Accepta vrajitoarea din tine
“Umbra este persoana care ai prefera sa nu fii!”
Suntem obligati sa ne luptam cu raul, sa ne confruntam cu umbra, sa integram diavolul. Nu avem de ales, spune Jung.
Multumesc adversarului ca m-a adus mai aproape de mine, m-a facut mai puternica si am integrat o parte respinsa, vrajitoarea.
Frumoasa din padurea adormita sau frumoasa adormita?
M-am trezit dintr-un somn hipnotic si acum privesc lucrurile asa cum sunt, si aflu ca nu sunt apreciata pentru munca depusa, sunt inlocuita si data afara din casa mea.
Simt furie, ura, nu pot sa dorm, gandurile nu-mi dau pace, ma doare fizic!!
Imi vine sa sparg, sa urlu, n-am cu cine vorbi, nu-mi raspunde la telefon, ii scriu, nu-mi raspunde la mesaj, ce oameni tine viata pe pamant??!!
Asa se fac afacerile, banii, calcand peste cadavre, inlaturand oameni buni din joc, ma simt folosita si aruncata la gunoi. nu pot sa cred ca mi se intampla una ca asta, i-am fost alaturi de la-nceput, din prima secunda, l-am sustinut, inteles, indragit, m-am certat cu lumea pt el, l-am promovat, l-am facut zeu, si-acum ma-nlocuieste cu o alta, fara trecut, fara niciun sentiment?
Eu asta merit dupa 4 ani de munca?
Cum s-a intamplat una ca asta?
Cum am ajuns aici?
Mi-au inghetat gandurile, ma simt proasta, mi-e rusine de mine, am gresit, am pierdut.
Ce fac?
Eu nu sunt asa!
Eu n-as fi in stare sa ranesc pe nimeni!
Eu nu vreau sa gandesc negativ despre mine, lume!
Eu sunt buna, si n-am nevoie de aceste sentimente in mine. Nu vreau sa urasc! Nu vreau sa ma lupt! Vreau sa dispara din viata mea, sa nu-l mai vad niciodata! E un nemernic, e diavolul in persoana!! M-a dat afara din casa mea! Asta nu e om, e un diavol!
De ce mi l-a scos viata in cale?
Asta e cea mai buna intrebare pe care ti-ai pus-o, in sfarsit te apropii de adevar, de tine.
El ti-a fost trimis spre vindecare, integrare, acceptare. Tu esti tot ce exprima si trimte el spre tine, tu esti el, adversarul esti tu, el n-are nicio putere asupra ta cand esti in randuiala.
Ce fac?
Fug?
Lupt?
Cu ce arme poti castiga o batalie?
Fecioara imi zice sa nu ma las sedusa de vrajitoare! Nu o asculta! E mana diavolului! Tu esti buna, fecioara, pura, iubesti oamenii, nu-ti murdarii mainile, nu intra in lupta!
Ei, uite ca vrajitoarea sunt eu, batalia se da cu mine, adversarul sunt eu si pana nu accept ca sunt vrajitoare n-am sanse sa castig aceasta lupta. La atac!!
Persista lucrurile carora le opui rezistenta. Cu cat ma opun mai mult, sansele de castig imi scad. Vrajitoarea a iesit afara, oricat de bine am incuiat-o, a evadat.
Acum tot ce pot face este sa-mi asum si sa-mi accept umbra, fiindca este singura cale de a deveni intreg, eu insami, iluminata.
Sunt furioasa, slaba, mica, ignoranta, mi-e rusine de ce simt acum, vreau sa ma razbun, vreau sa lupt, sa domin,sa-mi pun adversarul la pamant, ma accept asa cum sunt.
Sunt si frumoasa si urata.
Sunt puternica si slaba.
Sunt buna si meschina.
Sunt generoasa si egoista.
Sunt lenesa si ambitioasa.
Sunt superficiala si perfectionista.
Sunt diabolica si angelica.
Sunt fidela si infidela.
Sunt fecioara si vrajitoare.
Astea sunt toate fetele mele intunecate si in ele rezida puterea mea, ele sunt armele mele de lupta, la atac!!
Comoara e ascunsa in mine, aurul se afla in intuneric, cum spunea Jung. Mastile au cazut, adevarul intra in scena.
E timpul ca lumea sa vada adevarata mea fata, putere, stralucire, inteligenta, ambitie, se apropie victoria. Batalia cea mai grea se da cu tine. Aparentul adversar nu e decat proiectia ta in oglinda. Acum se da lupta cu viata si moartea!
Imi permit sa fiu si meschina, egoista, machiavelica!
Sesizam la “adversarul meu” aceste nuante si refuzam sa le integrez si mai mult sa le accept ca sunt ale mele, pura reflectie. Si viata imi scotea in cale acelasi eveniment, schimbam actorii dar piesa de teatru era aceasi. Ce naiba se intampla? Unde gresesc?
Sau nu gresesc? Viata e atat de cruda si Dumnezeu nu exista? Ce pacate trag? Ale mamei mele, ale stramosilor?? Cand se rupe lantul asta de evenimente? nu mai suport! Nu-mi mai permit sa merg pe drumul asta, cea trebuie schimbat si eu stiu ca schimbarea nu vine decat prin mine. Unde gresesc??
Cati ani mi-au trebuit ca sa ma lovesc de acelasi zid, ridicat de mine insami, nevroza inversata, tabloul meu era pictat in nuante calde, divine, wow, in ce glob de cristal m-am refugiat, daca-mi vezi casa zici ca e rupta din povesti cu ingeri, mesaje pozitive, lumina, stralucire, caldura, bunatate, intelegere, voie buna, cati ani de pictura..unde m-au dus?
La nenorocire, suferinta, durere, boala fizica. Doamne, iarta-ma ca te-am judecat, viata, iti promit ca n-o sa ma mai gasesti nepregatita. Am invatat inca o data cat e de frumoasa viata, cu bune si rele, cu iubire si ura, cu sclipici si intuneric. Asta inseamna normalitate.
A fi divin inseamna a fi intreg, nicidecum perfect. Pozitivul si negativul din viata ta sunt semne de sanatate, de echilibru, de armonie. Nu mai respinge ce vine spre tine, nu mai fugi, accepta tot ce-ti ofera viata daca vrei sa fii tu insuti cat mai mult, altfel esti doar fragmente de fiiinta, de personalitate, si tu vrei sa fi o zeita, stralucire, lumina.
Nu te mai plange de experientele ce-ti intra in viata, ele sunt pietre pretioase, culege-le, curata-le si vei descoperi ca sunt pietre rare, diamante, transformatoare, magice.
Iti plac diamantele?
“Lucrul cu care nu poti exista impreuna, nu te lasa sa existi.”
Mesaje parentale tampite!
Nu fi rea!
Nu fi egoista!
Nu fi invidioasa!
Nu fi lacoma!
Si asa mai departe…
Doamne, cat rau ne fac parintii nostrii fara sa stie. Mesajele cu care te-au hranit nu fac decat sa te blocheze si sa te-nvete ca lumea e impartita in alb si negru, in buni si rai si tu trebuie sa ocupi locul sfintilor si sa fugi de vrajitori.
Gura!!!
Nu se poate sa predai fara sa fii tu insuti invatat!
Nu te-ntrebi de ce oamenii buni si puri au parte de durere, suferinta, depresie, boala?
De ce platesc ei pentru raul din lume?
Ceva nu-i in regula cu lumea asta. Societatea te-nvata si ea sa fii un bun cetatean, sa respecti legea, sa-ti platesti contributiile, sa asculti si sa executi, ce mai, ghidul unui sclav modern. Tu esti, si te mai si mandresti cu acest titlu. Felicitarile mele!!
De ce cancerul ii loveste doar pe cei buni, pe cei care n-au gresit niciodata, pe cei sfinti? Unde e legea echilibrului aici? Unde-i generozitatea universului, unde-i Dumnezeu??
Stiu ca asta te-ntrebi, stiu. Si eu am trecut prin faza asta de blestem. Doamne, de ce permiti? Eu sunt copil, am trei ani, si n-am cum sa ma apar, de ce l-ai luat pe tata de langa mine, de ce m-ai pedepsit, cu ce am gresit??
De ce mi-ai daruit o experienta atat de grea, de ce m-ai aruncat in bratele dependentelor si a abuzurilor? De ce imi arati doar fata urata a lumii si la altii le dai iubire si confort? Eu nu sunt copilul tau??
Ce-am inteles eu de la viata?
Sunt rea, sunt urata, stramba, proasta, nu merit nimic, de asta traiesc in chin si suferinta. Ce poti intelege altceva? Faci rau primesti rau! Si am invatat sa fac bine, de ce primesc tot rau? Inseamna ca trebuie sa fac rau ca sa primesc bine. Bun, si-o iau de la capat, incerc variante, schimb masti si tot nu dau de mine. Cad, plang, ma ridic, lupt, de ce ma-nvart in cerc, de ce nu dau de mine??
De ce ma lovesc de aceeasi drama?
Pentru ca nu ti-ai invatat lectia, pentru ca nu accepti vrajitoarea din tine, pentru ca nu te iubesti! Da drumul durerii, trecutului, daca vrei sa-ti traiesti viata, prezentul.
Nu mai astepta sa vina cineva sa te salveze din drama ta, nu mai sta cu mainile in san, nu te mai plange, nu mai cauta sa plasezi vina altora, lumea e oglinda ta.
Hey!! Stop!!! Pana aici!! Eu am muncit la viata mea, am invatat lectii, m-am vindecat de dependente, m-am despartit de barbati abuzivi, de prieteni care ma trageau in jos, am citit sute de carti, am studiat psihologia omului, am facut terapie atatia ani, bam mers in tabere de dezvoltare personala, am fost in India, meditez, sar de pe munti, calatorii in alte vieti, am ghizi spirituali,gandesc pozitiv, ma educ continuu, scriu carti, ajut atata lume aflata in disperare, inteleg, iubesc oamenii, am visuri marete, vreau sa schimb lumea, sa construiesc o societate de luptatori, sa deschid saloane de infrumusetare a sufletelor, nu astept nimic de la nimeni, muncesc fara oprire, n-am pace pana nu vad ordine si lumina in sufletul oamenilor. Eu stiu ce-nseamna sa te doara, sa-ti vina sa mori, sa sangerezi la propriu, sa te zbati intre viata si moarte, eu stiu, fiindca am trait iadul pe pamant, am ars atatea experiente in doar 28 de ani, eu stiu ce are nevoie societatea, vorbeste experienta din mine, asta e autorizatia mea de functionare, nu-mi spune tu mie ce pot si ce nu pot!!
Ce-i in neregula cu tine? De ce te iei tocmai de mine? Eu sunt un inger!!! Fac bine!
De ce te doare? De ce suferi?? De ce munca nu ti-e recunoscuta? Nu cumva evenimentul din prezent seamana cu un abandon din trecut? Te-ai pregatit, ai invatat engleza, si el n-a mai venit dupa tine, ti-a promis si acum te doare.
Care-i mesajul cu care ai crescut, draga Andreea?
Am izbucnit in plans, doua ore nu m-am mai oprit, nu pot sa cred ca m-am intors in trecut atat de departe, nu mai sufar, l-am iertat, nu poate fi adevarat. Nu-mi permit sa regresez atat, ce varsta amotionala am? 3 ani? Cum de n-am vazut ce se intampla, eu sunt un bun diagnostician, nu cred, sunt in conflict, ma simt rau, fizic. Si am continuat sa plang, am reconstruit scenariul copilariei, sustinuta de terapeut si am scos afara vrajitoarea, ura, furia, suferinta si mi-am permis sa simt toate aceste emotii. Am infruntat tot ce am reprimat, a venit momentul infruntarii cu mine, atatia ani de negare, plangi, fata mea, elibereaza-te! Nu mi-am permis nicioadata sa plang dupa barbatul cel mai important din viata mea, eu nu am indraznit sa-mi urasc mama care m-a invatat ca nu merit nimic de la viata, eu nu mi-am permis sa ma arat sensibila si vulnerabila in fata altora, eu am pozat in femme fatale o viata si m-am saturat !!! Am nevoie sa plang!!! Am nevoie sa ma simt rau! Am nevoie sa urasc! Sa ma simt prost! Sa-mi fie rusine! Sa ma iubesc! Sa ma iert ca am uitat de mine si am fugit in lume! Iarta-ma Andreea! Te invit sa simti tot ce ai nevoie pentru a te elibera de trecut, meriti tot ce-i mai bun! Esti o minune!!!
Fii curajoasa, acceptat-ti ura, suferinta, si vindecarea te va imbratisa. Umbra noastra e aici, infatisata in parinti, iubiti ca sa sublinieze locul in care suntem fragmentati, incompleti. Este aici, ca sa ne invete dragostea, iertarea, compasiunea pentru ceilalti si nu in ultimul rand, pentru noi insine. Adu-le la lumina daca vrei o viata.
Ceea ce nu-ti asumi pune stapanire pe tine. Nu te juca cu timpul. El iti lasa impresia ca vindeca ranile, dar nu e asa…te musca de fund cand mai putin te astepti si te intorce de unde ai plecat. Nu te juca, accepta-te asa cum esti, cu bune si rele.
Simte furie, gelozie, invidie, ura. Accepta-le si da-le drumul. Lucreaza cu tine.
Am cheltuit foarte multi ani si bani pentru analiza si dezvoltarea mea personala si inca mai am de lucrat, si ma simt excelent in pielea mea, ma iubesc, primesc cadouri de la viata, dar asta nu inseamna ca uit de drumul vindecarii, ia timp.
Incepe! Nu mai amana…durerile nu dispar, cresc si te doboara, otravesc, omoara.
Dupa cum spune Deepak Chopra: In interiorul fiecarei fiinte umane exista zei si zeite in stare de embrioni, care au o singura dorinta. Ei vor sa se nasca.
Cum incoltesc aceste seminte divine?
Numai intr-un teren fertil ele pot sa creasca.
Vrei sa fii o zeita?
Urmeaza-ma!
Ai o stare buna de meditatie? Simti ca e momentul sa iei legatura cu adevarul din tine? Simti ca nu mai poti sa traiesti astfel? Vrei o viata? Vrei iubire? Te doare? Suferi?
Atunci, pregateste-te, urmeaza calatoria ta interioara, opreste timpul in loc, uita de ce ai de facut, de cerinte si obligatii, retrage-te intr-un loc singura, doar tu cu tine, daca poti imbraca-te in ceva lejer, creeaza-ti o atmosfera divina, lumanari, muzica preferata, eu de obicei, aleg sunete, vibratii, fara cuvinte si ia-ti aproape un jurnal si-un creion, eventual inregistreaza pe un cd pasii ce urmeaza ca sa nu trebuiasca sa deschizii ochii de fiecare data pt a vedea ce urmeaza.
Cand esti pregatita, inchide ochii, respira incet si adanc de cinci ori. Inspira si expira, cu fiecare inspiratie si expiratie te simti din ce in ce mai relaxata. Foarte bine, te simti din ce in ce mai relaxata..
Acum, cu ochii inchisi, imagineaza-ti ca intri intr-un ascensor, inchide usa dupa tine. Apasa pe unul din butoane si coboara sapte etaje. Imagineaza-ti ca intri in constiinta ta. cand usa se deschide vezi o gradina divina si frumoasa. Observa tot ce se afla in jurul tau, observa copacii, florile, pasarile. ce culoare are cerul? Este de un albastru limpede sau este acoperit cu nori? Simti temperatura din aer si vantul care-ti mangaie obrajii? cum esti imbracat? Iti place ce porti? Imagineaza-te in forma ta cea mai buna, esti deosebit de atragatoare, frumoasa, ca o zeita. Scoate-ti pantofii, simte pamantul sub picioare. E acoperit cu iarba sau nisip? E uscat sau umed? Vezi o carare din pietris sau marmura? exista cascade sau statui? Exista animale? Stai un minut si priveste in jur toate directiile si observa ce altceva se mai afla in gradina ta.
Cand ai terminat de creat gradina, creaza-ti un loc sacru de mediattie, unde poti veni oricand pentru a gasi toate raspunsurile pe care le-ai cautat vreodata, pe care ti le doresti de-o viata. Petrece un timp explorand locul tau sacru interior si fa un legamant ca-l vei vizita adesea.
Acum, intoarce-ti atentia inspre respiratie, respira incet si adanc de inca cinci ori. Te vei aduce intr-o stare si mai profunda de constienta relaxata. Foarte bine.
Acum, pune-ti urmatoarea serie de intrebari, asculta-ti vocea interioara, dupa fiecare intrebare, deschide ochii si noteaza raspunsurie in jurnal. Scrie repede ce-ti trece prin minte, totul este o comoara, informatie pretioasa, nimic nu e bun sau rau, scrie, nu-ti fa griji, da-ti voie sa simti si sa exprimi orice simti nevoia sa scoti afara, la lumina. Dupa ce ai raspuns la prima intrebare, inchide ochii si intoarce-te in gradina ta sia seaza-te in locul tau de meditatie. mai respira inca de doua ori, profund si incet, inainte de a-ti pune a doua intrebare- si asa mai departe, nu te grabii, e momentul tau, meriti tot timpul din lume, fiindca esti o faptura minunata!
De ce anume imi este cel mai teama?
Ce aspecte din viata mea trebuie sa fie transformate?
Ce vreau sa realizez prin dezvoltarea mea personala?
De ce anume din mine insumi imi este cel mai teama ca nu cumva sa fie aflat de altcineva?
Ce anume imi este cel mai teama ca voi afla despre mine insumi?
Care este cea mai mare minciuna pe care mi-am spus-o mie insumi vreodata?
care este cea mai mare minciuna pe acre am spus-o vreodata altcuiva?
ce-ar putea sa ma opreasca de la a actiona asa cum este necesar pentru a-mi transforma viata?
Cand ai terminat, acorda-ti timp pentru a scrie in jurnal si a exprima pe hartie orice altceva care trebuie sa iasa la suprafata. Apoi, stai o clipa si recunoaste-ti curajul si truda pe care le-ai folosit in acest exercitiu. 
Esti curajoasa!
Esti minunata!
Te iubesc, Andreea.
Daca vrei sa lupti cu lipsa iubirii, cu lipsa pretuirii si increderii in sine, cu incercarile vietii, cu obiceiurile proaste, cu un trecut traumatizant, cu vicii si dependente te las cu o lectura mai mult decat potrivita, Stilul Tau- pentru femeia care merita.
Imagini de la teleschi Straja: http://www.jurnalul.ro/webcam/straja-teleschi-1-181.html. Inscrieri la Bootcamp-ul de la Straja aici: Bootcamp Personalitate alfa
In fiecare saptamana imi dai suflul de care am nevoie, si nu pentru ca sunt neajutorata, ci pentru ca esti geniala si transpui in cuvinte ceea ce gandesc eu… (Cartea e nemaipomenita, 1000 de multumiri, stiu exact ce am de facut in viata, iar tu ai contribuit mult la formarea mea si implicit la succesul pe care sunt sigura ca o sa-l am in viitor) Te pup, te ador!
m-ai facut sa plang Andreea.
cata dreptate ai!!! e ciudat uneori sa vezi ca tot ceea ce credeai ca a murit de mult realizezi intr-o buna zi ca e mai viu ca niciodata si nu are de gand sa moara prea curand….poate ca nici nu vrei sa moara si te minti ca ai vrea. uneori ne rasucim singuri cutitul in rana , preferand sa ne facem rau ca doar na…..e mai comod sa stai asa decat sa lupti si sa dai piept cu dorinta de a depasi momentul….
capul sus si privirea dreapta / niciodata nu poti sa sti ce te asteapta
te iubesc Andreea!
Andreea, mi-a placut foarte mult exercitiu de imaginatie…faza cu gradina…parca incepusem sa ma inchipui in acea gradina, insa…e grew, foarte grew sa ai o comunicare buna cu tine:(
Andreea o cam iei razna.Le indemni pe bietele fete sa traiasca numai in capul lor nu si in realitatea palpabila.Iti multumesc pentru prima carte pe care am apreciat-o foarte tare si pentru tot ce ne-ai invatat in ea,dar articolele tale noi sunt asa derutante,parca e jurnalul tau si n-are nici o legatura cu noi.Poate ca Ana si Ioana nu au problemele legate de revenirea permanenta la trecutul lor.Poate ca fetele astea doua au reusit sa mearga mai departe.Incearca sa fi in concordanta cu principiile pe care le-ai promovat pana acu si treci si tu la un alt nivel.Esti o tipa inteligenta si cred ca poti face asta.Oricat ar vrea,omul traieste in realitatea asta…in care are mai multe nevoi decat a-si crea lumi perfecte.
Andreea:((
articolul asta a aprut intr-o clipa foarte dureroasa din viata mea.. acum 15 minute plangeam.. inca imi vine sa plang.. as vrea sa fiu mai puternica.. ma urasc pentru ca nu reusesc sa ma ajut.. poate ca nu vreau indeajuns.. u ce crezi”?cauta-ma te rog..am nevoie de un imbold in viata asta si de niste raspunsuri..
Blessed be!.. K
esti super tare.. felicitari!!
Buna Andreea. Articolul tau s-a potrivit perfect cu ceea ce am facut eu azi pe zi : am avut curajul sa scot o foaie de hartie si un pix si i-am scris tatalui meu cat il urasc si pentru ce, la fel am procedat si cu mama. Dupa care le-am ars. M-am simtit extraordinar pt ca am indraznit in sfarsit dupa 25 de ani sa admit ca EU sunt in stare de sentimente negative, si nu sunt fata perfecta, imaculata cu comportamentul pro-social asa cum imi placea sa cred si cum afisam, din dorinta de a fi acceptata, iubita, apreciata. La toate astea, se mai adauga si faptul ca am terminat Facultatea de Psihologie, si am constatat ca eu nu sunt in stare de mine, d`apoi de altu` . Multumesc pt. articol. A picat la fix.
Helen, Lory, Miky, Alina- Sunteti minunate! Eliberati-va! Zburati! Si n-o sa mai fiti prinse in cusca! A trai e un act de curaj, zicea cineva, si cata dreptate avea.
Multumesc pentru aprecieri, draga Alina.
“Bietele fete” sunt in drum spre vindecare, in contrast avem rezistentele, care ar face bine sa mai citeasca articolul inca o data, si poate de mai multe ori si sa-si asume proiectiile. Ceea ce faceti si ceea ce spuneti nu este accidental, atentie la ce va iese pe gura, lumea este o oglinda uriasa, te vezi?
Este un mit sa crezi ca altii au ceva ce tu nu ai.
Toti ne ratacim, si o facem zilnic, nu e o veste prea buna, asa-i?
Articolele saptamanale se ocupa de nevoia abonatelor. Ma intreb cand o sa se-nteleaga treaba asta? Jurnalul meu e pus bine la pastrat si va fi editat intr-o zi, si va face mult bine.
Exista viata si pe pamant si la asta muncim.
Iarta-ma daca te dezamagesc, nu asta urmaresc.
Succese si iubire!
Pe curand, Andreea
Am recitit commentul meu,al tau si invers.Si mi-am dat seama unde e ,,buba”.Nu trebuia sa vorbesc in numele altora.Pur si simplu eu nu mai rezonez cu tematica articolelor.Nu contest faptul ca sunt articole ce prezinta idei valabile,trairi ale oamenilor.Poate ca pur si simplu nu trec eu prin etapa asta.Am mai degraba o dorinta avida de cunoastere,de informare.Poate esti draguta si imi recomanzi ceva de citit,mi-ar placea ceva gen Interpretarea viselor-Sigmund Freud.
ps:iarta-ma pentru inceputul commentului
Draga mea, esti perfecta asa cum esti, intotdeauna am spus asta, nu exista moment mai perfect pt a fi tu insuti.
Si semnalizarea ta a mai fost facuta si de alte cititoare, drept pt care voi posta lunea informatii noi si joi, studii de caz, povesti din jurnal.:-) Si astfel toata lumea va fi multumita. Citeste Jung, Grof, Freud, nu cred ca-i terminam de citit si de recitit intr-o viata de om..:-)
Draga Andreea, ti-a multumit vreodata un strain pentru ca existi? Eu o fac acum din tot sufletul: Multumesc,Andreea !!!
super tare…acum depinde d personalitatea fiecaruia,nu neaparat de parinti:P…:X
prima parte a fost super…imi venea sa-ti scriu…wow andreea…ce bine ca te-ai schimbat…sau …andreea,tu ai scris articolul sau altcineva…..apoi de cand ai inceput din nou cu superioritatea ta,mi-am dat seama ca ori prima parte nu era scrisa de tine,ori ai scindare de personalitate adica dubla personalitate!in sfarsit,eu,ca actrita iti spun…tu scrii articolele ca o actrita nu ca un pshiholog!!!!tu intrebi ,tu-ti raspunzi!tu acuzi,apoi tu dai verdicte,tu jiocnesti,apoi ca raspuns tu…alini!!!!e si asta o forma de arta dar nu in pshihologie ,ci mai degraba in literatura,andreea !!!!!
Fiecare e unic in felul sau si totusi suntem la fel in multe privinte.
Impreuna, e mai usor sa crestem si sa urmarim progresul, pas cu pas, fara a ne descuraja si pierde pe drum.
Iti multumesc inca o data ca ne impartasesti din experientele si cunostintele tale.!
Silviana, bine te-am regasit!
Ce sa spun?!?
Neschimbata!
(fara intentia de a te jigni, ci decat de a reflecta o realitate obiectiva)
Pot spune cä traiesti doar din vise si din cele äntämplate tie.Realitatea este ca tu änsuti sä fi cea puternicä,Gändesti ,Realizezi,Äncerci si vrei sä ajungi acolo unde äti doresti Ca sä fi tu änsuti ,Realitatea este vei ajunge acolo Cänd? Cum? Asa cum tu ti-ai propus asa trebuie sä mergi cu pasii usorii si siguri gändind calm, räbdätor ,optimist,singura putere esti tu ,tu änsuti Important este Äncercarea Hotärärea ,Tu sti ce vrei ce-ti doresti,Totul trebuie fäcut ca tie sä-ti fie bine si celor dragi din jurul täu sä le poti vede optimisul pe fatzä.Asta esti tu stiu cä poti Vei reusi .Succes
Buna Andreea! Iti multumesc din suflet pentru articol, si pentru ca mi-ai raspuns la intrebarile ce ti le-am trimis pe mail.
Articolul se potriveste de minune cu situatia mea actuala.
cand esti bun mereu vrei sa ajuti!
daca ti se face rau nu ” dai inapoi ” la fel de tare ca partenerul pt ca nu poti.
Si te lasi pe tine si asta e grav!
cum se repara delasarea de propia persoana pt el?…….si asta se intampla nu pt ca este el zeu ci pt ca tu esti altefel,mai” buna”!
cum sa faci sa-ti fie cel mai bine?
Cate remuscari aveam ca raspundeam nepoliticos uneori sau ca minteam, de teama ca adevarul sa nu doara… si dupa prea multi ani, mi-am dat seama ca sunt cam singura din anturaj. Foarte frustrant.
buna andreea, vreau sa plang, sa scot tot raul, dar nu mai pot, am plans prea mult in viata mea.acum incerc sa ma intorc in trecut dar constat ca sunt prea rece, ma doare in interior dar nu pot sa scot la suprafata. am devenit rece si distanta, rad, ma distrez dar in interior ma simt ranita, si sunt niste rani vechi……stau, ma uit in jurul meu…..nimic interesant.mi-am propus sa ma intorc in trecut, am crezut ca voi plange, dar mi-am dat seama ca mi-e scarba si atat.mi-e ciuda pe mine ca nu am facut nimic pana acum, sunt intr-un haos total….. de mult vreau sa-ti scriu dar ma gandeam ca nu am ce, si nu are rost.am prea multe de povestit si am impresia ca totul este lipsit de importanta. vad ca incep sa ma plang….nu fac asta de obicei, de ce sa stie lumea ca sufar?sunt singura si a inceput sa-mi placa, nu mai vreau pe nimeni in viata mea.asa sunt bine, oamenii parca i-mi rascolesc trecutul de aia nu primesc pe nimeni in viata mea.
Cristina esti minunata!!! D-zeu sa-ti dea putere si o minte luminata ptr a putea ajuta oamenii…..ptr ca ceea ce faci tu este intradevar un mare ajutor ptr oameni…..
TE RESPECT SI TE IUBESC
Foarte tare articol, Andreea! Il completez cu un citat de Kahlil Gibran, pe care l-am publicat recent pe forumul PA:
“O mare parte din durere voi insiva ati ales-o,
Ea este doctoria amara cu ajutorul careia nestiutul vraci din fiecare tamaduieste eul bolnav,
Marturisiti-va asadar acestuia si sorbiti-i leacul in tacere si liniste,
Fiindca mana-i, cu toate ca grea si dura, este condusa de mana binevoitoare a Celui Nevazut.”
buna andrea,
doresc sa-ti spun ca pentru prima data mi-a placut enorm de mult articolul tau. te citesc de la inceput, am cumparat si cartea ta, dar trebuie sa fiu sincera si sa recunosc ca imi era foarte greu sa te urmaresc. nu stiu de ce. datorita formularii probabil. nu stiu. dar ast articol e diferit de toate. a trezit ceva in mine, ceva ce m-a determinat de fapt sa-ti si scriu 2 cuvinte. ma regasesc in cele ce ai scris, si mie mi se pare ca oamenilor buni li se intampla rele. eu oricum incerc sa fac cat mai mult bine oamenilor din jur, probabil si meseria ma ajuta. Imi plac mult oamenii si imi place foarte mult sa vad oameni fericiti in jurul meu si vreau sa contribui cat mai mult la fericirea lor. probabil ca asta ma implineste, nu stiu. ma bucur ca dupa atata timp de stat deoparte, mi-a venit si mie randul sa-ti scriu.
Andreea …multumesc!!
uneori cu un pret foarte mare.Andreea nu trebuie sa scoti la suprafata vrajitoare din tine ,sti foarte bine ca zilele tale sunt numarate,degeaab te agati disperata de alti oameni incercand sa-i tragi dupa tine in speranta ca tartorul te va ierta,esti unealta lui,si ce vine de la el piere ca un vant ,ca o scanteie efemera ce arde prea repede.Nu ai invatat nimic din noica.