“Niciodata un om nu se inalta mai sus decat atunci cand nu stie unde il va mai duce soarta.” Nietzsche
Nu-ti rata sensul vietii, alergand pe carari straini firii , personalitatii tale.
Natura, viata te intreaba care e menirea ta pe acest pamant?
Nu!
“Unde nimeni nu intreaba, nimeni nu trebuie sa raspunda.” Jung
Atunci, intreaba-te singura !
Gaseste-ti drumul devenirii de sine!
E usor sa invinovatesti, sa blestemi , sa- i cauti pe EI, raspunzatorii esecului tau. E foarte usor…
E greu sa privesti adevarul in fata, e greu sa-ti asumi esecul, si sa recunosti ca ai gresit. E atat de greu….
De aceea ne invartim intr-o lume iresponsabila si infantila.
Daca si cu daca fac o pereche minunata.
Daca ma nasteam intr-o alta tara….
Daca parintii mei a fi avut posibilitati…
Daca soarta ar fi tinut cu mine….
Daca el nu m-ar fi parasit….
Daca societatea nu mi-ar fi inselat asteptarile….etc.
DAR
Ce inseamna viata ta?
Ce alegeri trebuie sa faci?
Ce religie trebuie sa urmezi?
Ce barbat trebuie sa alegi?
Ce e bun si ce e rau?
Ce e acceptat si ce e respins de societate?
Ce e normal si ce e anormal?
Crezi ca stie cineva mai bine decat tine ce e bun si ce e rau?
Nimeni nu-ti poate dezvalui cea mai buna cale, nici macar cea mai priceputa si inzestrata clarvazatoare.
Tu, impreuna cu sinele tau – doar voi doi puteti conclude care e cea mai potrivita cale de urmat in aceasta viata, si in cea viitoare…
De aceea starui pe aceasta tema vitala – afirmarea personalitatii si a devenirii de sine.
Tu esti punctul de plecare, si cu cat intelegi mai curand cine esti si ce ai de facut pe acest pamant, cu atat mai repede vei gasi drumul realizarii de sine.
Ma invart prin tot felul de cercuri si constat ca exista o lipsa la nivelul personalitatii tinerilor. Traiesc de pe o zi pe alta fara sa se intrebe ce-i cu ei, si incotro se indreapta.
La un moment dat m-am oprit din aceasta “ analiza” si mi-am indreptat atentia spre mine: “ Sunt eu cea ciudata?” Sunt in eu in cautarea Sinelui ideal?” Sunt eu altfel decat ceilalti?”
Sunt prea obsedata de esenta lucrurilor in viata?
Caut adevarul in tot ce-i fals , si cred intr-un viitor mai bun pentru noi toti, si fara incetare imi spun ca am sa-l gasesc, chiar daca ar fi sa-l caut toata viata.
Vorbesc despre lucruri simple, banale, despre bine si rau, despre iubire si suflet cu usurinta. Gasesc un sens in tot ceea ce fac. Si vad viata asa cum o vad…cum o simt, cum o traiesc. Pentru mine are valoare ceea ce fac. Sunt pasionata de cautarea esentei lucrurilor.
Vreau sa simt, sa ma intreb, sa te intreb, sa traiesc cu pasiune, sa mananc ce imi place, sa dorm langa ce-l pe care-l iubesc, sa imbratisez schimbarile ca pe un prieten drag, sa-i multumesc experientei dureroase, sa-mi iau ramas bun de la ea, si sa merg mai departe…
De cate ori n-o iei de la inceput in viata?
Si atunci, de ce te cramponezi de trecut?
De ce te temi de schimbare?
Viata inseamna schimbare! Si fiecare experienta te duce pe o alta treapta, mai sus, si mai sus…pana ajungi acolo unde ti-e locul.
Eu nu stiu ce e bine pentru tine, astfel ca nu te pot sfatui sa faci in vreun fel, sau sa faci ca mine. Tot ce pot face e sa-ti prezint modelul meu, stilul meu de a fi si tu sa alegi ceea ce ti se potriveste.
Sunt intrebata de multe ori de abonatii mei: Unde gresesc? Cum sa ma comport? Cum sa nu mai traiesc aceeasi experienta? Cum sa schimb ce nu e bun?
Imi doresc din tot sufletul sa te pot ajuta, de aceea sunt aici, ca altfel as fi altundeva…dar nu-ti pot livra solutia pe tava, nu-ti pot spune fa asta si asta, cu toate ca ar fi mai simplu pentru mine, si as termina in doua solutii practice munca, dar nu te-as ajuta cu nimic…
Te-as lega si de mine, ai deveni inca o data dependenta, si cresterea nu s-ar produce, schimbarea nici ea, si realizarea de sine va fi si mai departe.
Ai atatea carti pe piata care iti rezolva viata printr-o simpla lectura, incat nu vreau sa concurez cu ele. Nu vreau sa te handicapez mai tare decat a facut-o societatea.
Vreau sa te eliberez de reguli si norme, de minciuni frumos ambalate, si sa-ti redau viata pierduta.
Meriti sa descoperi singura cum sa-ti gasesti un barbat compatibil si cum sa-ti construiesti o viata care sa iti aduca valoare si satisfactii.
Ai potentialul asta, nu-l irosi!
Adevarat, si lecturarea cartilor de referinta te impinge mai aproape de gasirea adevarului, cu siguranta. Dar ai grija ce iei in mana, sa-ti ramana timp pentru cartile cu adevarat importante si valoroase…
Lasa” ghidul relatiei perfecte” si “cum sa-ti gasesti un sot perfect” pe raftul librariei si pune mana pe autobiografia ta, fa o scurta calatorie in trecut, pune pe hartie ce ai facut bun si ce ai facut rau, trage o linie, si vezi ce ai de facut de acum incolo.
Si mai incolo iti recomand cateva carti care merita cu adevarat citite…
Dar pana atunci: Nu ai voie sa repeti aceleasi greseli!
Felul in care te raportezi la viata face diferenta dintre tine si restul…
Ce a fost, a fost, s-a dus….si ce vine, e prezentul, a momentul tau, aici si acum!
Eu am ales o anumita ordine in viata mea, ca sa zic asa: Studiile, viata profesionala- cariera si viata sentimentala.
Asa vad eu azi, viata mea. Se si prea poate ca maine sa-mi doresc altceva, sa vreau sa fac un copil si sa imbrac rochia de mireasa, nimic nu e imposibil, cunoscandu-ma destul de bine…
De curand am descoperit autonomia si vreau sa o savurez.
La fel s-a intamplat si cu afirmarea personalitatii, autoconstruirea de sine…e ca si cum ai lucra la un puzzle…si de abia astepti sa ajungi sa asezi ultima piesa, ca sa-l definesti, sa-l desavarsesti.
Nu cred ca exista o ordine, un model de urmat in viata.
Ceea ce cred e ca fiecare trebuie sa se prefere, la inceput…pentru ca mai tarziu sa poti darui din bogatia interioara si exterioara.
Unele vor familie si copii iar altele vor cariera si succes profesional. Sunt si unele care le vor pe amandoua. Fiecare stie ce vrea…astfel ca, textele cu: Nu stiu ce vreau sa fac in viata , si nu vreau sa ma casatoresc niciodata, sunt deplasate din punctul meu de vedere.
Femei de 30 de ani care nu stiu ce vor? Chiar asa au trecut prin viata, fara intrebari si fara raspunsuri? Mi-e greu sa cred ca ajungi la o varsta matura, si sa spui ca nu stii ce vrei, dar exista si tipologia asta, care nu stiu ce vor, le e bine asa cum sunt, nu isi doresc altceva pentru moment. Ce sa zic? Bravo !!! Important e sa ai o buna relatie cu tine! Sa te simti tu insati oriunde ai zbura in lumea asta! Sa te bucuri de viata, de soare, de luna…
Ideea e sa fii impacata cu tine si cu alegerile tale.Atunci poti sa spui ca esti deschis fata de oameni , fata de viata.
Exista momente in viata in care vrei sa mori, sa te tarasti intr-un colt si sa plangi, sa refuzi sa mai vezi lumina zilei…da. De cate ori nu traiesti sentimentul disperarii, al durerii ? De multe ori in viata te chinui, te zbati, te lovesti de greutati…si e normal, cred eu. E mai grav sa nu traiesti nimic, sa nu te viziteze nici o experienta, sa nu ai parte de nici o transformare sau schimbare.
Asta tragedie. Sa ai o viata plata si “linistita”.
Ma uit in urma si privesc la parcursul pe care l-am strabatut….
Cat m-am mai zbatut, cat am mai plans, cat am mai condamnat, si disperat in aceasta calatorie, numita viata.
Cat de nenorocita si nefericita ma vedeam, Doamne….
Viata e nedreapta, parintii nu au fost langa mine, barbatii m-au folosit, viata m-a pedepsit, eu ma detestam, si pe ei ii uram si ii condamnam; pe ei, care mi-au adus atata durere in suflet.
Si acum, rad….
Fara ei, fara acele experiente nu as fi cine sunt azi.
Nu exista evolutie fara experimentare, fara tradare, fara deceptii, fara durere.
Cum sa devii mai bun fara sa traiesti durerea?
Cine nu e incercat nu va atinge succesul niciodata.
Suna ca si cum fericirea se naste din durere, nu-i asa? ….si cred ca asa si e!
Iar succesul din sacrificiu, munca constanta si perseverenta.
Asa ca, te intreb: Unde vrei sa ajungi in viata? Ce vrei sa fii in viata?
Dai cu zarul, citesti in cafea, iti faci astrograma, mergi la ghicitoare, nu conteaza… Fa ceva! Incepe de undeva! Ajuta-te cu ce stii si cum poti pentru a porni in calatoria devenirii de sine!
Nu mai amana!
Nu mai astepta!
Ia-ti viata in serios, ia-te in serios!
Viseaza, dar in acelasi timp delimiteaza visul de realitate si traieste!
Pe data viitoare,
Papp Andreea
Înscrie-te la newsletter
Nu va exista el, mesajul care sa isi constientizeze auditoriul, atata vreme cat el nu este pregatit a se infrunta pe sine.
Astfel, incercarea de adaptare a trairilor personale, oricat de limpede putandu-se ele adapta unor clisee cu care ne confruntam cu totii la un moment dat, este sortita a arunca in deriva orientarea auditoriului, precum si pozitia obiectiva a celui ce le emite.
Este pacat a se insista pe sublinierea definirii ca si persoana, deoarece nu vom putea vorbi despre o persoana cu o structura emotionala si un intelect firesc decat in cazul in care ea dobandeste via experienta proprie si analiza, sensibilitatea si capacitatea de a cerne si adapta la sine restul lumii, fara a se compromite peste masura acceptabilitatii proprii si, in aceeasi masura, fara a desena pereti abrupti pentru a statua unicitatea sa nou creata.
Ba mai mult, sustinerea cu ferventa a unei cauze motivata de o pulsiune interna a autorului, reiterarea oarecum drastica a acutei dorinte de a convinge poate avea un efect opus celui scontat (poate ma hazardez cand sustin acest lucru, insa deseori, exista un pas mare de facut intre constientizarea unei probleme si solutionarea ei…:))
Luand si alta latura a comunicarii facute aici, poate e mai bine ca ea sa nu fie atat de mult girata de structura de usor monolog didactic si sa primeasca mai mult o nuanta de dialog, mai cu seama ca blogul, desi vazut ca un mod de prezentare a ideilor unei persoane, e bine ca el sa poata si dezvolta pe seama celor sustinute.
Mie imi plac articolele tale, au o nota de optimism si realism. As vrea insa sa te combat un pic referitor la afirmatia “De cate ori n-o iei de la inceput in viata?” Viata are un singur inceput, dupa parerea mea. Insa ne putem opri la un moment dat si urma o alta cale care ni se pare mai potrivita pentru noi. Nu o luam niciodata de la zero pentru ca am acumulat o experienta, care este bagajul nostru cel mai de pret. Vorbesti simplu si din suflet in articolele tale de aceea cred ca mesajul tau ajunge la receptori. Daca ar fi sa citesc articole precum cel scris de “SpiritSale”, unde a trebuit sa ma concentrez f.tare si nu am inteles mai nimic, cu siguranta as lasa-o balta. Poate “fata” e “critic” de meserie…
2 emma:
“fata” e baiat
si nu e critic nici de meserie si nici “din principiu”
Post-ul/urile mele de aici nu fac o critica si nu asta era scopul meu. Dimpotriva, apreciez orice persoana ce are placerea de a se comunica in scris (multi dintre noi fugim de cuvinte..)insa, mesajele trimise nu ar trebui sa urmeze un acelasi sablon, mai cu seama ca el este intr-adevar suficient de simplu si direct exprimat pana acum. Plus de-asta, blogul prezent nu este unul pur destinat mesajelor de “imbarbatare”, ci si jocului cu cuvintele (cum poti vedea in alte post-uri ale Andreei), ceea ce deschide o poarta de comunicare si pe o astfel de tema.
Fiecare persoana alege cum se exprima – ideal este sa o faca intr-un mod sincer care sa nu respinga auditoriul. Opinia mea este ca asta se intampla atat in cazul Andreei, cat si in cazul meu care nu imi doresc decat sa dezvolt anumite aspecte luate in discutie.
Ia-o ca un exercitiu de “scriitura” si simte-te libera a imparti concluziile tale
C.
te apreciez fff mult si esti fff daesteapta cred ca am spus tot Viata trebuie traita si cu suisuri si coborasuri si sa nu lasi sa treaca nimic pe langa tine pana nu experimentezi macar 50% din ce trece!!! pa
te apreciez fff mult si esti fff desteapta cred ca am spus tot Viata trebuie traita si cu suisuri si coborasuri si sa nu lasi sa treaca nimic pe langa tine pana nu experimentezi macar 50% din ce trece!!! pa