De ce barbatii vin si pleaca?
De ce barbatii vin si pleaca?
Ne-am iubit si acum nu ne mai iubim. El vrea sa plece, eu vreau sa mai raman langa el, sa mai incerc, sa lupt, sa sper…
Cate cupluri s-au iubit si acum nu se mai iubesc? Multe cupluri au ajuns sa-si fie indiferente , raman impreuna din obisnuinta, din teama de nou, dependenta, declin financiar, teama de a-si pierde copiii sau de a-i face sa sufere, si asa mai departe..
Daca tu vrei sa pleci, el de ce ar vrea sa ramana?
Ma-ntreb de ce te gandesti doar la tine?
Si ma rog sa-ncepi sa te pui si-n pielea lui.
Sa-ntelegi ca nu e atat de ciudat sa-ti doresti altceva, mai mult, mai putin, mai altfel.
Am trait si eu povesti de dragoste carora n-am vrut sa le mai dau drumul,in care m-am zbatut, judecat, condamnat, blestemat, pana in ziua in care am inteles ca iubirea nu poate fi stransa in pumn, barbatul nu poate fi tinut departe de alte tentatii. Constructia genetica nu permite asta. Iubirea inseamna altceva decat posesiune, gelozie, constrangeri si reguli sociale.
Aud povesti de toate genurile si formele, ma ingrozesc, ma sperie, ma revolta:
Barbatii sunt niste porci!
Barbatii au doar sex in cap!
Barbatii vin si pleaca!
Barbatii te lasa pentru alta mai tanara!
Barbatii se gandesc doar la ei: papa, caca, sex si cont in banca.
Barbatii au amante!
Dar nu prea aud realitati de genul, barbatii sunt poligami.
De ce?
Si ma gandesc ca e mai lejer sa-i lipesti dobitocului din fata ta o astfel de eticheta si sa duci toata munca pana in punctul in care profetia se implineste si dobitocul te lasa pentru urmatoarea, mai buna, mai bloda, mai altfel. Felicitari!!! Esti incredibil de proasta!
Ne oprim aici?
Nicidecum!
Continuam…
Cum?
Asta e partea cea mai misto. Cautam vinovati: dobitocul s-a incurcat cu tarfa aia, care-i vrea doar banii, sexul, statutul social, iahtul sau mai stiu eu ce. M-a lasat pentru aia?!! Lasa ca o sa vada el…eu n-am fost buna? Nu l-am iubit indeajuns? L-am servit la pat, l-am calcat, imbracat, iubit, rasfatat, adorat! Si el?? M-a lasat! Toti barbatii sunt la fel, o apa si-un pamant.
La inceputul relatiei ati semnat un contract de fidelitate? Ati stabilit niste limite? Ati conchis de cate ori ii permiti sa te insele pe an? Ati discutat despre pretentia ta la monogamie?
Contractul e moral, de ordinul tacit, in care fiecare si-a pastrat pentru el gandurile, dorintele, aspiratiile?
Ma gandesc ca ai mers pe a doua varianta, in care ai crezut in fidelitate, iubire neconditionata. De acum pana la moarte..
Si te-ai trezit inselata, mintita, pacalita de el, de soarta, inca n-ai delimitat bine a cui e vina, a lui, a amantei sau a sortii.
Vrei fidelitate, exclusivitate, vrei sa fie doar al tau, pe veci.
Cum il faci sa te doreasca doar pe tine?
Beigbeder zicea, nu poti dori ceea ce ai, e contra naturii. Doresti ce nu ai, provocarea, noul, misterul.
Cum poti sa te reinventezi mereu, in fiecare clipa ca sa-l pastrezi langa tine?
Asta e un job cu norma intreaga, fara pauze, fara vacante, ce sa mai vorbim de copii, job si alte pasiuni. Ce alegi? Tu stii ca-l vrei pentru tine.
Cum traiesti? Traiesti doar pentru el, prin el? Renunti la reproducere? La vocatia ta? La viata ta?
Daca descoperi reteta garantata pentru a trai alaturi de el o viata, departe de infidelitate, constrangeri, posesiuni, despartiri, divorturi, anunta-ma si pe mine.
Eu cunosc o singura fidelitate: fidelitatea fata de mine insami: afirmare si dezvoltare personala, am un vis si-l traiesc in fiecare secunda. Cine ramane langa mine intelege cum sunt si inseamna ca are si el un vis si-ntelege ca nu sunt femeia care renunta la mine pentru papa, camasi calcate si tarte cu fructe.
Si i-am inteles si pe cei care au plecat din viata mea, si am renuntat sa ma mai intreb, sa mai sufar, sa condamn, sa judec.
Nu poti trai alaturi de un altul fericit fara sa ai tu o viata personala, profesionala implinita, este imposibil.
Si acum hai sa vedem ce zic expertii si filozofii nostri adorati:
Shopenhauer zicea, casatoria e cursa ce ne-o intinde natura. Si eu rezonez perfect cu filozofia lui, monogamia e inventata de nevoile societatii.
Iubirea este raspunsul. Dar in timp ce astepti raspunsul, sexul ridica niste intrebari al dracului de bune. Woody Allen
Sexul este o treaba foarte serioasa. Rareori vezi oameni razand in timp ce fac sex, si asta e dovada ca sexul e o treaba serioasa.
Sexul este modalitatea prin care specia noastra se reproduce, la fel ca orice alta specie de mamifere.
Alta dovada serioasa e ca natura isi foloseste forta ei, care se numeste atractie sexuala, pentru a prelua mintile si corpurile oamenilor si a produce indivizi noi. Părinţii oferă un număr egal de cromozomi copilului care se va naşte, oferindu-i astfel potenţial de a evolua şi de a face lucruri mai bune decât generaţia precedentă. Din păcate, de cele mai multe ori, acest lucru nu se întâmplă, dar nu acesta e obiectul discuţiei noastre acum. Totuşi, în acest proces sunt respectate câteva legi. Specia trebuie să evolueze şi doar cei mai buni indivizi trebuie să se reproducă. Cel puţin aşa este la orice altă specie de mamifere. Suntem, până la urmă, mamifere şi respectăm aceleaşi legi.
Ca să clarificăm lucrurile, trebuie să ştii că mijloace anticoncepţionale există de prin 1960.
Homo sapiens există de vreo 200.000 de ani.
Aşadar, să comparăm 200.000 de ani de evoluţie cu 50 de ani de evoluţie. Timp de 200 de mii de ani putem spune că întreg creierul şi organismul uman au fost setate pe faptul că sexul reprezintă şanse mari de a face copii. 200.000 de ani de evoluţie nu pot fi şterşi cu buretele şi nu pot suferi schimbări majore.
Creierul uman, comportamentul nostru, nevoile noastre nu se schimbă de la un an la altul, de la o generaţie la alta şi nici măcar de la un secol la altul. 1000 de ani în procesul evolutiv nu reprezintă decât o picătură într-un ocean.
Aşa cum vei vedea în continuare, deşi hainele s-au diversificat şi caii au devenit cai-putere, fiinţa umană plăteşte încă tribut zecilor de mii de ani în care oamenii au trăit în triburi formate din 100-150 de indivizi.
Gândeşte-te câte cunoştinţe ai. Oameni cu care relaţionezi. Uită-te în agenda telefonică, în grupul tău de prieteni, la şcoala unde mergi, la locul tău de muncă, în lista ta de messenger.
Cu câţi oameni vorbeşti şi relaţionezi? Probabil ceva în jurul a 100-150. Ai putea să ai de-a face cu mult mai mulţi, având în vedere aglomeraţia în care trăim, şi totuşi ai să observi acest număr ca numitor comun la majoritatea oamenilor.
Motivul pentru care se întâmplă acest lucru este acela că omul şi creierul său sunt astfel setate să lucreze într-un grup social de aceste dimensiuni. Pentru că, pe plan evolutiv, 200.000 de ani au lăsat urme mult mai adânci decât cele câteva mii de societate, hai să o numim „modernă”.
Vestea proastă e că multe din comportamentele care nu ar trebui să mai fie valabile azi încă ne mai guvernează viaţa şi îi scad calitatea vietii.
Vestea bună e că, odată ce conştientizezi măcar o parte din aceste lucruri, poţi să le schimbi în favoarea ta şi să faci un pas în evoluţie, un pas mai departe decât „mintea de trib” în care majoritatea dintre noi încă suntem prinşi.
Ca şi azi, şi atunci sexul era o treabă foarte serioasă. Membrii tribului probabil nu filozofau despre cum sexul este felul naturii de a perpetua specia. Pentru trib, sexul era modalitatea prin care numărul membrilor creştea. Mai mulţi copii însemnau mai mulţi războinici şi vânători pentru trib în viitor, mai multe femei fertile care pot da naştere altor copii. Fără să fie oameni de ştiinţă, membrii tribului ştiau că urmaşii vor avea trăsăturile părinţilor, aşadar era de dorit ca cei mai viteji dintre bărbaţii tribului să facă copii.
Femeile, deşi nu aveau foarte multe opţiuni, totuşi aveau dreptul să aleagă sau să respingă, în funcţie de preferinţe, pretendenţi.
În întreaga istorie a omenirii, sexul a fost şi este şi azi o treabă economică vitală.
Ma-ntreb cate dintre voi au avut sansa unei iubiri adevarate?
Cate dintre voi au avut curajul sa iubeasca cu adevarat pe cineva, fara sa se mai gandeasca la alte aspecte?
Cate dintre voi aveti curajul sa iubiti de dragul de a iubi?
Ai curajul sa treci peste orice prejudecata, orice regula sociala sau materiala, sa treci peste ratiune si sa iubesti omul de langa tine asa cum este?
Din pacate, in zilele noastre iubirea a ajuns o arma in mainile unora si o victima in mainile altora. Iubirea e o afacere maritala, un mijloc, comert, cand nu e confundata cu atractia sexuala sau cu indragostirea.
Iubirea e orice, numai ce ar trebui sa fie nu mai este.
Cereri, pretentii, contracte, lupta pentru putere, dorinte neimplinite si un val de lacrimi permanente. Cine plange? Egoul tau, nu face ce vreau, nu se schimba de dragul meu, nu-si da viata pentru mine.
Pretentii divine!! Si pana la urma….fiecare are sansa si povestea lui de succes sau esec. Nimic nu ma mira, iubirea se traieste, nu se poseda.
Cum dracu’ crezi ca cineva se schimba, isi anuleaza personalitatea de dragul tau? Si aia care o fac sunt total imaturi emotional si orbi. Cum sa te iubeasca cineva care te vrea schimbat, altfel? Calcul matematic: Te iubesc asa cum esti. Atunci putem vorbi de iubire…pana atunci…lupta pentru o filozofie corecta, naturala.
Suntem asa cum ne-a creat viata, hai sa ne acceptam asa cum suntem, hai sa traim impreuna si separat fericiti.
Suntem intr-o lume plina de tehnologie si viteza, de descoperiri uluitoare si teorii new age…daca a plecat, inseamna ca povestea s-a incheiat.
Considera ca treci la un nivel superior d.p.d.v evolutiv: urmatorul va fi si mai bun, si mai atragator, iubitor. Ce mai astepti? Treci la aranjat si la trait.
Chiar daca suferi, si sufletul ti-e sfasiat de durere, nu trebuie sa te agati de el, de trecut, in ideea ca odata a fost bine, v-ati potrivit si v-ati iubit.
Asta e natura noastra, sa crestem, sa experimentam, sa evoluam.
Iubirea revine mereu. Totul tine de tine, de felul in care gandesti, de felul in care traiesti viata.
Toti vrem sa iubim si sa fim iubiti neconditionat, ca-n povesti si-n filme, insa viata adevarata e dezbracata de romantism si e incarcata de puterea naturii. Oricat de mult i-am dori binele unui om si oricat de mult l-am iubi, nu suntem indreptatiti sa-i rapim cel mai intim lucru pe care il avem fiecare din noi: libertatea de alegere in orice privinta.
Daca pleaca, lasa-l sa plece.
Daca se intorce, inseamna altceva, inseamna ca te iubeste.
Daca ramane, sarbatoreste, multumeste-i vietii.
Te las sa meditezi cu un chestionar care masoara satisfactia in cuplu: Intelege de ce a plecat, intelege ce i-ai dat si ce nu i-ai dat, nimeni nu pleaca de nebun, de prea mult bine, asta-i sigur.
Daca a plecat, prima persoana pe care trebuie s-o investighezi esti tu, draga mea, nu el, nici urmatoarea.
A plecat pentru ca nu avea ce sa-l tina langa tine.
Saptamana viitoare vom vorbi despre secretele unei relatii perfecte.
Nu rade! Exista!! 
)
Spor la treaba:
IMS
Nume(doar initialele): Sexul : Data:
Acest chestionar este destinat a masura gradul de satisfactie pe care il simtiti in relatia , casnicia dvs. Nu exista raspunsuri bune sau proaste. Raspundeti la fiecare item pe cat de corect puteti prin plasarea unui numar in stanga fiecarei afirmatii.
1= niciodata; 2= foarte rar; 3= rar; 4= cateodata; 5= o buna partea timpului; 6= de cele mai multe ori; 7= intotdeauna
Partenerul meu este destul de afectuos.
Partenerul meu ma trateaza rau.
Partenerul meu are intr-adevar grija de mine
Simt ca nu as mai alege acelasi partener daca ar fi s-o iau de la inceput.
Simt ca pot avea incredere in partenerul meu.
Simt ca relatia noastra se destrama.
Partenerul meu nu ma intelege
Simt ca relatia noastra e intr-adevar buna.
Relatia noastra este o relatie fericita.
Viata noastra impreuna este plicticoasa.
Ne distram foarte bine impreuna.
Partenerul meu nu are incredere in mine.
Relatia noastra este foarte apropiata
Simt ca nu ma pot baza pe partenerul meu.
Simt ca nu avem destule interese comune.
Ne descurcam foarte bine in cazul certurilor sau dezacordurilor.
Ne descurcam bine in planificarea bugetului.
Simt ca nu ar trebui sa ma casatoresc cu partenerul meu.
Eu si partenerul meu ne intelegem foarte bine impreuna.
Relatia noastra este foarte stabila.
Partenerul meu este un adevarat sprijin pentru mine
Simt ca nu mai tin la partenerul meu.
Simt ca viitorul este luminos pentru relatia noastra.
Simt ca relatia noastra este goala.
Simt ca nu mai exista nici un fel de emotie in relatia noastra.
Poate descoperi de ce femeile pleaca, la fel ca si barbatii, si inseamna ca esti mai mult decat castigata, inseamna ca ai ajuns in punctul in care stii cat valoreaza viata ta.
Nu rata articolul de saptamana viitoare in care iti voi spune cum sa intepretezi punctajul si in care care se povesteste despre reteta relatiei perfecte.
Pe curand, Andreea.
Cartea Stilul tau, care este material avansat, o poti vedea si comanda aici: Stilul tau – pentru femeia care merita.
Oricum, dragoste cu sila nu se poate.
Si de multe ori trebuie sa experimentam de/a lungul vietii de mai multe ori dragostea. Care nu e statica, ea invie si moare, apare si dispare, in ciuda oricaror reguli.
Viata este o experienta, traim ca sa invatam,
si, atunci, dragostea de ce nu ar fi tot o lectie si un examen…
inca un articol exceptional…..
cata dreptate ai Andreea!!!! eu cred ca in primul rand problema pleaca de la noi insine de cele mai multe ori nu intotdeauna. de ce spun asta?! pentru ca, asa cum spuneai tu, este o adevarata munca de a tine pe cineva langa tine. pot spune ca si acest cuvant “munca” e mult prea evaziv, vag pentru a descrie ceea ce trebuie sa faci pentru a-l tine pe cel iubit langa tine. si este un proces atat de complex caci la un moment dat s-ar putea sa te incurci, sa nu mai sti sa continui ce ai inceput.
cum spuneai si tu, sunt ingrozozita si eu de cate povesti aud, cate lacrimi curg, cate suflete ranite exista, si toate pentru ce?? este usor sa spui uita,iarta,lasa trecutul deoparte, zambeste, TRAIESTE!!! sunt perioade din viata cand parca totul iti e potrivinic,nimic nu mai e usor, nu ai vrea sa te mai ridici, preferi sa ramai in noroi decat sa mai dai piept cu viata, simti cum ti se inunda sufletul cu o durere ce simti ca ti-l rup[e in doua. si nu ma contraziceti pentru ca stiti prea bine ca vi s-a intamplat si voua.
poate sunt naiva sau de moda veche insa cred in dragostea adevarata si visez in fiecare zi. poate de multe ori acest gand imi aduce zambetul pe buze in fiecare dimineata. si sunt sigura ca voi avea parte de asa ceva caci este poate cel mai mare vis al meu. si voi continua sa visez pana in ziua in care o sa am ce mi-am dorit.
PROTEJATI-VA VISELE!!!! NU LE LASATI SA PIARA!!! Poate nu o sa va iasa din prima, nu va lasati. este imposibil ca ceea ce va doriti cu adevarat sa nu aveti.
o seara minunata tuturor!!!
felicitari Andreea!!! multumesc
Si cine sunt eu? Cine sunt eu pentru a te critica? Iar aceasta intrebare vine in urma lecturarii acestui articol. De putin timp si absolut intamplator am aflat de existenta blogului tau iar acest articol este al doilea material lucrat de tine pe care am apucat sa l citesc nu pentru ca materialele tale nu ar fi reusit sa mi trezeasca interesul sau curiozitatea ci din lipsa de timp. Cu toate acestea am observat ceva. Am observat tendinta mea nestapanita de a te critica si in acelasi timp de a te aprecia.
Si simt nevoia sa te critic atunci cand dintre randurile pe care le citetesc se contureaza personalitatea unei femei cu foarte multe dezamagiri in viata personala care nu face altceva decat sa se agate de orice ii ofera imprejurarile, sa speculeze orice ii ofera viata, sa caute puncte de vedere ale unor personalitati importante cu ajutorul carora sa isi argumenteze ideeile si care sa ofere o mai mare credibilitate afirmatiilor ei doar pentru a se autosugestiona ca totul e firesc in viata acesta, pt a se imuniza in fata viitoarelor dezamagiri.
Si observ cum este abandonata ideea de iubire, ce i aia iubire? nu exista! doar instincte primare ! si totul…totul e trecator ! si barbatii…barbatii sunt poligami !..Iata un adevar general valabil. Romantismul nu exista nici el !
Si totodata simt ca te admir . Te admir pentru ca pari a fi o femeie foarte ambitioasa care nu suporta ideea de a fi pe locul al doilea, care uraste sa fie dependenta intr un fel sau altul, care nu accepta sa fie invinsa de esecuri si care s a hotarat sa se foloseasca de orice ar putea sa ii foloseasca sufeltului ei, sa isi indeplineasca visele.
In concluzie iti marturisesc ca articolele tale la fel ca si persoana ta mi se par a fi un pic duale, cu ideei excelente si cu ideei greu de acceptat dar daca sunt un pic cernute de personalitatea fiecareia consider ca reusesc sa vina in ajutorul multor femei care simt nevoia ca trebuie sa lucreze un pic la caracterul lor, sa l mai selefuiasca pe alocuri.
Eu iti doresc succes si inspiratie pentru urmatoarele articolele si reusite pe toate planurile.
Mda… eu… nu cred ca voi putea scrie ceva care sa faca prea mult sens… Un singur lucru incerc: Sa-mi revin din starea in care sunt. Intotdeauna mi s-a spus ca “tu esti cea mai puternica dintre noi, tu intotdeauna ai avut tot ce ai vrut, tu intotdeauna ai stiut sa-ti faci “intrarile” tu ai fost cea care a reusit cel mai bine in ori ce situatie” Ei bine sa sti ca am OBOSIT ca nu mai pot ca vreau sa am un loc al meu ca vreau liniste nu mai vreau concurenta, nu mai vreau lupta… ca am observat ceva: Degeaba il ai langa tine daca nu e al tau… Asta e situatia mea. E cu mine in alta tara, departe, departe… suntem fara prieteni, doar noi 2, dar nu il simt ca e al meu… Stiu ca inca tine legatura cu fosta lui… si poate ca si mai mult ca sigur nu se va mai intoarce la mine pt ca anul acesta isi va lua bilet sa mearga acasa. Ma tot gandesc are rost sa merg si eu sau nu, sa raman aici si sa-mi refac viata… Sa-mi refac viata? Defat ce viata?… Toata viata am luptat sa am ce nu pot avea, imi placeau provocarile iar acum sunt prea obosita sa mai fac ceva… cedeam ca EL este acela cu care pot sa ma asez si sa ma odihnesc pt restul vietii, dar nu e asa…Cateodata am impresia ca da este al meu… dar de cele mai multe ori nu e asa.
Cred ca am pierdut firul… dar nu cred ca oricum mai conteaza, simt nevoia de a vorbi cu cineva… Ma simt prea trista palng din orice si ma gandesc ca viata mea nu mai are rost, defapt plang si acum… Oare ce rost am eu in viata?… Nu am nimic realizat… nu am facut nimic cu viata mea…
@Maria: nu cred ca articolelel sunt duale… Cred ca fiecare din noi are nevoia de “cateva puncte de vedere ale unor personalitati importante”… daca omul a spus-o si tu vrei sa conturezi ideea, sa o faci mai credibila, de ce sa nu apelezi la ei ? la ceea ce au de spus… chiar daca unii nu mai sunt… Omul are tendita sa se ia dupa valoare – aici nu vorbesc despre valoarea banului ci despre valoarea lui ca “geniu”… Daca nu am face referinte , ne-am simti singuri in exprimarea noastra… Faptul ca o alta persoana este de acord cu noi sau noi suntem de acord cu altii… ne ofera mai multa incredere… ne ofera credibilitate si siguranta in ceea ce spunem.
Referitor la articol… este unul nu bun, ci exceptional… Recent am iesit dintr-o legatura sentimentala… care nici sentimentala nu mai era in ultimul timp…sau poate nu a fost de la inceput … atunci am trait degeaba 3 ani alaturi de o persoana… iubire – n-a fost… cred… sau nu din partea ambelor persoane din ecuatie… insa s-a terminat pentru ca nu mai aveam puncte comune.. fiecare a evoluat separat si nu impreuna… doare… m-am agatat … insa nu mor… incerc sa vad ce si unde a fost gresit …sau poate nimic nu a fost gresit si doar s-a pus punct si fiecare o luam de la capat…sau de unde am ramas… separat … nu spun ca nu ma doare .. ma doare, sufar, suspin… poate il mai port in inima, pe undeva, intr-un coltisor , in stare latenta… insa “dragoste cu sila”…. chiar nu se poate… si sincer…articolelel tale m-au facut sa realizez ca pot si vreau mai mult… Afectiune n-am avut, importanta, siguranta, protejata… nimic din cele ce ar fi trebuit sa le am… atunci de ce am insistat intr-o relatie, ecuatie ce nu avea un numitor comun? poate din teama de a nu ramane singura ? de a nu ma mai putea prinde intr-o alta ecuatie ?… si, la naiba, doar sunt tanara inca:D… dar s-a terminat … teama inca exista …e involuntara …insa trebuie sa ma iubec intai pe mine…pardon… trebuie sa invat sa ma iubesc pe mine ca sa pot sa ma astept de la altcineva sa ma iubeasca… Nu? asta spuneai si in pdf-ul tau… si asta consider si eu … teoria e foarte buna… cu practica stam cam greu.
In concluzie… imi plac mult articolele tale… multi spuneau ca esti putin cam agresiva in unele exprimari… Eu consider aceasta o calitate. De ce ? pentru ca daca stai si zici: saracutele de voi… inviti la victimizare si “plans de mila”… ceea ce nu e cazul aici… agresivitatea asta ne face sa ne trezim.. e ca o palma pe care ne-o dai si ne trezeste in simtiri.
Felicitari si toate cele bune!!! Iubeste si vei fi iubita!
Apropo: iubirea exista… avem parte de ea zilnic… o daruim si o primim zilnic.. poate nu suntem constienti de ea… dar micile favoruri sau micile cuvinte dragute, complimente, secrete, daruiri zilnice… ne arata ca suntem apreciate de o persoana sau alta… iubirea se manifesta zilnic in nenumarate moduri.
Romantismul exista… poate la unele persoane nu in modul in care si-ar dori …dar el exista… trebuie sa gasesti persoana cu care esti “compatibila” la sentimente, in gandire, in romantism… nu e mort
Barbatii sunt poligami, da! E o crima? Si poligamia asta nu se manifesta doar fizic… Nu poti fii nici tu ca femeie monogama pana la moarte… e imposibil… uite, eu am inselat cu gandul… e mai rau decat sa ai parte de o aventura si gata … si ai sters-o pe individa respectiva din minte si trup… Si femeile inseala… spre exemplu am avut parte de fantezii cu un alt barbat decat cu cel care era langa mine.. si nu sunt unicat, sunt sigura…. asta inseamna ca n-am iubit? sau ca in relatia respectiva nu aveam ce-mi trebuia? nu… la fel ca si barbatii si femeile sunt deschise catre nou, catre necunoscut … dar acceptam mai greu poligamia barbatului decat cea a femeii… iar asta consider eu ca se numeste ipocrizie … (nu am vrut sa jignesc pe nimeni, e doar parerea mea)
Nici femeile nu sunt monogame… si ele inseala… chiar daca e vorba de o aventura, chiar daca e vorba de un gand fulgerator, chiar daca e vorba de o a doua relatie secreta. Cineva spunea ca daca femeia te inseala e mai grav: De ce ? Pentru ca ea pune suflet in ceea ce face,
Ofera`ti tie cei mai bun.Daca vrea sa plece , sa plece..inseamna ca n`a fost sa fie.Recent..prietenul meu a zis ca vrea sptiu..( adica vrea sa ne despartim)>am plans trei zile, am inteles ca nu ma mai vrea langa el..fie ca nu`mi poate oferi iubire la fel de mult pe cat ii ofer eu ..fie ca nu sunt ce`si doreste…m`a durut cumplt , e adevarat ca ..n`a fost decat 1 luna, dar am pus suflet.poate eu iubesc ca un copil, si ma tasez repede de oameni, ceea ce nu`i ok.mi`am zis asta e, daca vrea sa plece, sa plece…e drept ca as fi vrut un motiv pentru care vrea sa plece, nu tacere..sau o scuza oare care…dar ce pot sa fac, sa`l urmaresc? sa ma agat de el ?..nu, dragiste cu sola nu se face.am sa ma apropii mai mult de mine, pt ca am fugit toata viata de mine, am cautat sa am grija de altii, nu si de mine.cel mai greu lucru mi se pare sa stai la masa cu tine, l aun pahar de vorba si sa razi.acum , imi e destul de greu sa`mi analizez greselile, pt ca inca ma doare.probabil cand voi fi mai ok..ar trebui sa fac asta.pentru mine, pentru viitorul meu .
va pup si aveti grija de voi si de sufletele voastre.
Draga Andreea,
Stau si ma gandesc, cati dintre barbati – in acest moment – sunt preocupati sa inteleaga sufletul unei femei!?…; sa fie poligamia o chestiune strict genetica!? Oare!? Hai sa ne gandim un pic la factorii dezvoltarii personalitatii: EDUCATIA, EREDITATEA SI MEDIUL… …la MODELUL SOCIAL cu, care (scz) a crescut individul in familie… …daca l-a INVATAT “cineva” cum sa se comporte intr-o relatie… …la “rolul de gen” – un cumul de factori asadar, si nu o cauza unica!… …este o intreaga discutie pe tema asta, ar fi multe de spus, insa in acest moment am lucruri mai importante de facut decat sa fac o tetrapiloctomie asupra “cardului” de barbati lipsiti de educatie si multi dintre ei de un bun simt elementar, nu mai vorbesc de cultura si de multe alte lucruri de care este nevoie – ptr a avea o relatie armonioasa – cand cei mai multi dintre ei habar nu au, si nici nu cred ca ar avea vreun interes – sincer – sa afle vreodata!!!…
credeti ca numai barbatii pot avea astfel de instincte primare?Femeile de ce nu pot fi asa?Va spun eu ca sint si ele.Si va pun intrebarea:ce sa fac sa o pastrez?
E minunat sa traiesti! Cunoaste si fa ce vrei! Deschide-te in fata vietii si iubeste ce intra si ce iese din ea. Va iubesc!
Laura…te felicit!! Cititi cele cateva cuvinte revelante pt unele dintre voi ca sa intelegeti odata pt totdeauna cum sunt barbatii intr-o relatie…ca si voi!!! Nu faceti discriminari.
Ana Maria exceptional comentariu … Structura barbateasca !!!! Ah, cate`ar fi de spus, !!!! Intra`adevar asa cum spunea si Andreea:), e minunat sa traiesti, sa invatam cum sa traim ca sa fim fericite langa ei, …iar daca vrea sa plece, sa plece:) stie el de ce o face si asta nu neaparat ca ar avea ea vreo vina. Va pup.
salut,
ce am invatat in ultimii ani e sa fim foarte atente la cel pe care il vom alege ca si partener inainte de a incepe o relatie cu el. Pentru ca de multe ori ne grabim, ne aranjam, aratam bine, iesim intr-un local, suntem admirate de cate unul…si brusc simtim ca il vrem ca El e acela. Si tac tac am si ajuns la el in pat, dupa numai cateva zile (sau ore) petrcute impreuna, cand defapt nici nu ascultam ce spune ci doar savuram gustul buzelor lui. Si aceasta nu e iubire, e doar pasiune care normal ca o data va trece si dupa ne trezim langa un strain, o persoana cu care nu avem nimica in comun, cu care nu avem rabdare sa povestim, la care ne dernajeaza cum mananca, cum vorbeste cum se poarta..ce mai…..ne deranjeaza totul si de care din frica de a nu ramane singure ne agatam, si speram ca poate poate daca il vom schimba relatia va fi mai buna.
Hmmm…..solutia e sa fim ca se poate de calme, rabdatoare, sa stim ce vrem si sa ne acordam timp la inceput sa il descoperim, si sa fim sincere cu noi insine pentru a ne putea da seama daca intr-adevar alaturi de el am putea evolua si avea viata pe care ne-o dorim. Pasiunea e doar ceva trecator, iar focul cu cat arde mai tare si mai des se va stinge mai repede, iar daca nu stim unde sa gasim lemne sau orice alt combustibil care sa il alimenteze va ajunge sa se stinga in totalitate.
Eu va doresc la toate multa fericire si sper ca o data sa stim cu adevarat ce vrem si ce e benefic pentru noi.
De ce barbatii vin si pleaca?!?
De venit vin pentru ca se simt atrasi. E clar! Ceva din noi le-a placut si doresc. Nu neaparat sa posede. Ceva din noi le-a oferit acel comfort psihic, care-l resimt ei alaturi de mama lor, de familia lor.
De ce pleaca?
Exact de-asta. Pentru ca nu simt in profunzime si permanenta acel comfort psihic. De-asta pleaca.
Nu pentru ca sunt poligami, nu pentru ca cealalalta e mai blonda sau mai desteapta sau mai slaba. Nu!
Daca barbatul, in timpul relatiei, isi simte ameninantata, lezata sau chiar castrata masculinitatea sa interioara atunci pleaca.
Ma refer la castrari psihice pe care unele fete~femei le fac fara sa isi dea seama.
Si un barbat mai pleaca pentru e lasat sa plece.
Nici un barbat nu intra intr-o relatie cu gandul sa plece. Nu! El a venit sa stea! Si inca mult timp! Chiar pentru totdeauna! Doar ca, daca pe parcursul relatiei, ceva din noi ii transmite ca e cazul sa plece, atunci el pleaca.
Poate modelul dupa care functionam noi la nivel de subconstient invita mereu indirect ca barbatul sa plece. Acolo, in subconstient, e necesar sa lucram.
Sa ne intrebam si sa constientizam:
cum s-a purtat mama cu mine?
dar tatal meu?
sau persoanele care m-au crescut…cum s-au purtat cu mine?
Ma refer inclusiv la momentele de rascruce din viata noastra, din copilaria noastra.
Vom fi uimite ca de fapt exact acolo se afla raspunsurile la problemele din actualele noastre relatii de dragoste sau sociale.
Acolo avem noi de lucrat cu noi insene: cu multa dragostea, intelegere si iertare fata de noi insene.
Deci recapitulam scurt: un barbat cand vine in viata unei femei, nu vine ca sa aiba de unde pleca. Nu! Vine sa stea! Sa ramana! Culmea chiar pentru totdeauna!
Iar daca pleaca, pleaca pentru ca ceva din noi l-a alungat, pentru ca acesta e modelul dupa care functionam noi insene la nivel de subconstient.
Eu, de exemplu, functionam dupa modelul ca nu astepta sa plece ei (de ce sa ma doara pe mine?), mai bine ii goneam eu dinainte de a apuca ei sa mai spuna faca ceva.(sa-i doara pe ei mai rau decat pe mine)…De ce faceam asta?…Pentru ca asa vazusem eu la mama, care divortase de doua ori…si sigur ca nu era ok sa faci asa.
Relatia subconstienta dintre parinte si copil e cea puternica pentru viitorul adult. Acolo e necesar sa lucram cu maturitate, intelepciune, foarte multa dragoste, intelegere si iertare: atat pentru noi, cat si pentru parintii nostri, indiferent cum au fost sau sunt ei.
Mult spor si bucurie tuturor,
Carmen
alte completari:
ah, si barbatii mai pleaca si pentru ca asa au vazut la tatal lor.
Stiu! Inacceptabil de primitiv!
Doar ca asa functioneaza barbatii! Nu toti, desigur! Sunt si exceptii, care se opun si reusesc la nivel de subconstient sa distruga modelul familiei din care provin.
Pentru barbat femeia inseamna “acasa”. Locul in care el sa se simta acceptat si iubit exact asa cum este el. Exact ca “la mama acasa”. Asta cauta barbatul. Mereu. Fara sa isi dea seama. Perpetuarea modelului din care provine.
Barbatii sunt psihic foarte puternic dependenti de femei, tocmai pentru femeile ii nasc, ii ingrijesc, ii cresc. Si nu recunosc acest lucru din cauza orogoliul lor tipic masculin, desgur. Plus ca din cauza acestei dependente (subliniez: FOARTE PUTERNICE!!!) barbatii sunt infantili. In fiecare barbat e un copil. Pana la adanci batraneti.
Sau scurt spus: barbatii sunt primitivi si infantili. Mai mult sau mai putin, desigur. Dar in esenta asa sunt.
Daca in relatia dintre un barbat si o femeie orgoliul si copilul din el au fost “suparati” cumva, atunci barbatul renunta la relatie si pleaca.
Inainte de a cunoaste un barbat in profunzime sa ne uitam la modelul dupa care functioneaza parintii lui. Caci la fel va functiona si el. Relatia creata in subconstientul lui, dintre el si parinti, e foarte puternica. Ca la fiecare dintre noi, de altfel.
Incat si noi functionam dupa modelul parintilor nostri (vrand-nevrand).
Numai o vointa de otel poate sparge toate aceste tipare si o dragoste puternica reciproca poate crea un model nou. Noua “casa”, noua viata practic.
Sigur ca exista si e posibil!
Spor si dragoste in toate,
Carmen
Noi nu suntem mamifere…Tu inca mai crezi in istoria oficiala pe care ne-o servesc astia cu lingurita la scoala?
Dar poate ca atat barbatii cat si femeile sunt poligami prin natura lor, psihicul este cel care comanda corpul, nu invers…din punct de vedere psihic avem 2 emisfere cerebrale, una “masculina” care merge pe logica si una “feminina” care merge pe intuitie…Ideal ar fi ca cele 2 emisfere sa se manifeste in egala masura intr-un individ – adicatelea sa ne armonizam masculinul si femininul existent in fiecare din noi la nivel psihic, indiferent de sex.
Am intalnit barbati monogami prin definitie, si femei poligame, si invers… Oamenii sunt complecsi…desi, in sistemul in care traim ne cam uniformizam, iar mass-media manipulatoare, scoala care nu e altceva decat un sistem de indoctrinare, religia care spala creiere, si-au facut bine treaba se pare.
Exista o serie de reguli stricte pe care unele femei le folosesc atunci cand vor sa seduca un barbat, sa-l faca sa fie nebun dupa ele in permanenta, indiferent cati ani de relatie au trecut. E foarte interesant tot jocul in sine, iar aplicat cum trebuie, chiar cel mai poligam barbat s-ar cuminti.
Ai mare dreptate cand spui ca femeia trebuie sa aiba viata ei personala, sa fie o persoana completa cu sau fara el.
Ar trebui sa se reinventeze misterul feminin
doanne sunt singurul barbat care citeste astea :d…dar ma fascineaza ce scrii….interesant,fascnat,imi palce.
Felicitari!!!
Draga Andreea, in incheiere spuneai:
“Daca a plecat, prima persoana pe care trebuie s-o investighezi esti tu, draga mea, nu el, nici urmatoarea.
A plecat pentru ca nu avea ce sa-l tina langa tine.”
Sunt de acord si mi-a placut foarte mult si ceea ce a comenat Carmen:
“un barbat cand vine in viata unei femei, nu vine ca sa aiba de unde pleca. Nu! Vine sa stea! Sa ramana! Culmea chiar pentru totdeauna!
Iar daca pleaca, pleaca pentru ca ceva din noi l-a alungat, pentru ca acesta e modelul dupa care functionam noi insene la nivel de subconstient. ”
As avea si eu ceva de adaugat: acel “ceva din noi care-i alunga” poate fi de fapt absenta din noi a ceva ce la inceput li s-a parut ca gasesc in noi. S-au simtit atrasi de persoana noastra per ansamblu (dar mai ales d.p.d.v. fizic) si astfel imaginatia lor a creat o fiinta de care sa se poata indragosti, o femeie care poseda toate acele calitati pe care si le-ar fi dorit. Mai ales daca se aflau intr-un moment al vietii lor in care erau dispusi – sau mai mult chiar, simteau nevoia – sa se indragosteasca. Dupa ce nebunia inceputului a trecut, au inceput sa vada realitatea: o femeie care poate merita intr-adevar sa fie iubita, care avea poate o gramada de calitati, dar altele de care aveau nevoie respectivii. Si nu doar barbatii fac asta ci si noi. De cate ori nu ne indragostim oare de un barbat care nu exista? Doar acel chip, acel trup exista, in rest aproape nimic nu corespunde asteptarilor noastre.
Laura, te rog eu, alunga gandurile alea negre ! Viata e atat de frumoasa!
Ma bucur ca Andreea e oarecum agresiva in exprimare, pentru ca doar asa ne poate face cineva sa intelegem ca nu suntem pe drumul cel bun.
Carmen, imi plac ideile tale, dar un barbat tot ce vrea el face, asa ca trebuie sa fim foaaaaarte destepte ca sa il pastram langa noi si aici ne intoarcem la sfaturile Andreei…
Poate ca el sa plece de langa tine si sa se intoarca iar la tine dupa un timp dar asta nu inseamna ca e altceva sau ca te iubeste. Poate se intoarce din lasitate din comoditate, din frica de singuratate… Consider ca odata plecat nu e cale de intoarcere. Nu ai voiesa il reprimesti. Cu siguranta la prima ocazie ce i se iveste va simti iar nevoia sa plece.
Buna andreea,
eu sunt noua pe aici, te am gasit fara sa vreau, dar ma bucur enorm.Eram/sunt inca intr-un impas nu stiu exact, proaspat despartita de “el” ,nu faceam altceva pana acum 2 zile decat sa ma gandesc intr-una la el, sa plang si sa mi fac rau, am slabit cam 3 Kg in 4 sap. Mult ptr greutatea mea.
De ieri am inceput sa-mi impun un regim alimentar bogat in vitamine si calorii ca sa mi revin fizic mai intai, sa am forta de urmatorele lucruri pe care trebuie sa le fac.Bineinteles fac asta in urma vizualizarii a ceea ce tu ai scris.Si m-am decis sa ma iubesc, nu sa ma iubesc mai mult pentru ca eu nu ma iubeam deloc, cerseam de la el o firmitura de iubire, sa am mai multa incredere in mine, sper sa nu fie doar un impuls de moment, desi ma tine de 3 zile sper sa……de fapt nu sper stiu ca aceste ganduri pozitive o sa fie prezente mereu in mintea mea .
Cu ajutorul tau, mi-am dat seama de ce, acel “el”, ma parasit, eram prea posesiva, geloasa, nu avea timp pentru el deloc,ma bagasem cu totul in viata lui, eu nu mai aveam viata, nu mai aveam prieteni,nimic traiam pentru el, il oboseam, il sufocam,
mi-am dat seama de asta si incerc sa schimb acest comportament nociv, astept pe cineva sa testez ca pe el l-am eliberat, cred ca se simte cel mai liber de cand nu mai suntem impreuna (4 saptamani).
Acum, pana in asteptarea “celuilalt”, cu ajutorul tau incerc sa ma insanotosesc, zic asta pentru ca acum reflectand la ceea ce sunt ma consider bolnava:nu am incredere in mine,nu ma iubesc nici pe sfertul sfertului cat ar trebui, nu prea stiu ce vreau de la viata,(deocamdata sunt dependenta financiar,acum nu mai am nici un job,urmeaza),nu sunt multumita de ce traiesc acum.Inca regret greselile care le-am facut cu el si care stiu ca l-a indepartat de mine, am tras mult de el,este\era primul barbat din viata mea alaturi de care am petrecut 3 ani, (1 an jumate sub acelasi acoperis) dar stiu ca tre sa merg mai departe .Trebuie sa TRAIESC am 21 de ani si am o viata inainte.
Cand vad ce scrii despre tine cum ai evoluat, cum traiesti, cum gandesti, acum mi se pare ceva de domeniul filmelor, sper sa pot ajunge si eu la un nivel asemanator.Am scris cam mult dar simteam nevoia sa mai zic si la altcineva ce gandesc acum.
Sa ai o zi frumoasa!!
“Iubirea, las-o libera. Daca se-ntoarce, e a ta pentru totdeauna. Daca nu, nu a fost niciodata a ta!”
Nu mai stiu cine a spus asta, dar mare dreptate avea….si totusi, ce te faci cand iubirea pleaca si revine de prea multe ori? mai e iubire? am iubit cu disperare un om, am trecut peste barierele ratiunii…peste condamnarea societatii, rudelor, prietenilor, dar, am ramas singura… imi spun acum ca, i-a fost teama de-o iubire atat de mare, ca n-a stiut sa-i faca fata, ca l-a speriat dorul si iubirea mea…dar niciodata nu m-am gandit c-ar fi vina mea…am ramas singura, pentru ca, pentru el, mi-am indepartat toate persoanele din jurul meu….care credeau in mine…eu, am crezut in el….voi avea un copil, un copil care va duce cu el o iubire cum n-a fost alta, cum nu va mai fi…nu regret, si nu voi regreta niciodata dragostea ce-o simt pentru el…regret doar, ca n-a stiut sa simta la fel, pana la capat…
Alina am trecut si eu recent prin asa ceva,la mine a fost vorba de 1 an si 9 luni si am locuit impreuna 11 luni,dar de 3 saptamani ne-am despartit,si am suferit si eu enorm pana am realizat ca si eu am fost prea posesiva si mult prea geloasa….ne-am impacat dupa indelungi rugaminti atat ale mele, cat si ale lui dupa ce am inceput sa-l ignor, dar defapt el mai avea pe alcineva si cand am aflat i-am facut aceeasi scena de gelozie si ne-am despartit definitiv.Cred ca este mai bine pentru mine…si intradevar cred ca el urmeaza modelul parintiilor,ambii parinti au avut o casnicie anterioara apoi au divortat apoi sau impacat din nou….inca mai tin la el si il mai iubesc ,dar daca ma inselat inseamna ca nu mai simte el nimic pentru mine…iti multumesc Andreea pentru articolele tale,acum incerc sa ma schimb sa pun mai mult pret pe mine…
Am avut un prieten 2 luni, (nu cred ca e putin fiind foarte intense) a fost cea mai frumoasa poveste de iubire, gandeam la fel, simteam la fel, eram facuti unul pentru celalalt, si nu spiun aceasta orbita de dragoste ci chiar a fost ceva extraordinar din partea amandurora… s-a trezit intr-o dimineata ca nu stie ce simte….nu stie ce vrea, am stat si m-am analizat pe mine …pe el …relatia noastra, cu toata modestia singura greseala pe care mi-o gasesc e ca am inceput sa ma tin destul de mult la el….alte greseli mie sau lui nu am putut gasi….a trecut o luna…el inca tot nu e decis….tot nu intelegeam ce s-a putut intampla….iar acuma inteleg…ASA A FOST SA FIE…
multumesc Andreea