Formula de succes pentru linistea sufletului tau
Eu am crescut cu rasfaturi de genul:
Nu esti buna de nimic!
N-o sa faci nimic in viata!
Daca nu inveti n-o sa ai ce sa mananci!
Esti grasa, nu vezi, nu mai manca atata paine!
Taci, nu stii nimic!
Esti proasta, du-te -n camera ta!
Ce sa-ti mai povestesc din inceputul calatoriei mele?
Cum am ajuns sa ma simt frumoasa, inteligenta, buna?
Greu. Nu e usor sa traiesti cu sentimentul ca esti urata, ca nu esti buna, apreciata si iubita. Am dezvoltat un scut cu care m-am aparat de lume si am pasit incet, incet inainte.
Aceasta carapace a blocat relatiile autentice, comunicarea, iubirea in forma ei pura si a inlocuit-o cu jocuri, roluri, masti si emotii negative atat despre mine cat si despre viata.
Inaintam cu teama de respingere, sentimentul de abandon, lipsa stimei de sine si a iubirii de sine si acceptam de la viata tot ce avea de oferit.
Si am ajuns sa nu mai stiu cine sunt si ce vreau cu adevarat. Incepuse ratacirea…
Cred ca in relatiile cu barbatii se oglindea cel mai bine falsa mea identitate. Jucam un rol care nu-mi apartinea dar care ma tinea la suprafata, chiar daca era o relatie imbracata in falsitate si iluzii, era ceva, si era relatia mea, buna, rea , ma tineam cu dintii de ea.
Pana cand?
Pana cand partenerul isi dadea seama de adevarata mea fata si de minciuna in care traia, sau pana cand il inlocuiam cu un altul fiindca nu mai simteam iubirea. Si ca sa fie si mai dramatica povestea, vreau sa-ti spun ca nu am simtit niciodata iubirea vreunuia cu adevarat, fiindca eram ca un sac fara fund. Oricat s-ar fi agitat celalalt eu tot nu vedeam si nu simteam ca face ceva iesit din comun pentru mine, ca ma iubeste cu adevarat. In consecinta, treceam la urmatorul…
Iubirile stabilite pe lipsuri, rani adanci, traume nu au sfarsit bun fiindca setea de iubire este prea mare, ranile prea adanci si amintirile prea apasatoare.
Cum am iesit din acest cerc vicios? Cum m-am salvat? Cum am ajuns sa iubesc si sa ma las iubita?
M-am oprit. Am cautat iubirea atata timp afara si n-am gasit-o, ceea ce m-a impins sa caut inauntru. Am inceput sa-mi pun intrebari: Si totusi…de ce ne aflam aici?
Care este scopul nostru? Care este drumul tau, al meu?
Si cu ajutorul vointei care ma caracterizeaza am continuat sa caut, sa sap in trecut, in experientele de viata raspunsuri, explicatii la ce am trait, la ce traiesc, la drumul ce-l am de parcurs.
Nu m-am dat batuta, m-am nascut cu energie si cu o personalitate puternica, chiar daca am pasit pe un drum gresit, m-am intors din drum, cu fata la mine si am descoperit ca :
Viata este o sansa, este sansa descoperirii de Sine, drumul spre noi insine, calatoria interioara, cu urcusuri si pante abrupte, cu lumini intense si neguri profunde. Drumul catre noi insine dureaza o viata. Poate ca cel mai greu este sa stai in tacere, sau sa-ti oferi acele clipe de tacere in care sa te descoperi pe tine, Tu cel adevarat, golit de roluri, de masti si ganduri, cine esti tu? Tu poti fi totul, tot ce iti doresti, tot ce visezi, dincolo de ego. De fapt..Tu Esti Totul, dincolo de forma materiala.
Si am sa-ti dau formula de succes in materialul ce urmeaza, formula care m-a vindecat si care m-a pus pe drumul meu, al devenirii de sine.
In ce etapa a descoperirii esti? Unde ai ajuns? Ce faci cu timpul tau? Cum il valorifici? Cum te dezvolti? Pe ce pui Tu cel mai mare pret? Ce iti doresti de la tine? Iata cateva intrebari pe care eu mi le-am pus.
Drumul catre tine insuti nu poate fi facut decat de Tine, de nimeni altcineva. Nu fugi de tine, cauta sa te descoperi mereu, este sansa noastra, cea de a fi aici si acum, ceea ce suntem, pe treapta la care am ajuns. “E nevoie de fiecare, asa cum este. Si fiecare este necesar, asa cum este. De aceea esti nascut intr-un anumit fel. Nu incerca sa te indepartezi de firea ta” spunea Osho.
Acestea sunt doar cateva intrebari care te viziteaza, care te cauta adanc, acolo unde accesul este restrans, limitat.
Ce nu cunosti, nu stapanesti. Daca nu constientizezi ceea ce faci, de ce faci ceea ce faci si cum influenteaza alegerile cele faci viata ta si a celorlalti, nu poti face nici un pas inainte pe scara evolutiei.
Te trezeste o dezamagire profunda, te trezeste o despartire dureroasa, moartea cuiva drag, esecul profesional, falimentul, boala.
De ce astepti si inviti toate nenorocirile posibile si imposibile in viata ta?
Nu le inviti?
Asta s-o crezi tu!
De ce crezi ca te desparti de sotul tau cand in luna a 5-a de sarcina?
De ce crezi ca pierzi toate bunurile si afacerile se naruie peste noapte?
De ce crezi ca esti concediata fara explicatii?
De ce pici un examen important?
De ce toate ti se intampla numai tie, te intrebi, asa-i?
De ce altii au tot ce-si doresc ?
De ce ?
Macar de ar urma acum intrebarea Unde gresesc ai fi pe jumatate salvata, insa nu, tu continui cu:
De ce mie?
De ce traiesc drama asta?
De ce se intampla la fel?
De ce?
“Cel ce cunoaste universul si nu se cunoaste pe sine, nu cunoaste nimic.”Jean De La Fontaine
De ce nu te opresti?
Trezeste-te! Intoarce-te cu fata la tine! Si nu mai privi la ceilalti, ajunge!!
Ce vrei sa trezesti la tine?
Vrei un job mai bun?
Vrei o casa pe malul marii?
Vrei sa muti muntii din loc?
Atunci, te invit sa raspunzi la urmatoarele intrebari:
Cum faci sa se intample cea ce traiesti?
Esti multumita de ceea ce traiesti?
Si acum, noteaza intr-un caiet special dedicat tie prima emotie din lista de mai jos:
furie; fericire; anxietate; tristete.
Sub ea, descrie pe scurt situatia cu care te-ai confruntat in ultimele zile si care a dat nastere acestui sentiment. Apoi fa o lista cu toate circumstantele care au dat nastere acestui sentiment, o a doua lista cu senzatiile corporale pe care le resimti si o a treia lista care sa contina gandurile asociate.
Repeta acest exercitiu cu fiecare emotie de pe lista.
Revizuieste lista emotiilor si noteaza-le de la 1- 10 din punct de vedere al intensitatii lor. Noteaza care din acest sentiment il resimti cel mai intens. Acel sentiment indica punctul tau sensibil care, atunci cand este atins, poate declansa un razboi.
Ne intereseaza sa constientizezi ce si cum ai functionat pana acum, si daca analiza raspunsurilor a scos la iveala anumite aspecte neconstientizate, suntem pe drumul cel bun.
Regreti ceva?
Ai fi vrut sa faci lucrurile altfel?
Ai fi vrut sa actionezi, nu sa reactionezi?
Emotiile au intervenit in comportamentul tau si te-au impiedicat sa-ti atingi obiectivele?
Cred ca nu mai ai nevoie de altceva pentru a vedea realitatea.
Te las un pic cu tine si te invit sa te mai observi, sa mai cauti in experienta ta de viata situatii similare, in care ai trait aceleasi emotii.
Ce faci dupa ce ai cules aceste informatii pretioase?
Vestea buna este ca, emotiile pot fi educate, starea emotionala poate fi schimbata, poti schimba absolut orice comportament, pattern care te tulbura emotional.
Teama, ca obstacol
De ce iti este frica? Nu te teme, frica este unul dintre cele mai mari obstacole ce pot aparea pe cale. Incearca sa te descoperi fara teama, si nu-ti fie teama sa visezi. Teama inhiba, nu te poti dezvolta fiind condus de ea.
Cu curaj..invata sa pasesti chiar daca nu vezi decat o parte a drumului din fata ta, invata sa-ti urmezi visul, cu determinare si perseverenta. Metoda lui Edison era sa lucreze la o inventie fara sa se gandeasca deloc la esec. Si in fond ce este un esec?
Decat un pas inainte, un pas inainte pe drumul tau de dezvoltare si auto-cunoastere, este uneori o experienta necesara, din care se pot inalta binecuvantari. Stim oricum ca toate evenimentele depind de “privirea” noastra atintita asupra lor, de importanta pe care le-o dam, totul depinde de perceptia noastra. Acelasi eveniment, observat de trei personae diferite, va fi vazut in trei moduri distincte, fiecare proiecteaza ceva din el, din experienta sa acumulata. Prin urmare, inainteaza fara frica.
Vorbeste despre temerile tale, cauta dincolo de ele. “Nu ti-am dat Eu oare porunca aceasta? Fii puternic si curajos, nu te inspaimanta si nu te ingrozi” (Iosua, 1:9) caci Dumnezeu este cu tine, este in tine.
Asa ca inlocuieste teama cu credinta.
Lupta pentru viata ta!
Continua sa te ridici, chiar daca te doare, ti-e frica, esti suparata, ranita, indragostita.
Darama barierele, inhibitiile, renunta la manevrele defensive.
Deschide-te: simte fiecare experienta ca proaspata si noua!
“Problemele emotionale nu sunt rezultatul depresiei, al diminuarii energiei vitale, ci sunt rezultatul incapacitatii de a vedea viata frumoasa, plina de sens.” Iolanda Mitrofan
Daca exista intrebari, exista si raspunsuri.
Esti regizoarea propriei vieti?
Sa vedem:
In ce masura ai trait conform deciziilor tale personale?
In ce masura ai trait sub influenta altor persoane?
Ce alegeri ai facut si cum te-au influentat acestea?
Care sunr alternativele cu care te confrunti acum?
Cum influenteaza anxietatea alegerile pe care le faci?
Cum poti schimba lucrurile care te tulbura emotional?
Cu ce ganduri te imbraci zilnic?
Care sunt schimbarile pe care vrei sa le realizezi si ce obstacole intampini in calea lor?
Ca recompensa pentru munca depusa pana acum te las cu o poveste frumoasa:
NU CITI PANA NU RASPUNZI LA INTREBARI!!
Altfel povestea nu are rol terapeutic 
))
Ma asculti, da???
Bun.
Povestea lui Mulla Nasruddin
Cand era pe patul de moarte, Mulla Nasruddin a fost intrebat de cineva:
Daca ti s-ar mai da o sansa cum ai trai-o, Nasruddin? Ai face vreo schimbare?
Cu ochii inchisi, Nasruddin s-a gandit, a meditat, apoi a inchis ochii si a spus:
Da, daca mi s-ar mai da o viata, mi-as face carare pe mijlocul capului. Asta a fost dorinta mea dintotdeauna, dar tata a insistat sa nu-mi fac pieptanatura asta. Iar cand tata a murit, parul meu ajunsese atat de conditionat incat nu statea cu carare pe mijloc.
Daca ai fi intrebata ce ai face daca ti s-ar mai da sa traiesti o data, ai face mici schimbari de genul acesta.
Sau? Tu cum ai proceda?
Ce ai schimba in viata noua?
Ce ai schimba la felul tau de a fi ?
Ce ai schimba la felul tau de a trai?
Ce poti sa faci, incepand de acum, pentru a avea viata pe care ai visat-o dintotdeauna?
A trai e un act de curaj!
Actioneaza. alege, indrazneste, cu riscul de a pierde tot, insasi sensul existentei, dar
Traieste!
Si cum spunea Kierkegaard:
Bucura-te clipa de clipa!!!
Si cum spun eu:
Viata adevarata, viata miraculoasa, e viata traita!
Te astept sa-mi povestesti despre noua ta viata!
Succes!
Pe curand, Andreea
Daca vrei o educatie avansata care sa te ajute sa iti descoperi propriul stil de a reusi in viata, ai cartea Stilul tau – pentru femeia care merita. Apasa linkul si poti vedea un rezumat al cartii.
Urmaresc cu mult interes tot ce scrii…si crede-ma ca sunt fericita ca te-am ,,gasit”.
Esti asa cum si-ar dori orice femeie sa fie…iubita,frumoasa, inteligenta, libera…Ma bucur ca pot sa invat de la tine , din experienta ta. Iti multumesc pentru tot si succes in ceea ce faci.
ma regasesc in tot ceea ce scrii.succes in continuare!
Buna Andreea,
Ce as schimba la mine daca as putea ?
sunt atat de multe : gandirea negativa , incapatanarea deprimarea , frustrarea …..
frumoasa lectura!
ce motivatie imi dai sa ma mobilizez?concret!
Ciao,Andreea!
In fiecare saptamana astept cu nerabdare articolul tau.Anumite lucruri in viata mea s-au schimbat si am sa-ti enumar cateva mai jos:
Eu sunt o persoana negativa in general si m-am fortat sa gandesc pozitiv,adica sa gasesc in fiecare situtie partea buna,nu reusesc mereu sa o duc pana la capat,pot incepe ziua pozitiv si la jumatatea zilei ma viziteaza gandurile negative si iar sunt negativa in primul rand eu nu imi acord destula valoare,mereu cred ca altele sunt mai bune,mai frumoase,mai descurcarete decat mine,ca au bani mai multi….A doua zi ma incarc din nou cu ganduri pozitive ca sunt buna,frumoasa,desteapta…si reusesc…Vreau sa gandesc mereu ca am valoare,nu doar in anumite circumstante,vreau ca aceste ganduri sa fie constante si de durata,crede-ma ma zbat si voi reusi pana la urma…….
In sfarsit imi place ceea ce ai scris!mi/ai dat o idee!Adica m/ai pus pe ganduri!Asta mi se intampla rar….Bravo!
Mie imi place la tine faptul ca la baza esti la fel ca multe dintre noi adica ai trait cu aceleasi rasfaturi descurajatoare si demotivante. Multi parinti cred ca daca spun copilului Nu esti buna de nimic! o sa-l motiveze sa demonstreze cotrariul ceea ce nu este adevarat.
Foarte multi aleg drumul indicat de parinti si nu drumul dorit de ei.
Eu sunt multumita pana acum ca am avut taria si am ales ce am vrut eu si nu ceea ce au vrut altii.Daca ma voi lovi cu capul tare de ceva,atunci voi constientiza ca am gresit si voi indrepta dar stiu ca merg pe drumul ales de mine.
MULTUMESC FOARTE MULT.
la cate lucreuri nu dam importanta,si tocmai astea ne pot schimba viata.Multumesc
frumos, incurajator, idraznet,motivant.
Multumesc Andreea pt toate articolele pe care le-ai scris! Imi sunt de mare ajutor.
Sophia, Umbra, Mihaela, Gina, Ramona, Silviana, Raluca, Lavinia, Mara, Alina, Dina, va iubesc!!!!
Am un fragment iubit si-l strang tare la piept de fiecare data: Daca as fi asteptat ca altii sa-mi dea dreptul de a fi cum sunt, nici astazi nu as fi pe lume, si aceasta o puteti intelege usor, cand vedeti purtarea celor ce ma ataca pentru a parea si ei ceva.
Nimeni n-a crezut in mine, in afara catorva suflete dragi, insa asta nu m-a oprit, ci pot zice ca a fost motorul vietii mele: Tot inainte, tot inainte!!
Urcati pe culmile gloriei chiar daca va este greu, chiar daca va doare, chiar daca sangerati..
Fericirea este a acelora care-si sunt singuri de ajuns, zice Aristotel.
Voi sunteti perfecte si minunate asa cum sunteti!
Si aveti nevoie sa vi-o spuneti singure de fiecare data cand va intalniti cu o oglinda pe strada!!
Va iubesc!
Multumesc in primul rand tie ,celei de astazi care ai devenit.
Indirect celor care nu au crezut in tine si care au ajutat la transformarea ta, la ceea care esti azi, cea pe care o urmaresc cu interes, si cea in care cred ca are puterea de a-mi transmite gandurile pozitive in momentele potrivite.
Iti Multumesc ca existi!
Buna, articolul acesta e mai “de suflet” pt mine decat altele pe care le-am citit. Sunt undeva in fata pe drumul prefacerii si e bine sa constat ca nu sunt un “eveniment singular” cum adesea incercau prietenii ” de bine” sa ma convinga. Nici o grija, am scapat de mult de ei! Ma simt bine in pielea mea, mai am mult de lucru cu mine insami, dar mi-e drag de mine insami si sunt fericita. Piedici am avut si eu,dar le trec: pe unele mai usor, pe altele mai greu. Dar nimic nu e imposibil cand vrei! Ma bucur sa-ti citesc articolele, ma bucur sa gasesc o comunitate, fie ea si virtuala care cauta si respecta autenticitatea fiecaruia si pune pret pe armonizarea autenticitatilor tuturor.
Am o viata actuala pe care este greu sa o duc.Nu am servici,barbatul cu care eram m-a parasit si a facut un copil cu alta femeie ,cu care a fost si in timpul cind eram impreuna.Dupa 2 ani de relatie frumoasa,cu suisuuri si coborisuri a venit si m-a cerut de sotie iar cealalta femeie era gravida.Ne-am despartit.Si a urmat calvarul:intrebarile de ce mi se intimpla asta,cu ce am gresit ,de ce mie.Am pierdut si serviciul Am ajuns sa ma subestimez.Am 2 facultati si un master.Nimic nu merge bine.De ce oare?Unde gresesc?
surprinzator dar adevarat… am cautat demult asemenea articole si in sfarsit le-am gasit, mersi ca existi andreea…
Si eu iti MULTUMESC din suflet….
Salut Andreea! Citind mesajul mi-am adus aminte de un caz interesant din propria viata:”Eu tot am fost rasfatata in genu :nu esti buna de nimic,esti o proasta, nu ai capacitatea de-a ajunge ceva bun in viata ta…..”,mereu am visat sa devin medic….si din a doua incercare am intrat la colegiul de medicina…dupa apsolvire ,evident am incercat la facultate,,,,,aici s-au inceput schimbari de tipul :”dragostea cea mare,cariera sau familie….”sigur ca am ales drgoste si familia…..am abandonat facultatea,m-am decis complet familiei.Dupa un oarecare timp iarasi aud reprosuri de acum de la sot,de genul:”tu ca as.medicala ai sa fii sluga medicilor toata viata”,si aici am zis si eu STOP!!!In ciuda faptului si a tutturor rprosurilor m-am intors la facultate si paralel am studiat si psihologia.Acum cind au trecut anii ma simt intradevar implinita sim- place cum toti din jur se mindresc cu performantele mele.Dar cu asta visul meu nu se termina,mi-ai dat un imbold pentru a merge mai departe,pentru a trai ,a realiza ,a cuceri .Niciodata nu sunt satisfacuta de ceia ce traiesc fiindca mereu imi doresc schimbare cucerirea necunoscutului.”Mersi mult .Pe curind.
Pt. Raluca:
Nu este deloc usor prin ce treci , poate este crucea pe care trebuie sa o duci mai departe in viata. Cert este ca barbatul respectiv nu te merita, esti prea buna pentru el. Incearca sa-ti faci ordine in sentimente, alunga regretele, nu te mai uita in urma, ridica-te, scutura-te si mergi mai departe.Ai sa vezi va ve veni ziua cand ai sa razi de toate astea.
Numai bine!
Nu stiu cine e Oana Stefanescu dar am senzetia ca e badigardul tau ,Andreea!Asta e bine!M/am simtit f bine ca mi/ai pomenit numele in lista ta de declaratie a iubirii,multumesc !Na,ce sa zic…e putin no comment,ma simt bine,ideea e ca si neu de ex ti/am comentat aparent rautacios cateodata ….ceea ce ai scris,insa e doar aparanet,eu numesc …SINCER.,eu mi/as dori sa inteleaga multe prietene de ale mele ca aparanta de critica agresiva,poate ascunde un adevar,si ca asta e o dovada de adevarata prietenie si nu o simpla lauda!Dar nu se prea intelege asta,cu bine si pe curand!
Esti fantastica…. Imi place mult ce scrii si citesc cu mult interes… Mi-ai luminat mintea si sufletul.. Pooopp dulce…
Andreea, felicitari !!! Reusesti prin ceea ce scri sa ajuti mult, Inca odata, FEL;ICITARI !!!
Dragele mele,
Sunt fericita!! Va vad zambind si asta imi transmite senzatii, emotii speciale, unice. Ma imbat cu fiecare mesaj de-al vostru, multumesc ca impartiti cum ine bucuria, durerea, extazul. Continuati, luptati, zambiti!
@Raluca draga,
De cele mai multe ori modelele, educatorii, parintii ce i-am avut n-au fost cel mai bun exemplu pentru viitorul nostru ca adult. Nu e usor sa pasesti pe intuneric, ranit, folosit, abuzat si asa mai departe. Insa, in acelasi timp esti singura persoana care face ceva cu adevart pentru tine, asa ca: scutura-te acum de regrete, lacrimi si suferinta fiindca atitudinea cu care te imbraci iti schimba sau iti mentine viata de care te plangi, din ghearele careia vrei sa scapi. Te intrebi cum? In primul rand intreaba-te: Asta este viata pe care mi-o doresc ? Asta e viata la care am visat? Asta vreu? Ce vreau? Ce fac ca sa-mi recapat increderea de a continua, de a schimba raul cu binele?
Eu cred ca iti va fi foarte usor sa treci de la intuneric la lumina, acum ca ai trecut prin aceasta experienta dureroasa: Nimeni nu face nimic pana nu-l doare. Se pare ca inca o data viata ne-a aratat ca asa ii place sa ne predea: incercare- durere- schimbare- iluminare.
Deschide usa spre o noua viata, rupe pagina trecutului si mergi inainte, fara sa mai privesti inapoi: n-ai nevoie decat de tine in acesta calatorie.
Ai o viata de trait!
Esecul si succesul sunt responsabilitatea ta: ceilalti nu fac decat sa ne ofere ce le cerem, constient sau inconstient.
Ce poti sa faci, incepand de acum ca sa traiesti altceva decat pana acum?
Cum ai de gand sa-ti schimbi viata?
Cu ce incepi?
Alege ceva, incepe de undeva, nu amana, amanarea e o prostie. Si te ineci, incet, incet….daca alegi ca viata sau celalalt sa aduca ceva bun, sa schimbe ceva: Tu esti regizoarea propriei vieti!
Am incredere ca vei lua alegerea cea mai buna!
Tine-ma la curent, sunt aici.
Te imbratisez si-ti ordon: Actioneaza, acum, cat nimic nu e pierdut, abilitatile si potentialul zac in tine, n-au disparut, nu s-au evaporat. Foloseste-te de ele ca sa actionezi, sa alegi, sa pasesti pe drumul tau, al devenirii.
Pe curand..
@Silviana draga, nu am nici un protector si cred cu toata puterea ca n-o sa am nevoie vreodata, in afara barbatului meu. Si cred ca ai confundat-o pe Oana cu Carmen, insa n-are nici o legatura asta cu ce facem noi aici. Suntem aici ca sa pasim impreuna spre drumul devenirii si impartim experiente de viata, dureri, amintiri prezente si trecute. Daca te identifici cu ele, daca preiei un model, daca urmezi anumite tehnici e alegerea ta si nimeni nu ti-o va influenta in vreun fel, vreodata. Singura care iti va putea dicta, ordona este experienta. Ce traiesti reflecta ceea ce esti! In rest, sunt bucuroasa cand iti exprimi parerea, ca e ea pozitiva sau negativa. Nu ma deranjezi, doar ma bucuri, atat. In schimb, in cea ce priveste relatiile tale interumane cred ca intampini neplaceri cu atitudinea ta, chiar daca e autentica si sincera. Vezi ce poti face, critica e ca porumbelul calator, revine mereu la punctul de plecare. Asta urmaresti? Ma indoiesc. Succes draga mea!
Ceao, Andreea ! Ma bucur ca te-am gasit si vreau sa-ti spun ca articolele pe care am reusit sa le citesc,ma rascolesc, in sensul bun.Ele imi intaresc convingerea ca sunt pe drumul cel bun. Autocunoasterea ne ajuta sa facem alegeri intelepte,iar consecintele lor ne imping inainte in calatoria noastra spirituala. Am avut partea mea de suferinta, dezamagiri,deziluzii, esecuri, boala si lipsuri dar, dupa fiecare esec/respingere/cadere, imi faceam o ” radiografie spirituala “, intrebindu-ma unde gresesc. Procesul nu s-a incheiat . Ani de zile m-am complacut in postura de victima a sistemului,a conjuncturilor nefavorabile, a mentalitatii colective.Mi-am trebuit ani sa fac lumina in sufletul meu si sa nu-i mai las pe altii (bine intentionati, de altfel) sa hotarasca in locul meu. In adolescenta si tinerete, dorinta de a-mi gasi rostul, era perceputa ca incapatinare. Mare defect ! Sunt convinsa cafiecare dintre noi avem un diamant in fiinta noastra, pe care divinitatea ni l-a daruit si pe care trebuie sa-l slefuim, sa-i netezim colturile care pot rani, sa-i dam stralucire si valoare. Lupta cu noi insine e cea mai grea si dupa parerea mea cea mai importanta din existenta unui OM . Multumesc lui Dumnezeu pt.toate incercarile pt.ca doar prin depasirea lor , am invatat lectii de viata importante. Sunt onorata sa fac parte din ” clubul ” tau. Pina la urmatoarea ” intilnire” , te imbratisez cu drag !
Pentru Silva:
Vreau sa te intreb daca ai citit cartea Andreei ”Stilul tau”!?
Si de unde aitras tu concluzia ca eu as fi ”badigardu” Andreei?
cee ce am scris acolo este mult mai profund, imi pare rau ca nu intelegi.l
scuze, Pentrtu Silviana.
Problema este că nu am primit un manual când ne-am născut,am fost niște coli albe pe care s-au scris atâtea aberații până s-a umplut întreaga pagină și acum sau ne plângem că nu ne place filmul (ceea ce întradevăr doare pt. că este un film absurd fără cap și coadă) sau ne apucăm să ștergem și să mâzgălim altceva pe întuneric și de obicei până ajungem undeva suntem sau prea bolnavi sau prea bătrâni sau amndouă la un loc.Singurul mod de a face un ”film” frumos este să vezi unde vrei să ajungi și chiar să-ți dorești din tot sufletul să ajungi acolo ,restul se potrivește de la sine,oricum călătoria contează …ne putem juca cât vrem ,avem o veșnicie la dispoziție ,numai că doare….câteodată,dar iubim jocul pt. că suntem ceea ce vrem ,oricând vrem ,chiar dacă am uitat undeva pe drum chestia asta.Nu-i problemă ,ne vom aminti și vom râde ,dar când ești în ”matrix” totul pare fără sens ;dacă nu-i dai tu un un sens totul chiar devine urât foarte urât.De ce ne limităm singuri și uneori ne blocăm ca blegi chiar nu știu ,probabil și cutia mea e destul de strâmtă,chiar dacă este totuși mai mare ca cea veche.
Ma bucur ca s-a intimplat sa te gasesc, aveam si am nevoie de sfaturile si gindurile tale bune si iubirea ta, !De fapt cred ca toti care suntem aici avem . Iti multumesc si sa ajunga la tine toata energia pozitiva din iubirea si bucuria si sentimentul ca se poate daca te staduiesti pe care ni le transmiti si ne ajuti sa ne facem viata mai buna si mai frumoasa.Cu mult drag, Anca
buna andreea.am o intrebare..de ce fetele care nu au parte de iubirea tatilor cauta iubire din partea iubitilor?sau mi se intampla doar mie?de ceva vreme ma framanta intrebarea asta si nu siam pe cine sa intreb:-?..felicitari pt articole..esti o persoana de la care avem ce invatza..succes in continuare>:d<
Buna Andreea,
In primul rand as vrea sa explic de ce am ales sa ma prezint cu numele intreg si real intr-o lume virtuala. Pentru ca pana acum 3 ani numele acesta reprezinta pentru mine si pentru cei din jurul meu o persoana puternica, hotarata, ambitioasa si carismatica. Insa acum incerc sa ma regasesc. Povestea mea e lunga si complicata insa am sa incerc sa o rezum putin. Am o “relatie” impreuna cu el de aproape 6 ani, iar pe cand aveam 2 ani de relatie am hotarat ca merit ceva mai bun asa ca am si gasit pe altcineva. Numai ca timp de o luna cat am fost cu acea persoana am vazut cat de mult ma iubeste persoana la care am renuntat. Si nu m-au impresionat lacrimile, disperarea din glasul lui care ma implorau sa ne impacam, nu!, m-a impresionat determinarea si hotararea lui de a ma recastiga chiar daca eu il inselasem oarecum pe el. Asa ca m-am intors la el, stiam ca nu ne va fi usor si mai stiam ca la un moment dat o sa-mi plateasca cu aceeasi moneda insa eram hotarata sa mai acord o sansa relatiei. Timp de 3 ani ne-a fost foarte greu, foarte multe certuri din motive uneori copilaresti alteori bine intemeiate. Am trecut peste toate si la fiecare cearta credeam ca am mai invatat ceva care sa ma ajute pe viitor si credeam ca acelasi lucru l-a invatat si el. Ne-am mutat impreuna si la scurt timp dupa asta eu am ramas fara job. El spunea ca nu-l deranjeaza, iar eu incercam sa-mi gasesc rapid ceva si din dorinta de a nu fi intretinuta de el, ma ajuta mama mea cu banuti (tocmai sa nu ajung sa-mi reproseze ca el ma intretine, chiar daca lipsa unui loc de munca ma transformase intr-o menajera pentru el, iar casa in care locuiam devenise hotelul perfect). Ca totul sa fie complet, incepuse sa ma ignore, sa petreaza nici 30 de min pe zi cu mine, tot timpul lui se impartea intre munca si pasiunea lui- motocicletele.Cand am vazut ce se intampla normal ca i-am reprosat insa apoi am incercat sa fac si eu parte din activitatile lui insa nu am reusit pentru ca ma respingea cu absolut orice incercam sa fac. Pana la urma mi-am facut bagajele si m-am mutat inapoi cu parintii. M-am mutat de la el pentru ca eu nu mai faceam parte din viata lui dar si pentru ca ii gasisem doua prezervative in portofel, ascunse parca, si nu le folosise cu mine timp de 2 saptamani de cand zicea el ca le are (desi ocazii au existat). In fine, o prietena comuna mi-a zis apoi ca el se laudase ca a iesit la suc cu o tipa care avea aceeasi pasiune ca si el. A fost momentul in care am hotarat sa pun punct relatiei. El a zis ca asta vrea si el. Insa nu am reusit sa rezist decat cateva zile fara sa stiu nimic de el, asa ca in scurt timp am ajuns presul lui, o carpa de care nu mai avea nevoie, o disperata care-l implora plangand sa ne impacam chiar daca el era cel care a gresit. M-am injosit, insa l-am convins cumva sa ne impacam. Acum se pare ca suntem impreuna cu promisiunea mea si a lui ca amandoi ne vom schimba in bine. Cu toate astea sunt constienta ca nu am procedat corect, nu-mi place cum si ce am ajuns. Din fericire am dat peste site-ul tau si-i multumesc lui Dumnezue ca mi te-a scos in cale si tie ca te ocupi de femei ca mine si sentimente ca ale mele. Asa ca sunt hotarata sa-mi recapat viata pe care o vreau inapoi, sunt hotarata sa ma regasesc si sa fac lucruri si pentru mine. TREBUIE sa schimb viata pe care o am acum cu sau fara el chiar daca inca il iubesc enorm. Usor, usor ma voi scutura de toate lacrimile si voi redeveni Luminita Oancea. De ceva timp m-am apucat de alergat, ma ajuta sa fiu mai calma, mai ales seara cand simteam ca innebunesc fara el, de la jumatatea lunii am sa incep scoala de soferi – imi doresc asta de ceva timp (si de A si de B). Astea sunt primele 3 lucruri pe care vreau sa le fac numai si numai pentru mine: alergatul, scoala de soferi si linistea sufleteasca.
Iti multumesc din nou pentru sfaturi si sper sa reusesc!
Succes si voi celor care sunteti in starea mea!
Andreea…esti o persoana extraordinara…pe care viata a facut-o foarte puternica….Tin sa multuimesc acestei vieti pt ceea ce esti…Tin sa iti multumesc tie pt ceea ce esti si pt ceea ce scrii..pt faptul ca esti tu insati si pt ca te gandesti la ceilalti…Vom putea fi fericiti atunci cand si cei din jurul nostru vor fi fericiti…Mie personal imi esti de mare ajutor! Iti multumesc si iti urez toate cele bune! Mult succes!:*
Buna Andreea, as avea o intrebare , cum pot sa obtn cartea ‘Stilul tau” .
Eu nu locuiesc in Romania si doresc din suflet sa citesc cartea .
Multumesc , cu stima Carmen
esti minunata !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! ANDREEA ……
buna! am citit si tot recitit si ma regasesc in tot ce ai spus aici! viata mea a fost un calvar ,a devenit in ultimele 3 luni decand am fost parasita de iubitu meu!nu mai am puterea sa merg mai departe si totusi decand am descoperit acest site si mai ales am vazut ca nu sunt singura care a suferit sau care sufera,si mai ales cat de bune sunt sfaturile tale,m-am decis sa pun capat acestei situatii si sa merg mai departe! multumesc mult!
Simt ca mi-ar placea sa ne cunoastem, si ce prietenie frumoasa simt ca ar fi ! Andreea, ai toate motivele sa fii fericita si mandra de tine! esti un exemplu! Esti grozava din foarte multe puncte de vedere, si oferi si celorlalti din iubirea, cunostintele si darurile tale.ITI MULTUMESC DIN SUFLET!
Buna Andreea,
Ce sa zic?! E bine ca esti tu insati. E bine ca zburzi increzatoare si ca mai faci “la public” cate o injectie de optimism, cate o demonstratie a faptului ca SE POATE!
Da, SE POATE, sunt de acord cu tine. Avem resurse aproape infinite. Iar lumea in care traim, in ciuda tuturor teoriilor conspiratiei, e una dintre cele mai accesibile lumi care ne-au fost date pana cum. N-avem limite si asta de fapt ne arunca uneori in depresie si singuratate, pentru ca nu stim sa ne bucuram.
Cu cateva zile inainte de Craciun, mergeam cu masina prin oras si rezolvam tot felul de chestii, si ma gandeam ca o sa fiu si eu linistita si bucuroasa dupa ce o sa am cutare, sau o sa fac cutare…….. Fals! Nimic mai fals! Am constientizat ca nimic nu ma impiedica cu adevarat sa fiu bucuroasa, linistita, implinita…….. chiar daca viata mea nu era perfecta! Si aici nu vorbesc de capacitatea de a te autoiluziona, ci de acel sentiment deosebit pe care il traisc sfintii, de acea calitate de a-ti pastra armonia interioara indiferent de cat de repede se schimba caleidoscopul din jurul tau. Te invit sa scrii despre asta daca ti se pare oportun.
Craciun Fericit!