Esti fericita?
Intreaba-ma daca sunt fericita…
Sunt fericita!!
M- am reintalnit cu mine. Incredibil ce frumos e sa te intalnesti cu o persoana pe care n-ai mai vazut-o de atata timp….e minunat!
Sa te simti tu insati orice ai face….
Sa nu te mai simti vinovata pentru ca traiesti asa cum esti.
Sa nu te mai fortezi sa-ti placa ce nu-ti face placere.
Si tot asa…
Sunt fericita cand ma privesc in oglinda….bine, asta am facut-o intotdeauna…
Glumesc! Nu-i adevarat! Ma priveam in oglinda si imi gaseam defecte…nu eram multumita de ceea ce sunt, stiam ca se poate si mai bine.
Mai bine de atat?!
Ce forta demonica m-a posedat….?
E incredibil ce face frica, teama de nou din om.
Atasamentul de trecut e cel mai mare pacat.
Sa crezi ca nu mai stii sa zbori…
Sa crezi ca viata nu mai are culoare decat acolo unde te-ai obisnuit…
Ce greseala….
Si greselile vin din teama, din nehotarare si din amagire.
Te simti nefericita?
Rupe, sterge tot ce te tine blocata, si ia-o de la inceput!
Acum..!!!!
Nu mai amana, nu stii ce pierzi.
Cu putin curaj iti schimbi viata…
Si vei ajunge sa te intrebi de ce ai asteptat atat….
Sunt fericita cand ma plimb pe strada, fara sa mai imi pese de cine ma priveste, fara sa ma mai intreb daca parul imi sta bine, etc.
Sunt fericita in bratele lui. Nu ma mai intreb cat va dura iubirea…
Chiar daca maine s-ar termina tot fericita as ramane, pentru ca adevarata implinire esti tu insuti!
O stiam , o teoretizam, dar nu o simteam…
Acum imi vine s-o spun lumii intregi: “ Sunt fericita!!!! Si nimeni nu-ti poate lua fericirea interioara, orice ar face!
Asa ca nu te mai gandi in fiecare clipa la ce faci….daca fac asta, am sa atrag asta si asta.
Daca ma misc asa, el se va intoarce…
Daca spun asta, ei reactioneaza astfel. Si tot asa….
Cand cresti si te inalti te astepti ca cei dragi tie sa se inalte cu tine….
……dar, nu e asa intotdeauna.
Se intampla in viata….
Sa te trezesti singura, si asta pentru ca te-ai schimbat, ai avut curajul sa cresti fara sa le ceri permisiunea, iar asta ii inspaimanta, ii indeparteaza de tine.
In loc sa se bucure pt tine, sa lupte impreuna cu tine, ei te alunga de langa ei, renunta cu usurinta la tine.
Si te intreb acum: E iubire?
Nu mai esti bun cand iti urmezi aspiratiile, visurile?
Si cand ele se realizeaza nu mai esti bun deloc..!!!
Te sustine in idealurile tale, se bucura de succesele si realizarile tale.
Nu se sperie. Nu renunta. Nu acuza.
Si ce poate fi mai minunat decat sa afli ca ceea ce faci acum te duce la destinatia finala?!
Sa faci ceea ce-ti place.
Si vei ajunge sa-l intalnesti pe cel care te iubeste asa cum esti, fara sa-si doreasca sa schimbe nimic la tine, la comportamentul si felul tau de a fi.
Esti fericita sa descoperi ca n-ai gresit crezand in tine, in puterea ta interioara, in visurile tale.
Renunti la el, dar nu la tine….
Si castigul sta in a face ceea ce sta in firea ta: exprimarea personalitatii, care e comoara ta.
Sa te preferi….cateodata e singura vesta de salvare!
In final, tot la despartire vei ajunge….
Si….mai bine acum, decat mai tarziu…
Viata e frumoasa!!!
Crede!!
Indrazneste!!!
Pentru ca de fiecare data vei descoperi bucuria libertatii, a noutatii.Intotdeauna va veni ceva mai bun…
Si asta o vei afla numai cand renunti la teama, cand ignori frica care iti ingheata mintea si care nu te lasa sa emiti judecati corecte, sa gasesti solutii potrivite situatiei in care te afli.
Nu cred ca exista bucurie mai mare decat sa te exprimi natural si liber.
Fara temeri. Fara frica ca vei fi judecat.
Traiesti pentru tine sau pentru ce cred ceilalti?
Ingradirea exterioara traseaz-o tu, nu-i lasa pe ceilalti sa-ti stabileasca aria in care sa te desfasori.
Cine poate sti mai bine decat tine cum sa traiesti?
Nimeni.
Tu esti creatorul vietii tale.
Alege si traieste dupa valorile tale personale, si fericita vei calatorii.
Drum bun!!!
Cine risca castiga marele pot.
Cine se cramponeaza de trecut, cine e atasat de zona de confort, cine nu vrea sa vada realitatea, cine neaga nepotrivirea, doar se minte. Si atitudinea de negare te va duce pe drumul infernului, si al distrugerii identitatii de sine.
Nici tu, nici el, nu e vinovat pentru incapacitatea de a-l intelege pe celalalt.
El nu poate accepta felul tau de a trai. Si tu la fel…
Ce sens are aceasta tortura? De ce va chinuiti unul pe celalalt?
Eliberati-va unul pe celalalt si traiti fericiti, separat.
Bucurati-va de clipele in care ati fost fericiti, pastrati-le vii in amintirea voastra si mergeti mai departe, cu incredere…
Va fi bine, iti promit!
La rau sunt langa tine, li se face mila de tine, te compatimesc: “ Saraca, n-are noroc…! Cine stie cu ce a gresit…”
De parca ar fi o lege sa patimesti din cauza a ceva, din cauza unei greseli, a unui pacat…
Nu poti doar devenii mai bun prin trairea acestor experiente nefericite?!
Eu cred ca, asta e rolul suferintei si al durerii.
Te doare , simti nefericirea si chinul cand nu te aflii unde trebuie, cand ratacesti pe drumuri gresite.
Si asta e o binecuvantare, draga mea!
Adica: “ Deschide ochii! Intoarce-te , nu esti pe drumul bun!”
Ce vrei mai mult?!
Poti spune in continuare ca viata nu e buna, ca Dumnezeu nu exista?
N-ai cum!
Drama ta, e salvarea ta!
Daca privesti lucrurile din perspectiva pozitiva vei avea numai de castigat.
Crede-ma pe cuvant…
Acum cateva zile un suflet mare, un om simplu si strain mie mi-a spus: “Numai oamenii buni sunt incercati!”. In aceea clipa undeva in mintea mea a facut click….si am realizat cata dreptatea avea…
Toata drama ce imi acoperea vederea s-a transformat in moment de meditatie si acceptare.
Viata nu poate fi controlata, evenimentele nu pot fi programate, iar tu nu poti decat sa fii deschis in fata a ceea ce vine catre tine.
Accepta provocarea si intelege incercarea ca pe o schimbare pozitiva, care te face sa cresti, sa devii ceea ce trebuie sa fii.
Cand vei ajunge la destinatie, vei uita de suferinta traita, gustul realizarii de sine e prea mare ca sa-ti mai poti aduce aminte de ce a fost urat si trist in viata ta.
Din pacate, numai prin greutatea incercarii ajungi pe drumul bun, pe drumul tau.
Cel mai mare castig e sa ajungi sa te cunosti atat de bine, incat sa te simti acasa oriunde!
Si atunci vei trai fericirea alaturi de ceilalti, te vei bucura de viata in fiecare clipa.
Nu vei mai astepta ca viata sa-ti aduca ceva nou , o schimbare, un nou personaj…ca sa simti si tu ceva…
Te vei bucura mereu, oriunde ai fi…
Starea ta psihica si interioara creeaza fericirea sau nefericirea.
Daca culorile in care vezi lumea sunt inchise la culoare, opreste-te, nu mai cauta sa arunci vina pe societate, si acorda-ti un timp in care sa-ti restabilesti prioritatile, sa te privesti si sa te resetezi. Timpul nu e niciodata pierdut….mai bine acum, decat niciodata.
Evenimentele exterioare nu au prea mult de-a face cu starea ta de fericire.
Nu uita: tu faci lumea frumoasa, tu transmiti celorlalti incredere , bucurie, veselie, iubire.
Asa cum esti tu, asa e si viata ta. Viata nu face decat sa reflecte ceea ce esti!
Acum e timpul tau sa reflectezi la aceasta intrebare:
“ Esti fericita?”
Te astept pe drumul fericirii…
Te sarut si te imbratisez, Andreea Papp
mersiiiii!!!
lucrurile kre ni l prezinti sunt chiar adevarate..eu chiar am trecut printr-o incercare super grea nu d mult timp si imi tot ziceam k nu mai am puterea sa imi revin..,dar sa stii ca , cu trecerea timpului am reusit kt d kt sa uit c a fost si sa raman in suflet doar cu amintirile frumoase:).vreau sa t felicit si sa itzi zic sa continui sa n scrii chestii interesante si adevarate cum au fost si cele d pana akuma.:):*
Foarte frumos articolul. Felicitari. Bafta la cat mai multe realizari
ceea ce spui e arhicunoscut,chiar banal de logic si evident
dar tu pui atat suflet in ceea ce spui incat nu poate fii ignorat:)
Te pup si iti multumesc pentru mesaj! Am raspuns la intrebare,deocamdata… nu pozitiv, dar ceea ce ai scris tu ma pune pe ganduri si o sa recitesc de mai multe ori, sperand sa reusesc sa ma trezesc si eu si sa multumesc pentru ceea ce am, asa cum zici, in primul rand pe mine insami, cu tot ce tine de mine.De ce e oare asa de greu sa ne vedem pe NOI, sa ne acceptam si sa fim recunoscatori si impacati cu ceea ce suntem? Ne indepartam atat de mult uneori, tanjind de fapt tot dupa noi, dar nestiind de unde ne vine …nefericirea. Putini sunt cei care s-au gasit, si fericiti cei care au facut-o repede, nu la sfarsitul existentei, desi nici atunci nu e tarziu! Abia astept sa sarbatorim impreuna!! Si sa fim multi!
Pana atunci am putea sa ne vedem! 
Capul sus, privirea inainte – ne vedem printre invingatori.
Te astept la celalat capat al curcubeului
Iti multumesc pt ca-mi impartasesti aceleasi crezuri care “zac” si-n mine.Da,e ceea ce mi se potriveste in momentul de fata, si nu numai…Constat si eu ca viata e nedreapta tocmai cu oamenii care s-ar spune ca nu merita…si ne face sa ne intrebam..de ce mi se intampla tocmai mie? Dar culmea…am experimentat o situatie neasteptata saptamana trecuta in care familia mea a reactionat abuziv as putea spune, vis- a vis de relatia mea, si sincer….simt ca-l iubesc si mai mult pe el acum. E ca si cum orice greutate e menita sa te faca mai puternic ca inainte. Simt ca viata iti ofera mereu situatii de incercare, ca si povestea lui Harapa Alb…si daca le treci cu bine, REUSESTI! ESTI FERICIT! asa vad eu FERICIREA…tocmai calea spre fericirea mult promisa. De noi depinde in orice moment ce decidem , mai ales in situatiile critice cand mintea e foarte bulversata, si parca nu mai poate gandi, functiona.Dar cred ca instinctul fiecaruia atunci se inteteste mai tare si ALEGE, cu o forta subconstienta ceea ce e mai bine din punctul de vedere al sigurantei emotionale in primul rand…apoi restul. E ca piramida trebuintelor lui Maslov..cand daca nu iti sunt satisfacute trebuintele de la baza ei, doar celelalte de la mijloc sau din varf, nu poti functiona ca un intreg, si ceva lipseste mereu in tine. si eu am ajuns sa cred ca da…Dumnezeu ii iubeste pe cei care ii incearca, tocmai pt a-i face diferiti de restul…adica mai puternici.Si imi trece acum prin minte povestea perlei,povestea fluturelui, si suferinta care purifica si inalta in final, intr-o forma noua unica.Nu putem ajunge sa cunoastem pe cineva sau sa iubim pe cineva pana nu am inceput cu noi insine intai.Abia apoi putem spune ca stim. Mi-a retinut atentia azi, aceste 2 citate(cu care si inchei):
“DRAGOSTEA CARE O DARUIM MAI DEPARTE ESTE SINGURA CARE O PASTRAM PENTRU NOI.!”
“Vietile noastre incep sa sfarseasca, in ziua in care tacem in fata lucrurilor care conteaza!”
salut, mersi de incurajari, ma regasesc in totalitate in cele spuse de tine, din pacate prea multi cred ca se gasesc in aceasi situatie caci viata e dura, dar ai dreptate puterea interioara si autocontrolul e cea mai buna terapie, increderea in sine.
te pup si iti multumesc din suflet,
Foarte frumos , felicitari pentru darul cuvintelor de care dai dovada , pentru realismul din tine si pentru frumusetea cu care expui lucrurile. Mihaela, iti recomand sa inveti sa scrii…romaneste daca se poate. E lipsa de respect pentru tine in primul rand si apoi pentru ceilalti.
multumesc
felicitari
E atat de ciudat. Ce spui? Am mers mereu tot inainte, m-am adaptat din mers la orice situatie. Am luptat mereu, am cladit si am ridicat tot timpul. Ce folos daca din fericire nu fac parte si ceilalti? Am ajuns intr-un punct in care mi-am pierdut pana si vointa mea de fier… Nici nu mai stiu ce pot face sa fiu fericita…Nici macar nu mai stiu ce e fericirea. Nu mai cred in nimic, decat in prezent. Urasc totul in jurul meu. Urasc cand cineva imi spune ca altii o duc mai rau ca mine ca sunt mai nefericiti, etc. Nu imi pasa, nu mai am mila de nimeni… Ba dimpotriva, le raspund ca altii o duc mai bine ca mine si sunt fericiti. Mi-am pierdut probabil pe drumul vietii sufletul… Cred ca nici nu mai vreau sa fiu cum am fost. Am in inima doar DURERE. Vreau sa plec, vreau sa nu mai simt, vreau si atat.Am murit si am renascut de atatea ori. Degeaba.Mereu am luat-o de la capat. Cineva imi spunea ca asta imi este crucea si trebuie sa o port, ca rostul meu este sa ii fac pe altii fericiti. Ok. Nu am nimic impotriva, daca as putea as face o lume intreaga fericita DAR DE CE EU NU MAI SIMT NIMIC?