POVESTE: CHEIA PRINCIPIULUI SCHIMBULUI DE LOCURI(EMPATIA)
Trei frati au plecat de la casa lor pentru a se imbogati, lucru care le-a reusit din plin. Intr-o zi, cei trei frati aflati mereu in competitie s-au intalnit pentru a discuta despre darurile pe care le-au facut mamei lor.
Primul dintre ei a spus: “Eu am construit o casa mare pentru mama.”
Cel de-al doilea a spus: “ Eu i-am cumparat un Mercedes cu un sofer.”
“Eu v-am batut pe amandoi.”, spune cel de-al treilea.” Stiti bine ca mamei ii place sa citeasca din Biblie, dar ca vederea i-a slabit. Eu i-am trimis un papagal maro care stie sa recite intreaga Biblie. A fost nevoie de douazeci de calugari dintr-o manastire sa il invete Biblia timp de doisprezece ani. A trebuit ca timp de zece ani sa contribui cu 100.000 de dolari anual, pentru ca acest lucru sa fie infaptuit, dar a meritat.
Nu trebuie decat ca mama sa numeasca capitolul sau versetul, iar papagalul i-l va recita.”
Imediat dupa aceea, mama lor le-a trimis scrisorile sale cu multumiri. Ea i-a scris primului sau fiu: “Milton, casa pe care ai construit-o e imensa. Locuiesc doar intr-o camera, insa trebuie sa fac curat in toata casa.”
Celui de-al doilea i-a scris: “Marty , eu sunt prea batrana pentru a mai face calatorii. Nu plec niciodata de acasa astfel ca Mercedes-ul nu este niciodata folosit. Iar soferul este atat de obraznic!”
Mesajul catre cel de-al treilea fiu a fost mai delicat:
“Dragul meu Melvin, ai fost singurul dintre baietii mei care a intuit ce anume i-ar face placere mamei tale. Puiul a fost delicios!”
Intelegi?!
Asta e problema majoritatii: Oamenii in general nu inteleg nevoia celuilalt!
Nu ca nu o inteleg, dar nici nu se sinchisesc, nu depun efortul asta energetic…asta e durerea cea mare.
Si daca nu empatizezi cu celalalt niciodata n-ai sa-i poti raspunde nevoii. E imposibil.
Invatand sa privesti lucrurile din pozitia celuilalt, te ajuta sa-l intelegi si sa-i raspunzi precum asteapta.
Pentru asta e nevoie sa te pui in pielea celuilalt, sa gandesti cu mintea lui, sa simti cu inima lui. Numai asa vei avea succes in relatiile tale.
Traiesc si eu asa o poveste in clipa de fata.
Am un partener de afaceri care priveste doar prin ochii lui. Nici o secunda nu are dorinta de a se pune in pielea mea si asta imi lasa un gust amar , ma raneste, pot spune ca ma doare.
Il cunosc de doi ani si relatia noastra profesionala si amicala a fost un succes, n-am avut parte de neintelegeri, n-am trait momente tensionate, am comunicat bine, ne-a interesat de parerea celuilalt, pana de curand..
S-a intamplat sa indraznesc sa-mi iau o zi libera si sa ma ocup de mine,sa nu ma mai gandesc la nevoile lui, asa cum am facut-o pana acum. Ce crezi ca s-a intamplat?
Dragul nostru drag, s-a infuriat, si m-a amenintat ca-si ia jucariile si pleaca daca nu-l astept personal la aeroport. El nu vrea sa petreaca o zi fara mine. Eu sunt calul de bataie blond, mereu disponibil, mereu binevoitor si prompt.
Da, draga!
Asa cum ii inveti pe oameni asa ii ai.
Cine crezi ca a gresit, el?
In nici un caz, eu.
L-am invatat sa fiu… mereu, diponibila si accesibila ori de cate ori are nevoie.
Da. Si acum, ca m-am retras, s-a speriat si m-a intrebat: “S-a schimbat ceva si eu nu stiu?”
“Nu s-a schimbat nimic, doar ca nu sunt disponibila vineri, am treaba, si trebuie sa te descurci singur la intalnirile pe care le avem stabilite.Te asteapta Claudiu la aeroport, si te duce la intalnirile pe care ti le-am programat. Noi o sa ne vedem cand imi termin treaba, la cina.”
Care crezi ca a fost raspunsul lui?
Ai ghicit!!
Raspunsul lui a fost unul negativ. Si mai mult s-a simtit indignat, jignit de indrazneala mea…
Am gresit!
Inca o data am gresit, dar invat, e bine…nu ma prabusesc, nici nu sar pe pereti de bucurie acum, dar continui sa merg pe drumul meu, cu sau fara cei care mi s-au alaturat…
Viata te invata mereu, nu te lasa sa traiesti cu impresia ca le stii pe toate…
Ma si distrez scriind aceste randuri…acum cateva ore imi venea sa sparg, sa urlu , sa plang, sa renunt…dar ceva nu ma lasa, ceva traieste in corpul asta, o forta , care nu ma lasa sa-mi plang de mila, sa ma vait, sa renunt, ci ma indeamna sa lupt.
Imi treceau prin minte tot felul de ganduri sumbre…acum s-a terminat, imi ziceam. Nu pot fii trata astfel! Nu-i pot permite sa ma manipuleze emotional, cum adica nu accepta pe altcineva in afara de mine? Ce-i cu relatia asta de posesiune? De unde pana unde sunt conditionata? Nu ma respecta!! Eu i-am stabilit intalnirile si el spune ca nu mai vine daca eu nu sunt! Ce inseamna acest comportament?! E imatur emotional. Ce varsta emotionala are? E asociatul meu, detine 60% din afacere, cum adica nu merge la intalniri? Eu sunt obligata sa renunt la mine doar fiindca el nu vrea sa participe fara mine la intruniri? Daca eram bolnava? Daca nu puteam sa ma ridic din pat? Ce faceam, anulam tot, fiindca eu stateam sa mor?!! Nu, gata, s-a terminat!!
Si asa am petrecut vreo doua ore….in discutii profunde cu mine, dupa care m-am oprit , m-am echipat de sala si am plecat la antrenament. Sportul ma va salva si de data asta..
Doamne, ce actrita proasta sunt…am intrat cu gura pana la urechi in sala, incercam sa-mi pastrez zambetul pe buze in drum spre vestiar, fetele sareau la discutii ca de obicei, vorbeam…nu ma intreba ce, fiindca n-am auzit nimic, dar nu se vedea…si asta e important, nu-i asa?
Dupa 10 minute de socializat simteam cum ma inec cu lacrimile pe care le inghiteam…ciudat, pe fata nu-mi curgeau..dar ma sufocau. M-am intors si am iesit afara din vestiar, instructorul meu, Ovi, m-a privit si mi-a zis…, uita tot, lasa tot aici, si da tot ce poti la acest antrenament!
Doamne, multumesc! Aveam nevoie de cuvintele lui, au venit la fix, chiar in momentul in care ma gandeam sa renunt, sa ma imbrac si sa plec. “Cine ma chinuie in halul asta? Sa zambesc cand mie imi vine sa plang, sa urlu la lume?!”
Dar, el, dragul de Ovi a stiut cum sa ma retina, cum sa-mi aline durerea. Multumesc!
Am ramas, am tras , m-am luptat o ora intreaga cu mintea mea. Nu reuseam nicicum sa o reduc la tacere….ma innebunea…dar am luptat, si Ovi m-a ajutat, a ramas langa mine, si m-a incurajat. Nu puteam sa-l dezamagesc, chiar daca imi venea sa ma evapor, sa dispar…am ramas pentru el, in definitiv pentru mine.
S-a terminat ora, am ramas intinsa pe saltea cu ochii inchisi si mi-am zis: Ridica-te Andreea, nu va veni nimeni sa te ridice!
M-am ridicat, m-am privit in oglinda si mi-am zis: Cine esti tu sa te plangi? Altii n-au ce manca si tu ai o problema de relationare. Renunti la lupta pentru atat? Bravo, Andreea.
Da, ai ghicit…Mi-a fost rusine de mine pentru o clipa..si ce daca nu vine? E alegerea lui, anulez intalnirile si programarile pentru interventii si mergem mai departe…n-a murit nimeni, nu e capat de lume, suntem sanatosi, puternici, de ce nu?!
In momente de genul asta iti dai seama de puterea ta interioara: ori treci peste ori ramai blocat.
Alegerea e a ta!
Eu am ales sa trec pesteaceasta intamplare, peste proasta relationare, peste diferenta de principii dintre noi, si sa-mi continui drumul cu sau fara el. Am un vis si nimeni nu va sta in calea realizarii lui, de asta sunt sigura.
Zis si facut!
M-am indreptat spre casa mai senina, mai optimista, mai increzatoare.
Stiu ca ma pot descurca in orice situatie, am puterea de a merge inainte, si ce-i mai important am pentru ce continua.
Viata ce ma asteapta e frumoasa, o stiu, o simt !
Persoanele de care m-am inconjurat sunt minunate si deosebite, le iubesc si vreau sa traiesc aproape de ele, sa impart fericirea cu ele: Vreau sa traiesc asa cum visez!
Cred in mine, cred in ei, cred in lume si n-am nevoie de mai mult pentru a ma ridica din pat dimineata, de pe saltea cand mi-e greu, de pe jos cand ma doare.
De cate ori nu m-am prabusit? De multe ori, dar niciodata de prea multe ori!
Asta inseamna viata: provocare, obstacole.
Frumusetea consta in succesul de a le depasi..
Simt, ma doare, deci exist!!!
Vreau sa cred ca aceasta experienta, acest vis la care lucrez cu el se va savarsii.
Ceea ce stiu e ca eu am sa fac tot ce-mi sta in putinta pentru a continua, pentru a lupta.
Nu ma las doborata, visul meu e prea mare! Muncesc si-l realizez, cu el sau fara el..
Multumesc ca m-ai ascultat, multumesc !
Si acum sa notam cateva invataminte pretioase:
Pune-te in locul celorlalti cand esti incercata, provocata.
Asculta, cere informatii suplimentare, pune intrebari, asculta iarasi, si pe urma vorbeste, hotaraste, niciodata inainte…
In momentul in care vei intelege punctul de vedere al celorlati, cand vei intelege purtarea lor, in noua cazuri din zece vei intelege ca ei incearca sa faca lucrurile corect.
Fiecare are adevarul lui, asta e clar.
Fiecare vede lucrurile altfel.
Fiecare are un punct de vedere valid.
Fiecare are experienta lui, personala.
Fiecare are convingerile lui.
Asa ca: chiar si atunci cand depui efort si munca pentru a-l intelege pe celalalt vei crede ca tot tu ai dreptate, diferentele de opinie vor continua sa existe.
Si asta fiindca fiecare are o dorinta, un scop in comunicare, in relationare. Fiecare vrea sa castige duelul verbal, sa-si impuna punctul de vedere.
Dar pana la urma ce conteaza? Sa auzi ca celalalt iti da dreptate, ca-ti accepta parerea, ca si-o insuseste?
Sau:
Vrei sa ai relatii sanatoase, constructive cu ceilalti, chiar daca risti sa-ti schimbi parerea, gandirea?!
Pe mine, si cred ca si pe tine te intereseaza sa ai relatii autentice si trainice.
Si asta presupune sa si renunti la ce strangeai la piept, de dragul celuilalt, chiar daca in sinea ta credeai altceva..
Inseamna sa pastrezi adevarul tau si in acelsi timp sa-l accepti si sa-l respecti si pe al celuilalt.
El cu adevarul lui si tu cu adevarul tau, traiti impreuna, gasiti o casa in care sa convietuiti cu adevarurile voastre, intelegandu-va, si mai presus de toate respectandu-va!
Intreaba-i pe ceilalti ce ar face daca s-ar afla in postura ta?
Schimba rolurile, pune-i in situatia sa simta ce simti tu, numai asa te vor putea intelege, si viceversa.
Empatia, e cheia succesului relational.
Arata-i ca-ti pasa, chiar daca nu esti de acord.
Asculta, chiar daca nu-ti place ce auzi.
Pune intrebari, pentru a te lamuri, pentru a-i intelege mai bine.
Ceea ce te intereseaza este sa te intelegi, nu sa te impui.
Empatia este cheia principiului schimbului de locuri, si este un capitol din cartea lui J. Maxwell, Castiga cu oamenii, pe care ti-o recomand cu caldura.
Nu uita: Succesul sau insuccesul personal nu tine de ceilalti, de soarta, sau de Dumnezeu, ci doar de tine, draga mea!
Pe curand, Andreea Papp
Înscrie-te la newsletter
View Comments
Take a look at some of the responses we've had to this article.
radu
Noi 22nd
E dobitoc .Asta nu a absolvit gradinita nu? Avind 60% din afacere el are mai mult de pierdut decat tine .
MARIUS
Noi 22nd
CEEA CE AI SCRIS TU E ADEVARAT PENTRU 99% DIN OAMENI…
DAR DAK IN MOMENTUL IN CARE TE PUI IN LOCUL CELUILALT,TU IN LOC SA GANDESTI CA EL\EA GANDESTI GRESIT ?
DE UNDE POTI FI SIGUR CA O PERSOANA GANDESTE CEEA CE INTUIESTI TU ?…DAK GRESESTI SI DUPA AIA SUFERI MAI MULT ?
uneori trb sa vedem si partea cealalta a paharului…
ceistina
Dec 12th
buna,
din pacate la multi dintre noi nu exista aceasta empatie, fiecare vrea ca el sa fie cel mai bun, sau sa fie el in fata, fara sa tine seama si de cel de langa el.
cred, ca numai daca te pui in locul celuilalt poti sa-l intelegi, sa intelegi ce simte sau cu ce se confrunta.
ar trebui ca fiecare sa se uite un pic in jur, sa priveasca lucrurile si di perspectiva celuilalt si sunt sigura ca relationare dintre oameni ar fi alta si anume una mai pasnica si mai buna.nu trebuie sa te pui doar pe tine primul.
multumesc, de incurajari
silviana
Ian 19th
Buna!cumpar cartea cu o singura conditie,aceea ca daca din toata cartea mi se pare mie ,ca la 36 de ani ai mei,experienta ta de 2zeci si ceva de ani probabil,e mai mica decat a mea,atunci tu esti obligata sa/mi returnezi banii si eu cartea,tot postal deoarece eu stau in Bucuresti,cu respect Silviana Visan
E dobitoc .Asta nu a absolvit gradinita nu? Avind 60% din afacere el are mai mult de pierdut decat tine
.
CEEA CE AI SCRIS TU E ADEVARAT PENTRU 99% DIN OAMENI…
DAR DAK IN MOMENTUL IN CARE TE PUI IN LOCUL CELUILALT,TU IN LOC SA GANDESTI CA EL\EA GANDESTI GRESIT ?
DE UNDE POTI FI SIGUR CA O PERSOANA GANDESTE CEEA CE INTUIESTI TU ?…DAK GRESESTI SI DUPA AIA SUFERI MAI MULT ?
uneori trb sa vedem si partea cealalta a paharului…
buna,
din pacate la multi dintre noi nu exista aceasta empatie, fiecare vrea ca el sa fie cel mai bun, sau sa fie el in fata, fara sa tine seama si de cel de langa el.
cred, ca numai daca te pui in locul celuilalt poti sa-l intelegi, sa intelegi ce simte sau cu ce se confrunta.
ar trebui ca fiecare sa se uite un pic in jur, sa priveasca lucrurile si di perspectiva celuilalt si sunt sigura ca relationare dintre oameni ar fi alta si anume una mai pasnica si mai buna.nu trebuie sa te pui doar pe tine primul.
multumesc, de incurajari
Buna!cumpar cartea cu o singura conditie,aceea ca daca din toata cartea mi se pare mie ,ca la 36 de ani ai mei,experienta ta de 2zeci si ceva de ani probabil,e mai mica decat a mea,atunci tu esti obligata sa/mi returnezi banii si eu cartea,tot postal deoarece eu stau in Bucuresti,cu respect Silviana Visan