. Merita sa-ti vorbesc desprea ceea ce am trait, despre ceea ce este cineva: despre descoperirea, identificarea, realizarea de sine.
Despre procesul maturizarii, devenirii.
Din dorinta de a da un sens vietii….
Din sentimentul ca pot sa scriu…
De cand ma stiu scriam….nu vorbeam prea mult…insa gandurile mi le notam.
Din legatura mea cu tine, din legatura ta cu mine….din uniunea cu psihologia..din relatia speciala cu cartile citite….care nu doar ca mi-au tinut companie, dar m-au si creat, conturat. Vorbesc de cartile de referinta, pe care nu incetez niciodata sa le citesc, ma intorc la ele de fiecare data cand imi lipseste curajul de a continua…
Din nevoia de a vorbi despre gandurile si sentimentele mele….
Din dorinta de a ajunge prin tine, cititorule mai aproape de mine.
Cautam sensul vietii, cautam sa realizez ceva. Nu mai puteam sa traiesc de pe o zi pe alta, fara sa am o directie clara si precisa. Nu ma mai implinea nimic din exterior, eram din ce in ce mai apatica, gandeam ca nu pot sa-mi traiesc existenta astfel, fara rost, fara scop. Vroiam mai mult, visam ca gandurile mele sa prinda fiinta. Sa se realizeze, si scrisul mi-a oferit aceasta sansa.
Ce era de facut cu experienta acumulata? Se cerea scrisa, exprimata .
Si asta am facut, m-am apucat de scris…pentru tine si pentru mine….
Pentru noi…
[...] cu Nicola Florina (prezentare) -Dezvoltarea abilitatilor de inteligenta emotionala cu Andreea Papp (prezentare) -Inteligenta emotionala in seductie si afaceri cu Novacovici Pera [...]
[...] cu Nicola Florina (prezentare) -Dezvoltarea abilitatilor de inteligenta emotionala cu Andreea Papp (prezentare) -Inteligenta emotionala in seductie si afaceri cu Novacovici Pera [...]
[...] Dezvoltarea abilitatilor de inteligenta emotionala cu Andreea Papp (prezentare) [...]
Incredibil cat de mult ne asemanam pana la un anumit punct. Spre deosebire de tine, eu am aruncat tot ce am scris cand m-am apropiat de manastiri si de scriile duhovnicesti, si am renuntat si la Facultatea de Psihologie in an terminal la recomandarea duhovnicului. Uneori imi pare rau ca am procedat asa. E mare lupta – dar si extrem de frumoasa- pentru a deveni ceea ce Dumnezeu asteapta de la noi, oamenii. Si de multe ori, atat de apasatoare incat gandul de a renunta la aceasta lupta duhovniceasca poate sa-si castige suprematia si sa aduca cu sine renuntarea. Si atunci, ramane un mare gol. Asa ma simt eu acum. Put si simplu golita…
Scrisul a fost salvarea ta,a mea care o sa fie oare?si cand?
imi place ff mult ceea ce am citit…si unele dintre intamplarile tale ,,le-am trait si eu…si din pacate asta e realitatea ..dar cred ca fiecare poate trece peste ele..eu inca nu am putut dar cu multa voita voi reusii…succes in continuare!!!
Imi pari atat de cunoscuta, esti de origine din Satu Mare?Interesante articolele, succes in continuare
daca in loc de “andreea ” scriai “ioana” puteam sa zic k povestesti despre mine
)) cu cateva exceptii bineinteles..experientele se aseamana dar nu vor finiciodata identice,cum nu e nici timpul nostru,nici noi,nici sufletele-oglinda prin care ne cunoastem…incep sa cred k eu m-am “desteptat” destul de repede..(initial m-a desteptat un “discipol” de-al lui Pera,inca nu stiu daca voluntar sau involuntar 
) si azi astept rezultatul la admiterea la psiho 
Scrii foarte frumos, cu multa intelepciune, multa maturitate….Exprimi foarte bine trairile sufletesti, ale tale, ale noastre…Noi, femeile, suntem atat de sensibile, de tandre, avem atatea resurse de iubire…numai ca nu stim intotdeauna sa exprimam asta, sa convingem de acest lucru, sau nu gasim persoana potrivita…In schimb stim foarte bine sa suferim…
acum inteleg cand poate sa ajute dezvoltarea sinelui pe toate planurile,mental,socilal profesional,etc
imi plac f f f mult articolele tale ,ar trebui sa scoti o carte cu toate articolele,numai ca la inceput trebuie scrs:ATENTIE CREEAZA DEPENDENTA
te admir foarte mult
toate articolele tale, dar absolut toate m’au facut sa ma trezesc. Multumesc! pot spune ca aveam nevoie de tine. aveam nevoie de imboldul acesta pe care mi l’ai dat. pana acum pot spune ca ma complaceam in rolul de mamica a iubitului meu. am fost ceea ce a vrut el sa fiu, asta pana cand l’am prins ca m’a inselat. nu l’am mai bagat deloc in seama pana cand de ziua lui am cedat. pentru ca apoi sa fiu inselata din nou cu aceeasi persoana. si am spus stop. si i’am inchis toate portitele spre mine si nu ii convine asta. si am facut asta doar citind articolele tale. acum sincer ma pot considera o persoana puternica pentru ca i’am putut spune stop. Multumesc! ai reusit sa imi deschizi ochii, si sa ma transform intr’o persoana mai buna.si puternica. Multumesc!
Vroiam sa iti spun ca ai niste articole tare interesante si fara indoiala sunt scrise cu un scop…..ca altele sa nu mai greseasca sa invete din experientele tale si a altora din chinul si suferinta altora…dar din pacate noi nu invatam din nefericirea altora ci doar din propriile experiente…este foarte greu sa iti recapeti increderea in tine dupa ce ai suferit o deceptie……..este foarte greu sa fi stapana pe situatia in care te afli….este foarte greu sa faci totul perfect astfel incat sa iasa bine….dar toate aceste lucruri devin foarte usoare daca incerci sa fi tu insati si sa incerci sa te iubesti pe tine mai mult……deoarece daca te iubesti pe tine ii vei putea iubi pe altii…….si la randul lor ei te vor iubi pe tine…..cred ca o femeie trebuie sa aibe ambitie….chiar daca sufera din dragoste sau din alte cauze…o femeie trebuie sa se aprecieze deoarece suntem frumoase suntem pline de viata suntem dornice sa pornim intr-o calatorie a vietii…iar daca in acea calatorie vor aparea obstacole acestea trebuie sa ne faca mai puternice pe zi ce trece..sa ne intareasca pentru ca sa ne atingem telurile in viata…..
andreea antonescu?
Abia astept sa citesc toate articolele.Sper sa pot invatza din ele sa nu fac unele greseli ica si asa am facut destule …aa da si cred k m-ar ajuta si pe viitor in faptul ca vreau sa dau la facultatea de psihologie.
Mi`ar face mare placere sa putem comunica altfel, gen o adresa de mail. Te citesc, in fiecare zi, ma incurajezi, ma motivezi, esti incredibila( rareori laud oamenii).
Buna Andreea…. pot sa te intreb ceva… daca nu te superi? ai terminat facultatea in Iasi?
Buna ziua, Andreea! Nu pot decat sa afirm :magna cum laude ai merita vizavi de ceea ce scrii.Intr-adevar textele tale sunt de o viabilitate si de o motivatie incredibila.Eu sunt rac si stii ca noi vedem totul cam in negru.Si in plus am niste probleme destul de mari de sanatate avand nevoie si de un buget destul de consistent lunar pe care nu il am pentru ca lucrez in invatamant. Dar cu toate vicisitudinile vietii , incerc din rasputeri sa reusesc si sa traiesc asa cum imi doresc.
Am terminat o facultate in 2002, un masterat in 2008 si acum sunt profesor titular la o scoala rurala, undeva langa Tecuci.Desi intreaga viata a fost un sir lung de mizerii umane,de off-uri si desi de multe ori am simtit ca ma innec in propria-mi suferinta , nu m-am lasat rapusa.Sunt multe de spus pentru ca avem individualitati complexe,dar poate cu alta ocazie.Felicitari pentru ceea ce faci!Si succes in continuare!pP.S. Ai studiat psihologia,sau e un hobby?
ce zodie esti Andreea ,daca ar fii sa ghicesc as spune scorpion?
Buna Andreea.
Ma numesc Simona.Am terminat acum trei ani facultatea de psihologie si nu lucrez in domeniu din diferite motive pe care nu are rost sa le expun, dar sunt sigura ca ai idee. Am citit articolul tau despre tine insati si ma recunosc in el destul de mult si eu. Esti o fata ca oricare alta si totusi unica. Sunt o fata ca oricare alta si totusi unica. Experientele traite ne individualizeaza, dar ma intreb de cate experiente este nevoie pentru a ne trai pana la urma viata?
felicitari si succes Andreea.trebuie sa continui.personal cu toate am cochetat:dependenta,mama ranitilor, are nevoie de mine.tre sa-l ajut ,cu mine se va motiva va vedea ce are langa el,,,,bla , bladaca se mai intampla il mai iert o data e om ..e barbat , ce-o sa zica lumea e al doilea deja nici cu asta nu facui casa?(mama)desi eu o aveam , l-am lasat pe tatal fetei si-i accept lui care,,,,n-am nimic cu el,,,,,,scuzeeeeeeeeeee, pt el .pt primu vreo 11ani ,pt al doilea vreo 16-precum vezi sant logeviva in prostia mea,dar gata am 52 de ani,de 3 ani am renuntat si la al doilea ,la toti si ma plac pe mine ca chiar sant nu frumoasa-foarte frumoasa, imi zice toata lumea-nu-mi dau mai mult de 38 , iarna sant pe patinuar,vara alerg in parc,ma duc la mare-inot , am prietene-ador sa citesc locuiesc singura dar nu sant singura,sant eu fara sa postez in nimic decat cea sant-am o profesie sant binisor platita , nu astept sa ma salveze nici un fat frumos.slava Domnului ca m-am salvat singura.desi neputintele sufletului imi mai dau tarcoale ,, iti trebuie atat de putin sa fii fericit!.trebuie sa te accepti si sa te iubesi pe tine sa te uiti in oglinda si daca imi place ce vad,,,e bine.a si nu ma opresc aici ,,,,pt ca stiu ca am un potential urias daca n-am un rid peste 2 soti 27 de ani de betii, urlete de nefericire si neputinta aburi de alcool ingerati de la ei,sfidare si 9 de una singura-te iubesc Andreea, scrie ..acum 27 de ani nu era internet si nici libertatea autoeducatiei ,incurajeaza suflete sa se regaseasca,viata-i frumoasa.si cand ma uit in urma am si o comoara – o fiica -superb -om de 33 de ani-ambitioasa si puternica -pecetea sufletului am trecut prin lume.
Draga Andreea….Iti multumim pentru trezirea la realitate! Incredibil cat de corecta ai fost in afirmatii! Nu cred ca exista femeie care sa nu se regaseasca la un moment da in cuvintele tale. Foarte multa intelepciune in cuvinte si curaj. Pe mine m-ai atins in mai multe moduri decat credeam si ma faci sa vreau mai mult de la mine. Esti dusul rece de care avem nevoie pentru a ne trezi…Ceasul desteptator… Bravo! Felicitari! In sfarsit sunt eu!
iti este usor sa fi extravertita si sa te lauzi cu asta pt. ca tu nu ai trait intr-o familie in care tatal tau te teroriza/terorizeaza psihic incercand la fiecre pas sa iti puna bariere d genul esti proasta, esti urata(chiar daca numai el vede lucrurile asa si nimeni altcineva), nu ai trait in scandaluri, nu ai trait teroarea batailor vazute si suferintele mamei tale. Spui ca ai suferit cu un tata absent?hmm…
habar nu ai ce spui si cum un copil este terorizat astfel incat sa nu mai aiba curajul de a face un lucru bine, de teama ca nu va fi dorit pentru asta sau va fi chiar urat fiindca arata ca el este altceva decat acea “famile” care i-a dat viata.
buna!astept un raspuns de la tine…te intreb ceva imp pt k tin la parerea ta f f f mult,iti citesc toate articolele.Sa zicem k sunt pt prima data in viatza indragostita de un tip kre ma place,dar el e ori timid,ori crede k’s q cineva(si nu sunt)nu facem nimik decat sa ne tachinam,dar 100% nu stiu ce vrea,ce e de facut?nu pot sa-ti zik prea multe ,poate imi dai un id ceva,astept rasp tau si iti multumesc anticipat,te popik scumpik!
DRAGA ANDREEA NU POT DECAT SA ITI SPUN CA TE ADMIR FOARTE MULT!
:dana
adevarat!aceleasi intrebari le aveam si eu…raspunsurile mi le-am oferit singura folosindu-ma de tot ceea ce gaseam in jurul meu!adevarul e ca poti invata din orice…si chiar ar trebui!sunt momente in viata cand nu pretuim exact ce avem …si ceea ce nu avem si poate nu am putea sa avem vreodata!eu…acum…am invatzat sa traiesc implinita cu ceea ce am tocmai pentru ca am observat cat de pretuite dunt aceste lucruri de ceilalti care poate nu le au!fiecare primeste ceva de la viata!paradoxal avem momente cand apreciem lucrurile celorlalti in loc sa apreciem propriile daruri primite!asta inseamna sa te intelegi pe tine insuti…dupa ce ai facut pasul asta….nu mai exista nici o minte care nu poate fi explorata sau inteleasa de tine!imi place sa cred ca am trait atatea intocmai ca si tine andreea pentru a avea capacitatea de a intelege oamenii si de a incerca sa le ofer un zambet in fiecare zi!cine shtie cate se pot salva printr-un simplu zambet.am dreptate?
Ce pot sa spun? Incredibil….. si intamplator! Prima oara cand te-am vazut la R. Deck am simtit ca esti altfel decat celelalte dintre toate ………..! Iti doresc mult succes si liniste sufleteasca alaturi de cei dragi! Numai bine……
Andreea iti doresc mult succes, multa iubire..(.chiar daca nu am fost de acord cu o parte din tema articolelor “Cum sa scapi de un barbat fara sa vrei” si “Ce faci ca sa`ti puna inelul pe deget?”). Imi place mult sinceritatea ta!
esti extraordinara! ai putea sa mi dai si mie mailul tau?am nevoie de niste sfaturi!te rog!multumesc!
pot spune ca am citit multe mesaje frumoase si reale ,avand in vedere ce se intampla in zilele noastre ,la cat de mult se schimba mentalitatile ,de multe ori pecepute gresit si infuentate de facotorii de mediu ,de societate ,de probleme dar , ce putem face ? incercam sa ne modelam fiecare cum crede ca e mai bine ,privind fiecare din unghiul lui personal …pai ce ne am face daca am fi toti la fel ? …idea de baza cred ca este sa fim noi ,sa fim naturali si sa incercam sa evoluam in cunoastere indiferent de tema sau aspect …multumesc
Cred ca te plictiseai ingrozitor dak ai stat sa scri atata….e usor sa dai sfaturi….nu exista un anume TIP de pasi ptr a ajunge sa faci ceva sau ai ceva….Toti suntem nimeni cum si in acelasi timp suntem cineva…la fel ca si Toti vrem sa fim cat mai diferiti ceea ce ne face pe toti sa fim la fel…Mult succes Andreea
Buna Andreea, daca citesti acest mesaj mi-ar placea sa-mi raspunzi. am 17 ani si gandesc destul de negativ, cam tot timpul. Urasc scoala, defapt materiile in-afara de psihologie, istorie si chimie. mi se pare ca profesorii nu fac altceva decat sa-ti indese cat mai multa teorie in cap si nimic altceva. din cate stiu eu scoala ar trebui sa te desprinda din mediul de acasa, sa te ajute sa te descoperi dar nu e asa. Acum in cls a 10-a sem 1 am scazut foarte mult la invatatura, mergeam la scoala si cam la toate orele imi puneam castile in urechi ascultammuzica sa nu aud pe nimeni, sa ma desprind de lumea asta mizerabila, sa fiu in lumea mea, lumea pe care mi-o doresc eu. profesorul intra la ora isi preda lectia daca am inteles bine, daca nu, nu e treaba lui, el si-a predat lectia si pe urma ne trezim cu test si nota 4. URASC FELUL ASTA DE INVATAMANT. as vrea sa-ti mai zic ceva. in legatura cu viata personala, nu am avut parte de o copilarie stralucita sau cel putin de o copilarie normala. am avut scandaluri, certuri, batai in familie. am fost nevoita sa ma maturizez fortat si mereu ma gandeam DE CE MIE?? DE CE NUMAI MIE MI SE INTAMPLA TOATE ASTEA? de ce nu pot avea si eu o copilarie ca si ceilalti copiii??? nu stiu dar toate acestea m-au marcat. nu am incredere in mine, de fiecare data cand incep ceva daca nu-mi iese cedez. sau cand e vorba despre proiecte nu ma implic pt ca din start imi spun ” nu am sa reusesc, niciodata nu mi s-a intamplat un lucru bun, asa ca de ce sa se inatample acum? ” nu stiu ce sa fac sa nu mai gandesc asa, fie ca este vorba de scoala, fie de viata personala. stiu ca nu e bine, dar nu stiu ce sa mai fac. poate ma ajuti cu un sfat ….
superbe ganduri! superba vointa! cu tine cred ca este o adevarata placere sa stai de vorba.
in sfarsit, m am hotarat sa ti scriu si sa ti cer un sfat…lucrurile stau cam asa…dupa o relatie de 3 ani(inceputa la 16 si terminata la 19) cum sa te rupi definitiv knd inca mai exista sentimente din partea amandorura, dar greselile trecutului nu pot fii iertate? o zi ne iubim ,7 ne certam…iar despartirea definitiva s-a produs acum 5luni.cum sa ma indragostesc de altcineva,knd sentimentele mele sunt aceleasi ptr fostul iubit? te pup si astept o parere fie ea kat de mica,conteaza
pana acum banal, imi place doar cum arati… cat de rea poti fi?
Bravo colega:D
Hello Andreea! ti-am citit cartea….si pot sa spun k as fi avut multe multe de invatzat din ea..doar k iti dai seama k ai gresit abia atunci cand te dai cu capul de pereti!! iti citesc toate articolele si crede-ma k am invatzat cate ceva din fiecare doar k nu am scapat de gelozie..sunt geloasa din oricce desi am cel mai kalm dulce si nonposesiv om din lume…ajuta-ma sa trec peste asta…am nevoie de ajutor…crezzi k poti sa ma ajuti?
la multi ani
La Multi Ani Andreea!
Iti urez sa fii iubita de toti cei care te cunosc!
O zi frumoasa.
Citesc blogul tau de catvea luni incoace si ti-am apreciat si admirat munca in tot acest timp. Cititnd astazi blogul lui Pera am aflat ca e ziua ta. Iti doresc sa fi fericita, sanatoasa si implinita. La multi ani Andreea!
La multi ani ! Esti un inger !
Ma regasesc in aceste confesiuni… sunt intr-o cautare permanenta si incerc sa descopar cine sunt si ce este ca trebuie sa fac cu viata mea. Ratacesc ratacesc dar stiu ca am sa ies triumfatoare in cele din urma. Ma bucur ca te-am descoperit pe tine Andrea, pe tine si pe Pera. Sunteti 2 persoane minunate si ma inspirati enorm. Va multumesc
Felicitari pentru ceea ce esti
Citind “fisa ta de prezentare”, imi dau seama ca ne asemanam f mult…si eu vorbesc foarte putin, insa imi place sa scriu foarte mult, sa relatez…poate imi fac si eu blog, cine stie…
Te rog mult domnisoara Andreea Papp lasa mi o adresa de contact.Ti-am citit toate articolele chiar de mai multe ori,si am in momentu acesta niste probleme poate ai putea sa mi dai niste sfaturi.Multumesc frumos.
felicitari!
Ma numesc Maria am 26 de ani ca si tine si as avea mare nevoie de ajutotul tau.Am avut o relatie cu un tip aproape doi ani,acu un an ne-am despartit dar a trecut atata timp si eu inca nu l-am uitat.Noi in tot anul acesta ne mai intalneam pentru ca imi era dor de el,totul era bune si frumos cat eram impreuna dar dupa ce plecam de la el se comporta cu mine ca si cum as fi fost un strain,ne intalneam pe strada si efectiv se facea ca nu ma vede.Avand in vedere ca eu il iubesc foarte mult nu am luat in seama toate chestiile astea,are momente cand se comport foarte urat,vorbeste foarte urat cu mine.In ultima vreme am cam inceput sa ma satur de toate astea dar nu stiu ce este cu mine pentru ca pur si simplu nu pot sa il las definitiv,il tot sun ,merg pe la el,parca nu pot sa traiesc fara omul asta.Te rog mult ajuta-ma chiar nu stiu ce sa fac ca sa il pot uita,vreau sa imi fac viata mea,nu vreau sa mai aud de el niciodata pentru ca mi-a facut foarte mult rau.Astept un raspuns.Merci!
stiu ce zici..eu zic ca solutia e sa pleci cumva din mediul familial sa nu te strici si tu