Stilul tau, e doar al tau – descopera-ti individualitatea
De curand, am tinut un curs de dezvoltare personala. Una dintre inscrisele la acest curs, imediat dupa ce s-a prezentat, a tinut sa precizeze ca are o “relatie stabila” .
Intamplator sau nu, mi-au venit aceste cuvinte in minte, si m-am gandit sa impartasesc cu voi anumite ganduri, anumite idei si trairi pe care le-am avut atat eu, cat si cei cu care am lucrat.
E asa de frumos sa iubesti si sa fii iubita. Am simtit pe pielea mea emotii care credeam, inainte sa le cunosc ca sunt doar in povesti, am simtit cum e sa tremuri in bratele unui barbat, cum e sa te trezesti dimineata cu zambete si imbratisari calde.
Da, e frumos !
Dar, pentru ca unde tot ce e frumos apare si un « dar » sau un « cum de a fost posibil ? ».
Pai cand incepi sa iubesti o persoana, o faci cu toata fiinta ta, si facand asta uiti de anumite lucruri care sunt foarte importante intr-o relatie atat cu el cat si cu tine.
Ce am facut eu ?
Am uitat de mine, si am adus in aceasta relatie atat sentimentele mele de iubire cat si proiectiile din copilaria mea. Adica, traind intr-un mediu familiar extraordinar de unde am am avut enorm de multa iubire si afectiune, am crezut ca in relatia de cuplu e la fel, si ca trebuie sa ofer ceea ce stiu.
Nimic rau pana acum, dar oare celui care ii ofer toate astea are nevoie de asta ? Oare daca pentru mine nevoia aceasta de a oferi este acceasi pentru el, si el va primii, va sti sa primeasca ceea ce oferim noi femeile ?
Hai sa-ti vand un pont : inainte de a intra intr-o relatie cu un barbat intreaba-l ce relatie are cu familia lui, si vei descoperi de la inceput cu cine ai de-a face. Daca a trait intr-un mediu protectiv in care s-a oferit afectiune si iubire, cu siguranta va vrea sa fie la fel si relatia voastra, iar daca nu, daca in mediul din care provine afectiunea si iubire nu erau prioritare, atunci acest barbat va primii mai greu afectiune, se va deschide si va comunica pe un nivel diferit.
Tine cont de sfatul acesta, si nu vei ajunge sa traiesti prin ce am trecut eu.
El, se chinuia sa-mi satisafa mie nevoile, nevoia de siguranta, si astfel libertatea de care avea el nevoie era din ce in ce mai mult ingradita. Mintea, crezand ca de asta am eu nevoie pentru a nu reactiona posesiv sau cu gelozie. Iar eu, stiam mereu ca nu e suficient de sincer si era scandal de fiecare data cand aflat ca m-a mintit.
Un lucru imi este clar, si imi va fi mereu : il iubesc, iar el, in felul lui ma iubeste si el.
Dar asta nu e tot pentru a avea o relatie, asta nu e indeplinirea deplina nici pentru mine nici pentru el.
Ce inseamna pentru mine relatie e foarte diferit de perceptia lui. Nevoile si valorile mele sunt diferite de ale lui, e adevarat ca unele coincid foarte bine, dar sunt cateva diferite care se bat cap in cap si fara de care niciunul nu vrem sa traim.
Concluzia : ne-am despartit !
Urmarile ? Pai, 4 kg in minus la mine, suferinta, lacrimi, intrebari si raspunsuri.
E bine sa si suferi in viata, nu te teme de asta, eu am descoperit atat de multe lucruri la mine in aceasta perioada in care mi-am trait « travaliul doliului ».
In prezent iti scriu cu zambetul pe buze, cu sufletul curat si pur, cu inima lovita dar mai puternica decat era inainte, cu speranta si credinta ca iubirea exista, si a fost ceea ce a fost, prefer sa iau cu mine clipele frumoase din trecut, si sa-mi traiesc prezentul muncind pentru un viitor mai bun.
Ti-am impartasit cu toata sinceritatea din experienta mea, si vreau acum sa te gandesti un pic la tine, la relatia ta poate fi cea actuala, sau fosta, sau poate fi vorba de ce nu, si de viitoarea.
Continui acum cu o intrebare: spune-mi te rog, cat de cunoscute iti sunt urmatoarele cuvinte:
“Poti conta pe mine !”
“Sa nu faci nimic fara mine !”
“Voi face totul pentru tine !”
“Nu te voi parasi niciodata !”
Suferi de sindromul “Frumoasa din padurea adormita” ? Acesta e un sindrom care apare atat la barbati cat si la femei, adica la toate acele persoane inocente care-si cultiva in visurile lor speranta magica si secreta ca intr-o zi vor fi treziti si coplesiti cu fericire de Fat-Frumos sau de Ileana Cosanzeana.
Fiecare dintre acestia asteapta ca partenerul sa raspunda nevoilor si dorintelor sale, sa fie in acelasi timp capabil sa-i satisfaca lipsurile, sa-i vindece ranile, sa-i repare esecurile si chiar sa-i umple golurile din trecut.
Inainte de a forma un cuplu, el si ea, sunt doi. Dupa ce isi spun juramintele de iubire, el si ea, devin «unul»… ca in povesti.
Toti barbatii si toate femeile ar vrea sa ramana asa. Insa ce se intampla in momentul in care ne dam seama ca suntem totusi doi, doi oameni distincti, carora le plac aceleasi lucruri, insa in moduri si momente diferite?
De cate ori ai mai spus cuvinte ca:
“El si numai el”,
“Eram convinsa ca era facut pentru mine, stiam ca numai el este alesul si nimeni altul.”
Daca le-ai folosit, afla acum ca toate aceste cuvinte sunt doar mituri – care te fac sa speri si sa cauti barbatul vietii tale – sunt cuvinte care mai devreme sau mai tarziu se vor transforma in iubiri capabile sa supravietuiasca promisiunilor, scuzelor, iertarilor, iubirii care sa reziste in fata iluziilor, sau a uzurii timpului.
Toate acestea ne fac adesea sa uitam tocmai faptul ca o relatie fireasca si sanatoasa trebuie intretinuta, hranita, respectata.
“Intr-un cuplu, trebuie sa ne spunem totul!”
Am dreptul sa stiu cui telefoneaza. Cand ai constiinta curata, cand nu ai nimic sa-ti reprosezi, atunci nu ai nimic de ascuns!”
E o regula in relatia ta. Si totusi, esti foarte geloasa si faci scene de fiecare data cand crezi ca “a sarit calul”. Pai si atunci cum vrei sa ti se mai spuna totul cand tie nu-ti convine nimi ?! « Stai asa ca te mint, si toti suntem fericiti » – gandeste el.
Pana cand? Pana cand se afla totul si balonul in care traiati in fantezia ta se spulbera.
Am trecut printr-o experienta din care mult prea tarziu am inteles ca relatia noastra de cuplu se desfasura in functie de scenariile lui, pentru ca adoptase o serie de comportamente de care se agata, fara a tine cont de evolutia vietii, fara a-si da seama de evolutia lui personala si a mea. S-a inchis in el, motiv pentru care se hranea cu violenta ce o rasfrangea atat asupra mea, cat si asupra lui.
Iti spun toate astea pentru a intelege ca ducem cu noi dreptul de a privi, de a supraveghea, de a invada, de a taxa obligatiile, dreptul de a exista si de a actiona in functie de un cod exprimat adesea printr-un “noi” – definit de unul singur!
” Noua ne plac filmele”
” Noi suntem fericiti impreuna”
Dar in ce masura este acest “noi” cu adevarat autentic si complice?
Ofera-i libertate omului de langa tine, lasa-l sa evolueze!
Credeam ca atunci cand iubesti cu adevarat pe cineva, ajungi sa-i dai tot ce ai mai bun, si hotarasti sa i te dai pe tine insuti…
Eu, de fiecare data cand sufeream, il consideram pe celalalt responsabil pentru ceea ce nu mergea bine.
Si asta s-a intamplat atata vreme cat nu am putut intelege si constientiza ca o relatie esentiala trebuie respectata la fiecare dintre cele doua extremitati ale sale.
Intr-o relatie exista mereu cineva care suna, doreste, asteapta, si apoi in disperare de cauza…cere schimbarea celuilalt…
“Mi-ar placea sa te imbraci altfel”
“Nu imi place cand nu te ingrijesti, barbiereste-te!”
“Nu-mi plac chilotii aia”
“Daca m-ai iubi, m-ai ajuta si nu m-ai supara…”
Toate aceste cuvinte reprezinta un alt factor care va intretine puternic forta de dezbinare intr-un cuplu.
Tine minte, baiatul si fata nu au fost hraniti cu acelasi “biberon rational”. O mama isi hraneste diferit fata – careia i se spune ca va fi iubita atunci cand va face pe plac, cand nu dezamageste, cand nu il supara pe celalt – fata de baiat care este invatat sa-si exprime dorintele cu putere, in asteptarea reusitei.
Asa ca e posibil ca unul dintre voi sa se multumeasca sa fie fericit sau macar sa nu fie prea nefericit, in vreme ce altul vrea sa fie mai mult decat fericit.
In asta consta marea nedreptate din prezent.
Ah… abilitatea lui atat de lucida in care ma facea mereu sa cred ca eu gresesc, si ca el e o victima, ca el e cel neinteles iar eu doar fac pe neinteleasa… si uite asa apareau mereu acuzele reciproce.
Cand poti sa te detasezi de gandurile care poate iti facea rau pana astazi, de acele ganduri de gelozie care te incarcau cu energie negativa si nu te lasau sa fii tu ? Acum poate ca a venit momentul sa descoperi o posibilitate la care nu te gandeai: anume sa accepti cand el are nevoie sa fie liber si sa mearga singur in oras, sau sa mearga la film cu “amica” lui.
Esti geloasa? E problema ta, si crede-ma ca se poate rezolva! Citeste despre asta aici. http://www.creativitatea.com/blog/cu-putina-creativitate-poti-depasi-problemele-geloziei/
Si totusi, am realizat ca in ciuda aparentelor, atunci cand ne despartim de cineva…nu pe celalalt il parasim, ci acea parte din noi insine cu care nu mai putem trai.
Pentru ca fiecare sa ramana intreg trebuie sa indraznim sa ne intelegem in sfarsit sub semnul respectului, astfel incat sa ne putem desparti fara sa ne ranim sau sa ne distrugem.
- Cand stii sa te diferentiezi de tine…si indraznesti sa spui NU, incepi sa te respecti! Cand scapi de teama de a fi respinsa sau abandonata, poti sa te eliberezi si de insuportabilul sentiment ca tu esti cea rea.
- Cand iti vei asuma riscul de a avea suficiente resurse pentru a satisface nevoile pe care le aruncai in seama celuilalt… abea atunci cei deveni o partenera in intelesul deplin al cuvantului, pentru a construi o relatie deplina cu tine.
Iubirea se descopera, se invata si se dezvolta.
Nu judeca!
Nu condamna!
Nu te plange!
- Comunica cat mai liber cu putinta si fii cinstit(a) cu tine insuti!
- Invata sa ceri!
“Unde sunt timpurile cererilor simple, cand iti doreai decat ceea ce vroiam eu. Atunci as veni fara reserve in intampinarea asteptarilor tale” – Poet afgan.
A indrazni sa adresezi cereri directe inseamna pur si simplu sa-ti asumi riscul de a primi raspunsul celuilalt.
Esti libera sa ceri! Celalalt e liber sa raspunda…
Haideti sa indraznim sa iesim di vechile tipare si modele ! Haideti sa incetam sa cerem celuilal sa ne implinseasca cererile, fara rezerve, cu placere si in mare graba!
Personal, am ajuns la concluzia ca daca am primit cu adevarat, nu ma tem sa pierd, daca am stiut sa primesc pana acum, de acum incolo nu imi voi interzice nimic.
Am descoperit ca daca ne-am despartit nu inseamna ca l-am si pierdut, incerc zi de zi sa amplific ceea ce primesc, maresc intensitatea regasirii cu mine.
Timpul unei intalniri este prea pretios pentru a-l scufunda in amaraciunea a ceea ce a fost sau a ceea ce n-a fost.
Acum timpul unei comunicari nu mai este inutil pentru ca stiu sa inteleg mai bine ce n-am putut spune.
Regret doar atunci cand nu stiu sa-ti propun tot ce pot.
Pentru a-si trasa drum spre viitor, o relatie trebuie sa-si construiasca prezentul pe trecutul limpezit, in care toate intrebarile au primit raspuns.
Ii indemn pe toti accea care se avanta in aceasta minutata aventura a cuplului, sa-si gaseasca instrumentele pentru a iesi din capcanele care apar, si anume:
- Acuzarea celuilalt – e vina ta, nu esti alaturi cand am nevoie de tine, nu ma sustii, nu esti niciodata cand am nevoie de tine, nu ti se poate spune nimic, nu vorbesti niciodata despre asta…etc.
- Autoacuzarea – eu nu ma vad niciodata cu nimeni, nu ies fara tine, atunci tu de ce iesi, nu am avut parinti care sa ma iubeasca, nu am avut niciodata noroc…
Ai atatea posibilitati pentru a fi fericita!
- Poti incepe sa te ti pe picioare fara sa mai schiopatezi si fara sa te prabusesti de teama, sa-ti alegi un drum propriu si sa-ti croiesti o punte peste obstacole si peste indoieli!
- Poti incepe sa vorbesti, poti indrazni pentru ca iti poti exprima trairea proprie, sentimentelor tale, poti lua decizii!
- Poti incepe prin a iesi din nevoile si lipsurile celuilalt si care au fost stocate in tine doar pentru a trai relatii aducatoare de placere!
- Poti trai inceputuri si nasteri fara sa-ti faci rau si fara sa calci peste ranile altcuiva!
- Poti incepe sa te nasti din nou mai aproape de tine insati!
- Si poti descoperi ce minune se intampla cu tine!
Si daca va faceti proiecte, pentru o clipa nu uita de intensitatea prezentului.
Daca va faceti proiecte pentru o zi, iubiti-va din plin!
Daca va faceti proiecte pentru un an, semanati grau si lasati-l sa incolteasca.
Daca va faceti proiecte pentru un veac dedicati-va formarii fiintei umane.
Daca va faceti proiecte pentru mai multe vieti, consacrati-va iubirii in exclusivitate.
Daca va ganditi la proiecte pentru o eternitate, inventati viata in fiecare clipa!
Draga mea, nu fugi de iubire, iubeste si fi pura, puternica, nu te ascunde de ceea ce esti, pastreaza-ti naturaletea si feminitatea, pentru ca vei ajunge la batranete si chiar daca vei avea o inima zdrobita, si chiar daca din inima ta au fost persoane care au furat bucati si ti-au luat din frumusetea ei si ti-au dau amanaraciunea si tristetea lor, chiar daca ai goluri pe care inca nu le-ai umplut, sa stii ca tu ai cea mai frumoasa inima din lume.
Să ştii că fiecare gol pe care îl vezi acolo reprezintă o persoana căreia tu i-ai dat iubire.
De fiecare dată când am iubit pe cineva, eu am rupt afară o bucată din inima mea şi i-am dat-o persoanei respective. Adesea persoanele cărora le-am dat o bucată din inima mea mi-au dat înapoi o bucată din inima lor, iar eu am pus aceasta bucată pe locul gol care lipsea din inimă mea. Dar fiindcă bucăţile de inima date şi primite nu sunt exacte, eu m-am ales cu câteva margini dure, de care mă bucur oricum, pentru că ele îmi amintesc de iubirea pe care am împărţit-o cu aceste persoane. Uneori, eu am dat câteva bucăţi din inima mea unor persoane, iar acestea nu mi-au dat nimic înapoi. Acestea sunt locurile goale în inima mea. Nu uita: A da iubire cuiva, înseamnă a-ţi asuma un risc. Cu toate că aceste goluri sunt dureroase, ele rămân deschise. Îmi reamintesc de iubirea pe care am dat-o acestor oameni. Sper totuşi ca într-o bună zi ei se vor întoarce şi vor umple aceste locuri libere pe care eu încă le aştept. Ei, acuma vezi ce înseamnă adevărata frumuseţe?”
Draga mea, unii oameni vin şi pleacă repede din viaţa noastră. Alţii stau o vreme, punându-şi amprenta pe inima noastră. După plecarea lor, nu vom mai fi niciodată aceiaşi.
Rămâne un gol în inima ta sau bucuria că a-i dăruit cuiva din iubirea ta? Da sentimentelor tale seriozitate şi trăinicie.
Iubirea trebuie împărtăşită, trebuie trăită, lăsaţi-o să crească. Nu vă întristaţi, dacă nu este aşa cum am vrea noi sa fie. ”
Pe curand,
Florina Nicola
Daca vrei sa afli cum poti sa lupti cu lipsa iubirii, cu lipsa pretuirii si increderii in sine, cu incercarile vietii, cu obiceiurile proaste, cu un trecut traumatizant, cu vicii si dependente te las cu o lectura mai mult decat potrivita, Stilul Tau- pentru femeia care merita.
Un articol excelent Florina. Este bun pentru femei dar si pentru baieti (nu vreau sa le zic barbati
). Avem mult lucruri de invatat de la persoanele din jur, tot ce trebuie sa facem este sa le ascultam activ si sa cernem informatia prin filtrele noastre proprii. Am regasit in articol, din pacate, o fiinta care mi-a fost draga mie 
. Tot ce faceti voi aici ar trebui predat in scoala si poate cuplurile ar fi cupluri fericite cu potential de viitor nu doar iluzii.
zi frumoasa,
v
Mi-a placut articolul foarte mult. In mare parte sunt de acord cu tine, insa este ceva ce nu prea am inteles sau mai bine spus nu cred ca este adevarat in totalitate.
Ai spus ca “Daca a trait intr-un mediu protectiv in care s-a oferit afectiune si iubire, cu siguranta va vrea sa fie la fel si relatia voastra, iar daca nu, daca in mediul din care provine afectiunea si iubire nu erau prioritare, atunci acest barbat va primii mai greu afectiune, se va deschide si va comunica pe un nivel diferit.”
Ei bine, nu cred ca asta e o regula general valabila. De exemplu, eu am trait intr-o familie in care nu s-a pus mare pret e afectivitate, pe exprimarea sentimentelor si prin urmare in relatii sunt ceva mai rezervata, ma deschid mai greu si nu-mi place ca celalalt sa fie constieint exact de sentimentele mele. . Fostul meu prieten de care m-am despartit recent a crescut intr-un mediu asemanator mie, insa el este mult mai deschis, isi exprima mult mai usor sentimentele si mereu mi-a reprosat ca nu stiu sa-mi exprim sentimentele, ca ar fi preferat sa fiu ceva mai deschisa.
Si deci?… Cred ca adevarul este undeva pe la mijloc…
Iar intre paranteze fie spus acum la sfarsit de relatie imi dau seama ca motivul pt care era asa de nesigur si se panica la fiecare cearta pe care o aveam este pt ca nu prea era el sigur pe el…apropo de increderea in sine de care tot pomeneste intr-una Andreea Papp.
Buna,Florina. E excelent articolul. Citind acest articol m-ai transpus in trecut cand am iubit pe cineva …..adica i-am dat inima mea ,iar el …a plecat cu ea, dar in schimb eu nu am primit nimic. Mi-a ramas un gol in suflet, dar m-am dus mai departe. De multe ori cand iubesti pe cineva f mult cred ca trece f mult timp sa iubesti din nou si cred ca atunci simtim un gol imens….clipe de amaraciune ptr ca nu ne putem hrani sufletul cu iubire. In plus de asta cand ne indragostim de celalalt eu cred ca ne indragostim si de persoana noastra ptr ca suntem mai senzuale,mai energice,stralucim,…..suntem pozitive, bine dispuse, iubim totul in jurul nostru….cand cercul iubirii se rupe vedem viata in gri….pe noi ne acuzam ca nu mai suntem bune ptr celalalt…………etc. Dar ne-ai facut un bine noua femeilor de pretutindeni si ne incurajezi sa credem in iubire si in noi. E frumos ce faci . Felicitari.
Te felicit si eu pentru sinceritatea si forta articolului tau! Tot ceea ce faci pentru persoanele din jurul tau, cunoscute sau nu, felul cum te porti si modalitatea ta limpede si deloc artificiala in care abordezi orice problema sau situatie, caldura si puterea ta interioara, impreuna cu profesionalismul tau, fac din tine atat o
persoana minunata cat si un psiholog bun!
“Omul cel mai fericit este acela care face fericiti pe cat mai multi oameni.” (Diderot)
Felicitari !!!
Este foarte adevarat ceea ce spui .O seara buna
Foarte bun articolul.Ma regasesc in randurile tale…o fata capabila sa daruiasca atata si atata dragoste…dar cu inima franta:)nu,nu ma plang…astept urmatoarea iubire ca sa mi umple sufletul
mult succes in continuare 
asa e..
Mi-a placut articolul si ma regasesc in el.
Am si eu o intrebarea: Ce te faci cand iubesti pe cineva, iar el nu raspunde nici cu da dar nici nu zice lasa-ma in pace ?
….sigur…!
sunt convinsa ca, stii ce spui!
defapt, nu e rand in care sa nu ma fi regasit, la un moment dat!
Iubirea reprezinta GRATIA DIVINA. Noi oamenii daruim iubire pentru ca Dumnezeu revarsa neincetat iubire asupra noastra. Deci “rezervorul” cu iubire este reumplut continuu. Nu dam nimic de la noi.
Este adevarat, de multe ori am fost dezamagita in iubire si m-am simtit ranita.
Inima imi era sfasiata si sufletul ravasit. Simteam ca pamantul imi fuge de sub picioare…
De fapt toate acestea se datorau orgoliului meu ranit.Iar gelozia se numeste tot orgoliu.
Am invatat in timp, si in urma experintelor, sa iubesc in mod detasat, sa daruiesc fara a astepta ceva in schimb, pentru ca asa cum voi iubi si voi darui tot asa voi primi. Iubeste neconditionat, fara tema esecului si atunci vei atrage asupra ta iubirea omului care sa te merite cu adevarat, care poate sa primesca ceea ce ai tu de oferit si care sa te completeze. Oricate esecuri ai avea in iubire, oricate “bucati de inima ai daruit”, inima ta trebuie sa ramana tot intreaga, frumoasa, stralucitoare, calda si plina de compasiune pentru cel care crezi tu ca te-a ranit. Invata lectia pe care o ai de invatat si mergi mai departe! Ridicate deasupra mediocrului si a ignorantei. Viata este asa cum ne-o construim!
Iubeste-te pe tine si nu te atasa de ceea ce este efemer.
O poezie care mie imiplace f. mult:
“Sa mori!
de Rumi
Sa mori in aceasta iubire!
Daca mori in aceasta iubire sufletul tau va fi revelat!
Sa mori!
Nu te teme de moartea a ceea ce este cunoscut!
Daca mori pentru ceea ce este temporal,
vei ajunge dincolo de timp!
Sa mori!
Taie acele lanturi care te tin prizonier
in aceasta lume de atasamente!
Sa mori!
Sa mori pentru ceea ce este efemer
si vei deveni etern! ”
si inca
“Stii ce esti?
Esti un manuscris al unei scrisori divine,
Esti oglinda care reflecta o fata zeiasca.
Acest univers nu este in afara ta.
Priveste in tine;
tot ceea ce vrei sa fii
Esti.
Asculta secretul din profunzimea
versurilor…
Si lasa-l sa te duca unde vrea…
Nu uita de sfatul meu
Si nu abandona aceasta cheie.
Am terminat cu munca si
Am renuntat la toate.
Acum sciu poezie.
Gandul meu, inima mea, viata mea
Ii apartin Lui.
Toate aceste trei cuvinte
Le-am cuprins intr-unul singur:
IUBIRE
Indragostitii au religia lor.
Singurul lor crez este Iubirea.”
Merita reflectat…
Frumos, interesant, instructiv articol…dar parca prea inspirat din Salome
Felicitari si merci mult,
Superb articolul!!!
buna andreea…desi ti am scris..si nu mi ai raspuns , am luat tacerea ta ca pe un ” ejti copilaroasa…citeste tot ce am scrs eu..si asa nu va trebui sa ma repet de 2 ori”…..si…asta am facut….am citit toate articolele tale…si desi as fi vrut sa mi adresezi numai o vb..k sa jtiu k ii pasa cuiva de faptul k vreau sa ma schimb…..simt k asta e tot ce am nevoie..am luat notite..si am ramas fascinata de modul tau de a vedea lucrurile..si cu cata convingere …cata sinceritate, grija si talent te exprimi…mi se pare admirabil ce faci….ejti o persoana minunata! multumesc pt articole….
ms mult!!! ai dreptate
LA MULTI ANI ANDREEA ! SA AI PARTE NUMAI DE FERICIRE SI BUCURII IN VIATA … ESTI UN INGER , ESTI MINUNATA, SA NE TRAIESTI …. SCRIE-NE IN CONTINUARE DIN INVATAMINTELE TALE….. TE PUP.
Florina, modul in care ai prezentat tema acestui articol, dragostea si iubirea ta fata de noi, femei si barbati, ma indeamna sa fiu mai atenta cu mine …