Mica printesa
Noi insine in fata oglinzii :
” Sunt frumoasa, buna si inteligenta. “
“Chiar daca nu sunt perfecta, asa ma simt.”
“Am cearcane, trebuie sa le acopar, nu vreau ca el sa ma descopere.”
“Trebuie sa fii perfecta, oricat de tare ti-ar plange sufletul!”
“Ea e mai buna si mai atragatoare decat mine, toti tremura in fata ei.”
“De ce unii au noroc si nu o merita?!”
Cine spune ca trebuie sa fim perfecti? Sau ca trebuie sa fim buni, si nu rai? Cine ?
Accepta-te asa cum esti. Nu te mai tortura singura. Ce se cade si ce nu se cade, ce am si ce nu am !!!
Opreste-te, ca altfel o iei razna !
Daca te doare, cere ajutor.
Daca esti furiosa, sparge, tipa!
Fa ceea ce simti, nu ceea ce se cade!
Asa. Inca o masca in plus. Asta iti lipsea…
Nu e de ajuns ca trebuie sa faci pe” proasta” de atatea ori, sau sa zambesti cand un ai chef?!
Mai sa imprumuti o noua identitate livrata de media iti lipseste.
Traim vremuri grele, nimeni nu zice ca nu, dar macar fi tu insati si da ce ai mai bun, lupta pentru ceea ce vrei si ramai fidela sinelui, chiar daca iti tradezi eul.
Cu cat timp inainte incepe pregatirea pentru un eveniment?
In ziua evenimentului, cu o zi inainte sau cu o saptamana?
Ma uit in jur si vad atatea fete tot mai preocupate de aspectul exterior, tinuta, machiaj si accesorii, masini si conturi grase.
Dorinte, vise si sperante.
Vine Printul? In seara asta sigur il intalnesc, am auzit ca vin atatea personalitati la acest eveniment .
Cosmetica, solar,coafura, achizitionarea tinutei perfecte , machiaj si multa stralucire.
Trebuie sa fiu perfecta!
Ajunsa la petrecere diva noastra se trezeste inconjurata de aceeasi prieteni, si nici urma de Print…
Dezamagita si incercanata paraseste ringul de dans cu pasi nesiguri si tot mai mici.
“De ce nu-l intalnesc? Sunt perfecta, stilata si cu un suflet nobil. Si atunci, unde e problema?
“Numai femeiele usuratice au noroc.”
Sa fie un cliseu sau realitate?
“Sunt prea complexa, si barbatii se simt amenintati in preajma mea. Asta e singura explicatie elocventa.”
Cauti raspunsuri la persoanele care vad lumea in aceleasi culori ca si tine.
Asta e o problema.
Discuti cu prietenele si ajungi la concluzia ca toti sunt porci, superficiali si frustrati.
Asa sa fie?
Mai e varianta cu: nu mai sunt barbati, toti aia buni sunt luati!
Fetele bune n-au noroc, cele rele au tot ce isi doresc.
Atunci de ce nu devii o fata mai putin buna?!
Sau preferi sa ramai in imaginea oamenilor ca fata cu suflet de aur?
Singura si nefericita.
Continuam cu:
”A fost una la parinti si mandra-n toate cele, cum e fecioara intre sfinti, si luna intre stele…”
Iti zice ceva versul?
A fost odata ca niciodata, ca de n-ar fi fost, nu s-ar fi povestit…
Ea, e Printesa cea rasfatata si ridicata la cer .
De mica a fost crescuta cu imaginea ca e perfecta , unica si deosebita.
I se spunea ca nimeni nu e ca ea.
Printesa e printesa orice s-ar intampla.
Si asa a crescut micuta noastra printesa, cu imaginea ca ea e una la parinti, si una in lume.
Toata lumea o iubea si astfel i se confirma ca e precum fecioara intre sfinti.
Toate bune si frumoase, pana in clipa maturizarii si experimentarii.
Printesa se afla in turn, frumoasa si sclipitoare, si cu ochii atintiti spre orizont…
Il asteapta, pe unicul, puternicul, si incomparabilul Print.
Si asteapta…
Si el nu mai apare…
Si atunci mintea incepe sa construiasca, si increderea sa slabeasca…
Tot felul de ganduri si credinte pun stapanire pe sufletul sarmanei printese:
“Viata e nedreapta!”
Oamenii sunt rai .
Invidia e prea mare…
Barbatii sunt toti la fel!
Eu nu fac compromisuri, totul sau nimic!
Decat prost insotita, mai bine singura.
Eu am onoare, demnitate si prestanta. Nu ma pot incurca cu oricine.
Si vine ziua cand varsta isi spune cuvantul, si teama de a ramane singura preia conducerea si asteptarea dispare, ca o vraja.
M-am pastrat curata si pura pana acum…si ce am castigat? M-a pictat cineva fecioara? Nimeni.
Cine mi-a apreciat si iubit puritatea, sufletul curat?!
Am pierdut atata timp, asteptand….
Nu e drept ce mi s-a intamplat, nu meritam…
Blestem pe cei care s-au folosit de bunatatea mea si mi-au ranit inima!
Ii blestem si pentru faptul ca am cunoscut ura, si acum ea traieste in viata mea!
De ce? De ce m-am transformat?!
Lacrimi si disperare.
Si asa printesa noastra ajunge cersetoare.
Si o alta viata incepe pentru ea: Odata cu pierderea credintei si a sperantei, se naste ura, invidia si vorbele crude cu care ii gandeste pe ceilalti care i-au rapit iubirea.
Increderea in sine se slabeste…si bunatatea se retrage. Egoismul iese la lumina si stima de sine scazuta se instaleaza.
Incepe disperarea.
Altadata se sacrifica pentru cei din jur, ii salva si renunta la ea pentru ei…
Astazi se gandeste de doua ori inainte de a-i intinde mana celui care alatadata i-ar fi dat inima din piept.
Se gandeste in ceea mai mare parte la ea, si dupa la ceilalti.
Si nu e rau sa fie asa, deloc. Asta ii lipsea inainte…altruismul cu care ii trata pe ceilalti traducea o renuntare la sine, o slaba apreciere de sine.
Ne oferim pentru a-i hrani pe ceilalti…nu stiu daca e atat de sanatos.
Poate fi pentru unii…ce nu fac oamenii pentru a-si salva sufletul de la pieire? Orice.
Si ea a facut ce a stiut…
Si pentru asta nu e de condamnat.
Transformare. Disperare.
Mica fecioara se transforma intr-o cersetoare..
Si invata cum compromisul ii aduce o alinare…
Dar nu uita de suferintele traite…
Si pentru toate suferintele ei iiacuza pe ei, pe lume, pe soarta.
Numai pe ea nu.
Din pacate nu reuseste sa vada decat rautate si invidie in ceilalti…au ranit-o si nu merita iertati.
Dar Dumnezeu va face dreptate in numele ei…o stie in adancul sufletului..chiar daca acum se indoieste de puterea si bunatatea Lui.
O adevarata drama.
Conflict. Disperare. Credinta. Regrete.
Pot exista in armonie impreuna? E aproape imposibil…
Pe de-o parte vrea sa-si salveze sufletul din mainile iadului, si pe cealalta parte ii uraste si blesteama pe ceilalti.
O adevarata nedreptate traieste.
Duce o lupta continuua, zi si nopate cu ea , cu gandurile care prezinta iadul si cu sufletul care reprezinta divinitatea, adevarul.Si tanjeste dupa vindecare, iluminare..
Nu a renuntat intru- totul la speranta, crede in adancul sufletului, chiar daca nu o recunoaste, ca El are sa vina…
In timpul in care astepata, amantul a luat locul Printului.
Traieste o poveste fara inceput si fara viitor.
Astazi se bucura de cateva ore de pasiune, si maine cand El pleaca, ea il asteapta pe Print.
De un timp incoace il cauta. Peste tot.A inceput o adevarata cautare…
Pe strada, in restaurante, in parcuri, la evenimente…peste mari si tari…il cauta disperata.El trebuie sa existe, trebuie sa-l intalneasca!
Si fiecare experienta noua care ii arata ca El nu e Printul ce-l il viseaza, si amantul nu e iubitul ei ,ci al femeii care ii creste copii, si il astepta acasa, o invenineaza pe micuta printesa.
Nici macar prietenele care altadata o hraneau si o umpleau de bucurie, azi nu mai sunt in ochii ei ceea ce erau..si asta fiindca ele au pe cineva, traiesc o poveste, chiar daca nu e ca in povesti si-n vise…
Ce se va intampla cu Printesa veti afla saptamana viitoare…
Cu mult drag, Andreea.
super tare:) astept continuarea
MERSI ANDREEA!:)
foarte tare astept si comtinuarea pupici
tu incepi sa`mi placi din ce in ce mai mult
Relevanta metafora…
Imi place foarte mult modul in care vrei si poti produce… schimbarea. Te admir pentru toate astea si pentru “stilul tau”.
Hm…ce sa zic…Eu aceasta teama despre care tu vorbesti as numi-o inteligenta afectiva. Pentru a reusi este nevoie doar de a empatiza cu ceilalti, cunoscuti sau necunoscuti. Dupa ce barierele dintre tine si ceilalti dispar, atunci unde mai este frica? Frica de ce?
Teama trebuie sa fie doar una singura: si aceea se numeste constiinta sau Dumnezeu.
Asta este o alta poveste…nu vreau sa o incep acum. Daca ne cunoastem bine…atunci nu trebuie sa ne fie frica de nimik. Avem stilul nostru…si suntem diferiti…