Din pat la altar
Azi vei citi un fragment contrastant din viaţa mea, Din Pat la Altar se deschide pentru tine, uite ce te aşteaptă dacă citeşti ghidul relaţiei perfecte. Există aşa ceva, ai să mă-ntrebi? Da! Uită de lacrimi şi durere, nopţile de singurătate s-au dus..acum ai tot ce ţi-ai dorit vreodată ca să-l îngenunchezi în faţa ta, pe el, bărbatul ce a provocat iubirea în tine.
Prima noapte de amor
M-a excitat atât de tare încât am cedat, m-a dezbrăcat fără să caute aprobare…limbajul trupului meu l-a autorizat să exploreze cea mai intimă destinaţie încă de la prima întâlnire. Orgasme, extaz….binecuvântată întâlnire între două lumi, potrivire, contopire.
A doua zi, telefonul încă nu sună..cred că înnebunesc, senzaţiile ce le-a trezit în mine mă urmăresc, tânjesc după el. Sună!!!
Încă n-a sunat, are şi el un ritm, i-l respect, înţeleg. Mă gândesc, ce i-a plăcut, ce nu i-a plăcut, ce am de făcut? Să-mi liniştesc gândurile, să-mi văd de mine. Ies, mă întorc, sar pe telefon, ce se întâmplă??
Nu m-am dăruit niciodată de la prima întâlnire, am greşit? Ce-a fost în mintea mea? Profeţie împlinită, ştiam că nu e bine. Toţi bărbaţii sunt la fel, te posedă şi se plictisesc de acelaşi trup umed..doamne, aută-mă să supravieţuiesc acestui eşec. Mă sfâşâie aşteptarea..nu am fost destul de bună?? De ce am avut atâta încredere în el? M-a sedus şi atât? Asta a fost tot? I-am dat totul şi s-a sfârşit?? Am greşit, trebuia să mă prefac mai indiferentă, cât de naivă am putut fi..sună-mă!! Am nevoie de cuvintele tale! Mă prăbuşesc! Simt că-mi pierd minţile!! Ajutor!
Te dezbraci în clipa în care eşti pregătită de orgasme.. Da, ai auzit bine!!! Dacă încă te temi de el, de trecutul nopţilor întunecate, aşteaptă să mai treacă o noapte terapeutică, ţine-ţi hainele pe tine, da, ai auzit bine. Sexul cu un bărbat e un moment important, şi nu poţi să ascunzi lipsa încrederii în sine sub dantele şi jartiere. Pare că are faţă de dobitoc îndrăgostit şi excitat dar crede-mă că sub aerul naiv ascunde senzori de detectare a stimei de sine scăzute, a durerii din suflet..sexul vine după ce ţi-ai încheiat cursul de dezvoltare personală, până atunci ieşi la joacă, menţine-i interesul treaz, creşte-i dorinţa de a te avea, învaţă-l că pentru lucrurile bune şi valoroase trebuie să alerge, să tremure, să transpire, şi asta fiindcă viaţa alături de tine e un dar, o binecuvântare, beatitudine şi extaz…
Lasă-l pe el să plângă…
Iubire, mă vrei? Sunt nebun după tine!! Când pot să te am pentru o perioadă mai lungă? Mi-e frică de eternitate, pentru totdeauna mă sperie, dar îmi doresc să te am, să faci parte din universul meu, să fac de toate cu tine. Tu mă faci fericit! Nu ştiu cum să-ţi spun ce simt! Mă paralizezi! Mi-e teamă de tine, de tăcerea ta, de frumuseţea ta, de ce taci? Vreau să ştiu ce gândeşti. Tăcere. Mister. Mă torturezi.
Te vreau!! Cad în genunchi, te iubesc!!! Vrei să fii a mea?
Eşti atât de vie!!! Te iubesc!! Chiar dacă înseamnă te doresc!! Aşa începe iubirea, cu dorinţă, atracţie, tremur..
Ieşi din tipar dacă vrei să faci parte din prezentul şi viitorul lui.
Cum îl ademeneşti? Cum te laşi abordată?
Fă-l să-şi dorească mai mult, dezbracă-te încet, azi o mănuşă mâine un secret…:-)
Îndrăgostirea, chimia îl provoacă să te ceară de nevastă. Cu cât îi provoci mai multe erecţii cu atât mai aproape vei fi de rochia de mireasă. Şi visul tău arată cam aşa, frumos, interesant, puternic, deştept, cu bani, viril, manierat, cu simţul umorului
Atracţie irezistibilă, dorinţă fierbinte.
Oferă-i o călătorie unică prin labirintul personalităţii tale.
August, prima întâlnire, prima noapte de amor nebun, a doua noapte departe de tine, de ce mă pedepseşti cu lipsa ta, de ce fugi de mine?
Cu ce am greşit? Cu ce te-am dezamăgit, te-am rănit, te-am preţuit prea puţin??
Cât mă mai torturezi? Şi ce bine faci, femeie excepţională, eu mai mult te iubesc!!!
Te vreau!! Te ador! Cred că te iubesc!!!
Trebuie să te văd!! Nu pot să mai trăiesc încă o zi fără tine! Răspunde-mi, sunt pierdut, rătăcesc..
A doua zi după noaptea de amor
L-ai cucerit. Cum îl reţii cât mai mult?
Cu ce imagine îl laşi înainte de a ieşi din cearşaful cald?
Eşti un produs pe cale de dispariţie. Prezinţi interes. Toată lumea se aşează la coadă. Câţi mai ai pe banca de rezervă? 
Vorba unei prietene de-ale mele. Eşti bună în funcţie de câţi stau la coadă…Nici unul? Grav!
Vânătorului preistoric nu-i place ca prada să-i pice în ochi, este mai puţin excitant. Aşa că, aleargă-l dacă-l vrei.
Întrebare inteligentă: Ce e nevoie să fac pentru bărbatul meu astfel încât el să-mi fie 100% loial şi să dea 100% din abilităţile lui pentru mine, când am nevoie?
Acum, scoate-l din viaţa ta, după ce te oferi. A trăit excepţionalul, invită-l să trăiască coşmarul desprinderii de tine.
Când te mai văd? Trebuie să te văd mâine…sărutări pe ochi, buze, gât…tăcere la întrebările lui -gândeşte-te că până mâine va uita mirosul tău, smulge-te din braţele lui şi lasă să curgă spre el un cald şi reconfortant, pe mâine…
Şi mâine nu eşti de găsit..
Revine, telefoane insistente, mesaje de amor, flori şi invitaţii sub stele..
Lasă-l să-şi imagineze, să viseze, creşte atracţia dintre voi prin incertitudine şi mister.
La următoarea întâlnire, la distanţă de câteva zile bune, şopteşte-i la ureche:
Încă nu mă simt în largul meu cu tine. Aştept momentul perfect, iubire!
Există un astfel de moment?
Crezi că te mint?
Ai putea.
Zâmbesc.
Când va veni vremea aceea? mă-ntreabă.
Dacă te mint, dacă mă joc, dacă nu te vreau, te-ai gândit?
Unde duce jocul ăsta? Mai aproape?
Azi nu mă dezbrac, nu mi-e foame.
Ce-nseamnă asta?
De ce bărbaţii nu-nţeleg metaforele? Sau le-nţeleg prea bine şi se prefac că n-ajung la ei? A doua variantă sună mai bine.
Suferă că nu mă poate avea, că nu mă poate reţine.
Iubesc viaţa prea mult ca să fac parte dintr-un program de terapie sub statutul de soţie. Nu cred în spaţii închise, asta e firea mea, liberă. E minunat să iubeşti şi să fii liber. Nu cred în căsătorie. Nu-mi place să aştept prinţi, să cred în miracole, chiar dacă sunt arogantă, îndrăzneaţă, chiar obraznică în viaţă, asta nu îmi anulează credinţa că iubirea nu poate fi închisă, strânsă în pumnul uniunii, al căsniciei. Fug de reguli, posesiuni, constrângeri, promisiuni şi cuceresc noi feţe ale iubirii. Vreau să iubesc mereu, de asta te las liber. De asta mă şi iubeşti,nu te închid în mine, te las liber să fii tu însuţi, nedivizat, autentic, nu umblu la personalitatea ta, nu te doresc altfel decât eşti. Te iubesc! Atât.
Vezi atât de multe, prea multe, de aici şi sursa zilelor tale nefericite. De ce nu mă îmbrăţişezi liber? De ce nu iei ce vine spre tine? Încă te doare? Încă n-ai uitat de el?
Ştie că joc teatru, ştie că nu-l vreau în întregime, cum să-i spun că în inima mea e loc doar pentru el?? Dau drumul la măşti să curgă, îl confuzez, mai bine îl mint, nu merită atâta adevăr, e prea bun, pur. Îl sărut de noapte bună, cu aerul unui adio, îi simt durerea în strângerea de mână, nu e prost, ştie că asta a fost tot ce putea trăi lângă mine. Pe mâine..
Îmi lasă o scrisoare, nu o deschid decât peste 2 zile, îmi aprind o ţigară, însoţită de un pahar de vin şi deschid paginile sufletului lui. Îşi doreşte o viaţă cu mine, a decupat imagini, proiecţii, dorinţe şi le-a împletit într-o poveste cu regi şi regine. Ce-i cu mine?
Ce vreau mai mult? De ce nu mă opresc? De ce fug? Ştiu că pot mai mult şi mi-e teamă de acest sentiment de putere, de seducţie, de vrajă, de magnetism. Tot ce ating se transformă în ce-mi doresc, de ce dispare atât de repede acest sentiment sau de ce acest sentiment nu este niciodată egal? De ce unul iubeşte şi de ce celălalt suferă? Unul îl conţine pe celălalt, cel conţinut are impresia că se pierde în labirintul personalităţii celuilalt şi conţinătorul se sufocă în braţele celuilalt, vrea mai mult, caută, iese, fuge şi lasă în urmă suferinţa celuilalt. Ăştia suntem, de ce nu ne acceptăm aşa acum suntem? De ce ne chinuim unul pe celălalt? Ce vrei de la mine ? Să te torturez? Asta s-ar întâmpla cu tine, n-ai accepta niciodată iubirea mea faţă de trăire, viaţă, n-ai putea să ţii ritmul cu mine, eu nu dorm, nu am pace, am o revoluţie în mine, sângele îmi clocoteşte, asta-i viaţa mea, emoţiile mele.
Te-aş chinui, n-aş ştii să te iubesc altfel, nu pot renunţa la mine, la cea care sunt ca să te fac fericit pe tine, nu pot să mă trădez, mă iubesc prea mult. Iartă-mă! Nu te vreau, şi fii sigur că nu te resping din vanitate, sau din sadism, nu-mi place durerea pe faţa ta, pe faţa nimănui, o tolerez mai bine pe mine, decât la ceilalţi, de asta şi lucrez cu suflete, de asta mă simt îndreptăţită să vindec, de asta sacrific ziua de azi, pentru un fericit mâine, unde femeile să iubească liber, ca nişte zeiţe.
Iartă-mă! Am greşit, te-am făcut să crezi că îmi doresc mai mult, ţi-am hrănit speranţele cu atitudinea mea, cu toleranţa, înţelegerea cu care te-am îmbrăţişat.
Te-am primit de fiecare dată când ai venit fără să te-ntreb de unde vii şi cât ai de gând să stai. M-am bucurat de clipa iubirii, şi tu ai înţeles că-ţi deschid uşa doar ţie. Când bate iubirea la uşă, de regulă, îi deschid, fiindcă în iubire nu există limite, raţiune, reguli şi legi, nu ţin cont decât de iubire.
Nu-mi place să pierd momente, sunt tristă când nu trăiesc, când sacrific ore, zile făcând ce trebuie, da, din păcate, mai există, nu pentru foarte mult timp, acum sacrific ceea ce sunt ca mai târziu să pot fi doar eu, aşa cum simt. Societatea ne împinge să urmăm indicatoare în numele iubirii apoapelui, dar de tine cine se ocupă? Uiţi de tine în drum spre celălalt, uiţi că ai o inimă care bate, şi rămâi sclava minţii care-ţi ordonă, citeşte, învaţă, respectă, dacă vrei să-ţi fie bine.
Cine m-a pus să adun diplome? Cu ce mă fac ele mai bună? Ahh!! Masterate, doctorate, conferinţe, specializări, ca să ajung unde, mă duc toate aceste titluri mai aproape de mine? Pe naiba!!! Te îndepărtează de esenţă, de vitalitate, de fericire.
Apoi, căsătoria, altă invenţie imbecilă, să mă mărit până-n 30 de ani, altfel nu mă mai ia nimeni. Serios??? Wow! Asta e prescripţia democraţiei, nu alegerea personală. Şi parcă tot mai mulţi se angajează în această călătorie, succes social, casă, maşină, soţ, soţie. Cine le dictează alegerile? Sufletul? Tare m-aş bucura să mă înşel..
Văd tot mai multe femei care îl acceptă în viaţă pe primul dobitoc. De ce? Să nu se mai întâlnească cu duminicile negre, în care ciocolata şi îngheţata îi fac companie..decât kilograme în plus mai bine mă mărit!
Simona Catrina zicea la un moment dat, fetele bune ajung soţii, fetele rele ajung unde vor ele. Cât de adevărat..important este să ştii ce vrei, rochie sau şorţ?
Cum să nu te mai întâlneşti cu : M-a înşelat! M-a părăsit! M-a bătut! Iubesc pe altul!
Nu-mi dă atenţie! E absent! E posesiv! E gelos!
Cum să nu mai suferi niciodată din iubire? Cum să nu mai strigi după ajutor? Cum să nu te mai dai cu capul de pereţi c-a fugit cu o blondă? Cum să îl păstrezi? Cum să-l ademeneşti în mrejele tale? Cum să menţii atracţia în cuplu? Vă declar soţ şi soţie!!
Femeia singură şi Făt-Frumos, citisem ceva ce m-a tulburat, sună cam aşa, nu există statut mai nefiresc, mai dispreţuit şi mai ostil organismului social decât celibatul. Ai înţeles? Ce faci cu tine? Grăbeşte-te să urmezi vocea socială, să faci parte din turmă, să nu cumva să îndrăzneşti să-ţi păstrezi autonomia individuală. Eu acum, exagerez, fiindcă îmi place să aduc o notă de dramatism în textul meu, însă realitatea nu e chiar atât de îndepărtată, să te preferi pe tine e împotriva societăţii, asta e clar, nucleul familiei suferă în această perioadă, nu e natural să rămâi altfel, degetul este îndreptat spre tine. De la poligamie am trecut la căsătoria de convenienţă, ce mai urmează? Îţi trebuie mult curaj să te rupi de clişeele sociale şi să te aventurezi într-o călătorie interioară, care e preocuparea fiinţei vii, toţi ne dorim să trăim excepţionalul, dar cine-l trăieşte? Prea puţini. De ce? Uită-te-n jur…deschide televizorul, ce zic filmele, romanele, poezia? Ce bine ar fi să luăm esenţa din ele, dar nu, tu ai înţeles că doar manechinele, vedetele au prinţi ca-n poveşti şi tu te mulţumeşti cu un prinţ de doi bani, decât să suporţi încă o noapte de singurătate.
De ce nu renunţi la compromisurile care te otrăvesc? De ce nu îndrăzneşti să ceri mai mult de la viaţă? De ce nu lupţi? Rolul tău nu mai este prestabilit, ca-n antichitate, tu eşti artistul, arhitectul propriei vieţi.
Ce faci cu viaţa ta? Aştepţi să-l întâlneşti! El mă va face fericită! Cât eşti de naivă? Ai impresia că o relaţie îţi va umple sufletul, golul ce-l resimţi? Şi de cele mai multe ori murim cu impresia asta…n-a fost să fie, ca o partidă de cărţi pierdută, sau o afacere ratată. Eşti nebună??? E vorba de viaţa ta, ce naiba aştepţi?? Insatisfacţie, anxietate, aşteptare, aşa arată viaţa ta. N-aş vrea să trăiesc în pielea ta nicio zi, ieşi din casă, îţi zâmbeşte unul, te-ntrebi, el e? Ieşi în club, îl întâlneşti pe zeu, el e? Ieşi la teatru, la sala de fitness, te urmăreşte acelaşi, el e?? Cauţi să pui capăt acestei lipse, acestei căutări frenetice, speri, visezi, există un partener şi pentru mine??
“Mereu ne gândim cum vom trăi şi niciodată nu trăim în prezent.”
Ăsta e handicapul majorităţii. De aici sursa tuturor durerilor, alergi din dorinţă în dorinţă, fără să prinzi esenţialul din neesenţial, rătăceşti, te ridezi, şi încă aştepţi să-ţi pice iubirea, norocul din ceruri.
Şi eu fug de el, mi-e teamă că vrea să mă păstreze doar pentru el, nu ştiu dacă sunt în stare să-l iubesc o viaţă. Nu mă dăruiesc total, cu încredere unei singure iubiri, eu caut mai multe. Dragostea ce mi-a lipsit de la tatăl meu m-a făcut să caut iubirea în mai multe experienţe, faptul că m-a părăsit, atât pe mine cât şi pe mama, a lăsat urme în sufletul meu, undeva este înscrisă această durere, teama de a nu experimenta încă o dată aceeaşi experienţă alături de el, cel pe care-l iubesc. Mi-am creat mecanismul meu de apărare, astfel încât, când lucrurile devin prea serioase, fug. Am o teamă cumplită de suferinţă, recunosc asta în faţa ta, cu speranţa să mă ierţi că te-am certat de multe ori, de prea multe ori, m-am gândit că vindecându-te pe tine, mă vindec şi eu. Iartă-mă!!!
Vreau mai mult! Vreau să iubesc un bărbat mai puternic. Vreau să renunţ la el, e mai slab decât mine, nu mă satur cu el, vreau să mă vindec în braţele unui alt bărbat.
Simt că trebuie să încep un program de dezintoxicare, nu mai pot s-aştept ca timpul să-mi facă dreptate, mă îngrop în muncă, ăsta e refugiul meu, şi uit de el, de sufletul meu.
Nu-mi mai permit să trăiesc lângă el, mă gândesc să-i spun că s-a terminat, mi-e teamă pentru el, ştiu că n-ar suporta, mă iubeşte mai mult decât pe el.
Vreau să fiu iubită! Vreau să iubesc! Vreau să renunţ la ei, vreau să mă dăruiesc unui el. Vreau să am încredere în mine, vreau să mă simt seducătoare, talentată, dorită.
Cum se face ca cele mai frumoase femei se încred atât de puţin în talentul lor?
Şi altele, sunt mulţumite, împlinite, pline de încredere fără să fie frumoase?
Da!! Unele ştiu că merită şi viaţa îngenunchează în faţa lor.
Ei, asta e marea aventură, să crezi că meriţi, să crezi cu toată fiinţa, superficialitatea n-are ce căuta aici, o muncă zilnică ai de depus, uită-te în oglindă, ce vezi? Nu te îndepărta de oglindă până ce nu te îndrăgosteşti de tine. Ascultă un expert, care a trecut prin procesul transformării, vindecării, iubeşte-te! Îndrăgosteşte-te de tine!
Eşti singură? Află că nu vei mai fi, te voi învăţa să atragi bărbatul la care ai visat de mică. Tot ce am nevoie de la tine este să-mi spui ce cauţi la un bărbat, la o relaţie?
Te invit să-mi scrii ce ai dori să citeşti într-o carte care tratează tema iubirii, spune-mi exact cum vrei să arate relaţia ta de cuplu, tu într-un oraş, el în altul, amândoi în aceeaşi casă, tu alegi ce să citeşti, ai şansa asta, nu o rata!
Pe curând, Andreea
Daca vrei sa lupti cu lipsa iubirii, cu lipsa pretuirii si increderii in sine, cu incercarile vietii, cu obiceiurile proaste, cu un trecut traumatizant, cu vicii si dependente te las cu o lectura mai mult decat potrivita, Stilul Tau- pentru femeia care merita.
hamm,.
ma sperie cand ma gandesc ca in fiecare zi tot mai multe fete citesc posturile tale.:))
nu stiu cum de te intleegi tu cu pera:))) el ne invatza o treaba si tu pe fete exact la fel, sa conducem relatia sa fim fiecare premiul:))
misto treaba. si totusi pana la urma se poate sa fie egalitate?
ps. oricum din puct de vedere al barbatilor esti de speriat.:”>
imi place
Buna Andreea,eu mi-am dorit foarte mult sa ma casatoresc cu un teolog,un Psalt din Bucuresti,mi-am dorit mult de tot sa plec din orasul meu mic,pt ca ai mei copii sa nu mai treaca prin suferintele pe care le-am avut eu.Iti multumesc pt ca tot ce spui tu aici functioneaza.
1.Am reusit sa ma angajez
2.Prieten inca nu am
Parca imi e frica de iubire,vreau o relatie,dar pe alta parte ma sperie gandul.Dorinta asta o mai aveam de a ma casatori cu un viitor preot si sa ma mut in Bucuresti,dat cum de atata timp nu reusesc,mi-am pierdut speranta,nu ma mai gandesc.Parca mie frica sa spun lucrurile bune din viata mea,mie frica ca se destrama si apoi iar am sa sufar.Te iubesc mult si te imbratisez cu mare drag.Prietena ta
MIHAELA
superb…..
cum vad eu relatia de cuplu!?!? …..ce barbat caut?!?!
vreau un barbat mai puternioc decat mine, care ma poate domina( ceea ce nu este tocmai usor), vreau independenta si in acelasi timp contopire, vreau experiente unice, de neuitat alaturi de cel iubit, vreau sa traiesc iubirea vietii mele, cea care mi-a lipsit de mica, sau pe care n-am simtit-o niciodata, vreau partide de sex exceptional de cel putin o data pe zi, care sa ma innebuneasca, sa ma faca sa-l doresc si mai mult cu fiecare Zi ce trece, vreau sa pot sa fiu eu in prezenta lui cu bune si rele, sa nu fiu criticata cand fac ceva insa sustinuta cand sunt la pamant, vreau comunicare, vreau sa nu treaca zi fara sa ne facem planuri pentru o viata mai buna impreuna si separat, vreau intimitate, vreau sa pot respira in aceasta relatie, vreau ca atunci cand il vad sa imi doresc sa sar in bratele lui si sa-l sarut salbatic, vreau sa aiba visuri ca si mie si sa-i placa psihologia ca si mie……..IL VREAU…….doar pe el…..barbatul visurilor mele…..pe care poate ca l-am gasit….
apropo…..as vrea sa locuim impreuna insa in acest timp sa-mi incep constructia proprie mele case ….caci nu sunt naiva si imi dau seama ca intr-o zi totul se poate termina si sa am unde sa evdez……
si repet….sa ma scoata din minti in pat….este un atu foarte important unul dintre cele mai importante….
te iubesc andreea. multumesc!
Buna sau Buna Ziua
Nu sunt experta in relatii. In total am avut cam cinci sau sase. Varsta ,30 in curand. Statut – Nemaritata. Ultima relatie a durat trei ani. Greselile facute – tot ce poate ranii orgoliul masculin. Imi doresc sa nu fii comentat, dar nu exista notiunea de a te indragosti. Doar devii oarba si incerci sa faci totul perfect pentru el pana cedezi. Nu am reusit sa controlez aceste sentimente si am incerccat sa devin perfectionista in tot ce insemna : curatenie, iubire, afectiune etc. Pana in momentul in care nu am mai primit nimic inapoi.
Am incercat sa il recuceresc prin metoda mai sus mentionata si am dat gres. Nu am actionat cand era disperat si derutat.
Acum dupa 6 luni inca sufar. Suntem cica buni prieteni. Ma cauta cand are nevoie de mine si atat. In rest de fiecare data cand ne-am intalnit nu a reusit sa se uite macar odata in ochii mei.
Acuma stiu. Barbatii sunt niste metereze greu de stapanit care cauta femeia ideala. Acea femeie care ii trateaza cu indiferenta, care nu fac prea multe prin casa, care fac sex cu ei cand vor ele in rest treaba lor, care arata intotdeauna perfect si super sexi, care fac fata serviciului si copiilor fara sa ii chinuie pe ei cu probleme. Daca au probleme ei la servici e dezastru dar cand tu ca femeie ai probleme nu le spune ca asta inseamna ca esti slaba.
Eu nu am reusit sa fiu acea “Femeie Regina” si am tipat la el, si l-am injurat, si i-am spus ce gandesc si ce vreau si asta a dus la despartire. Si sufar in continuare ca o proasta si nu am succes la barbati din cauza fetei mele care nu reflecta varsta, si din cauza felului meu de a fii mai mult copilaroasa.
Poate mai sunt femei in aceeasi oala ca si mine si pot sa imi spuna ce ar trebui sa fac. Nu prea reusesc sa imi organizez viata.
Ma regasesc in multe din randurile tale, caut iubirea dar cand o gasesc fug de ea, la fel ca si tine nu am primit de la tatal meu dragostea de care aveam nevoie si o caut si acum. E dureros! Imi doresc un barbat mai puternic decat mine, care sa ma protejeze, sa ma iubeasca, sa fie prietenul meu, iubitul meu, amantul meu. Imi doresc din suflet, dar imi este frica si ma intreb ” am sa fug din nou”?
Multumesc!
Da as vrea te rog daca poti sa-mi scri cum ar trebui sa arate o relatie cind unul e intr-o tara si celalalt e intr-o alta tara.
Multumesc
sunt o fata educata , am 2 facultati , sunt prof. de romana ,am incercat sa fac ce trebuie in viata…m am ales cu un divort la 24ani
da..l am iubit nespus…o lepra…si de aproape 4 ani sunt singura…sunt frumusica , am avut diverse experiente …unele foooarte placute, altele care au lasat un gust amar…acum…as simti nevoia unui barbat puternic,asa ca mine…pe care sa nu l fac din vorbe ca pe ceilalti…vreau sa impuna respect , sa aiba incredere in el , sa ma protejeze, sa se uite la mine ca la o zeita,sa ma venereze…si totusi sa nu se comporte ca un catelus:)vreau multe de la un barbat ptr ca si eu am de oferit foooarte mult.eu am incredere in mine;)nu asta mi lipseste:)dar stii ce?de multe ori am impresia ca…sunt prea mult ptr ei…parca le e teama de mine,..le e teama de implicare…ma rog…pana una alta imi traiesc viata cum pot mai bine.te pup si mult succes in ceea ce faci!!!
Multumesc si pt acest articol…foarte interesant! Il Astept cu nerabdare urmatorul…
Vreau un barbat cu bun simt, puternic,echilibrat,calm,intelectual,cu simt al umorului,spiritual… si fizic placut, cu care sa pot construi o relatie bazata pe: respect,comunicare,intimitate, sustinere reciproca si impreuna sa ajungem la armonie si evolutie personala,spirituala.As dori ca el sa-mi fie cel mai bun prieten si iubit.
Cand spui cuiva “te iubesc” ii spui de fapt ” nu vreau sa mori spiritual,ci sa traiesti vesnic!”
Si pt ca si eu am trecut printr-o situatie similara ,adica am fost privata de dragostea tatalui ,simt acelasi gol,aceeasi foame de afectiune.Vreau sa fiu iubita…vreau sa iubesc! Vreau sa am incredere in mine,sa ma simt bine cu mine,sa ma iubesc! Cum poti face asta?Trebuie sa existe un feed-back la ceea ce faci…numai asa ,cred ca poti dobandi increderea in tine,iubirea de sine…altfel din interior nu vad de unde sa provina acea bucurie de a trai,daca iubirea iti lipseste? Pt tot ce intreprindem avem nevoie de o motivatie,care sa genereze energia necesara acelei actiuni pe care vrem s-o indeplinim.Iar daca nu exista o motivatie exterioara,pe cea interioara cum o gasesti?
Astept vesti de la tine… Pana atunci,numai bine!
Cu drag,
maryjeane
buna andreea,
mie imi pare slabutz articolul,dar trebuie sa spun asta;nu spui nimic concret,doar repetitii a ceea ce iti doresti /sau ceea a ceea ce se doreste…bull shit!…poate asa functioneaza la tine autosugestia,dar sunt alte persoane cu o personalitate mult mai puternica,si cu incredere in ele;
stiu ca te referi la toate tipurile de personalitati,si ai in vedere pe cele mai slabe;dar suna a repetie aiurea,crede-ma sa toti faci articole pe acelasi teme;mie imi pare ca suna a amagire;bietele fete poate chiar cred ca functioneaza;functioneaza doar pentru cine are habar sa-si foloseasca puterile si autosugestia …si nu sunt multe persoane constiente de forta ce o au….ce am remarcat este faptul ca tot mai multe persoane sunt interesate sa-si dezvolte personalitate…asta e un lucru bun…
incearca,sa nu te mai repeti,articolele tale sunt bune in general,dar daca le citesti periodic,nu iti mai spun mai nimic….nou.
Toate cele bune!…meneea
Buna! Ai foarte mare dreptate in tot ceea ce zici. Eu nu reusesc sa am o relatie de o mai lunga durata. Pur si simplu nu intalnesc barbati care sa-si doreasca ceva mai mult decat o aventura.Drept urmare, incerc sa ma impac cu mine insami. Sunt o femeie frumoasa, desteapta si independenta, dar cu ghinion la sexul masculin. Trebuie sa invat sa ma iubesc si asa singura cum sunt si sa-mi fac viata mai placuta; si sa traiesc cu speranta ca intr-o buna zi voi intalni acel barbat minunat care sa reziste alaturi de mine! Te-am pupat si continua sa scrii pentru ca esti alaturi de sufletul meu. Carmen
Uite ca am aflat ceva despre tine ce nu stiam,e ceva ce avem in comun,,, faptul ca ne-a parasit tatal. Doar ca pe mine lipsa iubirii tatalui ma face sa vreau mai multa iubire de la partenerul meu…nu o iubire parinteasca, aia nu mi-o mai poate da nimeni, ci doar iubirea lui dar mai multa! mai multa tandrete,mai multa grija,etc… si el e un om destul de rece,chiar si cu mine..ma iubeste in felul lui, dar eu vreau sa fiu iubita putin altfel. CE SA FAC?! am 21 de ani. sunt nebuna,right? as avea toata viata inainte,si eu ma plafonez la el…dar ma sperie ideea de a ramane singura,ma sperie ideea ca nu o sa dau de unul mai bun ca el…incerc sa aplic legea atractiei,dar cat timp sunt in relatia asta,degeaba apare altul ca ar ingreuna lucrurile. apoi daca il parasesc si legea atractiei nu functioneaza?sau functioneaza peste 10 ani? mda,multi spun ca la varsta mea ar trebui sa ma distrez. dar daca esti intr-o relatie de iubire nu te poti distra?? eu vreau iubire enoooorma,multa tandrete,grija…vreau un iubit fidel, care sa fie mega indragostit de mine, sa ma considere incredibila si toate alea…cred ca toate femeile ne dorim asta. a,si mai vreau si libertate,sa nu urle cand ies in oras cu fetele sau cu prietenii mei baieti. si inca ceva: sa nu ii placa alcoolul, sa nu fie betivan, scandalagiu…as vrea un tip care sa-mi redea pacea interioara.
Sa mai spun ca vreau sa aiba un salariu ok?
Poate exagerez.
Te pup si te imbratisez
Ei bine mie imi place articolul..si sincer mi se pare ca e f original..pt ca tu incerci , vrei cu tot dinadinsul sa ne trezesti..si e bine ca ne repeti in continuare multe lucruri pentru ca sa nu le uitam..dar..totul depinde de noi..tu poti doar sa ne avertizezi sa ne ajuti.insa totul depinde fe felul in care punem noi in practica..fiti eroinele voastre! cereti ce e mai bun pt voi..simteti ca meritati si cel mai important iubiti-va!.
Geniala si de data asta!! Poop
Buna Andreea
Te “citesc” de ceva vreme , am citit si acest articol si comentariile; am un sentiment de “amestecat” de “50%-50%” vis a vis de articole; intentia ta e laudabila, aici nu incape indoiala insa, unele scrieri sunt parca rupte putin de realitatea vietii, situatiile sunt idealizate incat ajung sa semene mai mult cu filmele americane (cu happy end) in care totul e posibil, binele iti bate la usa, tu doar trebuie sa-i deschizi surazatoare si sa-l inviti inauntru…Din pacate viata e putin mai complicata; iau exemplul meu: frumoasa, desteapta, independenta, puternica, generoasa, cu un suflet frumos dar cu o incredere in mine undeva catre limita de jos, 2 esecuri din 2 relatii de lunga durata; acum m-am refugiat total in munca si in dezvoltare personala, imi “construiesc” mental visele, uneori ma simt mai increzatoare insa, orice zi mai proasta anuleaza “eforturile” mele pe o saptamana; incerc sa fiu deschisa, sa comunic mai mult(desi eu sunt mai degraba o buna “ascultatoare”) insa, din pacate, ma lovesc de realitatile vietii care, in functie de mediul in care “te invarti” iti scoate in cale oameni mai mult sau mai putin potriviti … de multe ori, barbatii pe care-i intalnesc sunt mult sub nivelul meu si fizic si intelectual, cei care ar fi interesanti sunt batrani sau nu ma atrag fizic, sau poate prea tineri… : mi-am amintit ce scriai intr-un articol despre sufletul pereche care, se poate intampla sa-ti bata la usa…la mine, avand in vedere ora tarzie la care ajung acasa, bate in zadar…are sanse doar daca vine noaptea; asa ca, degeaba citesc eu pina la 2-3 dimineata, degeaba visez cu ochii deschisi, degeaba ma ingrijesc sa arat bine… desi vad in ochii lor ca ma plac, imi dau seama ca ii intimidez, ca sunt prea mult ptr ei…si singuratatea ma “ofileste” si-mi macina bruma de incredere pe care o construiesc cu atata efort…Te provoc! Da-mi o solutie ptr singuratatea mea! Spune-mi unde gresesc sau ce-ar mai trebui sa fac sau, indica-mi un loc cu barbati puternici, inteligenti, frumosi sinceri si liberi….chiar daca ar exista un astfel de loc, probabil n-as reusi din cauza aglomeratiei, ca sunt cam firava….glumeam in final, desigur. Dar ti-am oferit, iata, in linii mari, portretul barbatului pe care-l caut(in caietul si in mintea mea, e mult mai detaliat); mi-am propus sa-l intalnesc pina pe 14 februarie! Ma ajuti?
Te pup si te voi “citi” in continuare ptr ca admir puterea ta
Cu prietenie, Annais
Buna, Andreea,
). si cred ca e pacat, pentru ca ma consider o persoana cu multe calitati.
uite, iti scrie o fata care de cand se stie a alergat dupa iubire, dupa iubirea aia care sa ti taie respiratia, care sa te transfigureze, pentru care sa faci enorm de multe sacrificii, dupa iubirea care nu se termina niciodata, care este infinita si absoluta, etc. Sa mai continui? de cand eram mica am visat la povesti cu printi si printese, la tot felul de istorii fie cu final fericit, fie cu final nefericit,. sincer, mai mult am visat la povesti cu final nefericit decat la cele cu final fericit. acum sunt singura si o mare mare parte din mine isi doreste o relatie stabila si o iubire ca n povesti, cu un final ffff fericit. recunosc ca mai exista in mine o parte careia ii este foarte tare teama de a nu fi iubita pe cat de mult isi doreste sau si mai rau de a fi parasita de cineva. de fiecare data cand un barbat pleaca din viata mea, lasa un gol fffff mare in sufletul meu.si mi as dori sa atrag in viata mea mai multi barbati. din pacate, acum nu sta nimeni la mine la coada
buna,
imi plac articolele tale, contin concentratia corespunzatoare de acid, baze, saruri si oxizi,metafore,epitete,hiperbole si tot ceea ce trebuie pt succes.ce ne facem , ca EL citeste si aprofundeaza ARTA SEDUCTIEI, iar noi STILUL TAU ?apoi facem schimb de carti, mai subliniem,mai notam, mai tinem minte cite o idee principala, si constatam, ca sabloanele, s-ar putea sa ne indeparteze. ma regasesc in prima parte a articolului, numai ca a doua parte, la mine este altfel. citesc cu mare placere si interes tot ceea ce scrii,cartea ta este cu mine, in geanta, in pat ,peste tot, incerc sa adaptez metodele tale la realitatea mea, numai ca imi cam lipseste “obiectul muncii”(oarecum, nu pot sa-ti povestesc , toata istoria).te astept cu noi articole, dedicatie muzicala:-holograf-sa nu-mi iei niciodata dragostea
te pup, si sint si fan_ANDREEA si fan_FLORINA, si fan_MARIUS,,fan_BOGDAN, fan_SIRBU, si fan_PERA, va pup pe toti in ordinea numerelor de pe tricouri
Revin cu niste amanunte importante cred, care trebuie “rezolvate”, neaparat: sunt f.timida desi am peste 30 de ani si nu mai stiu sa flirtez, sa fiu femeie…de fapt, nu stiu daca am stiut vreodata cu adevarat, sa flirtez(de regula, baietii/barbatii au cam roit in jurul meu si eu doar am ales…prost desigur…barbati cu probleme/traume sufletesti) insa am iubit cu f. multa pasiune atunci cand ma simteam iubita si dorita; Poate si faptul ca inca sufar dupa ultima despartire imi da senzatia de “asexuata” si recunosc ca nici “oferta” nu m-a “provocat” sa-mi trezesc instinctele…totusi, cred ca am de lucrat cu mine la acest capitol si nu prea stiu de unde sa incep si cum sa fac…poate imi dai sugestii…
Te pup si ma rog sa ajungi sa te lasi iubita
Tot Annais
Buna!am citit cartea ta si..citesc frecvent toate postarile tale,insa..nu prea cred ca lucrurile astea ar putea functiona….iubesc foarte mult…si..pana astazi am crezut ca sunt iubita la fel…am daruit si am sperat ca barbatul de langa mne care l-am tratat cum nu se poate mai frumos va fi cel ales,si am facut enorm de multe sacrificii pt el,i-am dat toata viata mea,i-am duc mancare cand nu avea,l-am imbratisat si l-am asigurat de tot cand plangea si ii era cel mai rau,am fost mai aproape ca oricine pt el si astazi…cand am ramas plangand in masina lui,el a plecat cu baietii la un joc,ca isi planuise asta si…mi-am dat duhul plangand,i-am zis ca am nevoie astazi de tine mai mult ca oricand caci ma simt ft rau,si el…a plecat…pt ca..mi-a zis ca..nu se poate sa faca asa ceva…seara i-am trimis un mesaj care..altadata i-ar fi sfasiat inima si ar fi venit la mine imediat,nu mi-a raspuns decat ca gresesc in felul in care gandesc si..atat….l-am sunat si…mi-a demonstrat la telefon…cat de mult m-am inselat in privinta lui si…mi-a frant inima atat de tare..incat regret toate momentele in care i-am fost aproape sperand ca va fi si el cand voi avea nevoie..a zis ca..el nu are nici o datorie fata de mine sa faca un gest frumos desi amm nevoie…si..inainte sa-mi inchida..i-am adus aminte ca..i-am scris in msg ca-l iubesc si el nici macar atat nu poate sa faca,la care el:te iubesc,dar nu mai pot continua asa”..asta pentru ca ..timp de 2 ani am fost cea puternica…si acum…dupa 3 ani…cand mi-e mai greu..sa fiu parasita…am 21 de ani…si…in loc sa simt ca de abia acum incep sa traiesc,simt ca vreau sa mor mai repede…as vrea ca barbatul p-e care-l iubesc sa-mi ofere tandrete,devotament,si…sa fiu in ochii si-n inima lui mai presus de el..sa ma iubeasca si sa-mi daruiasca in aceeasi masura in care o fac si eu..nimic mai mult…si…am pretentia asta pentru ca…am multe de daruit si..niciodata nu cer mai mult decat ofer…sper sa…ajunga iubitul meu la mine…cel ales…cat despre cel pe care-l am…nu-i voi mai raspunde la telefon…iti voi urma sfatul..desi…nu-mi vine in minte decat sa ma impac cu el si sa-i fac exact ce mi-a facut el mie…sa simta pe propria piele ce am simtit si eu…insa..nu stiu ce m-ar durea mai tare…sa-l fac pe el sa sufere sau sa sufar eu in continuare in aceasta relatie…
Absolut superb, bravo. Asta se intampla cu fiecare femeie la un moment dat, e realitate in tot ce ai scris. App, pun pariu ca esti in zodia leu, corecteaza-ma daca gresesc, as fi chiar curioasa sa aflu, te pup
Viata asta e suuper scurta,si noi,ne plictisim in ganduri…nu mai traim…nu iubim,ptr ca dupa nu mai avem motive de plictiseala…
Daca ne-am trai viata dupa cum vrem noi,si nu dupa cum vor altii,ar fi super fain…dar intotdeauna ne intereseaza si parerile altora,mai mult sau mai putin….
NE E FRICA SA RISCAM!!!
Draga Annais!
Nici nu stii cit de puternica esti!!!
Sigur ca singuratatea sperie, dar esential , dupa parerea mea, este sa nu te lasi doborata…
Sunt in aceeasi situatie ca tine, cu difernta ca am 10 ani mai mult…si un copil.
Si totusi, nu disper: si eu am caietul meu de vise, in care chipul acelui linga care voi imbatrini e descris in cele mai mici amanunte, si stiu ca il voi intilni intr-o zi.
Bucura-te de ceea ce ai!
Nu multe femei se pot lauda cu ce ai tu!
Nu -ti pierde increderea in tine si in Dumnezeu, si EL va veni!
poate tocmai aici este problema…ne gandim prea mult cum sa le facem lor pe plac, in loc sa ne gandim ce ne dorim noi
si da, sunt iubita! pentru ca merit!
Bucurati-va de tot ceea ce va ofera viata… Analizati trecutul, va complaceti in trecut, astfel nu reusiti sa depasiti bariera catre prezent. De ce multe dintre femei nu vor sa vada realitatea, cea pe care o traiesc zi de zi? De ce isi creaza idealuri privitoare la barbat sau viata alaturi de un barbat? Inconjurati-va de lucruri frumoase si dragute ca sa puteti zambi intre ele…..
Draga Andreea, iata ce as dori sa citesc intr-o carte care trateaza tema iubirii:
1. Ce fel de femeie atrage barbatii ca un magnet (avem in vedere aici fizicul, spiritul, intelectul, atitudinea, energia pe care o degaja, stilul, comportamentul, tot). Ok, fitness indicator. Da-mi detaliile! Ce reactie le provoaca? De ce? Cum? Cat? Vreau sa studiez fiecare detaliu in parte. Sa nu las sa-mi scape nimic
. Interviuri in acest sens, cu Pera si alti barbati valorosi, asemeni lui.
2. Bun. Tu cine esti? Sa vedem: esti acea femeie? Raspunde sincer. Nu, nu esti? Atunci sa incepem sa construim! Intai impreuna, apoi fiecare pt sine. Atentie! Construim, ne ridicam, scoatem ce este mai bun din noi, nu ne transformam, nu devenim ceea ce nu suntem. Ne respectam structura, felul natural de a fi. Cum sunt acum? Cine sunt? Cum pot deveni mai buna, pe toate planurile? Vreau de la tine minimum 100 de pagini de exercitii practice pe tema construirii de sine, asa cum am descris-o mai sus. Am cerut. Imi vei da
? Am inteles ca este o carte pe tema iubirii, dar iubirea lui incepe cu iubirea ta fata de tine, corect? Atunci asa sa inceapa!
3. 150 de pagini despre stima de sine, absolut necesara din punctul meu de vedere. Din nou, exercitii practice, detalii, detalii, detalii! Stiu ca ai material aici, Andreea. Simt asta
. Ce inseamna stima de sine? Distinctia stima de sine crescuta – stima de sine scazuta. Cum se manifesta fiecare? Cum se dezvolta o stima de sine crescuta, cu ce o hranesti in fiecare zi?
4. Cum comunici cu barbatul tau?
5. Ce nevoi are, dragul de el
? Asta e un aspect foarte important. Cum ii reperezi nevoile? Cum le satisfaci? Cat de frecvent? Asta ar fi un subiect foarte interesant si despre care eu as citi cu mare placere.
6. Cum il faci sa vina, sa vina si sa tot vina dupa tine. Sa alerge dupa tine. Da, spune-ne cum se zapacesc cei mai rationali si mai puternici barbati ;;)? Despre asta as vrea sa-mi vorbesti
.
Nu lua in seama indicatiile cu numarul de pagini
). Stiu ca esti perfect capabila sa-ti structurezi singura opera de arta 
. Doream sa subliniez cat de importante sunt acele aspecte pt mine, ca sa intelegi care sunt nevoile,asteptarile, dorintele mele 
.
Sper ca ideile mele ti-au fost de mare folos. Sper ca au generat alte idei. Am incredere in tine. Cred in talentul tau de a scrie si de a trai viata. Cred cu tarie ca vei scrie o carte de cea mai buna calitate. Bestseller international, asa cum iti doresti si tu.
Astept cu entuziasm o noua particica din stilul tau, respectiv un nou articol.
Pe curand,
Alexandra
Dumnezeule, cate fete zambitoare am pus
)!!! Cat pt toata lumea!
Te pup! Ma ajuti mult! Ma bucur ca sunt persoane ca tine de la care sa invat. Stiu ce vreau de la un barbat si caut asta. Aplicam si inainte teoria pe care ne-o predai tu, insa de cand te citesc, constientizez totul, cand gresesc, cand nu. Iti multumesc!
Buna,
In primul rand,felicitari ptr material, este f bun.
Ce caut la un barbat? ….Ce caut la o relatie?
Nu stiu! Am impresia ca il astept pe EL, pe barbatul perfect, pe Fat Frumos? Il astept chiar daca stiu ca nu exista ;(( Am incercat sa ma mint si sa ma ascund intr-o relatie timp de 4 ani, nu am mai rezistat si am pus punct.Pot spune ca era barbatul perfect, dar nu pt mine: atent, romantic, intelegator, ma iubea enorm de mult,pana si prietenele meu imi invidiau relatia.De ce am rupt o relatie care era perfecta??? Pt ca vreau mult mai mult, vreau acele sentimente care sa te faca sa-ti pierzi capul, vreau acel zambet care persista pe fata ta toata ziua, vreau acel sentiment care sa ma faca sa vreau sa plec de la servici cat mai repede, doar sa ma intalnesc cu EL.Vreau, vreau, vreau …..etc Vreau ca si el sa ma iubeasca! Dupa ce ne-am despartit, am incercat sa trec mai departe si sa-mi fac un prieten, m-am oprit la fostul prieten pe care l-am iubit f mult in liceu, nu a mers nici aici. DE CE?Nu stiu daca mi-a fost frica sa nu sufar iar, sau de ce mi-e cel mai frica mi-e sa nu fii aruncat cheia inimii undeva departe si sa nu mai fiu in stare de sentimente, doar pt ca mi-e frica de esec si suferinta.Mi-e teama sa nu indepartez pe toata lumea si sa ma afund in munca uitand de viata mea personala.Si in al 2-la rand,de ce barbatii iubesc acele femei lipsite de suflet si rele si nu iubesc acele femei intelegatoare, iubitoare, etc.etc etc Pt ca le place sa sufere? Sau le place sa fie tinuti sub papuc? DE CE? Cred ca este o intrebare la care f multe pers ar dori sa stie rasp.
Buna Andreea ,
Ma bucur cand primesc mail-urile tale si le citesc cu nespus interes. Nu-mi aduc aminte cum si cand am ajuns la tine dar iti multumesc ca ma faci sa ma opresc din rutina zilei pentru a ma gandi la mine , la sufletul si dorintele mele , la punctul in care sunt si locul spre care vreau sa ma indrept. Felicitari pentru convingerile tale si sfaturile ,de care te asigur ca avem cu toate nevoie.As dori sa te rog sa scri putin si despre relatii …despre noi si ei in cuplu , in viata de zi cu zi , despre cum sa nu ne pierdem identitatea , sa nu apelam la trucuri si masti false menite numai sa atraga si sa atate .Sa reusim sa ajungem de la pat si la altar. Mie personal nu mi se pare asa de greu sa atrag , sa seduc , sa cuceresc …cat sa mentin , sa cladesc sa ajung la acel ” NOI ” visat .
Astept articolele tale despre relatii, cupluri etc.
Multumesc !
Buna Andreea,
Am si eu o problema si asi vrea sa ma ajuti…Sunt cu un baiat pe care nu-l iubesc si nici nu cred k voi putea sa-l iubesc vreodata… vreau sa ma despart de el,dar nu stiu cum,pt k el tine la mine si nu vreau sa-l fac sa sufere. Nu am niciun motiv real sa ma despart de el si de aceea nu stiu cum sa fac asta. Ma inteleg foarte bine cu el pt ca nu prea ma intereseaza nimic din ce face el. Problema este k in aceasta relatie eu am facut primul pas,eu i-am cerut sa fim impreuna si avem si prieteni comuni(o sa il vad mai mereu)…i-am zis sa fim impreuna pt k avusesm inaite o relatie in care am pus mult suflet,am incerac sa fie totul ok,sii cu asta am gresit…mi-am oferit prea repede sufletul si s-a plictisit de mine. Aveam nevoie de cineva care sa ma iubeasca pt k nici nu mai aveam incredere in mine si simteam nevoia sa am pe cineva langa mine,sa nu fiu singura…E langa mine,dar nu-l iubesc…Sfatuieste-ma ce sa fac,te rog!…
Superb! :X
Draga Andreea…iti citesc fiecare articol…cu unele sunt de acord,cu altele nu…dar incerc sa invat din fiecare…ti-amintesti de bratara mov?multumesc pentru idee..pentru mine a devenit simbolul increderii in mine…credinta ca se poate mai bine…mai sus..ca omul are puterea de a se ridica singur din propria mocirla!
Sunt mobilizatoare gandurile tale. Sunt interesante si recomandate celor tineri , care nu au inca o experienta dobandita.Pe noi, cei in plina maturitate, ne ajuta sa ne reamintim ca se pot realiza dorintele doar lasand experienta sa ne vina in ajutor. Dar sa te pun in fata unei situatii traite de mine cu putina vreme in urma….:) am cunoscut un barbat, placut, important si casatorit, care mi-a cerut sa fiu prietena lui in drumul lui spre a o cuceri pe una dintre colegele mele de serviciu care nu e nimeni alta decat sotia celui mai de incredere om din compania unde lucreaza el. Imi cerea sa ma las folosita ca el sa-si indeplineasca visul. A fost un moment de intristare, dar in acelasi timp simtind ca si ea il place am considerat ca e prea mare aglomeratia si m-am retras. Adevarul e ca probabil mi-am calculat bine sansele spre inima lui si mi-am dat seama ca existau mai multe criterii la care eram in deficit in competitia mea cu femeia cealalta. E si acesta un aspect al problemei. Merg mai departe, cu zambetul pe buze ( cateodata si amar ) in drumul meu spre intalnirea omului care sa ma implineasca pentru cea de-a doua jumatate a vietii.
Buna! S-a intamplat intr-o noapte de august…exact asa cum incepe articolul asta. Identic. A fost minunat, neasteptat, uluitor, o euforie de senzatii…. A sunat a doua zi si m-a intrebat ce fac. A sunat si in ziua urmatoare si m-a intrebat cum ma simt. A sunat din nou, de data asta reprosandu-mi ca eu nu il sun niciodata. Era adevarat, insa eu eram foarte confuza si nu am realizat decat tarziu ca pierdeam. Il pierdeam pe el. Cred ca i-am taiat elanul, i-am ucis fanteziile, i-am spulberat sperantele. Ne-am mai intalnit, insa nu a mai fost niciodata la fel. Cred ca o sa pun punct definitiv si o sa uit. Sau nu?…
Draga Andra,
Iti multumesc din tot sufletul ptr incurajari!
Nu mi-am pierdut increderea in Dumnezeu…El e singurul in care cred ptr ca El ma ajuta in tot ceea ce fac. EL imi da putere si pace si iubire si mangaiere.
Cred ca si tu esti puternica si inteleapta si, cu siguranta, te simti implinita cu copilul tau.
Insa, iti doresc sa simti din nou implinirea si ca femeie, sa fii iubita, pretuita si dorita, ocrotita si respectata toata viata de barbatul visurilor tale, ptr ca sunt convinsa ca meriti. Toate femeile merita sa fie iubite!
Tot binele sa-l primesti!
Annais
MINUNAT ARTICOLUL!!!!
Citesc blogul tau de cateva luni de zile, insa nici un articol nu m-a impresionat atat de mult si in nici un articol nu am vazut atata adevar cat am vazut in acesta. E o senzatie minunata cand vezi ca iti regasesti problemele si in existenta altcuiva ! Te face sa te simti mai putin ingrijorata de ceea ce traiesti. Insa eu as avea niste completari, sau ma rog, niste nelamuriri. Cum crezi ca as putea sa ti le prezint si tie?
Sincer, umpic contradictoriu cu ce ai scris pana acum. Nu stiu de ce am ramas cu impresia ca invatai fetele sa nu se joace, sa nu faca pe arogantele. Probabil atunci cand simteau ca merita barbatul respectiv si ca il doresc.
In orice caz, iti inteleg perfect trairile, sunt poate cele mai darc si mai apropiate de nebunie. Un fel de aroganta, un fel de trufie, de putere suprema asupra persoanei celeilalte. Tu esti neatinsa, doar atatata de puterea pe care o ai asupra lui, el la picioarele tale. Se poate si invers. Daca el ar fi umpic destept, ti-ar imita comportamentul si ti-ar intoarce spatele. Sau s-ar juca si el in acelasi stil. Numai ca el ofera sincer, nu a devenit pervers inca. De la iubire sincera pana la ura si perversitate nu mai e mult, si eu marturisesc ca am trecut printr-o experienta asemanatoare celei traite de barbatul “protagonist”.
Ca idee, nu mai esti niciodata la fel dupa o experienta de genul. Sigur, te gandesti numai la tine, insa el va ramane profund afectat de ce i se intampla, si daca are umpic de stofa de vanator,isi va invata lectia dura si va deveni din victima calau.
Si uite cum scriem istorie…
helou
Da, mi-ar placea sa citesc despre “AMANDOI IN ACEEASI CASA”!!!
MULTUMESC
Buna Andreea misto articol, insa nu inteleg de ce atat antrenament pt a cuceri barbatii astia? Parerea mea este ca trebuie sa investim in dezvoltarea personala este o investitie mult mai sanatoasa…te poop.
Bravo Andreea!Esti o fiinta deosebita,ca noi toti de altfel!Insa am o obiectie la tine….sa stii ca daca o persoana iubeste ,e indragostita,traieste cu cineva,cu alesul?aleasa inimii trebuie sa se casatoreasca!Si zic trebuie pentru ca asa a zis cineva ,acel cineva fiind Dumnezeu,cel care ne tine pe toti si datorita caruia noi putem fi pe deplini fericiti,daca facem intocmai Lui!Iti doresc numai bine!
neptun19, Andreea e berbec, tot zodie de foc
Superb. M-a impresionat mult si articolul acesta. esti deosebita. succes in continuare