Fabrica de vise!
Cum sa-ti descoperi vocatia?
Care-i rolul tau pe pamant?
Nu vorbesc despre job-ul tau actual, despre scoala ce-o urmezi, sau despre responsabilitatile tale cotidiene, vorbesc despre vocatia ta, motivul existentei tale.
Viata n-are niciun sens?
E un test, o gluma?
Povestea lui Bruce Lee
Un masterand in arte martiale l-a rugat pe Bruce sa-l invete tot ce stie despre artele martiale. Bruce tinea in mana 2 pahare umplute cu lichid. Primul pahar, zice Bruce, contine tot ce stii despre artele martiale. Al doilea pahar contine tot ce stiu eu despre artele martiale. Daca vrei sa umpli paharul cu cunosterea mea, mai intai trebuie sa golesti paharul cu cunoasterea ta.
Daca vrei sa-ti afli vocatia, e necesar sa-ti golesti mintea constienta si incontienta de tot ce ti-a fost predat, de tot ce-ai invatat pana acum despre falsele credinte, chiar si de ideea ca viata n-are niciun sens.
Cum sa-ti descoperi vocatia?
Sunt multe cai, pe care le vei parcurge in orele, zilele ce urmeaza. Cu cat iti doresti mai tare acest lucru, cu atat mai curand vei afla de ce te afli pe pamant. Cu cat esti mai deschis, mai doritor, cu atat procesul de invatare e mai rapid.
Acum, te invit sa scoti o foaie de hartie.
Care-i vocatia mea?
Scrie un raspuns, oricare iti trece prin minte, nu trebuie sa fie o propozitie intreaga, un cuvant, un simbol, o scurta fraza e de ajuns.
Bucatar, frizer, pictor, fotbalist.
Foarte bine. Nu conteaza ca esti pompier sau zidar in acest moment.
Exercitiul poate fi genial pt unii si stupid pt altii. De obicei ai nevoie de 15, 20 min ca sa faci curat in mansarda vietii tale, sa -ti golesti mintea de toate conditionarile sociale. Raspunsurile false iti sunt dezvaluite de mintea si amintirile tale. Cand adevaratele raspunsurile ajung la suprafata, ti se va parea ca ele vin pe alte cai, necunoscute de tine, ca o atingere divina.
Pentru cei care traiesc putin prezenti, constienti de sine, procesul e mai lung, dupa 100, 200, chiar 500 de raspunsuri, putem vorbi despre adevarata vocatie. Sigur raspunsurile se vor repeta, vor avea aceeasi nuanta, continua sa scrii, nu te opri, vocatia cere timp. Scrie tot ce-ti trece prin minte, scrie.
La un momentdat, de obicei, dupa 50-100 de raspusuri vei vrea sa te opresti, vei vrea sa te misti, sa-ti gasesti o scuza ca sa nu mai continui. E normal. Depeseste aceasta rezistenta, continua sa scrii. Sentimentul rezistentei va disparea.
De asemenea vei descoperi raspunsuri care te vor misca emotional, poate pana la lacrimi, poate nu, subliniaza acele raspunsuri care creeaza in tine emotie, tremur, dorinta puternica, si revino la ele mai tarziu, dezvolta-le, asta inseamna ca te apropii de adevar.
Nu te lasa distrat de ceilalti, e momentul tau de cercetare, nu te intereseaza ce face stanga sau dreapta, esti singur, tu cu tine, un moment ca acesta nu vei mai avea.
Daca esti un necredincios, porneste de la credinta ta, nu am niciun scop in viata!
Porneste de unde esti! Tot inainte cu incredere!
Cand am facut acest exercitiu mi-a luat 30 de min ca sa-mi descopar vocatia, si asta s-a intamplat la pasul 102, si raspunsuri partiale le-am trasat la pasul 7, 17, 35, 52, si abia mai tarziu le-am pus cap la cap si am ajuns la raspunsul complet, final. Si am simtit ca e o prostie, ca nu are sens sa continui, stiu ce vreau sa fac in viata, n-am nevoie de acest exercitiu stupid, nu e pt mine, eu sunt geniala, prea buna pt americanismele astea, eram de-a dreptul iritata, nervoasa pe la raspunsul 60, 70. Pe la pasul 80 m-am oprit, am inchis ochii, m-am relaxat, mi-am golit mintea de interferentele gandurilor, si mi-am concentrat toata atentia ca raspunsurile, vocea subconstientului sa iasa la lumina, si sa-mi aduca vocatia in prezent, constient.
Dupa acest pretios moment, s-a facut lumina in momentul prezent, vreau sa traiesc prezenta, constienta, curajoasa, sa rezonez cu lumea, sa trezesc oamenii la viata, sa schimb lumea prin miscarea mea, prin puterea exemplului, sa ajut si sa iubesc neconditionat, si acesta misiune sa ma transforme intr-un om superior.
Asta iti doresc si tie, de asta iti rapesc acum 1 ora din viata ta si te pedepsesc sa ramai atent la mintea ta constienta si inconstienta, scoate afara tot ce n-ai indraznit sa spui, sa traiesti si sa visezi! Acum e momentul tau de transformare! Apropie-te de misunea ta!!
In clipa in care iti vei descoperi vocatia totul va prinde viata in jurul tau, enegia te va invalui si-ti va da putere, vei dobori orice obstacol, zid, munte!!
Descoperirea vocatiei e partea usoara a misiunii tale, partea nasoala, greoaie este sa ramai fidel vocatie tale si sa te tii zilnic de ritualurile care te duc mai aproape de visul tau. Sa muncesti, sa slujesti zilnic vocatia e lucrul cel mai greu posibil dar si cel mai divin aspect al vietii. Eu nu concep viata altfel, sa ma pui acum sa cresc porci, cu promisiunea ca o sa devin milionara, la naiba cu ce-mi propui tu, eu stiu prea bine ce ma face atat de frumoasa, vie, puternica. N-am nevoie de nimnic altceva decat de energie si sanatate ca sa-mi vad visul la lumina zilei. Restul poate sa moara in jurul meu…
Sistemul tau de credinte te duce mai aproape sau mai departe de tine si de ce-ti doresti in viata.
Cei care au dus exercitiul la bun sfarsit isi sunt fideli lor insine, motivatia lor e puternica si raspunsul e reflectia adevarului lor.
Avem si cealalta tabara, a necredinciosilor, care renunta pe drum, cei care n-au incredere in sine si sunt rezistenti in fata schimbarii, si la minutul 15 pun pixul jos, asta nu e pt mine!
Si ajung sa fie purtati de vantul experientelor fara nicio directie, destinatie, la intamplare..
Nu da bir cu fugitii! Analizeza-te pe tine si radacinile mintii tale inconstiente. Numai cand vei scapa de vizunea ta superficiala despre lume, vei putea sa te eliberezi, sa zbori spre culmile succesului! Rastoarna-ti vizunea! Fii liber!!
Poti sa te inalti si sa cobori in orice clipa! Depinde de tine! Fiecare din gandurile, privirile, atitudinile, cuvintele tale, chiar si cele mai fine contractii musculare de pe chipul tau vestesc lumea intreaga cat de inalt este nivelul tau de responsabilitae, cat de liber esti. Acesta este lucrul care intr-un mod extraordinar, te plaseaza acolo unde esti,care iti decide destinul, economia si rolul tau in teatrul existentei.
Aminteste-ti si reintareste-ti in fiecare zi motivatia, vocatia, astfel de despovarezi de toate lucrurile neesentiale, ramasitele adunate in viata. Existenta ta trimite mesaje universului, ca un alt om a cutezat sa-si schimbe viata, sa scape de ororile vietii obisnuite, fii un om exceptional, ai puterea asta!
Intelege ca tu esti singurul obstacol din calea evolutiei tale!! Limitele sunt doar launtrice, nu exista limite exterioare.
Mie mi-au trebuit ani de zile ca sa ajung la acest adevar, a trebuit sa ma cobor, sa cad, sa ma ridic de mii de ori, a trebuit sa sufar, sa mor si sa ma renasc inainte de a recunoaste ca singurul adevarsar sunt eu insami. Si asa a inceput revolta mea interioara si miscarea Stilul Tau.
S-a trezit Frumoasa din padurea adormita!
De la nimic n-are sens, viata e o gluma si o curva am ajuns la concluzia ca, viata este asa cum o vezi si o traiesti, tu esti creatorul propriei vieti, regia iti apartine.
Si m-am desteptat din acest somn hipnotic, trezirea la un nou nivel de constienta, vocatia, visul, vointa de a-mi construi viata. Si am renuntat la dependentele care ma paralizau, gen hrana, droguri, alcool, somn, pierderea vremii si m-am apucat de treaba, si saracia, conflictele, apatia, depresia au disparut ca prin minune.
Am inceput sa-mi slujesc si sa-mi respect visul, fara sa mai fac niciun compromis, tot ce nu avea legatura cu visul venea inlaturat din drumul meu, oameni, activitati, comportamente. La gunoi, n-am timp de pierdut!
Eram chinuita de ganduri negative si limitative, daca n-ai sa reusesti, daca o sa-ti sacrifici 5, 10 ani de distractie pt visul tau si n-o sa ajungi unde-ti doresti? Daca nu ma distrez acum, atunci cand? Si vorbele astea veneau de la o petrecareata, o seducatoare, o artista in viata de a trai, carpe diem era motto-ul meu.
Toata lumea privea la mine ca la o nebuna, s-a inchis la mansarda si nu mai iese, a renuntat la un contract banos cu un potential sot, a dat naibii o viata sociala atat de vie si bogata pentru lectura, autocunoastere si transformare, devenire.
Papp a innebunit!
M-am obligat sa continui, sa-mi raman fidela mie si visului, alungand indoiala si teama de indata ce rasareau in mine! Reusesc! Mi-am impus gandirea pozitiva, vizualizarea, fericirea, buicuria, sportul, alimentatia sanatoasa, odihna si prosperitatea.
N-am reusit de la inceput, am cazut prada dependentelor din nou, dar pt o zi, o saptamana, dupa care am reluat ritualurile sanatoase, creative.
“Daca lasi un singur firicel de iarba iadului sa rasara in gradina raiului, toate acestea vor disparea, atentie!! vegheaza, apara-ti visul de orice mediocritate, neglijenta, atac.”
Sunt destui care vor sa te vada ca eseuezi, incepand de la paznicii incostientului tau, prin gandurile si obiceiurile tale vechi pana la familie, prieteni, iubiti, nimeni nu vrea langa un personaj incomod, intelegi? Toata lumea vrea sa-si pastreze starea naturala, homeostazia este deranjata de indata ce se produce schimbarea in tine si urca spre ei, si linistea le este alungata, ce s-a intamplat cu Andreea? Unde a disparut? O vrem inapoi! Pe naiba!!! N-o sa o mai vedeti! Egositi, perversi, numai la voi va ganditi.
Cine te iubeste iti da drumul, te lasa sa zbori, nu te intoarce din drum!
Nu simt nimic fata de ceilalti azi, dar la inceputul revoltei mele, ma vizita fest sentimentul de vinovatie, de culpabilitate, teama.
Saracii, ei n-au nicio vina, ei ma iubesc, de ce ma comport atat de aspru cu ei?
Pana acum am vegheat la linistea si confortul lor, m-am sacrificat pe mine pt bunastarea si orgasmele lor si dintr-o data m-am intors cu spatele la ei si nevoile lor.
Ce monstru am devenit! Ce forta malefica ma poseda??
Nu exista nimic mai jalnic in lume decat sa depinzi de altii si parerile lor!!
Dependenta este cea mai grava boala a omului.
Te simti bine, viu doar in prezenta familiei, prietenilor, galagie, petreceri, cluburi, teatre, stadioane, biserici, tribunale pline de oameni, unul langa altul, legati printr-o boala ciudata, care poarta numele de dependenta. Toti fug de singuratate, de ei ..
Am ramas singura. Intr-o lume obisnuita e imposibil sa te schimbi, de asta trebuie sa alegi, pe tine sau lumea. Asta e pretul cel platesti daca te preferi, ceilalti o sa te urasca, o sa te alunge de la sanul lor, o sa te inlocuiasca pentru ca le-ai tradat asteptarile.
Singura cu mine. Nu e usor, de vreme ce atata timp ai trait in galagie, inconjurata de aplauze si confirmari sociale. Nici pe departe nu e o calatorie usoara..din contra, te asteapta infernul, tacerea, raceala zilelor si a noptilor, simti ca esti inghitit, paralizat de o lume noua, in care trebuie sa inveti sa mergi din nou, la fel cum ai facut-o la 1 an, viata o ia de la inceput, si tu trebuie sa uiti tot ce ai trait si invatat, ai nevoie de instrumente, simturi, comportamente si obiceiuri noi ca sa castigi acesta batalie cu trecutul, banalul, cotidianul, si sa traiesti exceptionalul!
La lupta!!! Revolutia incepe si are un gust sublim, urmeaza-ma si te vei intalnii!
O parte din tine trebuie sa moara, deoarece ea este inutila. Aceasta moarte reprezinta marea ta sansa!! Sansa la viata adevarata!!
Sa te casatoresti, sa ai copii, sa-ti faci o cariera, sa cumperi o masina, o casa, sa mergi in vacante, sa castigi bani, astea sunt pietrele pretioase pe care le-ai venerat si le-ai considerat prioritati, asa-i?
Ei, uite ca sunt foarte multi oamnei care le-au castigat, le-au construit, cumparat, si trait si au ajuns tot acolo, unde esti si tu, in fata mortii sufletului, de ce?
De ce se intampla sa te indragostesti si sa moara iubirea peste 2 ani?
De ce te insori, faci copii si divortezi?
De ce fugi la 50 de ani cu o juna de 20?
De ce cariera pt care ai transpirat o viata nu-ti mai da nicio satisfactie?
De ce vacantele la mare te intristeaza??
De ce banii n-aduc fericirea??
De ce suferi cu toate diamantele in mana?
Pentru ca n-ai un vis, pentru ca nu ti-ai urmat vocatia, pentru asta esti un sclav, pe jumatate mort, pierdut, disperat de agitatia din jurul tau…ai luptat atata pentru succesul social, bani, casa, sotie, copii si tot distrus esti!!
Hey!! Nu fugii!
Asta e viata ta, constructia ta, creatia ta!
Ti-e teama de propria creatie??
Lumea este asa cum o visezi!
Lumea este oglinda ta!
Ce vezi?
Ti-ai vandut libertatea pentru un pumn de convingeri iluzorii??
A venit vremea sa te trezesti din acest somn hipnotic!!
Deschide ochii sa vezi conditia in care te afli si vei sti cat de mult te-ai indepartat de vocatia ta!
Dar am 2 copii, o familie, un job bun, prieteni…
Esti fericit??
Ce cauti in terapie?
De ce esti dependent de antidepresive?
Dependenta este negarea visului! Oamenii se imbolnavesc fiindca sufletul lor moare, se stinge, daca nu primeste hrana potrivita, nu fripturi, hrana spirituala.
Dependenta este lipsa de libertate. Si tu nu esti incarcerat!! Esti liber si nu pretuiesti acest unic drept pe care-l ai! Esti sarac!! Pierdut!!
Nu sunt sarac, am milioane, iahturi, femei, copii si sotie.
Si-atunci de ce te ineci in alcool si droguri??
Sarac inseamna sa faci ceea ce nu-ti place, sa nu te bucuri de dreptul de a fi expert intr-o slujba care-ti place si pe care singur ai ales-o!
Viseaza libertatea! Alege vocatia! Trezeste-te acum! Revolta-te!
Vocatia, visul este cel mai adevarat lucru care exista!
Visul este totul!
Este doar o chestiune de timp!
Universul e generos cu cei care stiu ce vor si care-si urmeaza propria vocatie!!
Daca pariezi pe tine si viata va paria pe tine!
Tu esti opera ta de arta!!
Succese si iubire!
Pe curand, Andreea Papp
Daca nu esti noua in aceasta lume a dezvoltarii personale pentru femei, exista un material mai avansat, cartea Stilul tau despre care poti sa citesti aici: Stilul tau – pentru femeia care merita
Daca e nevoie sa parcurgi 10, 20, 100, n-pasi ca sa-ti dai seama de vocatie atunci insemna ca ai o problema. Sau mai clar zis nu ai nicio vocatie. Daca totul e doar un vis atunci cine viseaza?
Tu sigur n-ai timp de visat, esti prea ocupat sa cauti neesentialul din esential..:-)) Nu mai dezgropa samanta, lasa sa prinda radacini si va da roade. Bucura-te de tine!
Viata apartine acelora care cred in puterea visului. Orice se poate, orice tehnica e buna, daca te duce mai aproape de vocatie. Viseaza!!
O sustin pe Andreea in tto ce zice.
Nimeni nu zice sa fi un visator patetic, sa crezi k tot ce zboara se mananca.Traieste viata asa cum imaginatia ta vrea.Viseaza, zambeste, danseaza, iubeste.
Multumesc pt.invataturile trimise sunt importante! Vocatia ne-o cunoasrem cred fiecare !dar curajul de a o manifesta si increderea ca e cea mai valoroasa ,lasa de dorit!
Super-super articol. multumesc Andreea. esti o fiinta absoult minunata
Mersi mult pentru sustinere!! Cu adevarat, ceea ce spui tu este corect. Eu cred in puterea visului, totul depinde de noi, cit de tare vrem sa il facem realitate. Trebuie doar sa crezi!!
Sa stii ca ai foarte mare dreptate. Tu ai reusit sa formulezi niste trairi pe care eu nu as fi putut sa le redau mai bine. Am intrat pe un program de dezvoltare personala continua, cu regim de citit zilnic etc, dar stii ce am constatat ? Ca dupa atata pregatire nu te mai satisface o simpla conversatie cu o persoana simpla, fara profunzime, si ai senzatia ca nu te mai intelegi cu nimeni. Nu stiu cum am ajuns pe aici acum ceva timp, insa ma consolez ca nu sunt singura persoana care tinde spre cava mai inalt. Esti o scumpa
Ești o scumpă
Cand ma bucur de ceilalti defapt ma bucur de mine. Cand ma bucur de mine sunt doar un mare egoist. A crede in puterea visului insemna a foce totul pentru el. Daca ai nevoie de chestionare ca sa-l gasesti insemna ca nu ai nimic in tangenta cu esentialul. A nu se confunda lucrurile marunte cu lucrurile neesentiale. Marunt e un ghiocel, neesential e un buchet mare de trandafiri. Cand inchizi ochiii ce vezi de fapt?
Buna, sunt de acord, dar totusi unde’i testul propriu’zis?
Buna. sunt nou intrata in aceasta comunitate. interesant preambulul, dar care sunt cele 200 de intrebari si unde se pot gasi?
Ai mare dreptate, draga Andreea.Atunci cand descoperim ca viata noastra nu are sens trebuie sa facem in asa fel incat sa-i dam unul.Un om care nu crede in nimic nu traieste cu adevarat.Cand traim fara sens suntem doar trupuri vii cu suflete moarte, insa cand avem credinta, cand avem teluri cand avem vise parca viata e mai plina de bucurie.
Nu pot spune decit UAU!!!! e o adevarata revelatie .
super, ce stare de bine imi transmiti!te pup
mie mi se pare ca cineva manipuleaza pe altcineva…mi se pare ca asa se nasc si se dezvolta sectele…;)
Eu cred ca “vocatia” nu are nimic de-a face “cu rolul tau pe pamant”. Asta daca discutam despre rolul existentei noastre ca si oameni pe pamant. S-au scris carti despre asa ceva si se mai scriu inca.
Articolul tau e ceva de genul “ce-ai vrea sa te faci cand o sa fi mare?”, pentru ca daca intrebi un copil, o sa-ti raspunda cat de sincer poate.
Eu cand eram mic, imi doream sa constuiesc roboti, si oarecum asta fac acuma. Faptul ca tu cand erai mica voiai sa fi batman, dar apoi lucrurile au luat o alta intorsatura si ai devenit spiderman e problema ta. Daca te tineai de plan de la bun inceput, nu mai aveai acea etapa in care te-ai incuiat in mansarda si te-ai pus pe citit, in idea de a deveni batmanul pa care il visai in copilarie.
Bafta in continuare!
problema este una singura-persoana ta-care iti este cel mai mare dusman,daca nu stii sa-ti faci din tine un prieten,greutatile,neajunsurile,terapiile,problemele de sanatate si de relationare nu vor intirzia sa apara si sa insiste sa existe in viata ta……celor ce nu va place acest mod de sustinere al problemelor asa cum o face doamna Papp,nu trebuie nici sa aruncati venin,nici sa va revoltati deoarece anumite persoane au darul sa te trezeasca dinnm somn intr-un mod mai dur,dar eficient,depinde numai de cum priviti voi lucrurile…nu uitati ca lucrurile sint pentru ca sint….si atit!
Adrian,fiecare om are o vocatie. Ea e ascunsa de anumiti factori care ne influenteaza incepnd cu nasterea,. in primul rand mediul in care traim si implicit educatia pe care o primim. Apoi alte influente ca anturaj, mass media, etc. De aceea pentru unii e destul de greu de gasit ADEVARATA vocatie. Tu ai gasit_o pe a ta?Felicitari, trebuie sa fii un om implinit si echilibrat gata sa-i ajute si pe ceilalti sa o faca. Dupa cum spunea Andreea sunt mai multe drumuri. alege-l pe care ti se potriveste si du-te.Tu poti spune ca sunt oameni care nu au vocatie? De unde stii? te referi cumva la tine si nu-ti dai seama? E credinta ta profunda despre tine si o proiectezi asupra celorlalti? cine stie?
incerc si eu sa parasesc plaja confortului,sa explorez adincul ,ajutata de voi.deja stiu ca drumul este greu,de cite ori am cazut, m-am ridicat,am fost in pragul abandonului, dar erau “decizii” pripite, care nu aveau consistenta.
tu reprezinti “VISUL IMPLINIT”
Imi place ce-ai scris,,,fiecare suntem oarecum constienti de vocatia noastra doar ca nu avem suficient curaj sa infruntam familia,societatea pentru ca sa ne indeplinim visele….imi place optimismul tau ,,,de cand citesc articolele tale imi analizez mult mai bine miscarile in raport cu ceilalti si cu dorintele mele …esti frumoasa si dupa cum scrii, ai un suflet frumos
,,,,nu stiu daca esti credincioasa dar vreau sa-ti zic ca pe mine m-a ajutat mult apropierea de Dumnezeu sa imi stabilesc priotitatile in viata si sa ii inteleg pe cei din jurul meu,,,sa fi fericita si implinita 
foarte frumos,imi plac articolele tale !
))
si eu sunt una care nu stiu de ce m-am nascut desi am o intuitie ca ar trebui sa scriu si scriu ca imi place dar cand recitesc…parca nu asta trebuie sa fac.Si se rascoala toata viata pe mine ca ma simt foarte rau desi clinic sunt sanatoasa tun,dar tot nu stiu ce sa fac
poate trebuie doar sa mai insist,desi am fost educata ca astea-s prostii si vise si ca viata reala e alta si ca trebuie sa faci asta ,asta si asta si e infernal de greu sa renunti la realitati si sa traiesti din vise
mie mi-e frica!
pa!:)
Buna Andreea!
Stiam ca suferinta mea era o urmare a faptelor mele gresite si a gandirii mele intunecate… Stiam ca El ma iubeste si ma ocroteste si imi ghideaza pasii spre o viata buna si frumoasa…poate pare o prostie pentru unii ce am scris aici…dar ar fi frumos ca totii sa gandim asa..sa stim ca mereu avem un sprijin care niciodata nu ne dezamageste 
…Andreea sper sa crezi si tu! Te pup! Spor in tot ceea ce scrii si ai grija de tine!
Foarte frumos ce scrii…intr`adevar incurajezi foarte multe persoane care au nevoie de sprijin…care au nevoie de un impuls..esti o persoana minunata si luptatoare…dar…niciodata nu te-am auzit vorbind de Dumnezeu…si de cat ne va ajuta El sa iesim din propriile greseli, pentru ca noi singuri le facem. Andreea, unde este El in lumea asta?..unde`L clasificam? Oare adevarata credinta si dorinta nu vine din interiorul nostru cu ajutorul Lui? Eu una cred ca El este TOTUL….si cred ca cu ajutorul Lui voi birui orice! De fiecare data cand mi-am dorit ceva si am crezut in acel lucru l-am avut…de fiecare data cand sufeream eram fericita ca pot sa invat, sa ma ridic si sa merg mai departe
Buna,
Vreau sa incep a spune ca acest articol este unul din putinele cu adevarat valoroase pe care le-am citit recent. M-a bucurat faptul ca l-ai citat pe Bruce pentru ca eu insumi sunt un mare fan al lui. Mi-a placut filozofia lui de viata si gandirea nonconformista care se reflecta in maiestria artelor martiale. Cred cu tarie in ceea ce ai spus mai sus doar ca descoperirea acestui vis cere multe calitati pe care majoritatea oamenilor le ingroapa si asa raman. De cele mai multe ori le descopera dar cam tarziu si atunci o iau razna si probabil se razbuna asupra celorlalti. Eu unul nu vreau sa fiu dintre acei oameni si daca ma gandesc bine…nu am prea fost niciodata usor de corupt doar daca am vrut eu. Deci ajungem la vorba aceea cu viata este regia proprie a fiecaruia.
Numai ce meriti iti doresc,
Augustin
Buna Andreea!
Ma bucur ca intr-adevar ne impartasesti intotdeauna din experientele tale de viata , toate lucrurile frumoase pe care ni le spui in articolele tale parca sunt pline de viata si de fiecare data cand le citesc imi inchipui ca esti in fata mea si imi spui “trezeste-te la viata!” recunosc ca e foarte greu sa te schimbi , sa-ti schimbi ritualuri , obiceiuri etc, dar prin educarea vointei personale sunt sigura ca absolut orcine poate reusi! Mult succes celor care sunt in cautare de sine! iar tie Andreea multa sanatate si fericire!
@ Florentina. Ma bucur ca ai adus vorba despre Dumnezeu. Au mai facut si alte persoane si eu referire la El dar nu e niciun raspuns. In astfel de teorii nu cred ca El isi are locul. Nu in sensul ca existenta in sensul ca se cauta o ocolire a Lui. De catre alte persoane am fost anuntat aici ca sa nu dau cu piatra, ca Andreea e o persoana mult mai credincioasa decat multi (argumentul majoritatii nu tine niciodata) doar ca Dumnezeu lipseste cu desavarsire din tot ceea ce scrie. Pe buna dreptate pentru ca orice lucru se poate rezolva din doua perspective cu sau fara Dumnezeu. Cred ca aici rezolvarile sunt doara fara. Ma intreb unde e atunci credinta autoarei?
te iubesc !
Adrian, nu-ti mai bate capul cu participarea mea spirituala.
Crezi ca, Dumnezeu, are dosare cu numele noastre pe ele? Papp si-a facut cruce de doua ori in luna asta si Adrian de 30 de ori?!! Daca ai gasi numele Domnului in articole te-ar ajuta sa ma consideri ca fiinta? Spune-mi ce pot sa fac pentru tine si voi face. Imi pare rau sa te vad mereu nemultumit! Mie imi place ca oamenii sa plece fericiti de pe acest blog, asta-i vocatia mea, sa te vad zambind, pe tine si pe ceilalti. Va iubesc!!
Chestia cu zambitul mi-a placut. Eu nu spun ca esti fiinta sau nefiinta. Sunt doar curios unde il vezi pe Dumnezeu in conceptia ta. De exemplu eu zic ca terapiile sunt de doua feluri cu sau fara El. Unde e locul Lui? Mai avem nevoie de El in acest avant al dezvoltarii psihoterapiei
De cate ori citesc acest articol ma impresioneaza pana la lacrimi…n-a trebuit sa fac exercitiul imi stiu vocatia…Dumnezeu sa ma ajute sa realizez ceea ce imi doresc!
Buna Andreea! Multumesc ca existi! De mult ma framantau intrebarile pe care le pui si tu, dar nu aveam curaj sa raspund la ele. Nici acum nu am. Si am avut un prieten care mi-a dat aceleasi sfaturi ca si tine,, dar nu l-am luat in seama.
Problema mea este alta. Vise am destule. In orice moment pot sa iti spun cel putin 5. Dar sunt atat de greu de realizat , iar pt altele iti trebuie si talent., incat am renuntat. De exemplu, mi-as dori sa fiu pictorita. Dar nici nu stiu sa tin bine pensula in mana. Si atunci ce sa fac?
Cand am marturisit prietenilor dorintele mele au inceput sa rada, au zis sa cobor cu picioarele pe pamant. Si iar m-au intors din drum.
Dar promit ca de acum nu mai ma las. Voi urma sfaturile tale si poate imi va surade si mie norocul.
Cu drag, Irina
Cred in puterea visului !!! Citind acest articol sunt mai motivata sa cred in visul meu si cred cu desavarsire si in Dumnezeu. Faptul ca Andreea ne trezeste din somnul profund (viata fara sens), nu vad de ce trebuie atacata ca, vezi doamne nu aminteste de Dumnezeu . Tot ce ne invata ea este extraordinar si nu ne impiedica ea sa credem in Dumnezeu …te pup Andreea…
Buna, Andreea,
Da, eu chiar cred ca <dumnezeu are un asa zis dosar cu numele noastre, si nu numara crcuile pe care le facem in fiecare zi, dar in mod cert vede la fiecare dintre noi incredererea pe care i-o acordam Lui, ca si Creatorul nostru. Imi plac mult articolele tale, si de aceea m am intrebat si eu ca si altii de ce Dumnezeu nu apare in articolele tale. Pentru ca El chiar asta ne cere noua. Ne cere sa ne descoperim vocatia noastra si sa o urmam. Ne cere, ca in pilda cu talantii, sa descoperim si sa inmultim acei talanti.Sunt conditii esentiale ale mantuirii noastre pe pamant. Si asta o spun din perspectiva unei persoane care, daca si a descoperit vocatia pana la varsta asta, in mod cert nu o urmeaza. Dar stii ce a fost cel mai frumos in toti acesti ani de cautari, de rataciri, de intrebari fara raspuns?Faptul ca l am descoperit pe El. in ratacirile mele, in ezitarile, in nesigurantele si deciziile gresite pe care le am luat. Si ma mai intreb inca o data, El de ce nu apare in articolele tale? Succes!
esti smechera:))
Andreea, eu mi am despcoperit vocatia. si am nevoie de sfatul tau – am descoperit ca vocatia mea e cea de, profesor, am scris 3 pagini de caiet numai cu numele asta, profesor profesor profesor. am nevoie de sfatul tau, am mare mare mare nevoie de el, cum sa mi urmez vocatia in conditiile in care pentru a deveni profesor trebuie sa fac o noua facultate, pe care o pot face numai la zi, deci inseamna 3 ani la care trebuie sa renunt la un job, care desi nu mi place este foarte bine platit acum si mai ales, am o varsta la care vreau o familie, vreau un sot, vreau copii.nu e simplu, nu e deloc deloc simplu si mi este foarte foarte greu. nu stiu care e solutia cea mai buna.te rog da mi un raspuns. te pup.
e adevarat tot ce spui. dar miar placea daca ai face un articol despre organizarea timpului. nu reusesc niciodata sa fac cemi propun. desi am incercat de atatea ori, e greu.
Nici eu nu cred ca mi-am gasit vocatia adevarata dar chiar daca mi-as gasi-o sanatatea nu mai ma ajuta nici macar sa-mi fac meseria asta, dar alta.Si uite asa ajung sa ma intreb in disperare oare eu ce rost am pe lumea asta? Socializare, cluburi,? Intotdeauna am avut probleme cu ele pentru ca a trebuit sa pastrez secretul asupra bolii mele iar acum este din ce in ce mai greu sa ascund. Oare tu ce ai face in locul meu Andreea cand vezi ca tot ce ai construit se naruieste oricat te-ai agita si mai ales oamenii sunt cei care te ranesc cel mai tare? Crede-ma ca nu-mi doresc averi colosale ci doar un trai decent.
LA MULTI ANI ! Iti doresc sa fii multumita sufleteste.
Cred ca daca citeam mai devreme acest articol nu mi-as fi batut capul mai bine de jumatate de an cu cine sunt si ce vreau sa fac in viata
. Multumesc ca ne dai incredere. Personal, mi-am regasit curajul si ambitia pentru a obtine ceea ce imi doresc si pentru a-mi urma visul. Uitasem cat de placut este sa ai incredere in tine si sa muncesti pentru ceea ce vrei. Satisfactiile sunt uimitoare 
. Te pup
salutare Andreea, ai reusit sa ma mai inveti ceva foarte util
Multumesc pentru asta.
am reusit intr-o zi la birou, intr-un moment liber, sa-mi descopar vocatia.
Pentru mine este o mare realizare, acest lucru mi-a umplut sufletul de bucurie si implinire.
Era ceva ce parca stiam undeva departe in subconstientul meu, dar nu am reusit pana acum sa-l scot la lumina.
Scriind pe hartie s-a conturat minunat.
Esti minunata
Continua sa ne inveti si sa ne ajuti sa ne descoperim.
MULTUMESC !